Sunteți pe pagina 1din 1

Angela Marinescu - Materie

Materia nu exista. Ceea ce acum, aud,


Ca o soapta infinita, suprapusa fiintei mele,
Dezmatata, dezlantuita, nepasatoare Nu este decat propria mea prabusire.
Violenta blanda, precisa, rosie.
Abstracta infatisare, drogata.
De tot ceea ce poate fi drog.
Nici o scapare, lestul e fiinta.
Ceea ce a fost, ceea ce tipa in interiorul scopului
Carnos precum carnea, tinta ce nu poate fi atinsa
Tinta implantata in inima gandului.
Mai presus de noi. Violenta,
Precizie, rasturnare a sensului,
ce este bun este rau, ce este rau
Este fericirea mea
Viata mea inchipuita mie insami
Fiintei mele desprinse, rupte, distruse.
Melancolie. Sinuciderea este o floare.
Este putinta. Este puterea.