Sunteți pe pagina 1din 3

INTROIECTIA

Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu,manifestat prin imitarea
inconstienta a comportamentului acelei persoane.
In psihanaliza,este definita astfel:proces prin care subiectul face sa treaca in mod
fantasmatic,de ,,afara, ,,inauntru,obiecte si calitati inerente ale acestor obiecte.(Laplanche)
In Gestalt introiectia este ,,incorporarea pasiva a ceea ce mediul furnizeaza subiectului.
Este modul de interactiune original intre copil si mediul sau inconjurator;copilul accepta
totul cu incredere si inghite orice hrana psihica si psihologica ce ii este oferita.Formulele cu
,,trebuie vin foarte devreme si nu corespund intotdeauna cu nevoile lui.Astfel persoana are
tendinta sa ramana conformista.
Introiectia reprezinta un mecanism psihic de aparare care consta in procesul de asimilare a
eului unei alte persoane.Mecanismul introiectiei poate fi pus in stransa legatura cu mecanismul
proiectiei.Daca proiectia presupune proiectarea in exterior,introiectia presupune proiectarea in
interior.
Vorbim despre introiectie atunci cand o persoana asimileaza ceva din exterior ca si cum i-ar
apartine-il adopta si il asuma.Introiectia actioneaza cu un scop precis si, anume,aparare
impotriva angoasei dar si intensificarea functiilor psihice.
Acest mecanism de aparare are rolul de a asimila cat mai multe realitati exterioare pentru a
putea face fata frustrarii.In literatura de specialitate exista doua semnificatii ale notiunii de
introiectie:compensarea unei realitati frustrante si maturizarea individuala.
Mecanismul psihologic al introiectiei este legat de aspectele pozitive din afara.Daca in ceea
ce priveste proiectia,subiectul proiecteaza ceea ce nu-i place,in ceea ce priveste introiectia
,persoana in cauza asimileaza lucrurile placute,de aceea introiectia este o etapa importanta in
constituirea eului.
Mecanismul introiectiei este strans legat de cel al identificarii.Lapache si Pontalis definesc
identificarea ca un proces psihic prin care un subiect asimileaza un aspect,o proprietate,un
atribut al altuia si se transforma total sau partial dupa modelul acestuia.Personalitatea se
constituie si se diferentiaza dupa o serie de identificari.(P.Popescu-Neveanu)
Introiectia devine patologica atunci cand nu este selectiva si atunci cand ea este dusa la
extrem.De exemplu,atunci cand un copil introiecteaza chiar toate interdictiile unui parinte
sever,fara a le discrimina,avem de-a face cu un caz patologic si cu o persoana neadaptata si
incapabila sa faca fata cerintelor vietii cotidiene.
Pentru Ferenci,orice transfer,reactualizare a relatiilor cu obiectele parentale,este o
introiectie.Aceasta afirmatie justifica travaliul psihoterapeutic menit sa dezvolte procesul
introiectiei si sa duca la identificari,socializare si autonomie.(S.Ionescu,M-M Jaquet,C.Lhote)

Introiectii personale:
1.Este in joc onoarea familiei. De mici ni se insuflau prin exemple pozitive ,de la
televizor,(concursuri sau copii supradotati),dorinte de a fi cuminti,de a invata foarte bine,de a fi
exemplari.Am trait pana tarziu cu aceasta teama de a nu-mi face de ras familia.
2.Sunt o persoana conformista in general. Spun ,,in generaldeoarece ,pana in clasa a Va formulele,,trebuienu corespundeau nevoilor mele si le executam mecanic,dar apoi fiind intro scoala de arta,educatia si atmosfera imi incurajau eul,creativitatea,frumosul,sensibilitatea si
le-am primit ca pe o ,,gura de oxigen-de atunci am si ,,rare urme de nonconformism.
3.Modelizarea.Imi amintesc cu mare drag si emotie profunda de profesoara de franceza,cu
care voiam sa seman.Orice spunea ea era minunat ,sorbeam fiecare invatatura a ei cu nesat si
totul era foarte usor si frumos.Am continuat sa iubesc limba franceza datorita ei ,chiar m-am
pregatit pentru a urma facultatea si a deveni ,,ca eadar probleme de familie mi-au frant aripile
si implicit visul.
DEFLECTIA
Deflectia este evitarea contactului sau a starii de prezenta prin deturnare,ca atunci cand
cineva este politicos in loc sa fie direct.Deflectia se poate realiza prin neexprimarea directa sau
prin a evita sa primesti.In ultimul caz,persoana simte ca nimic nu o ,,atinge,in primul
caz,persoana este deseori ineficienta si se simte rusinata pentru ca nu a putut obtine ce dorea.
Deflectia mai este vazuta si ca evitarea celuilalt, a contactului cu cel fata de care simti
ceva,incercand astfel un comportament contrar sentimentelor reale.Ai vrea sa-l imbratisezi,sa-i
vorbesti, sa-l vezi,dar il eviti abordand un comportament rigid,neautentic,din diverse motive
justificate rational,crezand ca astfel e,,mai bine,dar in cele din urma acest tip de comportament
ce ignora glasul inimii este mare consumator de energie,pentru ca el nu serveste adevarul.
Deflectii personale:
1.Furia.Sunt furioasa pe mine atunci cand nu pot spune ,,NU desi asta simt ca trebuie sa
fac,nu reusesc tot timpul.
2.Evitarea celuilalt.Imi este foarte familiar acest tip de deflectie ,deoarece asa am vazut
in familie si chiar asta ni se cerea- pentru ca asa e ,,mai bine.Mi se impunea un comportament
contrar sentimentelor mele reale,eram orientata catre un comportament rigid,rational;eu fiind o
fiinta sensibila si sentimentala reuseam cu mare greutate sa ma comport astfel.In
schimb,ofeream afectiune si sinceritate strainilor .

Inca am acest comportament fata de fratele meu si asta e reciproc;desi as vrea sa il


imbratisez cand il vad,sa-i vorbesc deschis ,nu reusesc ,accept formalizarea si distanta impusa
de el ,dau impresia ca acelasi lucru simt si eu,dar in schimb simt un enorm consum de energie.
3Ambiguitatea.Mi se intampla ca atunci cand o persoana nu se exprima clar, din
jena,refuz sa cer lamuriri si dau impresia ca sunt de acord sau ca am inteles exact despre ce e
vorba.Urmeaza din partea mea un mare consum de energie sa deslusesc ce a vrut sa spuna sau
daca indirect imi cere ajutorul.

Bibliografie:Ionescu,S;Jaquet,M-M;Lothe,C.Mecanisme de aparare,Iasi,EdituraPolirom,2002
Popescu-Neveanu,P. Dictionar de psihologie,Bucuresti,Editura Albatros,1978
Dr. Andre Moreau-Viata mea aici si acum-Gestalt-terapia,drumul
vietii,EdituraTrei,Bucuresti 2005
-Ca sa traiesti mai bine in prezent,impaca-te cu trecutul,Editura
Trei,Bucuresti 2006

S-ar putea să vă placă și