Sunteți pe pagina 1din 3

Licentierea

Acordul de licenta reprezinta un transfer de drepturi de proprietate privind brevete, marci,


know-how contra platii unei redevente si a unui procent din valoarea vanzarilor sau din profitul
obtinut in urma folosirii licentei. Obiectul licentei il pot face patentele (care protejeaza
tehnologia de productie, procesul de productie) sau marcile (care protejeaza numele unui
produs).
Firmele mai mici pot apela la licentiere daca vor sa beneficieze de experienta, know-how-ul
licentiatorului fara sa implice prea mult capital propriu. O societate multinationala poate folosi
aceeasi strategie pentru a intra rapid pe diferite piete, pentru a profita de conditiile oferite de
acestea si pentru a nu le permite concurentilor sai accesul facil in aceste zone.
Dezvoltarea de noi produse este deosebit de importanta pentru nivelul competitivitatii unei
firme. Cumpararea unei licente este o alternativa la procesul de cercetare desfasurat in cadrul
firmei, proces care poate fi costisitor si de lunga durata.
Contractul de licenta reprezinta acordul de vointa al partilor cu privire la transferul dreptului
de folosinta a brevetului si, respectiv plata pretului, stabilind drepturile si obligatiile reciproce.
Partile contractante se numeste licentiari,cea care este titularul dreptului de proprietate
industriala si de licentiat,mai exact beneficiarul exploatarii dreptului de proprietate.
Principalele obligatii ale licentiatorului sunt:
-obligatia de remitere, in baza careia licentiatorul pune la dispozitia licentiatului dreptul de a
exploata brevetul,
-obligatia de garantie privind existenta si validitatea dreptului transmis, precum si referitor la
exercitarea acestui drept (obligatia de garantie nu se refera la asigurarea succesului industrial al
licentiatului).
Principalele obligatii ale licentiatului sunt:
-obligatia de a exploata licenta, exploatarea trebuind sa fie serioasa, efectiva.
-obligatia de plata a pretului, licentierea fiind un contract cu caracter oneros.
Referitor la drepturile partilor contractante, se face distinctie intre licenta exclusiva si
licenta neexclusiva. In primul caz, licentiatul are exclusivitate in utilizarea tehnologiei
respective, care poate fi absoluta (cand nici detinatorul brevetului nu mai are drept de exploatare)
sau atenuata. In cel de-al doilea caz, licentiatorul poate vinde licenta mai multor beneficiari.

In functie de continutul drepturilor conferite de licenta de brevet intalnim:


Licenta exclusiva cand licentiarul acorda licentiatului dreptul exclusiv de folosire a
inventiei, renuntand la posibilitatea de a transmite aceleasi drepturi tertilor sau de a utiliza in
interes propriu inventia;
Licenta simpla presupune ca licentiarul isi rezerva dreptul de a acorda licenta in cauza si
altor beneficiari, existand si posibilitatea de a folosi inventia in scopuri proprii.
Licentele limitate (partiale) se deosebesc de cele nelimitate (totale) prin intinderea
diferita a teritoriului unde sunt valabile, a duratei sau a specificului activitatii pentru care se
elibereaza licenta.
Contractul de licenta nu poate fi sublicentiat de catre licentiat fara acordul licentiatorului.
Daca, insa, licentiatul reprezinta un grup industrial, este permisa sublicentierea catre propriile
sale filiale.
Prin procesul de vanzare a licentelor firmele urmaresc:
incasarea unor venituri suplimentare rezultate din valorificarea unor drepturi de
proprietate industriala;

intrarea facila pe acele piete externe care agreeaza prioritar licentierea;

internationalizarea afacerilor agentului economic respectiv, licentierea putand constitui o


etapa intermediar intre export (bazat pe productie interna si comercializare la extern) si
delocalizarea productiei (proces de fabricatie in strainatate).
Avantajele licentierii internationale constau in:

accesul pe piete externe dificil de penetrat, implicarea redusa cu resurse si risc scazut.
costuri reduse, imbunatatirea calitatii livrarilor si serviciilor post-livrare.

Limitarile in licentierea internationala pot fi de natura temporala, teritoriala, cantitativa,


limitarea actelor de exploatare, a obiectului licentei sau limitarea la o singura firma.
De obicei, obiectul transferului contine un pachet mai cuprinzator de elemente, respectiv:
-brevete, marci de fabrica / comert, drepturi de autor,
-specificatii de produs si proces,
-proceduri de control al calitatii,
-programe de productie si instructiuni,
-sarcina obtinerii anumitor performante,

-programe de formare tehnica si profesionala,


-informatii privind produsul si piata acestuia.