Curs 1

Elementul de extraneitate
Elementul de extraneitate este o parte componenta a raportului
juridic care se afla in strainatate sau sub incidenta unei legi straine.
Elementul strain nu constituie un al patrulea element al raportului juridic,
ci elemente de extraneitate pot aparea la oricare dintre cele trei
componente ale raportului juridic.
Cu privire la subiectele raportului juridic, pentru persoanele fizice,
elemente de extraneitate pot fi cetatenia, resedinta obisnuita, domiciliul
etc. Pentru persoane juridice, pot fi elemente de extraneitate sediul,
fondul de comert etc.
Cu privire la obiectul raportului juridic, poate fi element de
extraneitate locul situarii bunului.
Cu privire la continutul raportului juridic, poate fi element de
extraneitate locul incheierii sau executarii contractului.
Conflictul de legi
In momentul in care intr-un raport juridic apare un element de
extraneitate, se ridica o problema de drept, anume conflictul de legi.
Conflictul de legi este situatia care apare in cazul in care intr-un raport
juridic exista un element de extraneitate si aceasta situatie consta in
faptul ca acel raport juridic este susceptibil de a i se aplica doua sau mai
multe sisteme de drept diferite.
Conflictul de legi este si acea intrebare, acea indoiala care apare in
mintea judecatorului sau a arbitrului competent sa solutioneze un litigiu
cu element de extraneitate, anume ce sistem de drept se va aplica.
Exemplu: un contract de vanzare incheiat intre o firma romana, in
calitate de vanzator, si o firma americana, in calitate de cumparator.
Contractul s-a incheiat la Bucuresti, dar marfa se livreaza in portul din
New York. Intre parti izbucneste un litigiu cu privire la executarea
necorespunzatoare a contractului de catre una dintre parti.
Nu exista conflict de legi daca nu exista un element strain. Desi
sintagma pe care o folosim este aceea de conflict de legi, nu vorbim
despre un conflict de suveranitati intre state. Denumirea mai potrivita ar fi
fost aceea de concurs de legi.
Cand un raport juridic are un element de extraneitate, acel raport
juridic este susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de
drept diferite. Se poate ajunge la aplicarea dreptului roman, cand
judecatorul continua judecata ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, dar se
poate constata ca trebuie sa se aplice alt sistem de drept.
Notiunea de lege din aceasta materie inseamna un intreg sistem de
drept, nu doar o singura lege.
Cauza existentei conflictelor de legi este aceea ca sistemele de
drept nu sunt identice, nici macar apropiate.
Conflictele de legi nu apar decat in raporturile de drept privat. Art.
2557 C. civ. prevede ca raporturile de drept international privat sunt
raporturile civile, comerciale, precum si alte raporturi de drept privat cu
element de extraneitate.
1

Dreptul privat se deosebeste in mod esential de dreptul public prin

pozitia partilor una fata de cealalta. In raporturile juridice de drept privat,
partile se afla pe pozitii de egalitate juridica. Raporturile juridice de drept
public pot avea elemente de extraneitate, dar acestea nu genereaza, de
principiu, un conflict de legi. Judecatorul roman aplica in toate cazurile
legea romana.
Normele conflictuale
Continutul dreptului international privat este format, in esenta, din
norme juridice specifice, care se numesc norme conflictuale. Norma
conflictuala este norma juridica al carei scop este solutionarea conflictului
de legi. Dreptul international privat are si norme materiale, care sunt de
aplicare imediata.
Norma conflictuala nu solutioneaza raportul juridic pe fondul sau, ci
este o norma de trimitere, pentru ca ea indica sistemul de drept aplicabil.
Norma materiala solutioneaza litigiul pe fond.
Norma conflictuala este intotdeauna primordiala in aplicare. Intai
trebuie solutionat conflictul de legi, sa se stabileasca sistemul de drept
aplicabil si apoi se va cauta norma materiala in acel sistem de drept. De
solutia pe care o da norma conflictuala poate depinde solutia pe fond.
Structura normei conflictuale
O norma juridica are doua componente: (i) o ipoteza, care este
situatia de fapt la care norma se refera si (ii) o dispozitie, care arata
atitudinea, consecinta, solutia de drept aplicabila in cauza.
Norma conflictuala are si ea aceeasi structura, are o ipoteza si o
dispozitie.
(i) Ipoteza normei conflictuale se numeste continutul normei
conflictuale. Continutul normei conflictuale inseamna categoria de
raporturi juridice la care norma conflictuala se refera.
(ii) Dispozitia normei conflictuale se numeste legatura, adica cea
care trimite la sistemul de drept aplicabil.
In general, legatura normei conflictuale contine si un punct de
legatura. Punctul de legatura al normei conflictuale este elementul
concret de legatura intre materie si un anumit sistem de drept.
Spre exemplu, art. 2572 C. civ. prevede ca starea civila si
capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala. In
aceasta situatie, continutul normei este dat de starea civila si de
capacitate, iar legatura este data de nationalitatea persoanei fizice.
Nationalitatea este data de cetatenie, deci punctul de legatura este dat
de cetatenie.
In cazul in care cetatenia este punctul de legatura, iar legea
cetateniei este aplicabila, atunci aceasta se numeste lex patriae.
In reglementarile europene, un punct de legatura este resedinta
obisnuita a persoanei fizice.
Art. 2580 C. civ. prevede ca statutul organic al persoanei juridice
este carmuit de legea sa nationala. Continutul normei conflictuale este
2

statutul organic al persoanei juridice. Legatura este nationalitatea

persoanei juridice. Nationalitatea persoanei juridice este definita tot in art.
2568 coroborat cu art. 2571 C. civ., care prevede ca nationalitatea
persoanei juridice este cea al statului pe teritoriul caruia persoana juridica
si-a stabilit sediul social. Asadar, punctul de legatura este sediul social.
Punctul de legatura al sediului social trimite la legea sediului social, care
se numeste lex societatis.
Lex patriae si lex societatis formeaza lex personalis.
Art. 2613 C. civ. prevede ca posesia, dreptul de proprietate si
celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale
sunt carmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se afla.
Materia normei conflictuale este data de drepturile reale la care norma
face referire. Legatura normei conflictuale, care este in acelasi timp si
punctul de legatura, este locul unde se afla bunurile respective. Sistemul
de drept al locului unde bunul se afla este lex situs sau lex reisitae.
In materia actelor juridice, punctul de legatura este vointa partilor.
Sistemul de drept se numeste lex voluntaris. Daca punctul de legatura
este locul incheierii contractului, sistemul de drept se numeste lex loci
actus sau lex loci contractus. Daca punctul de legatura este locul
executarii contractului, sistemul de drept se numeste lex loci executionis.
In materia obligatiilor necontractuale nascute din fapte ilicite,
punctul de legatura este locul producerii prejudiciului. Locul producerii
prejudiciului se numeste lex loci laesionis sau lex loci damnis. Daca
punctul de legatura este locul savarsirii delictului, sistemul de drept se
numeste lex loci damni commissi.
Termenul cel mai general, care le reuneste pe toate cele de mai sus,
se numeste lex causae.
Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale
Exista o regula si anumite exceptii de la aceasta regula.
Regula este aceea ca norma conflictuala apartine sistemului de
drept al instantei sesizate, care se numeste lex fori. Inaintea conflictului
de legi, intr-un raport juridic cu element de extraneitate trebuie
solutionata problema conflictului de jurisdictii, adica trebuie stabilita
instanta competenta sa solutioneze conflictul. Conflictul de jurisdictii este
o institutie a unei ramuri a dreptului international privat, care se numeste
procesul civil international.
Argumente in favoarea aplicarii acestei reguli:
Instanta de judecata este un organ de jurisdictie nationala si
aplica legea sa nationala.
Normele conflictuale sunt, in cea mai pare parte a cazurilor, cu
exceptia lui lex voluntaris, imperative. Se poate sustine, ca o
prezumtie simpla, ca, daca instanta romana este competenta,
norma romana este aplicabila. Este principiul qui eligit
judicem, eligit jus (cine alege instanta, alege dreptul).
3

Reducerea la absurd: daca intr-un raport conflictual sunt

aplicabile lex fori si lex causae, nu se poate aplica lex causae
pentru ca este dat de norma conflictuala, norma care inca nu
a fost stabilita, deci nu se poate aplica lex causae fiindca ne
aflam intr-o etapa premergatoare, asa ca se va aplica lex fori.

Exista situatii in care norma conflictuala nu apartine legii forului.

Prima exceptie este in arbitrajul international ad-hoc. Arbitrajul ad-hoc nu
este efectuat de o institutie, deci nu exista lex fori. A doua exceptie este
situatia retrimiterii de gradul intai.

Normele materiale ca izvoare ale dreptului international privat

o Conditia juridica a strainului, drepturile si obligatiile strainului
o Efectele hotararilor judecatoresti si arbitrale straine
o Normele de aplicatie imediata
Normele de aplicatie imediata
Normele de aplicatie imediata sunt norme a caror respectare este
privita drept esentiala de catre o anumita tara pentru salvgardarea
intereselor sale publice, precum organizarea politica, sociala sau
economica, in asemenea masura incat aceste norme sunt aplicabile
oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare, indiferent de legea
aplicabila contractului in temeiul prezentului regulament.
Normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale
apartinand sistemului de drept intern al statului forului sau al unui stat
strain, norme care, dat fiind gradul lor inalt de imperativitate, se aplica cu
prioritate unui raport juridic international atunci cand acel raport juridic
are un punct de legatura concret si semnificativ cu statul respectiv (de
principiu cu statul forului), excluzand in acest fel conflictul de legi si, deci,
aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.
Normele de aplicatie imediata sunt norme materiale, deci nu sunt
norme conflictuale. Ele dau solutia pe fondul cauzei.
De regula, ele apartin sistemului de drept al instantei sesizate, adica
legii forului. Regulamentele europene permit si aplicarea unor norme de
aplicatie imediata ale unui stat strain, daca ele constituie lex causae.
Sunt norme de un inalt grad de imperativitate, adica sunt norme de
ordine publica.
Aceste norme se aplica cu prioritate ori de cate ori raportul juridic
respectiv are un punct de legatura cu tara forului.
Aplicandu-se imediat, se aplica inaintea normei conflictuale, deci nu
intereseaza ce sistem de drept este aplicabil in cauza, nu intereseaza lex
causae.
Spre exemplu, daca s-a incheiat un contract de vanzare cu privire la
o marfa ce este supusa unui regim de autorizare, daca marfa trece
frontierea romana, se va aplica regimul autorizatiilor din legea romana.

Comparatie intre normele conflictuale si normele de aplicatie

imediata
Amandoua se refera la raporturi juridice cu element de extraneitate,
care au legatura cu tara forului.
Amandoua apartin sistemului de drept national.
Normele de aplicatie imediata sunt norme materiale, ele contin
solutia pe fond. Normele conflictuale sunt norme de trimitere, care
solutioneaza conflictul de legi si trimit la un sistem de drept sau altul.
Normele de aplicatie imediata se aplica cu prioritate fata de norma
conflictuala.
Principalele feluri de conflicte care pot aparea
Conflictul de jurisdictii, care inseamna instanta competenta
Conflictul de legi aplicabile procedurii
Conflictul de calificari
Conflictul in spatiu al normelor conflictuale, care pune
problema retrimiterii
Conflictul de legi materiale
Conflictul de legi in timp si spatiu
Conflictul mobil de legi
Conflictul legat de recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti straine
Conflictul de calificari
Norma conflictuala este exprimata in notiuni juridice atat in
continutul ei, cat si in legatura sa. Aceste notiuni juridice trebuie
interpretate, ceea ce inseamna calificarea notiunilor.
Pornind de la norma conflictuala catre situatia de fapt, calificarea
este operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si
complet al notiunilor juridice din continutul sau legatura normei
conflictuale, cu scopul de a vedea daca un raport juridic, adica o situatie
de fapt concreta se include sau nu in acea notiune juridica.
Pornind de la situatia de fapt catre norma conflictuala, calificarea
este interpretarea unui raport juridic, adica a unei situatii de fapt concrete
pentru a vedea in continutul si legatura carei norme conflictuale intra.
Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cand
notiunile din continutul sau din legatura normei conflictuale au intelesuri
diferite in diferitele sisteme de drept susceptibile de a se aplica acelui
raport juridic.
Spre exemplu, institutia prescriptiei poate fi calificata drept o
institutie de fond sau o institutie de procedura. Testamentul olograf poate
fi privit ca o problema in materia capacitatii sau in materia formei actului
juridic.