Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reprezentanti in literatura romana: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Camil
Petrescu.
Modernismul este un curent literar initiat la noi in anul 1919 de catre Eugen
Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului
care impune o directie noua in literatura romana sustinand o dezvoltare simultana a
civilizatiilor, pledand pentru un proces de sincronizarea a literaturii romane cu
literatura europeana, cunoscut ca principiul sincronismului.
Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin
dezvoltatea sunt influentate de cele avansate mai intai prin imitatie, conform
Teoriei Imitatiei emise de francezul Gabriel Tarde, iar dupa implantare, prin
stimularea crearii unui fond literar propriu.El nu vede un pericol in imitarea
operelor de valoare, deoarece sustine ca fiecare popor are un specific national ce va
da originalitatea creatiilor artistice.
In alta acceptie literatura trebuie sa imite viata in toata complexitatea, sa
reliefeze bogatia spirituala si sentimentala a oamenilor prin crearea unor eroi cu
intensa plurivalenta personalitate.
Teoria formelor fara fond, enuntata si sustinuta de Titu Maiorescu, este acceptata si
de Eugen Lovinescu, dar reconsiderata, acesta fiind de parere ca formele pot, in
cele din urma, sa-si creeze uneori fondul.
In vederea modernizarii (innoirii) literaturii romane, Eugen Loviescu traseaza
cateva directii noi in care sa se inscrie operele literare, infintand in acest scop, un
cenaclu literar si o revista numita Sburatorul:
-Tematica operelor literarea sa fie inspirata din viata citadina si nu din cea rurala
A intoarce spatele orasului pentru a privi numai la sat inseamna a proceda
reactionar;
-Evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric;
lirismul obiectiv;
limbajul metaforic;
ambiguitatea si sugestia;
versul liber;
tehnica ingambamentului;
cultivarea artei poetice:
teme precum trecerea timpului;
teme precum iubirea ca forma de cunoastere;
teme precum: creatia si cunoasterea
romanul subiectiv;
romanul de analiza psihologica;
narator subiectiv;
narator-personaj;
scrierea de tip confesiune;
scrierea de tip jurnal;
autenticitatea;
focalizarea interna, accentul cade pe conflictul interior, personajul
traieste o puternica drama, fiind in conflict cu el insusi, cu lumea in
care traieste si Universul;