Sunteți pe pagina 1din 10

UZUCAPIUNEA

Facultatea de Construcii, Cadastru i Arhitectur


Specializarea Arhitectur
An III-sem I

2016-2017

UZUCAPIUNEA

Student: BETEA ANDREI TIBERIU


Profesor: Dr. Ing. MANCIA MIRCEA SEBASTIAN

UZUCAPIUNEA

Cuprins:

I. Definitie.3
II. Utilitatea uzucapiunii in dreptul civil roman.................3
III. Domeniu de aplicare......................................................3
IV. Posesia conditie esentiala a uzucapiunii.....................4
V. Uzucapiunea de 30 de ani..............................................4
VI. Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani.............................5
VII. Modul de calcul al termenului uzucapiunii....................6
Inceputul si sfarsitul termenului
Intreruperea prescriptiei achizitive
Suspendarea prescriptiei achizitive
Jonctiunea posesiilor
VIII.

Efectele uzucapiunii......................................................8

IX.

Uzucapiunea in regim de carte funciara........................8

X.

Bibliografie....................................................................10

UZUCAPIUNEA
I. Definitie
Uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire
la un lucru, prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.
II. Utilitatea uzucapiunii in dreptul civil romn
In sistemul codului civil roman in vigoare, uzucapiunea este conceputa alaturi de
ocupatiune ca o proba absoluta a dreptului de proprietate. Uzucapiunea inlatura dificultatile
ce apar la revendicarea imobiliara a probei dreptului de proprietate imobiliara, deoarece acela
care reuseste sa dovedeasca faptul ca a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu
mai are a suferi rigorile impuse de probatia diabolica.
Uzucapiunea se justifica din mai multe puncte de vedere.
Mai intii, desi posesia este o stare de fapt, este posibil, ca, voind sa-si procure un titlu de
dobandire care face dovada absoluta a dreptului sau, insusi proprietarul bunului sa aiba
interes a desparti in persoana sa posesia pe care o exercita de dreptul de proprietate asupra
bunului si sa invoce uzucapiunea. Prin aceasta sunt inlaturate dificultatile amintite ale probei
dreptului de proprietate.
In al doilea rand, nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, mai ales in privinta
imobilelor, conduce la recunoasterea de efecte juridice aparentei de proprietate create in
persoana celui care se comporta timp indelungat ca proprietar al bunului, desi poate fi numai
posesor. De asemenea, uzucapiunea poate reprezenta o sanctiune impotriva adevaratului
proprietar care, dand dovada de o anumita neglijenta, a delasat bunul timp indelungat.
III. Domeniu de aplicare
Prin uzucapiune pot fi dobandite: dreptul de proprietate privata si dezmembramintele
acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile (daca sunt continue si aparente) si cel putin
teoretic superficia.
Uzucapiunea nu se poate aplica in privinta bunurilor imobile proprietate publica pentru
ca , atat Constitutia, cat si dispozitii cuprinse in alte legi, precum Legea nr. 18 / 1991 (art.5),
Legea nr. 213 / 1998 (art. 11) si altele prevad ca acestea sunt inalienabile si imprescriptibile.
De asemenea, art. 1844 cod civil dispune ca ,,nu se poate prescrie domeniul lucrurilor
care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate
privata, ci sunt scoase afara din comert.
Bunurile imobile proprietate publica a statului sau a unitatilor sale administrativ
teritoriale sunt imprescriptibile atat extinctiv, cat si achizitiv.

IV. Posesia - conditie esentiala a uzucapiunii

UZUCAPIUNEA
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neaparat o posesie utila, adica neatinsa de
niciunul dintre viciile acesteia (art. 1847 Cod civil).
Simpla detentie precara ori posesia viciata, oricat ar dura in timp, nu poate duce niciodata
la uzucapiune. Astfel, chiriasul, , exercitand o posesie precara, in realitate este vorba de o
detentie precara, nu poate dobandi proprietatea prin uzucapiune cat timp exercita stapanirea
ca locatar si nu ca proprietar.
De asemenea, Curtea Suprema de Justitie a decis recent ca ,, detentia locatarului, fiind
viciata de proprietate, nu poate conduce prin uzucapiune la dobandirea proprietatii asupra
imobilului ce face obiectul locatiunii.
Fostul Tribunal Suprem a statuat ca stapanirea unei constructii de catre o persoana alta
decat proprietarul acesteia, dar cu ingaduinta lui, nu este apta a duce la dobandirea prin
uzucapiune a dreptului de proprietate asupra constructiei respective, deoarece acea persoana
nu exercita o posesie utila, fiind numai un detentor precar.
Practica judecatoreasca a fost confruntata si cu problema de a sti daca mostenitorii aflati
in indiviziune pot dobandi bunuri succesoriale prin uzucapiune.
S-a decis ca mostenitorii sunt presupusi ca stapanesc bunurile succesorale unii pentru
altii cat timp se gasesc in stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, avand un
caracter echivoc, nu poate fundamenta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Felurile uzucapiunii
Uzucapiunea poate fi de doua feluri:
a) Uzucapiune de 30 de ani (art. 1890 Cod civil);
b) Uzucapiune de 10 pana la 20 de ani, dupa distinctiile stabilite in art. 1895 Cod civil,
cand posesia a fost de buna credinta si s-a intemeiat pe un just titlu.
V. Uzucapiunea de 30 de ani
Este intalnita si sub denumirea de uzucapiune logissimi temporis sau de lunga durata.
Este recunoscuta de art.1890 cod civil in favoarea posesorului bunului care poate
prescrie prin 30 de ani fara sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune
reaua credinta. Rezulta ca, spre a putea dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune
prelungita, posesorul trebuie sa indeplineasca doua conditii:
a) Sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani;
b) Posesia sa fie utila, adica neafectata de vreun viciu. Mai mult, regularitatea posesiei
adica faptul ca ea este utila, se prezuma. Urmeaza ca cel care afirma ca posesia
invocata este afectata de un viciu sa faca aceasta dovada.
Din textul citat rezulta ca posesorul care invoca uzucapiunea de lunga durata nu trebuie
sa fie de buna credinta; chiar si o posesie de rea credinta este apta sa duca la dobandirea
dreptului real, la implinirea termenului prescris de art. 1890 Cod civil

VI.Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani


Potrivit art. 1895 Cod civil, cel care castiga in buna credinta si printr-o justa cauza un
nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevaratul proprietar
locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani,
daca locuieste in afara din acea circumscriptie.

UZUCAPIUNEA
In privinta domeniului de aplicare a uzucapiunii prescurtate, textul vorbeste despre un
nemiscator determinat.
Aceasta inseamna ca:
a) Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani se aplica numai cu privire la bunurile imobile;
b) Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani se aplica numai cu privire la bunurile imobile
privite ut singuli individual determinate, nu si in privinta unor universalitati, cum ar
fi un patrimoniu succesorial.
Conditiile uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani
a) Posesia sa se intemeieze pe un just titlu sau, dupa exprimarea art. 1895 Cod civil, pe o
justa cauza.;
b) Posesia sa fie de buna credinta.
a) Conditia existentei unui just titlu.
Art. 1897 Cod civil defineste justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate,
precum vanzarea, schimbul, etc. Ceea ce este esential este faptul ca acest titlu provine de la
altcineva decat adevaratul proprietar, pentru ca daca el ar proveni de la adevaratul proprietar
ar fi suficient prin el insusi sa duca la dobandirea proprietatii fara sa fie nevoie de vreo
trecere a timpului; in acest caz, temeiul dobandirii l-ar constitui conventia, si nu uzucapiunea.
Dupa cum s-a statuat in mod just in practica judecatoreasca, o uzucapiune pe baza unui
titlu ce emana de la adevaratul proprietar nu este de conceput. Justul titlu trebuie sa existe in
realitate si nu numai in imaginatia celui care invoca uzucapiunea: nu este deci suficient un
simplu titlu putativ. El apare ca fiind separat de buna credinta, de aceea trebuie sa fie dovedit
in mod separat, dupa regulile de proba a actelor juridice (art. 1899 Cod civil).
In ceea ce priveste conditiile de validitate ale justului titlu, legea distinge intre titlul nul si
titlul anulabil.
Un titlu nul, adica lovit de nulitate absoluta nu poate servi ca baza a uzucapiunii de 1020 de ani (art.1897 alin.2 Cod civil).
Un titlu anulabil, adica lovit de nulitate relativa, va putea fi invocat drept just titlu
impotriva unor persoane, cu exceptia persoanei care are dreptul sa invoce nulitatea relativa
(art. 1897 alin.3 Cod civil). De indata ce a expirat termenul de 3 ani in care se prescrie
actiunea de nulitate relativa, titlul anulabil, devenit perfect valid in urma prescriptiei, va putea
fi invocat ca just titlu, chiar impotriva celui care ar fi putut cere anularea.
Pornindu-se de la ideea ca justul titlu este un titlu translativ de proprietate, in practica
judiciara s-au facut urmatoarele precizari:
Conventiile de locatiune, depozit, comodat, nu pot servi drept just titlu;
Hotararile judecatoresti declarative nu pot servi drept just titlu;
Conventiile de imparteala, avand caracter declarativ de drepturi, nu pot servi drept
just titlu;
Certificatul de mostenitor care nu constituie un titlu de proprietate, ci confirma doar
calitatea de mostenitor si intinderea drepturilor succesorale, nu poat servi drept just
titlu;
Pot servi drept just titlu:
Tranzactia, care, desi declarativa de drepturi, este asimilata actului translativ;
Hotararea judecatoreasca de adjudecare a unui bun si cea care constata o conventie
translativa dintre partile unui proces.
O ultima conditie a justului titlu este aceea ca el sa aiba data certa; numai asa va fi opus
celui care se pretinde proprietar si care are calitatea de tert fata de actul translativ de
proprietate, care prin ipoteza a fost incheiat de posesorul uzucapant cu o alta persoana.
Nu se cere ca justul titlu sa fi fost transcris in registrul de transcriptiuni imobiliare.

UZUCAPIUNEA
b). Buna credinta este cea de-a doua conditie pentru uzucapiunea de 10-20 ani.
Prin buna credinta intelegem credinta gresita a posesorului ca a dobandit de la adevaratul
proprietar (art.1898 alin 1 cod civil).
Este suficient ca buna credinta sa fi existat la momentul dobandirii imobilului (art. 1898
alin. 2 Cod civil).
Faptul ca ulterior posesorul si-a dat seama de greseala sa nu are nici o importanta.
Cat priveste proba, buna credinta este prezumata (art. 1899 alin. 2 Cod civil).
De aceea este important sa retinem ca justul titlu este un element separat de buna
credinta: in timp ce buna credinta este prezumata, justul titlu trebuie sa fie dovedit de catre
cel care-l invoca.
Uzucapiunea la care ne referim este de 10 pana la 20 de ani, deci nu neaparat de 10 ori de
20 de ani.
Termenul va fi de 10 ani daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia aceluiasi
tribunal judetean unde se afla bunul imobil.
Termenul va fi de 20 ani daca adevaratul proprietar locuieste in circumscriptia altui
tribunal judetean decat cel in raza caruia se afla bunul imobil.
Care va fi termenul uzucapiunii daca adevaratul proprietar a locuit un timp in
circumscriptia aceluiasi tribunal judetean unde este situat imobilul si un timp in
circumscriptia altui tribunal judetean?
De exemplu, imobilul este situat in circumscriptia tribunalului judetean Tulcea, unde
locuieste si adevaratul proprietar timp de 6 ani. Dupa acest timp, adevaratul proprietar se
muta in jud. Constanta. Cat timp va trebui sa astepte sa poata invoca uzucapiunea? Raspunsul
il da art.1896 Cod civil, care precizeaza ca la numarul anilor cat proprietarul a locuit in
circumscriptia tribunalului judetean in care se afla imobilul se adauga un numar dublu de ani,
din ceea ce ramasese, cat el locuieste in circumscriptia altui tribunal judetean.
In exemplul luat, la cei 6 ani cat proprietarul a locuit in judetul Tulcea, se vor mai adauga
inca 8 ani cat timp locuieste in judetul Constanta.
Rezulta deci ca termenul pentru uzucapiune va fi in exemplul luat de 14 ani.
De aceea legea vorbeste de uzucapiune de 10 pana la 20 de ani.

VII. Modul de calcul al termenului uzucapiunii


Inceputul si sfarsitul termenului
Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculeaza in acelasi fel pe zile si nu pe ore.
Ziua in care incepe prescriptia nu se ia in calcul.
Ziua se socoteste de 24 de ore si incepe la ora 0, sfarsindu-se la miezul noptii urmatoare.
Prescriptia se socoteste incheiata la implinirea ultimei zile a termenului.
Intreruperea prescriptiei achizitive
Printre conditiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerata si aceea ca prescriptia
sa fie neintrerupta (art.1847 Cod civil).
Aceasta cerinta - distincta de viciul discontinuitatii posesiei se refera in realitate nu la
posesie, ci la termenul prescriptiei achizitive.
Intreruperea prescriptiei achizitive are ca efect inlaturarea oricaror efecte ale posesiei
anterioare intreruperii.
Este necesar, pentru a uzucapa, ca o noua prescriptie integrala sa inceapa sa curga, numai
astfel fiind posibila dobandirea dreptului real.

UZUCAPIUNEA
Intreruperea prescriptiei achizitive este de doua feluri: naturala si civila.
Intreruperea naturala a prescriptiei achizitive se realizeaza in urmatoarele cazuri:
a. Cand posesorul este si ramane lipsit, in decurs de mai mult de un an, de folosinta
lucrului, fie de catre adevaratul proprietar, fie de catre alta persoana.
b. Cand lucrul este declarat imprescriptibil prin lege. In realitate ne aflam aici mai mult
decat in fata unei intreruperi: este vorba de o suprimare a prescriptibilitatii lucrului.
Intreruperea civila a prescriptiei achizitive se realizeaza:
a. Prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul
caruia curge prescriptia
b. Prin cererea de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa
la o instanta judecatoreasca ori la un organ arbitrar necompetent;
c. Printr-un act incepator de executare.
Prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de
chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel
care a facut-o a renuntat la ea.
Suspendarea prescriptiei achizitive
Spre deosebire de intreruperea prescriptiei, suspendarea ei nu inlatura timpul scurs
anterior cauzei de suspendare: dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul,
socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Reglementarea suspendarii o gasim in Decretul nr.167 / 1958 art.13 si art.14.
Potrivit acestui decret, prescriptia se suspenda:
a. Cat timp cel impotriva caruia curge prescriptia este impiedicat de un caz de forta
majora sa faca acte de intrerupere;
b. Cat timp cel care se pretinde proprietar ori cel care invoca uzucapiunea se afla in
randul fortelor armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi;
c. Intre parinti sau tutor si cei aflati sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe care-i
reprezinta, precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii
judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel
administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate
d. Prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cat timp nu are
reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine
sa-i incuviinteze actele;
e. Prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei.
Jonctiunea posesiilor
Jonctiunea posesiilor sau accesiunea posesiilor este adaugarea la termenul posesiei
actuale a posesorului, a timpului cat lucrul a fost posedat de autorul sau.
Aceasta este totdeauna posibila, dar facultativa, in sensul ca posesorul actual are de ales
intre a incepe o noua posesie ori a invoca jonctiunea posesiilor.
Daca posesorul actual intelege sa se prevaleze de posesia autorului sau, el este obligat sa
o continue cu toate viciile sau calitatile sale.
Posesorul actual nu poate schimba, in avantajul sau, natura posesiei anterioare.
Pentru a fi posibila jonctiunea, sunt necesare urmatoarele conditii:
a. Sa fie vorba de o posesie propriu-zisa. Detentia precara nu poate fi unita cu o posesie;

UZUCAPIUNEA
b. Cel care invoca jonctiunea sa fie un succesor in drepturi al autorului. Cel care a
uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca jonctiunea posesiei sale cu aceea ce
apartinuse celui pe care l-a inlaturat.

VIII. Efectele uzucapiunii


Dobandirea proprietatii
Principalul efect al uzucapiunii este acela ca posesorul devine titular al dreptului de
proprietate sau, dupa caz, al altui drept real asupra bunului posedat in tot timpul cerut de lege.
Implicit deci, actiunea in revendicare a vechiului proprietar va fi respinsa.
Efectul uzucapiunii este retroactiv, in sensul ca uzucapantul va fi considerat proprietar,
nu din momentul implinirii termenului, ci chiar din ziua in care a inceput posesia.
Uzucapiunea poate fi invocata atat pe cale de actiune, cat si pe cale de exceptie. Ea nu se
poate invoca din oficiu, ci trebuie sa fie ceruta de catre cel interesat (art.1841 Cod civil).
Renuntarea la prescriptia achizitiva
Beneficiarul prescriptiei achizitive poate renunta la efectele acesteia. Nu se poate insa
renunta la uzucapiune decat dupa implinirea ei (art.1838 Cod civil).
Renuntarea poate fi expresa sau tacita.
Renuntarea tacita trebuie sa rezulte dintr-un fapt neechivoc, care presupune delasarea
dreptului castigat (art.1839 Cod civil)
Cel care renunta la efectele uzucapiunii trebuie sa aiba capacitatea de a instraina (art.
1840 Cod civil).
Cu toate acestea, art 184 Cod civil prevede: creditorii sau orice alta persoana interesata
pot invoca prescriptia castigata de debitorul lor, chiar daca acesta a renuntat la ea.

IX. Uzucapiunea in regimul de carte funciara


Cu titlu general, Codul civil trateaza, prin art. 928 si urm. despre uzucapiunea si
dobndirea fructelor, preciznd ca posesorul poate dobndi proprietatea asupra bunului
posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta. Nu pot fi uzucapate bunurile care,
nainte sau dupa intrarea n posesie, au fost declarate prin lege inalienabile.
Codul civil trateaza distinct uzucapiunea extratabulara si uzucapiunea tabulara.
Uzucapiunea extratabulara
Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi nscrise n
cartea funciara, n temeiul uzucapiunii, n folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani.
Acest drept este admis n anumite conditii, respectiv daca:
proprietarul nscris n cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a ncetat existenta;
a fost nscrisa n cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate;
imobilul nu era nscris n nicio carte funciara.
n toate cazurile, uzucapantul poate dobndi dreptul numai daca si-a nregistrat
cererea de nscriere n cartea funciara nainte ca o terta persoana sa si fi nregistrat propria
cerere de nscriere a dreptului n folosul sau, pe baza unei cauze legitime, n cursul sau chiar
dupa mplinirea termenului de uzucapiune.
Uzucapiunea tabulara

UZUCAPIUNEA
Drepturile celui care a fost nscris, fara cauza legitima, n cartea funciara, ca
proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cnd cel
nscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul nregistrarii cererii
de nscriere, daca posesia sa a fost neviciata.
Este suficient ca buna-credinta sa existe n momentul nregistrarii cererii de nscriere
si n momentul intrarii n posesie.
Curgerea termenului uzucapiunii
n situatiile n care proprietarul nscris n cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a
ncetat existenta sau cnd a fost nscrisa n cartea funciara declaratia de renuntare la
proprietate, termenul uzucapiunii nu ncepe sa curga nainte de data decesului sau, dupa caz, a
ncetarii existentei juridice a proprietarului, respectiv nainte de data nscrierii declaratiei de
renuntare la proprietate, chiar daca intrarea n posesie s-a produs la o data anterioara.
Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii.
Uzucapiunea n sistem de carte funciara jurisprudenta Curtii Constitutionale
n cursul judecarii unor cauze avnd ca obiect uzucapiunea, a fost ridicata exceptia de
neconstitutionalitate asupra prevederilor art. 58 si art. 72 din Legea cadastrului si a
publicitatii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI
(86) a naltei Curti de Casatie si Justitie.
n motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca, asa cum sunt
interpretate n prezent prevederile art. 58 si art. 72 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile
aduse prin Legea nr. 247/2005, n zonele n care au operat dispozitiile Decretului-lege nr.
115/1938, uzucapiunea n sistem de carte funciara se reglementeaza n continuare dupa
prevederile vechii legi, respectiv dupa prevederile art. 27 si art. 28 din Decretul-lege nr.
115/1938. Aplicabilitatea acestor norme de drept face sa fie exclusa incidenta dispozitiilor
referitoare la prescriptia achizitiva din Codul civil, fiind astfel n prezenta unor norme diferite
pentru anumite categorii de cetateni, n functie de locul n care acestia si au domiciliul si de
locul situarii imobilului asupra caruia se invoca uzucapiunea. n acest context, arata ca sunt n
prezenta unei norme care duce la crearea unei situatii de inegalitate, raportat la aceeasi
situatie de fapt, ntre doua persoane, n functie de locul si domiciliul acestor persoane.
Totodata, acestia considera ca este limitat si accesul la justitie, deoarece, n baza aceleiasi
situatii de fapt, ntr-o parte a tarii este permis accesul la justitie pentru valorificarea unui drept
de proprietate dobndit prin uzucapiune, n timp ce n cealalta parte a tarii acest lucru nu este
posibil. Asa fiind, autorii exceptiei apreciaza ca este evident faptul ca aceeasi reglementare se
aplica diferit n functie de diferitele zone ale tarii.
n sfrsit, se arata ca n reglementarea initiala a Legii nr. 7/ 1996, nainte de
modificarile aduse prin Legea nr. 247/2005, dispozitiile tranzitorii aveau o logica juridica
care permitea aplicarea unitara a legii si n mod egal fata de toti cetatenii.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din ncheierea de sesizare, l
constituie prevederile art. 58 si art. 72 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr.
7/1996, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, astfel
cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a naltei Curti
de Casatie si Justitie, pronuntata cu ocazia solutionarii recursului n interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la
dispozitiile legale aplicabile n cazul actiunilor care au ca obiect constatarea dobndirii
dreptului de proprietate prin uzucapiune n teritoriile n care s-au aplicat prevederile
Decretului-lege nr. 115/ 1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, n
materia prescriptiilor achizitive mplinite dupa intrarea n vigoare a Legii cadastrului si a
publicitatii imobiliare nr. 7/1996, decizie publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I,
nr. 697 din 14 octombrie 2008.

UZUCAPIUNEA

X. Bibliografie:
1. Neculaescu S. Drept civil. Drepturile reale,

Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008

2. Chelaru E. Exercitii practice drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Tiparg, 2002.
3. Lupulescu D, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Luminalex, Bucuresti 1997.
4. Revista Economie si administratie locala nr.
Grupul de presa si editura Tribuna economica

1/2012

editata

de