EVOLUŢIA MEDICAMENTELOR

ANTITUMORALE PE BAZĂ DE PLATINĂ

Caracterizarea complecşilor cu platină (II/IV)

1
 CUPRINS

I. INTRODUCERE… 3
II. REPREZENTAREA UNOR NOI COMPUŞI ANTITUMORALI AI PT…5
III. COMPLEŞI AI PT CU ÎMPIEDICĂRI STERICE…6
IV.COMPLECŞI TRANS AI PT…7
V. COMPLECŞI MULTINUCLEARI AI PT…9
VI.SOLUBILITATEA COMPLECŞILOR ÎN APĂ…10
VII.COMPUŞI AI PT(II) ŞI PT(IV) CU RELEVANŢĂ BIOLOGICĂ…11
VIII.SINTEZA
VIII.1.SINTEZA LIGANZILOR PRECURSORI...12
VIII.2.SINTEZA COMPLECŞILOR CU PT(II) ŞI PT(IV)...13
IX.CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ
IX.1.ANALIZA ELEMENTALĂ...15
IX.2.SPECTROSCOPIA DE ABSORBŢIE ÎN IR...16
X.ACTIVITATEA ANTITUMORALĂ …17
XI.CONCLUZII…22
BIBLIOGRAFIE...23

2
 I. Introducere

Interesul pentru medicamentele antitumorale pe bază de Pt îşi are originea în

anii 1960, când Rosenberg a descoperit acţiunea inhibitorie a complecşilor cu Pt asupra
diviziunii celulare. Cis-diaminodicloro Pt(II) (cis-[PtCl2(NH3)2] (1)) şi cis-
diaminotetracloro Pt(IV) (cis-[PtCl4(NH3)2] (2)) au fost identificaţi drept compuşi ai Pt
ce manifestă asemenea acţiune.

Pe baza supoziţiei că aceşti compuşi ai Pt ar avea aplicaţii în tratamentul

cancerului, Rosenberg şi colaboratorii au făcut experimente pe şoareci purtători de
celule Sarcoma 180 şi Leukemia L1210, fapt ce a condus la testarea în faza clinică a
cisplatinului(1) în 1971. În 1978 s-a aprobat utilizarea cisplatinului în tratamentul
cancerului ovarian şi testicular. În 2000, cisplatinul este unul din cele 3 medicamente
antitumorale cu o utilizare foarte răspândită în întreaga lume cu vânzari anuale de
aproximativ 500 milioane $ în SUA. Are un efect însemnat în tratamentul carcinomului
orofaringian, carcinomului bronhic şi cervical, limfoamelor, osteosarcomului,
melanomului. În ciuda succesului dovedit, cisplatinul are şi unele dezavantaje, printre
care: toxicitate ridicată, nefrotoxicitate, neurotoxicitate şi efect vomitiv. Acest efect
toxic limitează doza ce poate fi administrată pacienţilor la 100 mg/zi până la 5 zile
consecutive. Pentru a micşora nefrotoxicitatea, li se face pacienţilor hidratare
intravenoasă şi diureză. Utilizarea serotoninei a ajutat la reducerea stării de vomă şi a
ameţelilor. Alţi agenţi utilizaţi în scopul diminuării toxicităţii cisplatinului sunt:
dietilditiocarbamatul, tiosulfatul; cu toate acestea, rolul acestor intermediari nu este pe
deplin înţeles şi nu sunt folosiţi încă în asociaţie cu Pt chemoterapia.

Cisplatinul e folosit în tratamentul cancerului, dar aplicabilitatea sa e incă

limitată la un număr restrâns de tumori.Unele tumori au rezistenţă naturală la cisplatin,
în timp ce altele dezvoltă o rezistenţă după tratamentul iniţial. Cisplatinul, de asemenea,
are o solubilitate limitată în soluţii apoase şi se administrează intravenos, ceea ce
reprezintă alt inconvenient. Aceste neajunsuri combinate cu toxicitatea cisplatinului au
3
reprezentat stimulul pentru încercarea de a descoperi noi medicamente antitumorale
îmbunătăţite pe bază de Pt.

De la introducerea pe piaţă a cisplatinului, mii de compuşi cu Pt au fost

sintetizaţi şi evaluaţi ca agenţi cu potenţial anticanceros. Peste 28 dintre acestea au intrat
în testele clinice, dar doar diamin[1,1-ciclobutandicarboxilato(2-)]-O,O’-Pt(II)
(carboplatin) (3) a fost aprobat şi a dobândit utilizare clinică.

Carboplatin e mai puţin toxic decât cisplatinul şi poate fi utilizat într-o doză mai
mare: 2000 mg/zi. Toxicitatea mai scăzută a carboplatinului în comparaţie cu cisplatinul
a constituit avantajul ce a dus la aprobarea şi utilizarea sa la nivel mondial.Din păcate,
carboplatinul e activ doar în cazul tumorilor în care şi cisplatinul e activ şi e în
continuare adminstrat intravenos. În anii urmatori, alţi 2 compuşi cu Pt au primit
aprobare de a fi utilizaţi în câteva ţări. (trans-L-diaminociclohexan)oxalato Pt(II)
(oxaliplatin (4)) a fost aprobat pentru tratamentul secundar în metastaza cancerului
colorectal în Franţa şi în alte ţări europene. Cis-diamin-glycoloato-O,O’-Pt(II)
(nedaplatin(5)) a fost aprobat în Japonia.

Oxaliplatin şi nedaplatin nu au demonstrat că posedă avantaje faţă de cisplatin

şi carboplatin în evaluări preclinice, deşi oxaliplatin s-a dovedit activ în tratamentul
tumorilor rezistente la cisplatin.În consecinţă, cercetările continuă pentru îmbunătăţirea
agenţilor antitumorali, motivate de dorinţa de a sintetiza un compus mai puţin toxic,
activ oral, mult mai rezistent decât cisplatinul şi carboplatinul.
4
 Recent, s-au făcut eforturi legate de schiţarea unor compuşi neconvenţionali,
care contrazic legătura dintre strucută şi activitate, cum ar fi: complecşi trans şi
binucleari ai Pt.De asemenea, au atras atenţia şi complecşii cu Pt(IV) pentru potenţialul
lor de agenţi activi oral.

Această trecere în revistă are ca scop prezentarea medicamentelor cu Pt aflate

în teste clinice şi formarea unei imagini de ansamblu cu privire la schiţarea unor noi
compuşi în ultimii 20 ani.

II. Reprezentarea unor noi compuşi antitumorali cu Pt

Dintre miile de complecşi antitumorali cu Pt evaluaţi, majoritatea lor se supun

relaţiilor structură-activitate. Aceste relaţii susţin că pentru ca un complex să prezinte
activitate antitumorală, el trebuie sa adopte o geometrie cis cu formula generală: cis-
[PtX2-(Am)2] sau cis-[PtX2Y2(Am)2], unde X este o grupare fugace şi Am este o amină
inertă cu cel puţin o grupare -NH- . Gruparea fugace ar trebui să fie un anion ce
formează o legătură puternică cu Pt şi are un efect slab trans, a.î să se evite
destabilizarea aminei. Complecşii cu grupări labile precum ClO4- şi NO3- sunt foarte
toxici, în timp ce complecşii cu grupări fugace inerte sunt, în general, inactivi.Relaţiile
dintre structură şi activitate au dominat reprezentarea medicamentelor pe bază de Pt
pentru mai bine de 20 de ani şi încă au rămas valide. Aceasta s-a întâmplat deoarece
complecşii ce au trecut de testele clinice au respectat aceste relaţii. Totuşi, evident că
analogi ai cisplatinului şi carboplatinului nu vor oferi probabil avantaje clinice
semnificative faţă de medicamentele deja existente. Câţiva cercetători au abordat o
reprezentare complet diferită a medicamentelor cu Pt şi au sintetizat compuşi care
contravin relaţiilor dintre structură şi activitate, dar care şi-au păstrat însă activitatea
antitumorală.

III . Complecşi ai Pt ce prezintă împiedicări sterice

5
 S-au luat în studiu 2 compuşi: cis-aminodicloro(2-metilpiridina)Pt(II) (6) şi
analogul său, cis-aminodicloro(3-metilpiridină)Pt(II) (7).

(6) (7)

În (6), inelul piridinic e înclinat cu 102.7° faţă de planul determinat de PtN2Cl2, în

timp ce în (7), inelul piridinic e înclinat cu doar 48.9°. Înclinarea cu 102.7° face ca 2-
metil să se plaseze deasupra planului pătrat determinat de Pt. S-a constatat că
reactivitatea lui (6) faţă de tiouree, piridină, metionină e mai mică decât cea a
cisplatinului. S-a dovedit că (6) are o afinitate mai mică faţă de ADN în comparaţie cu
cisplatinul.

Evaluări preclinice ale complexului (6) s-au făcut asupra carcinoamelor ovariene,
caz în care s-a obţinut că e posedă activitate antitumorală. De remarcat este rezistenţa
scăzută la compusul (6) a unor tumori ovariene,rezistenţa care era crescută în cazul
cisplatinului. De asemenea, compusul (6) poate fi administrat în doze mai mari faţă de
cisplatin şi chiar carboplatin, fără riscul de toxicitate.

Activitatea antitumorală a cis-[PtCl2(NH3)(chinolină)] si a cis-

[PtCl2R’R’’SO(chinolină)] este moderată în celulele leucemice. Este neclar dacă efectele
sterice au un rol în activitatea acestor compuşi sau ce activitate manifestă faţă de alte
celule tumorale rezistente. Cu toate acestea, s-a presupus că efectul steric joacă rol
important în activitatea izomerilor trans ai acestor compuşi.

Alte exemple de complecşi citotoxici sunt : cis-[Pt(bmic)Cl2] (8) si cis-

[Pt(bmi)Cl2] (9) .

6
 (8) (9)

Complexul (8) are citotoxicitate semnificativă fată de celulele leucemice, în timp

ce (9), prezentând un efect steric mai mic în jurul metalului, e inactiv. Hidratarea din
jurul matalului, face ca (8) să fie mai puţin reactiv comparativ cu (9). Prin analiza de
raze X s-a constatat că cele 2 cicluri imidazolice din (8) se formează un unghi de 30.6°,
în timp ce pentru compusul (9), acest unghi e de doar 3.1° .

IV. Complecşi trans ai Pt

Relaţiile empirice dintre structură şi activitate consideră că trans compleşii Pt

sunt inactivi. Cu toate acestea, există compuşi de această natură activi in vivo şi in vitro.
Din moment ce izomerizarea unui compus din forma trans în forma cis activă ar putea
aduce un plus de activitate pentru forma trans, e probabil ca forma cis să fie mai puţin
activă faţă de izomerul corespunzător trans. O diferenţă distinctă între cisplatin şi
analogul său transplatin, e că acesta din urmă e cinetic mai reactiv şi mai susceptibil la
dezactivare. Având la bază ideea că transplatinul, spre deosebire de cisplatin formează
aducţi cu ADN-ul, se aşteaptă ca acest izomer trans să invingă rezistenţa faţă de tumori a
cisplatinului. Astfel, s-a cautat activarea formei trans.

S-a examinat şi comparat citotoxicitatea a 3 serii de complecşi trans cu formula

generală:

-seria 1 [PtCl2(L)(L’)] , L=L’ , L=piridina (10) L=N-metilimidazol (11) L=tiazol (12)

-seria 2 L=chinolina L’=RR’SO (13) ,unde R=metil R’=metil,fenil benzil

-seria 3 L=chinolina L’=NH3 (14)

7
(10) (11) (14)

(12) (13)

În celulele sensibile la cisplatin şi la linii de celule rezistente, complecşii trans ai Pt

din cele 3 serii au aratat o activitate comparabilă cu cea a cisplatinului şi mai mare decât
a transplatinului. Aceşti complecşi s-au dovedit a fi mai activi decât corespondenţii lor
cis.

Activitatea antitumorală a complecşilor trans ai Pt a fost demonstrată şi pe o serie de

complecşi cu Pt(II) cu liganzi de tip iminoeteri. Atat izomerul cis cât şi cel trans
interacţionează mult mai incet cu lanţul de ADN în comparaţie cu cisplatin sau
transplatin. Acest lucru a fost atribuit hidratării aduse de liganzii de tip iminoeteri. În
celulele leucemice, izomerul trans a arătat o activitate antitumorală mai mare faţă de cel
cis, iar în linii de celule rezintente la acţiunea cisplatinului, izomerul trans s-a dovedit a
fi activ in vivo,iar cel cis-inactiv.

8
 (15) (16)

V. Complecşi multinucleari ai Pt

O manieră de a obţine noi medicamente cu Pt care să fie capabile să doboare

rezistenţa tumorilor , este de a developa compuşi care formează aducţi Pt-ADN foarte
diferiţi faţă de cei din medicamentele curente. Una din aceste abordări e activarea
izomerilor trans cu liganzi voluminoşi. Un alt exemplu al acestei modalităţi sunt
complecşii multinucleari ai Pt cu punţi de legătură.

Cei mai investigaţi compuşi ai Pt de acest tip sunt cei binucleari cu formula
generală :

n,m=0-3 R=linker,punte de legatură de tip alifatic, substituită sau liniară

Au fost generaţi mulţi complecşi, mulţi cu activitate atât în liniile de celule

tumorale rezistente,dar şi sensibile la cisplatin.Pentru complecşii cu 2 centri
, poziţiile cis sau trans ale –Cl imprimă activitate.Legarea de
catena ADN-ului a acestor complecşi se face mult mai repede dacât în cazul
cisplatinului.

S-au sintetizat şi compuşi binuclari ai Pt cu linkeri bifuncţionali,ca: tioureea,

spermina, spermidina şi tetraamine modificate.

9
 Ceva mai târziu s-au obţinut şi compuşi tri- şi chiar tetra-nucleari; o importanţă
deosebită o prezintă compusul trinuclear BBR 3464 (17) .

(17)

În evaluări preclinice asupra liniilor de celule s-a dovedt a fi activ,faţă de

cisplatin. De asemenea şi în vitro asupra osteosarcomului e mai activ comparativ cu
cisplatinul.

Se estimează că in următorii ani, aceşti complecşi multinucleari ai Pt vor

reprezenta o nouă clasă de medicamente antitumorale şi vor contribui la extinderea
domeniului de tratament prin chemoterapie cu Pt.

VI. Solubilitatea complecşilor în apă

Una din preocupările cercetărorilor a fost creşterea solubilităţii în apă a

compuşilor antitumorali ai Pt. Solubilitatea cisplatinului (1mg/L) se apropie de limita
solubilităţii pentru un compus citotoxic. Compuşii administraţi oral pot fi mai puţin
solubili, dar suficient încât să poată fi absorbiţi.Din nefericire, majoritatea cloriţilor de
Pt(II) sunt mai puţin solubili decât cisplatinul. Cea mai cunoscută metodă de creştere a
solubilităţii în apă este ca liganzii de Cl să fie înlocuiţi cu chelatanţi carboxilaţi
(ciclobutandicarboxilat), oxalat sau glicolat. Oxidarea compusului cu Pt (II) la
complexul dihidroxo Pt(IV) duce ,în general, la creşterea solubilităţii acestuia. S-au
studiat şi o serie de complecşi carboxilaţi cu anioni de tip fosfono(18), ce sunt
caracterizaţi de o solubilitate şi stabilitate foarte ridicată. Aceşti compuşi manifestă
activitate însemnată în celule leucemice şi sarcoame.

(18)
10
 VII. Complecşi ai Pt(II) şi Pt(IV) cu relevanţă biologică

Pentru o mai bună înţelegere a mecanismului de acţiune a compleşilor cu Pt

asupra celulelor tumorale, domeniul de cercetare s-a restrâns la compuşii cu Pt (II) şi Pt
(IV), în care s-au variat liganzii. După sinteza acestora aufost caracterizaţi fizico-chimic
şi li s-aa evaluat activitatea citotoxică.Complecşii cu Pt (IV) prezintă un interes ridicat
faţă de cei ai Pt (II), datorită inerţiei lor. Această proprietate permite administrarea orală
a medicamentelor, astfel reducându-se toxicitatea asociată chemoterapiei cu Pt.Recent,
s-au sintetizat şi caracterizat complecşii Pt (II) şi Pt (IV) cu liganzi de tip N,N bidentat
R2eddp (unde eddp = O,O'-dialchil-etilendiamină-N,N'-di-3 propionat, R = n-Bu, n-Pe,
fig 1).

Fig 1. Complecşii Pt(IV) şi Pt(II) cu liganzi de tip R2edda

Esterii au fost folosiţi cu scopul de a creşte activitatea citotoxică a

complecşilor cu liganzi ONNO tetradentaţi (ONNO = edda2-, etilendiamin-N,N'-
diacetato; eddp2-, etilendiamin-N,N'-di-3-propionato). Evaluarea in vitro a citotoxicităţii
complecşilor studiaţi s-a realizat pe celule ca : adenocarcinom (celule HeLa), celule
leucemice K562 şi pe celule sangvine mononucleare periferice (PBMC). În urma acestor
11
analize, s-a dovedit că acţiunea citotoxică a compleşilor Pt (IV) cu esteri R2eddp, [PtCl4
(R2eddp)] poate fi comparată cu cea a cisplatinului. De asemenea, s-a constat o activitate
antitumorală puternică a acestor 2 compuşi şi asupra fibrosarcomului L929. Complecşii
cu Pt (IV) au distrus celulele canceroase mult mai rapid decât complecşii cu Pt (II). Mai
mult, complecşii de tipul [PtCl4(R2edda)] (R = Me, Et, n-Pr, Fig 1) au fost testaţi pe
celule tumorale din testicole, carcinom din colon (DLD-1), melanom (518A2), carcinom
din plămân (A549) şi liposarcom. Rezultatele au arătat o activitate moderată a
complecşilor asupra celulelor din testicole.

Pentru extinderea investigaţiilor, s-au sintetizat şi caracterizat liganzii precursori

1a şi 1b şi complecşii corespunzători cu Pt (II): (2a şi 2b) şi Pt (IV): (3a şi 3b). Toţi
compuşii au fost testaţi împotriva celulelor HeLa, K562, Fem-x şi a celulelor normale
PBMC, cu scopul de a elucida activitatea lor tumorală.

VIII. Sinteza

VIII.1. Sinteza liganzilor 1a şi 1b

S-a adăugat clorură de tionil peste alcool izopropilic sau izobutilic în condiţii
anhidre. Apoi s-a introdus în amestec (S,S)-etiendiamină-N,N'-di-2- acid propanoic,
(S,S)-H2eddp·HCl obţinându-se o suspensie. În urma filtrării amestecului s-a obţinut un
produs cristalin, alb.

Schema 1. Sinteza esterilor 1a şi 1b

12
 VIII.2. Sinteza complecşilor cu Pt (II) (2a şi 2b)

Se dizolvă în apă K2[PtCl4], se adaugă 1a sau 1b şi se amestecă, adăugând LiOH.

Se obţine un precipitat portocaliu sau maro-portocaliu care se filtrează, spală cu apă şi se
usucă la aer.

VIII.3. Sinteza complecşilor cu Pt (IV) (2a şi 3b)

Prin acelaşi procedeu se dizolvă K2[PtCl6], se adaugă 1a sau 1b, iar în urma
introducerii LiOH în sistemul de reacţie se obţine un precipitat galben, prelucrat
asemenea precipitatului obţinut mai sus.

13
 Schema 2. Sinteza complecşilor cu Pt(II) şi Pt(IV)

X
I.Caracterizarea fizico-chimică a liganzilor şi complecşilor studiaţi

IX.1. Analiza elementală

14
 Liganzi/complecşi %C %H %N

C14H30Cl2N2O4 44.33 (44.4) 8.50 (8.42) 7.38 (7.56)

C16H34Cl2N2O4 47.19 (47.74) 7.93 (8.29) 6.88 (7.09)

C14H30Cl2N2O5Pt 29.38 (28.84) 5.28 (5.29) 4.89 (5.02)

C16H34Cl2N2O5Pt 32.01 (31.89) 5.71 (5.63) 4.67 (4.96)

C14H28Cl4N2O4Pt 26.89 (26.48) 4.51 (4.54) 4.48 (4.45)

C16H32Cl4N2O4Pt 29.41 (29.39) 4.94 (4.45) 4.29 (4.35)

Tabel 1. Datele analitice ale liganzilor şi complecşilor

1a = C14H30Cl2N2O4

1b = C16H34Cl2N2O4

2a = C14H30Cl2N2O5Pt

2b = C16H34Cl2N2O5Pt

3a = C14H28Cl4N2O4Pt

3b = C16H32Cl4N2O4Pt

În tabel sunt prezentate valorile obţinute experimental(în paranteze) cat şi cele

teoretice. Se remarcă o diferenţă foarte mică între cele două valori, ceea ce confirmă
formula moleculară propusă.

IX.2. Spectroscopie de absorbţie în domeniul IR

15
 Spectrul IR al liganzilor 1a şi 1b arată absorbţia caracteristică pentru esterii
alifatici COOR, şi anume, apar benzi de absorbţie puternice υc=o la 1734 cm-1 şi 1743 cm-
1
. Benzile corespunzatoare υC-O sunt puternice şi apar la 1241 cm-1 şi 1224 cm-1.
Frecvenţele de vibraţie asimetrice ale -CH3 sunt de intensitate medie şi se găsesc la 2982
cm-1 şi 2962 cm-1.

Spectrele IR ale complecşilor confirmă absenţa bezilor de absorbţie pentru

sărurile de amoniu secundare şi faptul că banda pentru gruparea C=O e aproape în
aceeaşi poziţie ca şi în spectrul liganzilor liberi. Acest ultim aspect e un indiciu al
modelului de coordinare, şi anume,în coordinare sunt implicaţi atomii de N ai grupărilor

amino secundare.

Frecvenţele de vibraţie ale gruparilor N-H apar în spectul liganzilor la 3448 cm-
1
(de intensitate slabă pentru 1a) şi la 3439 cm-1(de intensitate medie pentru 1b).

În urma coordinării Pt la liganzi,în spectrul complecşilor apar noi frecvenţe de

vibraţie,absente în spectrul liganzilor,atribuite coordinării Pt.Benzile apar între 850-400
cm-1 şi sunt de intensitate slabă.

Liganzi/Complecşi υ(C=O) υ(C-O) υ(-CH3 as) υ(N-H) υ(Pt-N)

1a 1734 1241 2982 3448 -

1b 1743 1224 2962 3439 -

2a 1733 1215 2983 - 828

423

2b 1738 1210 2963 - 438

16
 418

3a 1731 1206 2986 - 695

439

3b 1735 1199 2963 - 529

429

Tabel 2. Principalele date spectrale în domeniul IR ale liganzilor liberi şi ale

complecşilor

X. Activitatea antitumorală

IC50 a fost definită drept concentraţia unui agent ce inhibă supravieţuirea

celulelor cu 50% comparativ cu o probă de control.

Liganzii (1a şi 1b) şi complecşii corespunzători cu Pt (II)şi Pt (IV) au fost testaţi

pentru activitatea citotoxică asupra liniilor de celulele tumorale adenocarcinom HeLa,
celulelor K562, melanomului malign Fem-x şi asupra celulelor sănătoase (PBMC). Din
tabel se observă că liganzii precursori 1a şi 1b au manifestat o foarte mică activitate
împotriva liniilor de celulelor tumorale (IC50>178 µM).(tabel 3)

Liganzi/ IC50±SD*

Complecşi HeLa K562 Fem-X PBMC PBMC+PH

A

1a >200 >200 >200 >200 >200

1b 180.43±7.3 180.87±19.13 178.05±12.77 >200 >200

3

17
 2a 68.12±4.78 29.24±4.72 52.51±6.42 124.28±15.6 101.18±9.6

2b 56.44±8.57 23.47±1.42 45.96±5.60 63.79±2.38 60.56±11.0

3a 30.48±2.54 12.26±2.60 13.68±3.22 80.81±24.07 71.30±21.7

3b 51.78±9.87 26.38±0.98 36.03±5.43 91.04±6.16 100.60±0.8

[PtCl4(Pe2eddp)] 16.28±3.02 5.87±2.00 Nu s-a det. 17.53±6.83 11.15±5.17

cisplatin 4.47±0.30 5.77±0.35 4.70±0.28 33.6 26.51±5.74

Tabel 3. IC50 în decursul a 72h a compuşilor investigaţi,[PtCl4(Pe2eddp)] şi a

cisplatinului asupra celulelor HeLa,K562,Fem-X,PBMC şi PBMC stimulate cu PHA.

*media a 3 experimente

Aceşti liganzi, dacă intră în componenţa complecşilor cu Pt (II) şi Pt (IV), măresc

în mod drastic activitatea antitumorală. În complecşii cu Pt (II), substituţia grupării
izopropil cu izobutil (2a în 2b), conduce la o creştere a activităţii antiproliferative asupra
celulelor liniare maligne, ca şi în cazul celulelor sănătoase PBMC şi cele PBMC
stimulate. Înlocuirea izopropilului cu izobutil în complecşii cu Pt (IV) (3a în 3b),
conduce la o scădere a activităţii citotoxice din partea complecşilor, asupra celulelor
ţintă.

E important de remarcat că complecşii cu Pt în stare de oxidare înaltă (3a şi 3b)

dovedesc o activitate citotoxică mai pronunţată decât complecşii în care Pt are starea de
oxidare II.(tabel 3, 2a şi 2b)

Activităţile cititoxice ale [PtCl4(Pe2eddp)] şi cisplatinului sunt incluse în tab

pentru comparaţie. Cel mai activ compus, 3a, e de 2-4 ori mai puţin activ împotriva
celulelor liniare, faţă de [PtCl4(Pe2eddp)]. Complexul 3a are o activitate remarcabilă
asupra celulelor K562 şi melanomului Fem-x. Oricum, activitatea antitumorală ce o
posedă 3a împotriva K562 e jumătate faţă de [PtCl4(Pe2eddp)], care are o activitate
comparabilă cu a cisplatinului.
18
 Selectivitatea în acţiunea antitumorală a complecşilor 2a,2b,3a,3b reiese din
tabelul 4

IC50(PBMC)/IC50(linii de celule) IC50(PBMC+PHA)/IC50(linii de celule)

Complex Linii de celule

HeLa K562 Fem-X HeLa K562 Fem-X

2a 1.82 4.25 2.37 1.49 3.46 1.93

2b 1.13 2.71 1.39 1.07 2.58 1.32

3a 2.63 6.54 5.86 2.34 5.82 5.21

3b 1.76 3.45 2.67 1.94 3.81 2.79

Tabel 4. Selectivitatea în acţiunea antitumorală a complecşilor cu Pt(II/IV)

Complecşii cu Pt în diferite stări de oxidare,dar având aceiaşi liganzi,ca 2a şi 3a

sau 2b şi 3b,au arătat ca Pt în starea de oxidare maximă posedă o selectivitate mai mare
în ceea ce priveşte acţiunea antitumorală asupra adenocarcinomului uman HeLa,
celulelor K562 şi melanomului malign Fem-x.

Astfel, complexul 2b e mult mai activ decât 2a, dar e mai puţin selectiv. S-a
demonstrat că selectivităţile au fost mai mari,în cazul când complexul 3a a fost folosit pe

celule sănătoase PBMC decât pe celule PBMC stimulate, în timp ce pentru complexul
3b s-a observat contrariul. O selectivitate ridicată s-a observat pentru complexul cu Pt
(IV)- 3a, împotriva liniilor de celule K562 şi Fem-x (tabel 4 )

În fig 1 sunt fotografii cu celulele HeLa, care au fost tratate în prealabil cu

compuşii investigaţi, în concentraţii egale astfel încât să dubleze IC50 pentru 72h de
acţiune pentru fiecare agent. Ligandul 1a nu are efect asupra celulelor tratate, iar 1b are
o activitate foarte scăzută şi ambii, fără semne de apoptoză sau necroză. Complecşii 2b,
3a şi 3b induc apoptoza evidenţiată prin condensarea sau fragmentarea nucleelor.
Complexul 2a induce condensarea cromatinei în celulele HeLa, dar contrar acţiunii
19
conplecşilor 2b,3a şi 3b, care induc rotirea celulelor, tratamentul celulelor HeLa cu
complexul 2a, schimbă morfologia celulelor, care capătă formă mai neregulată, sugerând
posibile rupturi ale citoscheletului sau în membrană.

20
 XI. Concluzii

Ligandul 1a nu are efect pe celule tratate, 1b are o activitate foarte scăzută şi

niciunul dintre ei nu arată semne de apoptoză/necroză. Pt în stare de oxidare înaltă
posedă activitate şi selectivitate mult mai mare în actiunea antitumorala împotriva
adenocarcinomului HeLa, K562 şi melanomului malign Fem-x. O selectivitate ridicată
s-a observat pentru complexul 3a împotriva K562 şi Fem-x.

Au fost sintetizaţi 2 liganzi precursori şi 4 complecşi: O,O'-diizopropil (1a) şi

O,O'-diizobutil (S,S)-etilendiamin-N,N'-di-2-propanoat (1b) şi complecşii cu Pt
corespunzători: Pt (II): 2a şi 2b; Pt (IV): 3a şi 3b. Compuşii au fost caracterizaţi prin
analiză elementală, spectroscopie IR; toţi compuşii investigaţi au fost testaţi pentru
activitatea antiproliferativă in vitro împotriva liniilor de celule tumorale,
adenocarcinomului uman HeLa, celulelor K562, melanomului malign Fem-x şi pe celule
sănătoase (PBMC).

Mecanismul activităţii citotoxice a compuşilor cu Pt implică:

-pierdera intracelulară a liganzilor labili ataşaţi Pt

-formarea unei legături cu ADN, între guanină şi PtAA’ , unde A şi A’ sunt liganzi
stabili de tip amină.

Compuşii cu Pt(IV) necesită o reducere adiţională in vivo la compuşi cu Pt(II) ,

pentru activare.

Reducerea toxicităţii, creşterea spectrului de activitate şi administrarea orală

reprezintă primele ţeluri în developarea de noi medicamente antitumorale .

21
 Bibliografie

- E.Wong, C. M. Giandomenico, Chem. Rev. 1999, 99, 2451-2466, Current status of

Platinum-based antitumor drugs

-B. B. Krajcinovic et al , Journal of Inorganic Chemistry 102, (2008) 892-900,

Synthesis and in vitro antitumoral activity of novel O,O’-di-2-alkyl-(S,S)-
ethylenediamine-N,N’-di-2-propanoate ligands and corresponding platinum (II/IV)
complexes

22
23