Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Petre Constantinescu-Iai
militant pro-comunist, abonat la trenurile europene, inculpat ntr-un
proces politic, propagandist al guvernului Petru Groza i pensionar al
lui Nicolae Ceauescu
(Adrian Cioroianu)
POLITICA ROMANEASCA
STUDENTE: DOBRE LAVINIA
IOANA MIHAELA
GARVAN NOEMI
FACULTATEA DE STIINTE POLITICE
SPECIALIZAREA STIITE POLITICE
ANUL III
SNSPA
Constantinescu-Iasi, inca din primii ani 30, avea ca preferinte Campania anti-razboi.
Aceasta campanie, era in voga printre intelectualii de stanga ai Europei, sustinuta de
Moscova, avea avantajul de a fi apolitical,fiind de stanga nu era in mod manifest comunista.
Constantinescu-Iasi face o legatura cu Romain Rolland si cu concetateanul acestuia
Henri Barbusse, iar pe plan romanesc, se implica in strangerea de semnaturi impotriva
razboiului.
In anul 1932, la Congresul internaional mpotriva rzboiului pe care Rolland i
Barbusse il organizasera la Amsterdam, Constantinescu-Iasi a participat in calitate de
reprezentant al Romaniei. Acesta a oferit ca si miscarea anti-razboi ca atare, un paravan
binevenit celulelor pro-comuniste dintr-o tara precum Romania.
Constantinescu-Iasi a mai participat si la congresul mondial al ITE de la Hamburg,
unde a fost ales membru al Comitetului Mondial Antirazboinic cu sediul la Paris si totodata
membu in Comitetul Executiv al ITE.
Ziua de 30 martie anul 1936 a fost ziua in care Inspectoratul Regional de Politie din
Chisinau, trimite catre Directia Generala a Politiei din Bucuresti, o nota prin care sunt
prezentate sentintele pronuntate in tot in aceeasi zi, in procesul antifascistilor:
Etea Diner era de asemenea contamnat pentru aceeasi perioada de timp (2 ani si 6
luni), insa in cazul acestuia amenda a fost in valoare de 50.000 lei, plus anii de
interdictie:10 la numar;
David Faerstein a primit 2 ani de inchisoare, 15.000 lei amenda si 10 ani de interdictie;
primit acea condamnare, petrecand primele 7 luni de detentie la penitencirul din Chisinau,
fiind transferat ulterior la Doftana, loc in care a stat mai bine de 2 ani si in care a ajuns
peresedintele comitetului de conducere al colectivului detinutilor politici, si, de asemenea, in
timpul liber se ocupa cu organizare bibliotecii inchisorii., biblioteca inchisa timp de 3
saptamani in august 1938.
Dupa aflarea sentinei, detinutul a depus recurs, dar a fost respins prin decizia Curtii
Militare de Casatie si Justitie din Bucuresti. Acesta a trimis in continuare memorii catre
ministrul Justitiei, insa cererea sa de a fi mutat in inchisoarea din Chisinau, sau in cea de la
Vacaresti, nu a fost aprobata, motivul invocat fiind de ordinul medical, desi la examinari el a
fost gasit sanatos. In semn de protest,acesta a refuzat deseori sa primeasca coletele de la sotia
sa ,Maria, aceasta facand uneori plangeri la administratia penitenciarului Doftana privind
pierderea unor piese de imbracaminte si colete trimise sotului.
Pe 30 aprilie 1937, acesta se intalneste la vorbitor cu sotia sa si cu fiica lui din prima
casatorie, Silvia. De asemenea, in aceeasi perioada au avut loc alte vizite din partea
conferentiarului universitar, Ion Hudita, prietenilor sai, avocatii Stelian Nitulescu, Scarlat
Calimachi si Alexandru Mihaileanu.
In memoriul sau din ianuarie 1945, Petre Constantinescu nu pomeneste absolut nimic
despre eliberarea sa conditionata si nici despre masurile luate impotriva lui pe parcursul anilor
petrecuti in inchisoare.
Dosarul sau cuprindea de asemenea si un decret regal prin care, la 11 luni de la
condamnarea sa fusese exclus din corpul didactic universitar, insa fiind o persoana obisnuita
sa scrie memorii si petitii, acesta continua lupta pentru recastigarea drepturilor sale, profesorul
fiind reintegrat la nou-infiintata Catedra de Istoria Artei a Facultatii de Litere din Cadrul
Universitatii din Bucuresti.
Proaspat eliberat si stabilit definitiv la Bucuresti, Petre Constantinescu reia legatura cu
partidul comunist .Delegatia romana plecata la Congresul pentru pace de la Paris a fost
pregatita de profesor, dupa cum si celula de partid a corpului didactic din Bucuresti ar fi fost
organizata tot de persoana sa.
In noaptea de 7 iulie 1940, a fost din nou condamnat si trimis in lagarul de la
Miercurea-Ciuc , unde va ajunge presedintele comitetului detinutilor , apoi va fi transferat in
lagarul de la Caracal, iar mai apoi la Targu-Jiu, iar spre sfarsitul anului 1942 va fi eliberat din
spitalul Colentina din Bucuresti.