Obinerea materialului prin topirea constituientilor si

solidificarea din topitura

Topirea si solidificarea aliajului a avut loc intr-un cuptor de topit in
arc electric, utilizat la obtinerea probelor metalice foarte pure. Cuptorul
fiind mic, este posibila controlarea atmosferei interioare.
Arcul electric este produs intre un electrod de wolfram, nefuzibil, si
proba aflata pe o vatra din cupru. Wolframul are o temperatura de topire
ridicata, in jurul a 3422, ceea ce determina faptul ca electrodul nu este
consumat in timpul topirii, desi se poate eroda in timp. Pentru a aprinde
arcul electric este nevoie de un generator de inalta frecventa care sa
creeze o cale a curentului de sudare prin gazul de protectie, permitand
arcului sa se aprinda cand distanta dintre electrod si proba este de aproape
1,5 - 3mm. Odata aprins arcul electric, pistoletul se misca circular pentru
a forma baia de metal topit. Topirea se produce datorita caldurii arcului
electric care poate atinge temperaturi de 3500.Omogenizarea probei
este marita prin topirea probei de mai multe ori.
Racirea electrodului, a vetrei si a pistoletului se face cu ajutorul unui
circuit inseriat prin componente prin care care circula apa. Cuptorul se
videaza, dupa care se introduce argon. Argonul este utilizat pentru
sudarea materialelor neferoase (cum ar fi aliaje de aluminiu, cupru,
nichel, etc.) si a metalelor radioactive (zirconiu etc) si dificil de prelucrat.
Totodata, argonul ofera o buna stabilitate arcului, iar potentialul scazut de
ionizare al argonului ajuta la transmiterea curentului, determinand
obtinerea unui arc bine constrans si cu o densitate mare de curent, fapt ce
permite concentrarea energiei pe o suprafata relativ redusa.
Procedeul este mai complex si dificil de manevrat, si poate mai lent
comparativ cu alte procedee de topire; insa este utilizat la obtinerea
probelor metalice foarte pure.