Sunteți pe pagina 1din 4

Referat la: Semiologie neurologic

Materand: Pnzariu Andrei-Laureniu


Facultatea de Educaie fizic i sport
Specialitatea: Kinetoterapie, recuperare i reeducare
motric

Testul Dix-Hallpike i manevra Epley folosite n cadrul


vertijului paroxistic poziional benign

Vertijul paroxistic pozitional benign (VPPB) este o afectiune ce determina vertij,


ameteala si alte simptome. Oamenii descriu vertijul ca o senzatie in care simt ca ei se invart
sau ca mediul inconjurator se invarte in jurul lor.

Simptomele VPPB sunt aproape intotdeauna precipitate de o schimbare a pozitiei capului.


Ridicarea din pat sau intoarcerea de pe o parte pe alta sunt miscari problematice. Unii oameni
se simt ametiti si nesiguri cand isi ridica capul sa priveasca in sus. O aparitie intermitenta a
acestor simptome este frecventa.

Exista trei mari categorii de vertij:

Vertijul periferic produs de tulburari la nivelul sistemului nervos periferic (parte a


sistemului nervos in afara creierului si a maduvei spinarii)
Vertijul central - produs de tulburari la nivelul sistemului nervos central (parte a
sistemului nervos ce include creierul si maduva spinarii)
Vertijul de alte cauze - produs de tulburari ce includ alte sisteme al organismului,
medicamente, cauze psiholgice

Circa 20% din toate cazurile de ameteala se datoreaza VPPB. Aproximativ jumatate din
toate cazurile sunt idiopatice, adica nu au o cauza identificata. VPPB este, de asemenea,
asociat cu migrena.
Determinarea cauzei vertijului poate fi foarte dificila. Nu numai ca sunt cauze multiple de
vertij, dar simptomele ametelii in sine pot fi greu de descris. De asemena, anumite forme de
ameteala se pot suprapune sau coexista. Cauzele multiple de vertij sunt comune, in special la
pacientii varstnici. Unele teste diagnostice pot sa nu fie utile la pacientii varstnici, la care
ameteala si vertijul sunt comune.
n general, cu cat simptomele dureaza mai mult, cu atat mai probabil vertijul este de
cauza centrala. Vertijul periferic are in general un debut mai brusc decat cel de cauza centrala.
Simptomele asociate
Cele mai utile simptome in determinarea cauzei unui vertij sunt greata si varsaturile,
hipoacuzia, tinitusul si alte simptome neurologice.
Diagnosticare
Testele de diagnostic al VPPB includ teste ce exploreaza nistagmusul caracteristic (miscari
sacadate ale globilor oculari), cum ar fi testul Dix-Hallpike si electronistagmografia (ENG).
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei si a manevrei Dix-Hallpike. Daca
nistagmusul tipic poate fi provocat prin acest test, nu mai sunt necesare alte examinari.

Manevra Dix-Hallpike: se efectueaza cu purtarea unor ochelari de tip Frenzel sau ochelari
pentru videonistagmografie. Testul are 3 etape:
1.
Pacientul este asezat orizontal pe pat, cu capul intors la 45 grade spre partea afectata si
in extensie usoara. In acest moment canalul semicircular posterior afectat va fi in pozitie
decliva si se va declansa atacul tipic de vertij insotit de nistagmus

2.

La ridicarea in sezut, pacientul prezint nistagmus cu sens opus (vertical inferior), mai
puin intens.
3.
Repetarea manevrei (se aseaza pacientul pe aceeasi parte) determin scderea n
intensitate a simptomatologiei i a nistagmusului fenomenul de adaptare.
Tratament VPPB
Miscarile de repozitionare, incluzand manevra Epley si manevra de eliberare Semont sunt
foarte eficiente in tratamentul VPPB si pot fi efectuate in cabinetul unui specialist in
aproximativ 15 minute. Scopul acestor manevre este de scoate otoconiile - reziduurile de la
nivelul urechii interne - detasate dintr-unul din canalele semicirculare.
Manevra Epley sau repozitionarea este o manevra utilizata pentru a trata vertijul pozitional
paroxistic benign (VPPB). Aceasta procedura de tratament actioneaza permitand otoconiilor,
particulelor plutitoare din canalul semicircular afectat de la nivelul urechii interne, sa fie
relocate, folosindu-se gravitatia.
Aceasta manevra a fost dezvoltata de Dr. John Epley si a fost descrisa pentru prima data in
1980.
Manevra Epley se realizeaza in cabinetul de ORL si dureaza aproximativ 15 minute:

Pacientul sta in pat cu picioarele intinse si cu corpul la 90 de grade


Medicul va roti capul de partea urechii afectate si il va intinde pe pat, mentinandu-i
capul cu bratele la 45 de grade fata de planul patului; veti ramane in aceasta pozitie 2 minute
Mentinand aceeasi pozitie a corpului, veti intoarce capul la 180 de grade. Este posibil
ca la aceste manevre sa apara senzatia de vertij, uneori chiar si cu senzatie de greata. Pozitia
se mentine 2 minute
Va veti intoarce cu tot corpul si veti intoarce si capul astfel incat sa priviti podeaua,
ramanand asa 2 minute
Ultima etapa consta in ridicarea corpului la 90 de grade, mentinand aceasta pozitie tot
2 minute.
Medicul observa ochii pacientului pentru nistagmus
Intreaga procedura poate fi repetata de inca doua ori.
In timpul fiecare pas al acestei proceduri, pacientul se poate confrunta cu senzatia de
ameteala. In urma tratamentului, medicul ii va recomanda pacientului un guler moale, de
multe ori purtat pentru restul zilei, pentru a evita mentinerea capului in orice pozitie.
Pacientul poate fi instruit sa fie precaut cu anumite miscari. Gulerul moale este indepartat
inainte de culcare.
Este inca incert daca restrictiile de activitate ca urmare a tratamentului imbunatatesc
eficienta manevrei. Pacientii care nu au fost instruiti in privinta restrictiilor de activitate
necesita una sau doua sesiuni suplimentare de tratament.