ANALIZA SOLUŢIEI APOASE DE

VITAMINA C PRIN METODA

CONDUCTOMETRICĂ,
POTENŢIOMETRICĂ ŞI PH-
METRICĂ
 Masterand : Simona Ştefanovici
Gr. 1541

Caracteristici ale vitaminei C

Vitamina C (acidul ascorbic, factor antiscorbutic) este o vitamină

hidrosolubilă şi din acest motiv nu se acumulează în organism în concentraţii
toxice, eliminându-se în principal pe cale renală. La început a fost denumită acid
hexuronic, având o structură asemănătoare monozaharidelor, forma levo fiind
cea mai activă.

Formarea sa depinde de prezenţa unui complex enzimatic ce conţine

peroxidază şi ascorbic-oxidază, de prezenţa citocromilor cât şi a glicozei. Este
sintetizată de toate plantele, de unele microorganisme şi de majoritatea
animalelor, cu excepţia omului, primatelor şi cobaiului, care sunt tributare
aportului exogen. În sânge, durata de viaţă a vitaminei C este de aproximativ 16
zile, la animalele care o sintetizează. Excesul este eliminat pe cale renală. În
urma unui test de încărcare cu vitamina C, la adulţi s-a constatat că o parte din
vitamina C este degradată la acid oxalic, acid dicetogluonic, acid treonic şi mici
cantităţi de CO2, eliminat prin plămâni.
Rol metabolic

Nu are rol coenzimatic tipic, ci funcţii de substrat sau transportor. Deţine

roluri majore în buna funcţionare a creierului, ficatului, glandelor endocrine, în
hematopoeza, hemoglobino-geneza etc. Participă la numeroase reacţii de oxido-
reducere, multe dintre ele realizându-se prin aşa numitul “lanţ respirator
microzomial” nafosforilant, în care funcţionează ca tampon oxido-reducator. Se
presupune că agentul oxido-reducator propriu-zis ar fi un radical liber de acid
monodihidroascorbic, care rezultă din reacţia:
Acid ascorbic+acid dehidroascorbic acid mono-dehidroascorbic
Principalele reacţii la care participă vitamina C sunt: hidroxilarea prolinei
şi lizinei pentru sinteza colagenului, hidroxilarea fenilalaninei, sinteza
catecolaminelor, hidroxilarea sterolilor, desaturarea acizilor graşi, absorbţia
fierului, metabolizarea xenobioticelor etc.

Tulburari de aport vitaminic

Carenţa vitaminei sau aportul alimentar redus poate conduce la tulburări

gastro-intestinale, boli infecţioase, neoplazii, afecţiuni metabolice casectizante şi
la apariţia scorbutului. Apariţia scorbutului este precedată de anemie,
inapetenţă, scăderea rezistenţei la efort, infecţii, dureri articulare, uscăciunea
tegumentelor. Într-un stadiu mai avansat apar hemoragii subcutane, musculare,
gingivale. Apar leziuni ale ţesutului osos şi cartilagiilor, ca urmare a perturbării
biosintezei colagenului. Stocajul normal al vitaminei C este suficient pentru cel
puţin 3-4 luni înaintea apariţiilor semnelor de scorbut. Nu sunt cunoscute efecte
toxice, dar supradozarea poate conduce la litiază renală, datorită formării
oxalatului de Ca insolubil, cât şi datorită efectului nefavorabil asupra absorbţiei
vitaminei B12.

METODE ELECTROCHIMICE DE ANALIZĂ

Metodele electochimice de analiză se bazează pe măsurarea unei

proprietăţi electrice a unei probe de analizat, pe care o denumim electrolit, în
care sunt scufundaţi unul sau doi electrozi. În cazul metodelor bazate pe procese
de electrod la curent faradaic egal cu zero prin interfaţa electrod soluţie nu trece
curent electric. Din această categorie face parte potenţiometria cand se măsoară
potenţialul unui electrod fie ca urmare a unor procese de oxido-reducere la
echilibru (transfer de electroni la interfaţa electrod – soluţie) fie ca urmare a
unui schimb selectiv de ioni între electrod şi soluţie.
Potenţiometria face parte din categoria metodelor electrochimice la
curent faradiac egal cu zero şi se bazează pe procesele de oxidare şi reducere la
interfaţa electrod – soluţie care implică un transfer de electroni între electrod şi
soluţie. Curentul faradaic este curentul care apare în urma proceselor de oxidare
şi reducere la interfaţa electrod –soluţie. Pentru determinări în potenţiometrie se
utilizează o celulă potenţiometrică, care este o celulă galvanică.
O celulă electrochimică este formată din două semicelule. O semicelulă
este formată dintr-un electrod scufundat într-o soluţie de electrolit. Cele două
semicelule sunt legate între ele de o punte de sare care face legătura între
soluţiile de electrolit, respectiv de un conductor electric, care face legătura între
electrozi. Pe suprafaţa electrozilor are loc o reacţie de reducere/oxidare care
implică un transfer de electroni între cele două semicelule prin conductorul
electric. Celula galvanică este celula în care reacţiile redox au loc spontan şi
energia chimică este transformată în energie electrică. Celula galvanică este un
generator de curent. Variaţia de entalpie liberă este negativă (D G < 0).

Celula potenţiometrică este formată dintr-un electrod de referinţă şi un

electrod indicator sau de măsură scufundaţi într-o soluţie de electrolit. Între cei
doi electrozi există un milivoltmetru. Electrodul de referinţă este acel electrod
care nu-şi modifică potenţialul faţă de concentraţia electrolitului. Electrodul
indicator îşi modifică rapid şi reproductibil potenţialul faţă de concentraţia
electrolitului. În potenţiometrie se măsoară potenţialul electrodului indicator sau
de măsură faţă de electrodul de referinţă. Potenţialul electrodului indicator
depinde de concentraţia formei oxidate şi reduse din electrolit, în conformitate
cu ecuaţia lui Nernst.

Aparatura, mod de lucru

În analiza soluţiei de vitamina C s-a lucrat cu un multimetru

electrochimic Consort C831. Aparatul se numeşte multimetru, deoarece cu
ajutorul lui s-au determinat mai multi parametri specifici, ca: ph-ul, temperatura,
conductivitatea, potenţialul relativ şi s-a afişat data când a fost efectuată
lucrarea. Celula conductometrică determină conductivitatea, iar termistorul-
temperatura. Se pregăteşte celula din 40 ml soluţie vitamina C, peste care se
pipeteaza 0.1 din 0.1 ml de NaOH cu un interval de 1 minut între adăugări. Se
continua astfel adăugarea de soluţie de NaOH, până se trece de punctul de
echivalenţă, când mediul devine puternic bazic. Pentru determinarea ph-ului se
foloseşte electrodul de sticlă combinat cu electrodul de referinţă. Intregului
sistem i se mai ataşează încă un electod de sticlă, pentru observarea potenţialului
relativ.
Electrodul de referinţă este acel electrod care nu-şi modifică potenţialul
faţă de concentraţia electrolitului, iar electrodul indicator îşi modifică rapid şi
reproductibil potenţialul faţă de concentraţia electrolitului. Electrodul de
referinţă se utilizează ca referinţă în potenţiometrie pentru măsurarea
potenţialului electrodului indicator sau de măsură. Electrodul de referinţă are un
potenţial cunoscut care nu se modifică cu concentraţia electrolitului.

CONDIŢII PENTRU ELECTRODUL DE REFERINŢĂ

1. Să nu-şi modifice potenţialul în raport cu concentraţia electrolitului

2. Modificarea potenţialului cu temperatura să fie neglijabilă
3. Electrodul să fie reversibil (adică să poată fi utilizat atât anod cât şi
catod în celula potenţiometrică)
4. Să nu prezinte fenomenul de histerezis termic (modificarea
potenţialului cu temperatura să urmeze aceeaşi lege la creşterea şi
scăderea temperaturii)
5. Electrodul să fie nepolarizabil (să permită trecrerea curentului fără
modificarea potenţialului său)
6. Să aibă potenţialul descris de ecuaţia lui Nernst şi potenţialul să fie
reproductibuil de la o zi la alta
Ca electrod de referinţă s-a utilizat electrodul de calomel, ce constă dintr-un
strat de mercur, în contact cu o pastă de calomel (Hg2Cl2) care este in contact cu
o soluţie de KCl de o anumită concentraţie.
Electrodul de sticla constă dintr-un balonaş de sticlă în care este o soluţie
de referinţă internă de 0.1 mol/l de HCl (pH = 0) saturată cu AgCl. În
soluţie este scufundat un electrod de referinţă internă de AgCl/Ag. Soluţia
de HCl este necesară funcţionării membranei de sticlă, iar AgCl necesară
funcţionării electrodului de referinţă internă.
 Pentru determinarea conductivităţii e necesara calibrarea cu soluţie etalon,
care se face adaugând în fondul electrolitic KCl, 0,01M.
Celula pH-metrică este formată dintr-un electrod de referinţă extern de
calomel şi un electrod de sticlă indicator. Se măsoară diferenţa de potenţial
dintre electrodul de calomel şi electrodul de referinţă intern de AgCl/Ag din
electrodul de sticlă. Potenţialul depinde de diferenţa de pH dintre soluţia de
analizat şi cea de referinţă internă din electrodul de sticlă, separate de membrana
electrodului de sticlă.

Principiul conductometriei

Conductometria face parte din categoria metodelor la care nu sunt

importante procesele de electrod. Metoda se bazează pe transportul de masă al
ionilor în soluţie prin migraţie în urma aplicării unei diferenţe de potenţial între
electrozi. Se măsoară conductibilitatea electrolitului care depinde de tipul şi
concentraţia ionilor din soluţia de electrolit. Ionii cu volum mai mic au
mobilitate mai mare şi determină o conductibilitate mai mare soluţiei.
Conductibilitatea creşte cu concentraţia ionilor, astfel poate fi determinată
concentraţia electroliţilor.
În urma titrării acidului ascorbic cu NaOH s-au obţinut valori ale pH-
ului, potenţialului şi conductivităţii ce au fost tabelate pe pagina urmatoare. În
continuare, s-au obţinut 3 curbe: curba potenţiometrică, curba conductometrică
şi curba pH-metrică, în funcţie de volumul de titrant adăugat.
Se observă că odată cu creşterea volumului de NaOH adăugat, pH-ul
creşte, soluţia de vitamina C devenind bazică la atingerea punctului de
echivalenţă. Prin extrapolarea curbei conductometrice, reiese că Ve=0,5 mL. Din
curba potenţiometrică rezultă că Ve=3,32 mL iar din cea pH-metrică se obţine că
Ve=3,35 mL .
V
NaOH(mL t(mi E(m k(µs/cm T(°
) n) pH V) ) C)
 0 0 2,96 189 453 22,4
0,1 1 3,02 198 410 22,5
0,3 2 3,1 185 373 22,6
0,4 3 3,19 172 345 22,7
0,5 4 3,27 169 326 22,9
0,6 5 3,36 195 314 22,9
0,7 6 3,45 185 311 22,9
0,8 7 3,53 176 312 23
0,9 8 3,61 180 317 23,2
1 9 3,69 181 325 23,3
1,1 10 3,76 176 336 23,4
1,2 11 3,83 167 348 23,5
1,3 12 3,89 161 361 23,5
1,4 13 3,96 160 376 23,7
1,5 14 4,02 167 390 23,9
1,6 15 4,08 174 406 24
1,7 16 4,14 170 421 24,1
1,8 17 4,2 171 438 24,2
1,9 18 4,26 176 454 24,3
2 19 4,32 172 469 24,5
2,1 20 4,38 176 485 24,6
2,2 21 4,45 195 501 24,7
2,3 22 4,52 187 518 24,8
2,4 23 4,59 175 534 25
2,5 24 4,67 176 551 25,1
2,6 25 4,75 119 568 25,2
2,7 26 4,85 154 586 25,3
2,8 27 4,96 131 602 25,4
2,9 28 5,1 134 620 25,5
3 29 5,28 129 637 25,7
3,1 30 5,53 11 654 25,7
3,2 31 5,89 92 674 25,8
3,3 32 6,37 64 695 26
3,4 33 6,99 27 716 26
3,5 34 8,31 -42 737 26,2
3,6 35 8,62 -59 756 26,3
3,7 36 9,15 -80 777 26,4
3,8 37 9,38 -97 800 26,5
3,9 38 9,65 -104 824 26,6
4 39 9,85 -125 849 26,7
Având Ve din curba pH-metrică, cunoscând şi concentraţia bazei folosite ca
titrant ,precum şi volumul de soluţie de vitamina C luat in lucru, se poate afla
concentraţia soluţiei de acid ascorbic pe baza legii echivalenţilor :
Ve=3,35 mL
Cbaza=0,1268 M →C VITAMINA=1,06*10-2 M
Vsol=40 mL
C1V1=C2V2

Ştiind Ve , prin extrapolare se determină pHe ,care va conduce la aflarea

constantei de disociere a acidului ascorbic in acid dehidroascorbic:

pHe=7,45
pH1/2=3,725 →K=10-3,725
K=10-pH1/2

În continuare se poate afla entalpia liberă ce caracterizează soluţia de

vitamina C:

ΔRG= - R T ln K → ΔRG = 21261,15 J / mol →fiind pozitivă valoarea,indică

faptul că conversia acidului ascorbic la acid dehidroascorbic e un proces
endergonic, cu consum de energie din sistem.

Gradul de disociere a acidului ascorbic în acid dehidroascorbic se poate

exprima ştiind constanta de disociere, K:

% disoc = (nr.molec.disociate/nr.molec.dizolvate)*100 = α *100

α = Kd / (Kd + c H+) → α = 0,14665 → % disociere = 14,665%

Din datele experimentale obţinute se observă că atât metoda

potenţiometrică, cât şi metoda pH - metrică oferă rezultate corecte în ceea ce
priveşte caracterizarea soluţiei de vitamina C. Astfel, prin ambele metode s-a
ajuns la un volum de echivalenţă de 3,35 mL NaOH, valorile pH ului fiind
asemănătoare .

Referinţe :
→ Lealikov, I. S. , Metoda conductometrică de analiză , Metoda
potenţiometrică , Metode fizico-chimice de analiză , Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti – 1963

→ Descărcat la data de 31.05.2010,

http://www.scribd.com/doc/27154527/Chimie-Analitica-Analiza-Instrumental-
A-Curs-7

→Descărcat la data de 31.05.2010,

http://www.scribd.com/doc/13971679/ElectroanalyticalMethods2009

ggonil din soluţia de elec

Aaacu volum mai mic au
mobilitate mai mare
şi determină o
conductibilitate mai mare
soluţiei. Conductibilitatea
creşte cu
concentraţia ionilor, astfel
poate fi determinată
concentraţia orreReferinîlectroliţilor

a face parte din

categoria