Sunteți pe pagina 1din 5

Un stalinist de catifea: prof.

Petre Constantinescu-Iai
militant pro-comunist, abonat la trenurile europene, inculpat ntr-un
proces politic, propagandist al guvernului Petru Groza i pensionar al
lui Nicolae Ceauescu
(Adrian Cioroianu)

POLITICA ROMANEASCA
STUDENTE: DOBRE LAVINIA
IOANA MIHAELA
GARVAN NOEMI
FACULTATEA DE STIINTE POLITICE
SPECIALIZAREA STIITE POLITICE
ANUL III
SNSPA

Pe timpul primului-ministru al Romaniei din 4 decembrie 1934, s-a primit o scrisoare


cu privire la un abuz cel privea pe un profesor universitar la Facultatea de Teologie din
Chisinau cu privire la o confuzie provocat de dificultatea inerent a luptei regimului regelui
Carol al II-lea impotriva organizatiei comuniste.
Acest profesor atesta faptul ca a fost perchezionat in locuinta in lipsa sa si ca in urma
acesteia, a fost gasit vinovat de pregatirea revolutiei comuniste prin diferite
documente.Profesorul neaga vehemente pe intreg parcursul scrisorii implicarea in partidul
comunist si anunta intra in greva foamei pana la eliberarea sa.
Numele acestuia era Petre Constantinescu si era foarte bine cunoscut pentru
nenumaratele sale arestari si greve ale foamei, fiind sub influenta bolsevismului rusesc.
La 20 de ani dupa acest eveniment, Petre Constantinescu-Iasi hotaraste sa-si scrie
biografia.Acesta isi dorea ca vechimea sa in Partidul Muncitoresc Roman sa ii fie recunoscuta
din anul 1920, situatie ciudata fiind pentru ca acesta era infiintat din 1921.Astfel in 15
februarie 1956 i se recunoste legatura din 1933, contrar vointei lui, reanalizandu-se activitatea
de pe intreg parcursul anilor.
Profesorul a persistat cu memoriile sale si intr-un final a reusit ceva ce nu se
intamplase in perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej, venind in frunte PMR/PCR lui Nicolae
Ceausescu.In 29 mai 1965 i se recunoaste vechimea inca din anul 1921 si este considerat un
veteran cu acte in regula.
Petre Constantinescu a reliefat 3 marturii contradictorii.In 1934 se declara socialist, in
1954 se revendica comunista inca din primele zile ale infiintarii partidului, declaratii ce nu
puteau fi simultane.Acesta si-a insusit activitati ce il avantajau.Procesul sau din 1936 a fost
unul din cele mai importante procese politice ale Romaniei interbelice.
Viitorul profesor anchetat, iar apoi ministru comunist s-a nascut pe 25 noiembrie 1892,
dintr-un tata institutor si o mama provenita dintr-o familie provenita din Basarabia.Petre
Constantinescu-Iasi a avut o nesiguranta in privinta numelui mamei, scriind in bibliografii
Liuba sau Iulia, iar acest lucru accentueaza rolul sonoritatii rusesti al mamei.
Inca din liceu, Petre Constantin-Iasi si-a prezentat interesul catre grupuri socialdemocrate.Pe timpul facultatii acesta colaboreaza cu articole pentru ziarul Lupta al PSD, iar
odata devenit profesor organizeaza o filiala a partidului de stanga.
Prima perchezitie se intampla in decembrie 1918, pe fondul manifestarilor socialiste
din mai multe orase ale tarii.In 1920 vine prima arestare a sa pentru instigarea la greva
generala din 20-28 octombrie al acelui an, ramanand arestat pana in ianuarie 1921.Aici,
detinut fiind a apelat la greva foamei pentru a atrage atentia conducerii, iar acuzatiile au fost

pierdute pe drum, guverrnul neavand nici un interes in radicalizarea miscarii


socialiste.Singura consecinta care i s-a aplicat a fost suspendarea din invatamant pe o perioada
de un an.
Dupa eliberare, tanarul revolutionar tinde sa cupleze socialisti romani, adica sa
transforme social-democratia romana in partid comunist afiliat Internationalei a III-a de la
Moscova.
In memoriul din ianuarie 1945 se gasesc iar intercalatii ce nu se leaga in declaratiile
sale.Acesta spune ca a fost prezent in iunie 1921 la congresul de constituire a PC din
Romania, o nerealitate pentru ca acesta s-a tinut in mai, cu o luna mai devreme.O alta
neconcordanta este statutul pentru care il detinea in cadrul congresului: acesta era raportor al
partidului nou creat pentru presa si propaganda, si nici decum reporter pentru presa, un statul
cu totul si cu totul diferit.
Petre Constantinescu-Iasi isi desfasoara activitatea pentru partid si in martie 1922 este
prezent pe lista depusa de gruparea socialist-comunista, dar fara succes.Acesta scrie mai
multe publicatii si lucrari cu tematica comunista pe care statul le ia in considerare ca fiind un
argument in numirea lui ca lider al miscarii comuniste autohtone.Astfel, in 1922 se
organizeaza un act caritabil pentru a-i ajuta pe cei infometati din URSS.Aceasta idee nu-i
apartinea, ci era o idee a stangii radical-socialiste si pro-comuniste europene, cu diferiti
intelectuali din diferite tari si avea ca scop unirea cu alti intelectuali romani cu vedere de
stanga.
In 1925, Petre Constantinescu-Iasi a intrat in Blocul muncitoresc si taranesc pana la
dizolvarea acestuia in anul 1933.
In 1927, este numit profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau.Acesta a fost pus
in aceasta functie tocmai pentru a putea fi observat mai bine in apropierea comunismului
sovietic, fiind urmarit de Siguranta statului inca din 1920.Acesta realizeaza o calatorie la
Paris, fiind una de studii, insa de fapt scopul a fost contactarea Partidului Comunist Francez
si redactia acestuia, ulterior primind diferite informatii pretioase.
Profesorul se afla constant in organizarea unor manifestatii sau cercuri culturale de
stanga, ramanans un revolutionar de catifea, prudent, evitand sa sustina deschis stalinismul.
Pe la mijlocul anilor 1930, pretinde ca a infiintat mai multe cercuri cu studii
clandestine, unul numit Marx-Lenin, iar celalalt Prietenii Uniunii Sovietice.Activitatea
acestor grupuri sunt sumare, singurul grup adevarat este asociatia Amicii URSS, fiind dupa
un model francez si dupa ce relatiile diplomatice din Romania si URSS au fost reluate in acea
perioada.

Constantinescu-Iasi, inca din primii ani 30, avea ca preferinte Campania anti-razboi.
Aceasta campanie, era in voga printre intelectualii de stanga ai Europei, sustinuta de
Moscova, avea avantajul de a fi apolitical,fiind de stanga nu era in mod manifest comunista.
Constantinescu-Iasi face o legatura cu Romain Rolland si cu concetateanul acestuia
Henri Barbusse, iar pe plan romanesc, se implica in strangerea de semnaturi impotriva
razboiului.
In anul 1932, la Congresul internaional mpotriva rzboiului pe care Rolland i
Barbusse il organizasera la Amsterdam, Constantinescu-Iasi a participat in calitate de
reprezentant al Romaniei. Acesta a oferit ca si miscarea anti-razboi ca atare, un paravan
binevenit celulelor pro-comuniste dintr-o tara precum Romania.
Constantinescu-Iasi a mai participat si la congresul mondial al ITE de la Hamburg,
unde a fost ales membru al Comitetului Mondial Antirazboinic cu sediul la Paris si totodata
membu in Comitetul Executiv al ITE.
Ziua de 30 martie anul 1936 a fost ziua in care Inspectoratul Regional de Politie din
Chisinau, trimite catre Directia Generala a Politiei din Bucuresti, o nota prin care sunt
prezentate sentintele pronuntate in tot in aceeasi zi, in procesul antifascistilor:

Petre Constantiescu, Feiga Robinovici si Mihail Brasoveanu au fost condamnati la 2


ani si 6 luni de inchisoare, la care se adauga 20.000 lei amenda si 10 ani interdictia
drepturilor civile. In momentul primirii condamnarii, Petre Constantinescu are 42 de
ani;

Etea Diner era de asemenea contamnat pentru aceeasi perioada de timp (2 ani si 6
luni), insa in cazul acestuia amenda a fost in valoare de 50.000 lei, plus anii de
interdictie:10 la numar;

David Faerstein a primit 2 ani de inchisoare, 15.000 lei amenda si 10 ani de interdictie;

Grigore Zoltur -3 luni de inchisoare, 50.000 lei amenda si 10 ani de interdictie;

Iar Paulina Rosenberg si Ipolit Derenvici au fost achitati;


Petre Constantinescu, prezinta in autobiografia sa ceea ce s-a intamplat dupa ce a

primit acea condamnare, petrecand primele 7 luni de detentie la penitencirul din Chisinau,
fiind transferat ulterior la Doftana, loc in care a stat mai bine de 2 ani si in care a ajuns
peresedintele comitetului de conducere al colectivului detinutilor politici, si, de asemenea, in
timpul liber se ocupa cu organizare bibliotecii inchisorii., biblioteca inchisa timp de 3
saptamani in august 1938.

Dupa aflarea sentinei, detinutul a depus recurs, dar a fost respins prin decizia Curtii
Militare de Casatie si Justitie din Bucuresti. Acesta a trimis in continuare memorii catre
ministrul Justitiei, insa cererea sa de a fi mutat in inchisoarea din Chisinau, sau in cea de la
Vacaresti, nu a fost aprobata, motivul invocat fiind de ordinul medical, desi la examinari el a
fost gasit sanatos. In semn de protest,acesta a refuzat deseori sa primeasca coletele de la sotia
sa ,Maria, aceasta facand uneori plangeri la administratia penitenciarului Doftana privind
pierderea unor piese de imbracaminte si colete trimise sotului.
Pe 30 aprilie 1937, acesta se intalneste la vorbitor cu sotia sa si cu fiica lui din prima
casatorie, Silvia. De asemenea, in aceeasi perioada au avut loc alte vizite din partea
conferentiarului universitar, Ion Hudita, prietenilor sai, avocatii Stelian Nitulescu, Scarlat
Calimachi si Alexandru Mihaileanu.
In memoriul sau din ianuarie 1945, Petre Constantinescu nu pomeneste absolut nimic
despre eliberarea sa conditionata si nici despre masurile luate impotriva lui pe parcursul anilor
petrecuti in inchisoare.
Dosarul sau cuprindea de asemenea si un decret regal prin care, la 11 luni de la
condamnarea sa fusese exclus din corpul didactic universitar, insa fiind o persoana obisnuita
sa scrie memorii si petitii, acesta continua lupta pentru recastigarea drepturilor sale, profesorul
fiind reintegrat la nou-infiintata Catedra de Istoria Artei a Facultatii de Litere din Cadrul
Universitatii din Bucuresti.
Proaspat eliberat si stabilit definitiv la Bucuresti, Petre Constantinescu reia legatura cu
partidul comunist .Delegatia romana plecata la Congresul pentru pace de la Paris a fost
pregatita de profesor, dupa cum si celula de partid a corpului didactic din Bucuresti ar fi fost
organizata tot de persoana sa.
In noaptea de 7 iulie 1940, a fost din nou condamnat si trimis in lagarul de la
Miercurea-Ciuc , unde va ajunge presedintele comitetului detinutilor , apoi va fi transferat in
lagarul de la Caracal, iar mai apoi la Targu-Jiu, iar spre sfarsitul anului 1942 va fi eliberat din
spitalul Colentina din Bucuresti.

S-ar putea să vă placă și