Ben Corlaciu - Efigii n ceara

n parcul acela imens, ntr-o seara,

oamenii vineti, fara plamni,
scriau lapidar, cu ambele mini,
un cuvnt npe un petec de ceara.
Cuvntul acela suna: ftizie.
Fiecare nsa-l scria diferit,
cu acelasi condei de lemn nnegrit
si-aceeasi nesanatoasa betie.
Cei ce-asteptau sa le vina rndul
mureau fara cei dinaintea lor.
Ca un pumnal, condeiul
se ndrepta spre pieptul tuturor,
n locul plmnului sec, strapungndu-l.
Cnd oamenii vineti piereau,
umbrele lor, aiurnd, se-ntorceau
n sanatoriul din parcul imens si gol.