Eram intr-a 6a. Era o zi ploioasa si nu credeam ca erau paznici.

Nu credeam ca au sa
ne prinda. Am mers cu Mariana si Mila, o prietena. Am mers in padure pe jos in
coasta, era uda iarba. Am vazut pe cei care pazeau pepenii, erau baloti de paie in care
stateau. Am mers tarash pe labe pana la primii pepeni si am luat doi mici (2 kg). Am
mers cu ei in padure si i-am spart, dar nu erau copti. Am mers iar, si cand ne-am
intors ne-au vazut. Atunci am fugit inapoi in padure, ne-am ascuns in tufis, iar eu cu
Moasa-ta ne-am pus peste cap nailonul, ca strutii. Si atunci ne-au vazut paznicii. Astia
ne-au luat pe noi doua, ne-au spus ca ne duc la politie, oamenii de la sapa treceau pe
langa noi, se duceau acasa, iar cunoscandu-ne au mers la mama si tata si le-a spus de
noi. Primul lucru pe care l-a facut tata cand a venit la noi a fost sa scoata cureaua si
sa ne spuna ca asa v-am invatat noi? Pe drum spre casa noi plangeam si spuneam
Taticule sa nu ne bati, ca nu mai furam in viata noastra. Cand am ajuns acasa n-am
patit nimic.