IONA -MARIN SORESCU

Drama este o specie a genului dramatic cu deznodamant grav, conflict puternic dar care
nu duce neaparat la moartea personajelor.
Parabola este o povestire alegorica avand un cuprins religios sau moral .
Teatru modern renuta adesea la distinctiile dintre specii, avand preferinta pentru teatru
parabola si teatru absurdului, alaturarea comicului si a tragicului, insertia liricului in text,
valorificarea mitului, aparitia personajului idee, lipsa conflictului, incalcarea succesiunii
temporale a evenimentelor
Un reprezentant de seama al teatrului modern este M. Sorescu, un intelectual serios, care
mediteaza la ceea ce scrie, inlantuind tragicul, sublimul, grotescul,-E. SIMION.
E un scriitor total, consacrat in poezie, critica si estetica, teatru si proza. Fiecare creatie a
sa studiaza o lume, constituind o piatra de neanlocuit in amestecul operei, abordeaza teme
fundamentale privitoare la conditia umana, intr-un stil propriu, interogativ.
Iona face parte din trilogia Setea muntelui de sare, alaturi de Paraclisierul si
Matca.Titlul trilogiei este o metafora ce exprima caderea spirituala a omului modern,
setea nepotolita pentru absolut.
Cele trei piese sunt niste parabole, povestiri cu talc, cu un continut moral, sub forma unor
monologuri dramatice.Fiecare are cate un personaj care traieste intru-un spatiu inchis:
Iona in pantecele pestelui, Paraclisierul, in catedrala, invatatorul din Matca, intr-o casa
amenintata de ape. Spatiul inchis este o metafora ce sugereaza framantarile omului
modern pentru care exista mai multe capcane, amenintari primejdii.
Sursa de inspiratie est mitul lui Iona din Biblie, titlul poate avea mai multe semnificatii
-trimite la personajul biblic
-indarjita incercare a omului de a nu-si accepta conditia tragica
-viata =un labirint, un loc in care individul se poate rataci; Iona intelege sa lupte fara
incetare pentru a gasi iesirea, salvarea.
Autorul insusi considera piesa o tragedie. tragedia se extinde asupra tuturor indivizilor
care trec prin viata , prin labirint. Cei mai multi critici considera piesa o drama
filosofica. Dramatismul ei rezulta din reflectiile extrem de profunde in ciuda simplitatii
exterioare, a intrebarilor, a concluziilor despre viata, lupta, idealuri, zadarnicie, moarte,
oameni, lucruri, evolutie.Ex. de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?,
sau de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc la nimic dupa moarte?
Iona este si o parbola, spectatorii sunt invitati sa-si insuseasca concluziile piesei si este
si o monodrama pentru ca e traita numai de un singur om-Iona.
Tema: parabola a destinului, meditatie asupra existentei umane, piesa Iona sugeraza
framantarile si experientele tragice ale omului secolului XX. :libetate-necesitate, individsocietate, sensul-nonsensul existentei. Dupa marturisirea autorului, tema piesei este
singuratatea omului modern :am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit
de singur.
Ca structura compozitionala, piesa e compusa din patru tablouri cu o desfasurare
simetrica : tabloul I si IV se afla afara, in tablourile II si III in interiorul pestelui. Opera
are un singur personaj si e construita pe un fals dialog intre Iona si gandurile sale. Este
de fapt un monolog dramatic, in care personajul se dedubleaza, isi pune intrebari despre
sensurile existentei si tot el isi raspunde.
Iona , un pescar fara noroc, deoarece destinul il persecuta si nu-i inlesneste sa prinda
peste, triseaza si isi aduce singur pesti intr-un acvariu ,pe care ii prinde cu undita, sfidand
marea.Se afla intr-o gura imensa de peste si nu constientizeaza primejdia. Asemenea
pestilor care traiesc intr-un borcan si se cred liberi, Iona traieste cu sentimntul libertatii,
ignorand primejdia destinului. In burta pestelui starea de spirit i se schimba, de la
inconstienta trece la luciditate si intelege ca gura pestelui era o amenintare pe care a

neglijat-o.Sfarsitul primului tablou sugeraza imaginea labirintului in care va rataci eroul

in lupta pentru suprematie. Captiv in interiorul pestelui, traieste paradoxal, tocmai in
intuneric, o stare de iluminare; devine constient de propria-i conditie, se descopera pe
sine iar aceasta revelatie se infaptuieste prin Logos, eroul monologand la nesfarsit pe
tema vietii si a mortii si amagindu-se cu ideea libertatii. Descoperind in buzunar un cutit
se intreaba daca ma sinucid? Sau as prefera sa ma spanzur?Se simte ispitit de visul de
a construi in mijlocul marii o banca uriasa de lemn, un lacas de stat cu capul in maini in
mijlocul sufletului., simbol al nostalgiei dupa repaosul total, al omului obosit de propria-i
existenta, simbol al stabilitatii intr-o lume supusa efemeritatii.
Singura lui obsesie este sa scape la lumina, luptand chiar si impotriva destinului, numai
ca destinul ramane implacabil. Eroul redevenit captiv in burta pestelui II care-l inghitise
pe cel dintai, are alaturi de el o moara, aceasta poate sa se invarteasca, poate sa nu se
invarteasca, este o noua ipostaza simbolica a destinului, caci visatorul Iona, se va feri tot
timpul sa nu nimerasca intre dintii ei de lemn.
Figurantii care apapr, Pescarii Isi II, trec cu o barna in spate, nu aud, nu vorbesc, semn al
incompatibilitatii oamenilor, mereu singuri cu ei insisi, ducandu-si fiecare povara
existentei.Iona este preocupat mereu de un singur gand, sa scape. Scotand cutitul si
croindu-si o ferastra prin burta pestelui descopera brusc un alt interior de peste, cel al
pestelui III, se pare ca omul este condamnat sa fie etern prizonier caci eliberarea dintr-un
cerc al existentei echivaleaza cu inchiderea in altul.Viata este un labirint presarat cu o
multime de capcane. Nu se poate iesi din acest vast infern existential decat murind si
renascand caci fiecare nastere este o noua sansa de a fi noi insine.Iesind in sfarsit la
lumina , afara din spintecatura ultimului peste strapuns cu cutitul are insuportabila
senzatie ca orizontul care-i apare in fata este tot o burta de peste, iar libertatea mult visata
nu este decat o iluzie.
In ultimul tablou, Iona apare imbatranit, ca un schivnic, se afla pe o plaja pustie, isi striga
numele, parca si-l recunoaste, i se pare ca a gresit drumul, ajunge din nou in singuratate,
vrea sa actioneze din nou si incepe cu propriul pantece, in speranta ca va razbate cumva
la lumina. Prin acest gest pare a spune ca destinul ii este mereu potrivnic si nu-i mai
ramane decat o ultima evadare, in sine. Gestul final poate insemna un protest de o
maretie tragica, indreptat impotriva propriului destin.
Finalul poate avea mai multe semnificatii, este deschis mai multor interpretari:
-drumul lui Iona prin cele trei pantece de peste e un drum simbolic, de cautare a luminii, a
adevarului despre existenta iar pentru gasirea acestui adevar el se sacrifica pe sine
-un simbol al omului care cauta mereu , care face efortul de a acunoaste atat lumea
exterioara cat si cea a sinelui
-este un gest de protest, de revolta impotriva unui destin inflexibil, demonstrand ca se
poate iesi din ceva predestinat numai prin curaj.
-ca si Oedip care-si scoate ochii pentru a-si indrepta privirea spre blestem, Iona isi
intoarce sensul cautarii spre descoperirea tragica de a fi singur; consecinta dramatica a
singuratatii, blestemul sau constand in a fi nu singur ci singurul, cum spune Emil Cioran,
isi situeaza existenta sub semnul luminii intrezarite inlauntrul sau.
-prin fiecare balena spintecata are senzatia ca se naste din nou, iar sirul de pesti invoca
imaginea labirintului
-in termenii lui M. Eliade, viata lui urmeaza obisnuitul ciclu nastere-moarte-nastere, pe
care-l intalnim si in natura
-ideea de a se naste din nou devine o obsesie atunci cand este singur pe plaja, el se
viseaza un Iona liber, fara constrangerile destinului: de la Iona cel care a gresit drumul
vrea sa ajunga la Iona cel care a pornit-o bine

-daca marea plina de nade colorate este o metafora a vietii si daca lipsa de orizont
inseaman ratacirea labirintica a fiintei atunci gestul final este singura libertate ingaduita
de destin; in parabola biblica personajului i se verifica puterea curajului, in piesa lui
Sorescu, Iona probeaza rezistenta la o lume agonica in care singura certitudine este ca
omul e nemaipomenit de singur.
-ca si eroul biblic, initial el stie ca trebuie sa fie fericit, dar afla traind, ca fericirea nu vine
niciodata atunci cand trebuie; el cauta astfel alte cai spre libertatea echivalenta cu
fericirea: scrie un mesaj in podul palmei, spinteca burtile pestilor care-l tin prizonier, se
indeama sa inoate pana la capat : o sa inot pe burta o zi,doua, un an, pana obosesc bine,
apoi pe spate,apoi intr-o dunga. Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de suflet, apoi intr-o
suflare. Ies eu la liman.
Dupa atatea incercari ajuns pe plaja pustie, eroul nu accepta sa traiasca oricum, el nu are
senzatia de eliberare si nici nu se simte linistit si va face alteceva, se sinucide : razbim
noi cumva la luminaUn gest din cauza disperarii, a constientizarii de tip exixstentialist
potrivit careia Dumnezeu nu este mort , cum spune Nietszche, este doar putin obosit.
Universul i se pare marginit si doreste sa intre intr-o alta lume, fara limite, lumea
sinelui.Gestul sau nu e un sfarsit de drum ci un inceput, el moare ca materie dar renaste
ca spirit.
PERSONAJUL
- e un simbol
- -e pus intr-o situatie exceptionala, dar nu e un personaj romantic deoarece
procedeaza normal, gandeste, actioneaza firesc
- -pe parcursul intamplarilor el se autodescopera
- -intrat in labirint, in viata nu cade in fatalism, nu se resemneaza ci intelege sa se
straduiasca din toate puterile , sa se salveze
- e curajos, fata de incercarile vietii el lupta, nu isi pierde speranta, nu este intimidat
de eventualitatea mortii
- cauta absolutul si prin tot ceea ce face are acces la un mod superior de existenta
- -cu fiecare balena pe care o spinteca Iona se naste din nou si se inarmeaza cu o
noua sansa de regasire
- -optimist razbim noi cumva la lumina
- -este pescarul fara noroc, sta pe malul marii si astapta resemnat pestii in navod iar
cand acestia nu apar isi pescuieste pestisorii din acvariu= cadru ingust, mic,limitat
opus infinitului, o lege a compensatiei, neputand sa domine marea
- -singuratic cauta o solutie pentru a putea comunica si a-si gasi adevaratul rost
existential si pentru aceasta el trebuie sa strabata un parcurs initiatic, iar inceputul
acestui drum este marcat de nosce te ipsum- cunoaste-te pe tine insuti
- el va parcurge asemenea eroilor din basme trei probe initiatice, fiind inghitit de
trei pesti: cand e inghitit de primul isi expune idealul sau , acela de a construi o
banca in mijlocul marii pentru ca pe ea sa se odihneasca pescarusii si din cand in
cand vantul, un obiect ce trebuie sa sfideze timpul lucrul asta l-as face cu draga
inima, ar fi un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului
- -vrea sa intre in tainele universului, vrea totul si urmeaza o traiectorie dictata de
eul sau insetat de cunoastere si treptat se rupe din contingent, se intoarce in trecut,
vrea ca mama sa-l nasca inca o data pentru ca aceasta existenta devine ucigatoare
- -isi cauta corespondentul, caruia ii va spune geamanul,
- monologul sau este un semn al noncomunicarii , al negasirii unui cod care sa-l
faca accesibil celor din jur
- pe uscat e un alt Iona, iar in navodul sau de pescar fara noroc vrea sa prinda
soarele= cunoasterea suprema, perfectiunea; exista in el acum doi Iona, unul

nefericit si altul initiat , insetat de absolut, in final Iona il striga pe Iona, autorul
folosind acel plural noi
- adevarata lui maretie este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa, el va putea fi
ucis dar nu infrant
- e unpersonaj tragic, isi asuma destinul cu suferintele lui
- locul unde a fost inchis de destin ii produce panica, il face sa reflecteze, sa accepte
absurdul ca pe o situatie normala
- in captivitate cauta cai de salvare: prin Logos, dialogand cu sine, facand haz de
necaz, sau dorind sa construiasca banca
- gestul de a spinteca si pestele III = incapatanarea de a trai, un act de bravura
pentru omul modern
- e constient ca omul ca specie e ofiinta superioara, o trestie ganditoare, cum afirma
Blaise Pascal
DECI.....