Scurta biografie Schiarhimandritul Ioachim Parr s-a nascut in SUA in anul 1936 intr-o familie catolica

provenita din Marea Britanie. La optsprezece ani, a fost tuns calugar in Ordinul benedictinilor. In anii
50 s-a ocupat cu slujirea misionara printre populaia sraca din Calcuta. Mai tarziu a predat in
scolile teologice catolice din Brazilia si SUA. In anul 1970 parintele Ioachim s-a convertit la
Ortodoxie. Opt ani el e trait in Muntele Athos, la schitul Sfantul Ilie. Cu binecuvantare arhiereasca, sa intors la New York, unde s-a ocupat de o organizaie de ajutorare a celor sraci. Aici, la New York
a pus temelia mnstirii Sfintei Maria Egipteanca, unde, in prezent, se nevoiesc doisprezece
calugari. La inceputul anilor 2000 egumenul Ioachim era responsabilul relatiilor externe a Bisericii
Ortodoxe Ruse in strainatate. El a pledat activ pentru refacerea unitatii canonice in interiorul Bisericii
locale. In anul 2001 egumenul Ioachim impreuna cu fratii manastirii a fost primit in componenta
parohiilor Patriarhale din SUA (Patriarhatul Moscovei). In prezent pe langa Casa Filantropica din
New York, unde o lunga perioada de timp a existat o comunitate, mnstirea dispune de o suprafa
extinsa de teren n nordul statului New York (Treadwell). Aici din anul 2008 fraii sub conducerea
stareului lor construiesc un schit cu hramul Chipul Nefacut de mana omeneasca al Mntuitorului.
Deja s-a construit biserica, corpurile de chilii i cele pentru pelerini. Printele Ioachim Parr este
probabil mai bine cunoscut din 2011 n Rusia, ca urmare a unei serii de conferin e inute la diferite
parohii i instituii bisericeti i publicarea mai multor lucrri n limba rus. El a vizitat cteva
mnstiri din Rusia, a discutat att cu monahi, ct i cu mireni, i fiecare discuie a fost o lec ie de
dragoste. Experienta duhovniceasca, pe care Printele Ioachim o mprtete din bel ug
asculttorilor, este de folos tuturor celor ce vor sa triasc conform Evangheliei i s nve e sa-l
iubeasc pe aproapele.
Today Deal $50 Off : https://goo.gl/efW8Ef
Din cuvintele Printelui Ioachim Parr - M bucur s v vd, pe unii pentru prima oar, pe alii iari.
Despre ce s vorbim astzi? De fapt, despre orice a vorbi, este vorba ntot deauna de unul i
acelai lucru, dar sub diferite denumiri. i acesta este singurul lucru despre care merit s vorbim.
Restul e minciun, rtcire. Numai Dumnezeu este Cel despre Care merit s vorbim. Trim pe
acest pmnt doar pentru dobndirea lui Dumnezeu. Existena noastr nu are alt sens. Iar dac noi
nc nu nelegem acest lucru, atunci suferim, ne chinuim. Deci astzi a vrea s vorbesc cu voi pe
marginea unui subiect pe care vi l-am propus, i anume despre cum s ctigm Duhul lui
Dumnezeu, s dobndim duhul pcii. Cum s l gsim pe Dumnezeu i s rmnem cu El? Cum s
evitm pieirea din cauza atingerii cu tot ce ne nconjoar? Acesta este obiectivul nostru comun i nu
este uor de atins. In lume acum exist nenelegere i nestatornicie. i n noi exist nenelegeri i
nestatornicii. De aceea, suntem ntotdeauna luptai. Cum s atingem legtura interioar cu
Dumnezeu? Cum s atingem integritatea interioar? Unde i are aceasta nceputul? In motivul
pentru care am fost creai. Aici apare dificultatea! Fr Dumnezeu nu avem nici viat, nici el. Fr
Dumnezeu ntreaga noastr existen este lipsit de sens. Ins majoritatea oamenilor i risipesc
viaa, crendu-i un dumnezeu care le-ar face viaa plcut i uoar. Eu ns, cu permisiunea

voastr, voi vorbi despre Dumnezeul Care ne-a ales pe noi. El, acest Dumnezeu, a spus: Vino i
urmeaz-M i Eu i voi da crucea. Imaginai-v, este ca i cum cineva ne-ar fi propus: - Vrei s fii
prietenul meu? Atunci eu te voi tortura, te voi chinui. Ii voi da o cruce. Viaa ta va deveni un chin.
Vino! - O aiureal, am fi spus noi. Ce fel de prieten este acesta?! Iar Domnul ne spune: Vino i
urmeaz-M. Leapd-te de tine. Tot ce ai vinde i mparte-le sracilor... Vino, urmeaz-M, lundui crucea." Cum e posibil aa ceva? Singurul mijloc de a transpune asta n realitate este de a-L iubi.
Dar cum s-L iubeti pe Cel pe Care nu-L vezi? Cum s-L iubeti pe Cel pe Care nu-L tii? Asta este
dificultatea! El ne-a spus: [...] ntruct ai fcut unuia dintr-aceti frai ai Mei, prea mici, Mie Mi-ai
fcut". Imaginai-v c murim, ajungem n mpria lui Dumnezeu, iar El ne spune: - Ii aduci aminte
ziua cnd Mi-ai dorit moartea? Ii aminteti ziua cnd toate gndurile tale erau ocupate cu faptul c
mi doreai rul? Ii aminteti zilele, sptmnile, lunile cnd nu ai vorbit cu Mine, avnd pic pe
Mine? Ii aminteti cum i-am cerut ajutorul, iar tu ai spus c nu ai timp, c eti ocupat? tii, El
chiar ne va spune asta... Atunci vom rspunde: - Doamne, dar cnd s-a ntmplat s vii la mine i
s-mi ceri ceva? - Dar i aduci aminte cum pe 7 aprilie 2011 sora cutare a venit la tine cu o
rugminte, iar tu i-ai rspuns: Sunt ocupat!" Eram Eu. Dar nu ai gsit timp pentru Mine. Acum nici
Eu nu am timp pentru tine. Voi spunei: Doamne, Doamne!", dar nu e suficient ca s intrai n
mpria lui Dumnezeu. Acolo intr cei ce M iubesc i mi pzesc poruncile. Dar care sunt aceste
porunci? S nu ucizi, s nu furi? Nu, nu acestea. Alta e porunca: S iubeti pe Domnul Dumnezeul
tu [...] din tot cugetul tu". Cu tot cugetul tu, nu cu o mic parte a acestuia. S-L iubeti cu tot
cugetul, n loc s te ocupi permanent de propriul eu". Ct e ziua de lung, n capul nostru rotete
mereu gndul la ceea ce iubim, ce nu iubim, ce simim, ce i despre cine gndim... Asta nseamn
c raiunea noastr este ocupat de propriul eu". Iar El ne spune c raiunea noastr nu ne aparine
nou, ci Lui. El spune: Iubete-L pe Domnul Dumnezeul tu cu toat inima ta. Dar noi avem
ataamente. Ne iubim pisicile, plantele, pantofii notri preferai, toate aceste nimicuri. Pe unii
Oameni i iubim, pe alii nu-i iubim. Suntem copleii de noi nine, astfel nct inima noastr nu-I
aparine. Dar Domnul tie unde ne este inima. Majoritatea timpului suntem ocupai cu omorrea
sufletului. Deci prima porunc nu o mplinim. Totui, cum de credem c putem avea o comunicare cu
Cel pe Care nu l ascultm, nu-L iubim, l jignim, l desconsiderm? Cci, n timp ce El vorbete cu
noi, ne gndim numai la noi, nu la El. Pe deasupra, El ne spune: Iubete-l pe aproa pele tu ca pe
tine nsui. Acum vedei ct de departe suntem de adevr? In plus, ne mai i mirm de ce ne este
att de greu s ne rugm. Ne mirm de ce nu avem pace n suflet. Iar El ne rspunde de ce... Ce s
facem cu toate acestea? Iat ce: Trebuie s ne deprindem s facem ascultare de Dumnezeu.

Adevrata libertate n via const n eliberarea de ceea ce ne distruge. Iar cel mai adesea noi
nine suntem cei care ne distrugem. Cel mai mare duman al nostru suntem noi nine. Nimeni
niciodat nu ne silete s pctuim, doar noi nine. Aa c singurul om care ne pricinuiete durere
suntem noi nine. Ce nseamn schimbarea radical a contiinei? S ne imaginm c vine cineva
la noi, cei ce ne risipim existena cu gndurile la propria persoan, i ne spune: Tu faci totul greit!
Trebuie s te schimbi, n mod radical, ntru totul!" Dar noi rspundem: Eu nu pot..." In acest caz,
rmnem captivi, ajungem propriii deinui. Lumea moare, nu fizic, ci duhovnicete, moral,
psihologic. Asear am trecut frontiera i oferul a vrut s-i cumpere ceva dintr-un magazin scutit de
taxele vamale. Eu l-am ntrebat: - Chiar iei mai ieftin, dac achiziionezi aceste lucruri aici? Mi s-a
rspuns: - In funcie de ceea ce cumperi. Sunt lucruri care se vnd mai ieftin cu vreo 30-40%. Am
observat c oamenii cumprau nite sticle imense cu buturi alcoolice cu preul de 30,40, 50 de
euro bucata. i m-am gndit: Sunt gata s pun pariu c, dac ar intra n magazin vreun srac i i-ar
ruga pe cumprtori s-i dea un euro sau 5, sau chiar 20, 50, pentru mncare, i s-ar spune: Este
prea mult. Ai nnebunit?" Ce fac ei atunci? Cheltuie aceiai bani pentru ceva ce nu le trebuie! Nou
ne facem pe plac i nc n ce fel! Ce zicei? Nu vi se pare nimic greit aici? Ce se ntmpl cu noi?!
Cum putem s dobndim duhul pcii? Este cineva care s-a nvrednicit s-l dobndeasc? Lupta
este nencetat. Este nencetat, pentru c nu putem s ne meninem atenia asupra esenialului,
pentru c, n locul esenialului, suntem concentrai asupra propriei persoane. Ct de des ne
captiveaz ceea ce nu ne privete! De cte ori nu suntem cu Dumnezeu, ci mpotriva Lui!
Permanent! Ca s-L iubim pe Dumnezeu, trebuie s ncetm s-l mai iubim pe vrjmaul Lui. Iar
vrjmaul Lui este egoismul, zgrcenia, sunt toate acele pcate care ne fac nesimitori fa de
Dumnezeu. Cum s ajungem la El? Domnul spune: Dac M iubii pe Mine, iubii-v unii pe alii".
i, dac ar fi s facem ceva, de aici ar trebui s ncepem. Ca s avem credin n Dumnezeu,
trebuie s credem n ceea ce ne-a spus El, nu n ceea ce gndim noi. Noi ns risipim att de mult
timp i puteri, ncercnd s lum cuvintele Domnului i s le schimbm n aa fel, nct s ne
pclim, ndjduind s-L pclim i pe Dumnezeu, dar creznd n acelai timp c procedm corect.
Nu tiu de ce nu credem n ceea ce ne spune Domnul. El spune: Eu v-am creat dup chipul Meu.
Dar noi i spunem: Vreau, Doamne, s fac n aa fel, nct Tu s fii dup chipul meu. Vreau s fii ca
mine. Dar eu nu vreau s fiu ca Tine." Noi vrem ca Domnul s ne permit s fa cem ce vrem. Poate
c unele dintre voi suntei mame. In orice caz, cu toii am avut mame, unii bune, alii nu prea... i
atunci cnd ele ne spuneau: Dac m iubeti, vei face asta", nu nelegeau ctui de puin ce este
iubirea. Ce ne spune Domnul? El spune: Dac M iubeti, iubete-i aproapele." Foarte simplu! Dar

noi spunem: Iubii-m pe mine!" Pentru c nu nelegem ce este iubirea. Nu mai avem nevoie de
iubire de la nimeni! Noi am primit deja toat iubirea posibil! Este vorba despre iubirea lui
Dumnezeu! Domnul ne-a creat din iubirea Sa. Avem deja tot ce ne trebuie. Acum noi, plini de iubire
pn la refuz, trebuie s o oferim altora. Acesta este cel mai important lucru. Nu s fim iubii, ci s
iubim. Noi ns, n loc s facem aa, ne irosim vieile n cutarea cuiva care ar putea s ne iubeasc
aa cum vrem. Dar suntem deja iubii! ns nu o tim. Pentru c sperm la ceva ce nu poate s fie.
Dac am avea un ulcior plin pn la refuz cu un lichid, cu care am merge la magazin i am cere s
ni se mai toarne un litru sau mai mult, vnztorul ne-ar rspunde: Nu se poate! El este deja plin. Ca
s mai primii, va trebui s vrsai o parte din ceea ce avei acolo." Cnd ne umplem de egoism, nu
mai avem loc pentru Dumnezeu. Ce s facem deci ca s ncepem s ne schim bm? Cred c
singura metod de a ne deprinde cu iubirea este s iubim. Singurul mijloc. Suntem prea plini de noi
nine. Domnul spune: Nu v temei, Eu sunt cu voi." De ce s ne ngrijorm? Domnul ne va chema
atunci cnd va binevoi, indiferent dac suntem pregtii sau nu. Orice am face, nu va schimba
termenul la care ne va chema. Nu e n puterile noastre s crmuim ceea ce face El. Trebuie pur i
simplu s fim pregtii. Dar noi spunem: Vai, am nevoie de ajutor! Sunt bolnav! Trebuie s-I mai cer
lui Dumnezeu vreo zece ani de via..." Nu cerei asta! Cerei s fii pregtite! Cerei: Schimb-m,
Doamne!" Duhul pcii, de care avem nevoie, se dobndete numai prin unirea cu Dumnezeu. De curnd am stat de vorb cu un tnr, enoriaul catedralei noastre de la New-York. Un tnr extraordinar! Are aisprezece ani. Nu locuiete chiar n centrul New-York-ului, ci la Brooklyn. Dimineaa
face naveta cu trenul. Iar la noi Liturghia de duminic ncepe la apte dimineaa. Adic el, ca s
ajung la timp la slujb, trebuie s plece de acas la patru. M-am gndit: Ce l ndeamn pe acest
copil s se scoale duminic dimineaa din pat i s mearg dou ore cu trenul, cu trei transbordri,
ca s ajung la timp la biseric? i l-am ntrebat: - Ce te ndeamn s faci asta? Iar el mi-a rspuns:
- Eu tiu c am nevoie de Dumnezeu. Dar tiu, de asemenea, c nu fac ceea ce trebuie s fac. i
ndjduiesc c Domnul m va ajuta s m schimb. Mai am i mama bolnav care, de asemenea,
are nevoie de ajutorul Lui. De aceea sunt aici. i tiu c El m va ajuta. El este deja acolo! Acest
biat e acolo deja! Dar noi? Noi nu vom primi nimic, pn cnd nu vom ncepe s oferim. Noi ns noi toi - vrem s primim. Dar, n ceea ce privete druirea, nu este pentru noi. Vrem ca Dumnezeu
s ne aud, dar noi nine nu-L ascultm. Vrem ca Dumnezeu s fie cu noi, dar numrm minutele
petrecute cu El. ncercm s apreciem cnd va fi potrivit s plecm i s facem ce vrem. Dar, n cele
din urm, primim oare ce avem nevoie? Despre noi vorbesc... Dac nu vom muri, dac nu ne vom
omor eul", nu vom putea s trim. Suntem n capcan! n capcana pe care ne-o creeaz lumea

comoditilor. Cnd Hristos a zidit Biserica, El a fcut mai nti obtea. El a trit mpreun cu ucenicii
i apostolii Si, nvndu-i prin propriul exemplu. i atunci cnd a vzut c ei sunt gata, a murit i a
nviat din mori. Apoi El i-a pus pe ucenici episcopi i preoi, pentru ca ei s fie tritori ai unei viei pe
msur i s transmit mai departe vestea despre ea. Totul ncepe de la obte. Nu ncepe de la
primire, ci de la druire. Cum s dobndim un duh panic? Numai prin iubire. i nu vom reui, dac
ne iubim pe noi nine. tim deja acest lucru. Pentru c, oricum, ne iubim pe noi nine toat viaa,
indiferent ci ani avem. Asta este alegerea noastr! Rugciunile, postul, tainele, slujbele, toate
acestea sunt doar nite mijloace care susin comunicarea noastr cu Dumnezeu. Putem s stm n
biseric i s nu iubim pe niciunul dintre cei ce ne sunt alturi. Putem s stm n biseric cu inima
plin de deertciune i de frmntri inutile, pentru c ea nu petrece ntru Domnul. Lumea piere.
Piere n cutarea iubirii. Tineretul este bolnav de pustietatea acestei lumi. Drogurile, alcoolul,
legturile intime dezordonate, rzboaiele, consumerismul, toate acestea ne fac nesimitori, dar nu ne
dau iubire. Ce s facem? Trebuie s nvm s iubim. Suntem datori s iubim oamenii, pentru
Dumnezeu, pentru noi. Haidei s o facem! Niciodat nu Il vom ntlni pe Dumnezeu, dac nu vom
nva s ne iubim aproapele. Nu s-l tolerm, ci s-l iubim. Asta este dificultatea! Dar asta e i
rezolvarea! Cum s nvm s iubim? Prin mplinirea legii lui Dumnezeu. Fr acest lucru este
imposibil s atingi starea de dragoste. Este foarte greu s nelegi ce nseamn iubirea, neavnd un
bun exemplu. Dar noi avem exemplul cel bun, putem s-L privim pe Domnul. ns privindu-L noi
spunem: Pi, El este Dumnezeu, eu nu sunt." Dei El a devenit om ntru totul, n afar de pcat. S-a
fcut om, pentru ca noi s devenim liberi. Ce s facem deci i cum? Ce credei? Rugciunile noastre
sunt auzite? Cnd stm n faa icoanelor n chilie sau acas, sau n biseric, oriunde, i exist o
persoan pe care nu o iubim, ce credei? El ne aude rugciunile? Cci El nu are nevoie nici de
cuvinte, nici de prinosuri. El are nevoie de noi! Pentru c El ne iubete. Noi - numai noi i nimeni
altcineva - putem s schimbm ceva! S-a observat c nu putem s iubim, dac nu am fost iubii. Dar
noi - noi toi - am fost i suntem iubii. Altfel nu am mai fi existat. nseamn c i noi putem s iubim.
Este imposibil s iubeti, dac nu ai fost iertat. Dar noi toi suntem iertai, pe toi ne-a iertat Domnul.
Este imposibil s iubim, dac nu iertm. Aceasta este rdcina tuturor nenorocirilor noastre! Dac
nu iertm, nu putem s iubim. Iar dac nu putem s iubim, nu vom fi iertai. Asta este re zolvarea
tuturor nenorocirilor noastre, nu-i aa? Duhul pcii vine de la Domnul, nu este determinat de ceea ce
facem. i singurul mijloc de a fi cu El este de a-L iubi pe El i pe aproapele. Msura n care l iubim
pe El i pe aproapele este i msura pcii pe care o avem n interiorul nostru. Schiarhimandritul
Ioachim Parr, S nu preferi nimic iubirii lui Hristos vol II, Editura Egumenita Sursa: Cretin Ortodox,

Sa nu preferi nimic iubirii lui Hristos *** Este o mare gre eal s ne identificm cu strile noastre
fizice i spirituale, ndeosebi cu durerea sau cu tristeea. Dac suntem foarte bolnavi, de moarte, nu
putem s-i ngduim bolii s devin firea noastr. O purtm n noi, dar nu ne identificm cu ea,
spunea Printele Ioachim. El nsui este bolnav de cancer, ns iubirea lui fa de Dumnezeu este
mai mare dect puterea distructiv a bolii. Iat ce le spunea maicilor dintr-o mnstire pe care a
vizitat-o n timpul cltoriilor sale prin diverse ri: Am fcut tratament, dar boala nu cedeaz. mi
aduc aminte c m-am dus la doctorul care trebuia s-mi comunice diagnosticul i s-mi prescrie un
tratament. n asemenea cazuri, doctorii se arat foarte serioi, triti. El m-a invitat n cabinetul su.
Ai venit singur? Da. Poate ar fi trebuit s mai lua i pe cineva cu dumneavoastr Pentru ce?
Trebuie s v spun ceva tiu deja totul. i-am spus ce boal am, ce diagnostic. Doctorul a
recunoscut c majoritatea oamenilor care vin la el i pierd cunotina cnd afl c sufer de cancer.
Ceea ce mi spunei nu se refer la mine, am rspuns eu. Cci via a mea nu depinde de felul cum
m simt din punct de vedere fizic. Nu trebuie s lsm ca ntmplrile din via a noastr s pun
stpnire pe mintea i pe sufletul nostru i s ne nnoureze vederea i credin a, ducndu-ne la
dezndejde. Nu trebuie s facem nimic care ne-ar putea despr i de Dumnezeu. Dac punem ceva
mai presus de iubirea lui Dumnezeu, ntr-un final, doar cu asta rmnem. Chiar i atunci cnd ne
simim ru putem s ne rugm. Putem s fim n continuare cu Dumnezeu. Dac avei o dispoziie
proast, dac ai avut o zi grea, spunei-I Domnului: "Doamne, acum sunt att de slab, cad de
oboseal i vreau s Te iubesc, dar nu tiu cum. Nu m lsa s m ndeprtez de Tine. Toate
rugciunile pe care le ndreptm spre Dumnezeu, spre Maica Domnului sau spre al i sfin i au un
efect tmduitor asupra sufletului. Atunci cnd ne rugm cu struin , cu fierbin eal i credin ,
Dumnezeu nu ntrzie s ne rspund. Efectul imediat al rugciunii este lini tirea min ii i a inimii,
care se simte ca o stare de pace luntric i ca o siguran c nimic ru nu ni se poate ntmpla.
Rugciunea nseamn contientizarea c Dumnezeu este prezent, aici i acum, i c El este
permanent cu noi, spunea Printele Ioachim. De aceea nu trebuie s ne temem de nimic, nici mcar
de ameninarea morii. Fragmente din Schiarhimandritul Ioachim Parr S nu preferi nimic iubirii lui
Hristos Sursa: Ganduri din Ierusalim, Nu trebuie s ne identificm cu bolile de care suferim
Printele
Today Deal $50 Off : CRESTINISMUL

Ioachim

Parr

RADICAL AL PARINTELUI IOACHIM

PARR: Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o
croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa

Evanghelie. CRESTINISMUL CONFORTABIL NU EXISTA! Ce trebuie sa

faca niste MISIONARI ORTODOCSI autentici?
19-05-2015Sublinieri
Print

Cand veniti la biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar

trebui sa va aruncati in foc, tinand cont de cat de departe va
aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand va apropiati de
Sfanta Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des

***

Cititi

si: Schiarhimandritul

AROGANTA

CREDINCIOSILOR

PROPRIETATE

Ioachim
CARE

ORTODOXIA: Ne

Parr
SI-AU

purtam

ca

despre
LUAT
si

IN
cum

Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim

ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. CUM

II PUTEM AJUTA PE TINERII RATACITI?

Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim

Sfinte Scripturi diferite? De fiecare data, cand deschid Noul
Testament, ma simt ca intr-un foc: nu imi ofera nicio
posibilitate de a ma simti confortabil, in schimb, zdruncina
chiar temeliile vietii mele. Ce Ii voi spune eu lui Hristos, daca El
ma va chema astazi la Sine? Ce Ii veti spune voi? [] Voi
sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati confortul si
siguranta personala, voi o ucideti. Voi vreti o Biserica
confortabila, dar ea nu exista [] Eu nu cred ca poti trai dupa
Evanghelie izolat, in afara comunitatii. De aceea, cred ca Rusia,
ca si America, si Grecia si oricare alta tara sufera din pricina ca
viata bisericeasca se desfasoara in afara limitelor comunitatii
crestine.

***

SCHIARHIMANDRITUL IOACHIM (PARR):

Convorbire in biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
[]

(9 Octombrie 2011) [1]

Dupa calatoria mea la Valaam am fost invitat la voi sa vorbesc despre ce
trebuie sa facem ca sa devenim misionari.
Eu cred ca una dintre greselile cu care lumea contemporana incearca sa
cocheteze, consta in faptul ca exista, chipurile, o multime de credinte,
valabile deopotriva, o intelegere diferita, dar acceptabila deopotriva a
crestinismului. Aceasta este o idee falsa. Exista doar o singura Biserica.
Exista doar un singur crestinism. Exista doar o singura intelegere a
ceea ce este crestinismul si o multime de neintelegeri ale lui. Exista
o multime de pseudobiserici si doar o singura Biserica. Fiind crestini
ortodocsi, noi trebuie sa intelegem ce este Biserica noastra. Eu cred ca, daca
am efectua un interogatoriu printre cei adunati astazi aici, am obtine, probabil,
atatea interpretari cu privire la ce este Biserica in functie de cati oameni sunt.
Dar noi trebuie sa intelegem Biserica asa cum Biserica se intelege pe sine. Si
aici este inceputul drumului vostru ca misionari.

In Evanghelia de la Matei, Domnul

Iisus Hristos le da Ucenicilor si Apostolilor Sai o porunca pe care unii teologi o
numesc Marea misiune:
Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si
al Sfantului Duh (Matei 28,19).
Noi nu gandim asa. Noi ne gandim cum putem intra in dialog cu oamenii.
Dar, inainte de a intra in dialog, trebuie sa stim ce le putem noi oferi
lor. Cum putem aspira sa devenim misionari, daca noi insine nu credem
in ceea ce incercam sa-i invatam pe ceilalti? Daca aveti de gand sa fiti
misionari si nu va rugati in fiecare zi, renuntati la acest lucru. Daca
aveti de gand sa fiti misionari, dar nu cititi in fiecare zi Sfanta Scriptura,
renuntati la acest lucru. Daca aveti de gand sa fiti misionari, dar nu stiti
nimic despre Traditia bisericeasca, nu ii cititi pe Sfintii Parinti, renuntati
la acest lucru. Daca nu va spovediti, nu va impartasiti, nu va rugati la
dumnezeiasca Liturghie in fiecare duminica si in acelasi timp aveti de
gand sa fiti misionari, renuntati la acest lucru. Ce ii puteti invata pe
oameni? Noi nu putem da ceea ce noi insine nu avem. Si acesta este

numai inceputul care trebuie sa va dea de inteles cat de monumentala este

sarcina care va sta inainte.
Eu cred cu tarie ca voi nu veti putea trai in credinta in afara comunitatii
bisericesti. In majoritatea bisericilor noastre, asemenea comunitati
lipsesc. De aceea, trebuie sa vedem cum putem forma o comunitate
activa, vie, de credinciosi. Chiar daca veti intra in dialog cu oamenii,
unde ii veti duce? Le veti preda literatura catehizatoare si le veti spune:
Delectati-va? Le veti arata icoane minunate si si le veti spune: Trebuie sa
va acoperiti peretii cu icoane? Ce putem oferi noi? Vorbind despre credinta,
ii veti insufleti pe oameni sa faca o alegere in viata, dar unde ii veti
trimite apoi? Intr-o parohie, in care li se va spune: Nu trebuie sa postiti,
Daca nu sunteti casatoriti, ci pur si simplu convietuiti, nu este nimic si multe
alte lucruri pe care le auzim astazi?
Noi avem nevoie de comunitati bazate pe credinta. Acestea sunt niste
lucruri foarte puternice. Majoritatea oamenilor cred ca lumea eu vorbesc
acum nu de lumea materiala, ci de lumea duhovniceasca aceasta lume este
decazuta. Dar noi spunem noii generatii: Mergeti si va desfatati cu
bunatatile acestei lumi. Pentru ce? Cand Sfanta Scriptura, pe care noi ii
rugam pe oameni s-o primeasca, spune:
Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui
Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Cum se imbina aceasta cu ceea ce noi le ingaduim tinerilor? Domnul ne
cheama pe noi la sfintenie; El ne spune ca telul vietii este unirea cu Dumnezeu,
care este cu neputinta fara sfintenie. Daca noi le spunem oamenilor sa traiasca
asa, traim noi insine in sfintenie? Nu cred.Avem o multime de motive si
explicatii pentru faptul ca a trai asa este nepractic si cu neputinta si ca nu
putem cere de la oameni sfintenia. Dar stiti de ce nu cerem noi asta? Deoa rece noi nu iesim la lupta duhovniceasca pentru a castiga noi insine
sfintenia, si de aceea ne este rusine sa propovaduim oamenilor ceea ce
noi insine nu avem. Noi spunem cam asa: haideti sa nu dezbatem aceste
probleme. Credem noi in cuvantul lui Dumnezeu?
Eu cred ca de aici si trebuie sa incepem, cum sa ne schimbam pe noi
insine. Daca nu vreti sa va schimbati pe voi insiva, pentru ce atunci sa
va tineti scai de ceilalti cu aceasta chemare? Acesta este primul moment

important: tulburarea apare atunci cand refuzi sa intelegi ca nu poti da celorlalti ceea ce tu insuti nu ai.

Haideti
acum
sa
luam
situatia din Rusia contemporana. Cred ca ati ghicit ca eu nu sunt rus
Dar, uneori, unui strain ii este mai usor sa inteleaga despre oamenii si
cultura unei tari straine ceea ce oamenilor insisi le este greu sa
inteleaga, intrucat ei se ciocnesc de aceste lucruri extrem de
des. Asadar, cand ma uit la viata Bisericii din Rusia, pe de o parte
uimeste prin frumusetea ei, dar, pe de alta parte, vad tineretul vostru
care nici macar nu stie ca Biserica exista si, ceea ce este mai rau, ii este
indiferent daca Biserica exista sau nu. De ce? Cauza este aceeasi care este
si in tara noastra, in America. Noi nu sprijinim credinta si sistemul de valori al
Bisericii apostolice. Noi ne-am insusit valorile culturale, sociale si spirituale ale
lumii decazute in care traim. Ingaduiti-mi sa va dau un mic exemplu.
Am avut o intalnire cu un preot. Cand intalnirea s-a terminat, preotul a
inceput sa-si scoata rasa, dulama si crucea. Eu m-am mirat si am
intrebat:
Ce faci?
Cum ce? a raspuns el. Plec.
Eu zic:
Da, stiu, dar ce faci?

 O, a zambit el! Acum nu este sigur sa merg in acest chip pe strada.

Exista oameni care urasc Biserica. Exista oameni care la prima vedere
pot ataca chiar si un preot.
Zic eu:
Slava lui Dumnezeu! Imbraca-imbraca totul inapoi! Biserica se
cladeste pe sangele mucenicilor!
El raspunde:
Ce, esti nebun?
Nu stiu, raspund eu, care dintre noi este nebun. Daca tu ai ales lumea,
nebun esti tu.
Ce vad oamenii cand ne intalnesc pe noi? Ce vedem noi insine?
As vrea sa va dau un mic exemplu de activitate misionara. Noi avem un mic
metoc in New York. El este asezat intr-o parte foarte saraca a orasului, unde
traiesc in general vorbitori de spaniola si afroamericani; de jur imprejur droguri,
alcool, oameni fara adapost. Cred ca jumatate din populatia zonei traieste din
alocatiile statului. Pentru adolescenti, in aceasta zona, sa nasti un copil la
14-15 ani este un motiv de deosebita mandrie. Nu, nu sa ai grija de
acest copil, ci pur si simplu sa il nasti. De aceea, in cadrul acestei
populatii, foarte putini vad pentru ei anumite perspective in viata. La
fiecare al doilea colt de strada se afla o biserica romano-catolica sau
protestanta, o sinagoga si asa mai departe, toate goale.
In fata casei noastre este o mica adancitura, pe care noi o numim fantana.
Aceasta exista pentru a se putea ajunge prin ea la subsol. Odata, pe la mijlocul
lui februarie, ningea cu ploaie si era frig. Deodata, printre tomberoanele de
gunoi pe care, de asemenea, le tinem in acest put, am auzit un zgomot. Eu mam gandit ca, asa cum se intampla deseori, vreun cersetor scormoneste in
gunoiul nostru si cauta sticle goale. Eu nu sunt impotriva ca cersetorii sa
stranga sticle goale, dar ei, de obicei, arunca peste tot gunoiul care le cade in
mana, si aceasta nu am vrut s-o permit.
Asadar, deschid usa si vad in fata mea un om cu infatisare asiatica. Il intreb:
Ce faci?

 Iertati-ma, va rog, raspunde el, caut si eu ceva de mancare.

Pai, de ce scormonesti in gunoi? Haidem in casa!
Nu-nu, nu pot, zice el, sunt murdar tot si miros urat.
Haide-haide, ii zic eu.
In timpul scurtei conversatii, i-am povestit ca noi avem o incapere in
care poate face dus, isi poate schimba hainele si poate manca.
Omul s-a speriat:
Ce vrei de la mine? Pentru ce faci toate astea?
Eu zic:
Nu vreau sa imi arunci gunoiul in prag. Atat si nimic mai mult.
Dupa ce a mancat, m-am asezat langa el si a inceput discutia. Parea un om
destul de destept. L-am intrebat:
Unde locuiesti?
Niciunde.
Adica nu ai unde?
Ei, zice el, in fiecare noapte faceam curat intr-un restaurant japonez, si ei imi
dadeau voie sa locuiesc la ei la subsol.
Dar cum ai ajuns fara adapost?
Si el mi-a povestit ca era inginer si ca a venit din Japonia. La inceput,
lucrurile i-au mers foarte bine, dar apoi a inceput sa fie atras de
droguri, cocaina, heroina, si in scurt timp a pierdut tot.
Eu i-am propus sa ramana la noi.
O, nu, nu pot, a raspuns el.
Dar de ce?

 Pentru ca eu caut adevarul! a spus omul.

Eu zic:
Nu trebuie sa mergi nicaieri, adevarul este aici!
Toti zic asa, a raspuns el. Am fost la catolici, la mormoni, la martorii lui
Iehova, la iudei, la budisti. Toti promit unul si acelasi lucru, dar nu dau
nimic.
Bine, zic eu, totusi, mai ramai putin!
Si a ramas sa stea la noi cateva zile. Am inceput sa discutam. Apoi el sa botezat si l-am numit in cinstea Sfantului Nicolae al Japoniei. Acum sa intors deja in Japonia si a primit acolo calugaria intr-o manastire
ortodoxa. Dar totul a inceput pentru el cu faptul ca noi i-am dat
posibilitatea sa devina o parte din obste, ca i-am ingaduit sa vietuiasca
impreuna cu noi. El a vazut Evanghelia inainte de a o auzi sau de a o
citi.

Trebuie sa tineti minte acest

lucru. Domnul Iisus Hristos S-a intrupat ca noi sa Il putem vedea pe
Dumnezeu. Noi uitam acest lucru. Deseori, singurul chip al lui Hristos
pe care oamenii il vor vedea in viata lor, va fi imaginea Lui reflectata in
persoana noastra. Ce vor vedea ei, dar, uitandu-se la noi?
Misionarii trebuie sa creada in ceea ce propovaduiesc. Misionarii trebuie
sa traiasca potrivit cu ceea ce propovaduiesc.
Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati
facut (Matei 25, 40).
https://goo.gl/efW8Ef