Sunteți pe pagina 1din 2

Cercetarile asupra organizatiei au conturat mai multe modele care asigura

un cadru de analiza mai profunda a conceptului de cultura organizationala si un


mijloc de identificare a implicatiilor ei practice. Unul dintre aceste modele este
cel elaborat de C. Handy, care stabileste patru tipuri de culturi
organizationale dominante: cultura puterii centralizate sau cultura "panza de
paianjen", cultura rolului specializat sau cultura "templu", cultura sarcinii sau
cultura "retea" si cultura personala (individuala) sau cultura "roi".
Este centrata pe exercitarea sarcinii si orientata spre persoana. Sarcinile
sunt distribuite in raport cu potentialul indivizilor, valorificarea maxima a
acestuia fiind una din valorile de baza. E intalnita in asa-numitele "organizatii
matriceale". Este o cultura de echipa, in care calitatile si competentele
profesionale conteaza mai mult decat statutul conferit de pozitia ierarhica.
Respectul mutual se bazeaza mai mult pe capacitati si competente decat pe
varsta si pozitie ierarhica.
Aceasta cultura constituie un amestec interesant si putin neobisnuit intre
valorile colective - cooperarea, identificarea cu obiectivele organizatiei,
activitatea in echipa si mobilizarea colectiva - , si valorile individuale - pretuirea
individului si a dotarilor sale, autonomia si libertatea personala. Adaptabilitatea,
una din caracteristicile sale esentiale, este conferita de faptul ca activitatea se
organizeaza pe proiecte, axate pe sarcini precise. In momentul cand un proiect
este incheiat sau apar noi solicitari, echipele de proiect se reorganizeaza rapid,
ele fiind foarte mobile.
Sub raport managerial se practica o conducere flexibila si stimulativa,
bazata pe valori ca increderea in om, in capacitatile sale creative si de
autocontrol. Delegarea unor atributii si responsabilitati la nivelul echipelor de
proiect constituie o strategie importanta, specifica managementului participativ.
In genere, echipa manageriala nu este separata rigid de echipele de executie,
functiile de conducere si cele de executie se imbina, iar managerii nu se cred

deasupra celorlalti sub raport profesional, preferand sa lucreze cu oameni mai


capabili decat ei.
Aceasta cultura incurajeaza un inalt grad de expertiza profesionala,
managerul trebuind sa aiba calitati si competente manageriale prin care sa
coordoneze activitatea membrilor organizatiei. Multe din atributiile manageriale
sunt distribuite la nivelul echipelor, ceea ce face sa nu existe un centru unic de
decizie. De aceea, aceasta cultura este denumita, adesea, cultura de tip "retea".

Caracteristici:
distribuirea sarcinilor se face potrivit potenialului intelectual i
profesional al indivizilor;
personalul beneficiaz de autonomie n alegerea modalitilor de realizare
a sarcinilor;
valori promovate: creativitatea, lucrul n echip, realizarea obiectivelor
comune naintea celor individuale;
perspective: la nivelul rezultatelor obinute;
concepii de baz: ncrederea n om, n capacitatea de creativitate,
autodirijare i control, nivel ridicat de responsabilitate.