Caiet-Seminarii Anul-I Letter Corectat

INTRODUCERE
Lucrarea de fata vine sa revizuaiasca si sa completeze cartea Dalia Simona

Miron si Constantin Mircioiu: SEMINARII DE MATEMATICI APLICATE IN
FARMACIE, editura Tehnoplast, Bucuresti 2000.
Aceasta editie extinde in primul rand volumul exercitiilor rezolvate si propuse
pentru rezolvare la fiecare capitol in parte.
O schimbare esentiala o reprezinta adaugarea unor capitole noi, de matematici
aplicate in farmacie, in conformitate cu programa actualizata a cursului tinut studentilor
anul I.
Capitolele adaugate noi sunt legate de analiza datelor de eliberare a substantelor
farmaceutic active din formularile farmaceutice, deci de domeniul biofarmaciei (Spatii
de curbe experimentale. Modelarea datelor de dizolvare. Criterii de comparare a
modelelor. Aplicarea criteriilor matematice in selectia modelelor de dizolvare. Metrici de
dizolvare) si de analiza farmacocinetica (Determinarea parametrilor farmacocinetici.
Modelul farmacocinetic monocompartimental, cazul administrarii extravasculare.
Calculul valorilor de echilibru ale concentratiei dupa administrari repetate intr-un model
monocompartimental, in cazul administrarii i.v.).
Aceste capitole au accentuat caracterul aplicativ al cursului si au dat o interpretare
cantitativa unitara a unor aspecte de biofarmacie prezentate pe parcursul anilor la
discipline separate, cu notatii si interpretari calitative diferite, care permit cu greu
aplicarea acestor notiuni la evaluarea de laborator a medicamentelor, la monitorizarea
clinica a tratamentelor medicamentoase. Extinderea mult mai mare a acestor metode este
prezentata in anul IV la cursul de biostatistica.
Cartea se adreseaza in egala masura si masteranzilor si doctoranzilor prin
prezentarea metodelor fundamentale de evaluare cantitativa a medicamentelor si
tratamentelor medicamentoase.
Uram succes tuturor celor care vor cauta in aceasta carticica exemple de abordari
cantitative riguroase in farmacie si medicina.
AUTORII
Bucuresti, octombrie 2010
1
Print to PDF without this message by purchasing novaPDF (http://www.novapdf.com/)
SPATII DE CURBE EXPERIMENTALE
MODELAREA DATELOR DE DIZOLVARE

Cinetica de dizolvare modele
O dreapta este definita de ecuatia de forma Y = bX + a, unde a reprezint
interceptul lui Y (valoarea lui Y cnd X = 0) i b este panta. b = (Y2 Y1) / (X2 X1)
pentru oricare dou puncte de pe dreapt.
Se pune problema determinrii dreptei care descrie cel mai bine aceast
dependena liniara a unor puncte (date). O soluie a acestei probleme o constituie dreapta
prin cele mai mici ptrate, dreapta pentru care suma ptratelor distanelor de la ea la
punctele experimentale este minim.
Valorile lui a i b care minimizeaz suma ptratelor erorilor sunt soluiile sistemului
SS
SS
a 0
a 2 yi a bxi 0
SS 0
SS 2 y a bx x 0
i
i
i
b
b
Aplicand regula lui Cramer se obine:

2
n xi yi xi y i
Yi xi xi xi y i
a
i
b
2
2
n xi2 xi
n xi2 xi
x x y y
x y
i
2
Aplicatii.
1. FORMULAREA 1
Consideram datele experimentale obtinute la cedarea metoprololului dintr-o formulare cu
cedare prelungita
t(ore) Rexp%
2
4
6
8
30
45
58
64
Legea lui Higuchi:
Rexp = R%
R(%) k t
t xi
R (%) yi
Determinarea automata in excel:
t Rexp
Rexp
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
30.81
44.49
57.77
64.52
43.57
88.99
141.50
182.50
20
8.69
197.59
456.56
70.00
y = 24.447x - 3.7262
60.00
R2 = 0.9942
50.00
R%
t(ore)
t R (%) xi yi
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqrt(t)
R% = 24.4 t
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
; a
2
i
y x x x y
n x x
i
2
i
b = 24.447
3
2. FORMULAREA 2
Legea lui Higuchi:
t Rexp
Rexp
70.00
60.00
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
30.99
44.99
57.25
62.58
43.82
89.97
140.22
177.00
20
8.69
195.80
451.02
50.00
R(%)
t(ore)
Rexp = R%
R (%) k t
y = 22.977x - 0.9811
2
R = 0.9897
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqr(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
; a
2
i
2
i
y x x x y
n x x
i
2
i
b = 22.977
3. FORMULAREA 3
Legea lui Higuchi:
Rexp = R%
R (%) k t
t xi
R (%) yi
t R (%) xi yi
Rexp
t Rexp
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
39.07
54.41
68.32
84.35
55.26
108.81
167.35
238.57
20
8.69
246.14
569.99
R(%)
t(ore)
90.00
80.00
70.00
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
y = 31.578x - 7.0831
R2 = 0.9882
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqr(t)
4
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
2
i
b = 31.578
y x x x y
a
n x x
i
2
i
4. FORMULAREA 4
t xi
Legea lui Higuchi:
R (%) yi
Rexp = R%
R (%) k t
t R (%) xi yi
t Rexp
Rexp
50.00
40.00
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
17.68
26.75
35.07
43.01
25.00
53.51
85.91
121.66
20
8.69
122.52
286.09
R(%)
t(ore)
30.00
y = 17.848x - 8.1529
2
R = 0.9953
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqr(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
2
i
b = 17.848
y x x x y
a
n x x
i
2
i
5. FORMULAREA 5
t xi
Legea lui Higuchi:
R (%) yi
Rexp = R%
R (%) k t
t R (%) xi yi
Rexp
t Rexp
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
20.64
44.12
62.35
71.94
29.19
88.23
152.72
203.48
20
8.69
199.04
473.62
R(%)
t(ore)
80.00
70.00
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
y = 36.964x - 30.562
2
R = 0.9925
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqr(t)
5
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
2
i
b = 36.964
y x x x y
a
n x x
i
2
i
6. FORMULAREA 6
t xi
Legea lui Higuchi:
R (%) yi
Rexp = R%
R (%) k t
t R (%) xi yi
t Rexp
Rexp
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
59.86
80.03
78.61
77.01
84.65
160.06
192.55
217.83
20
8.69
295.51
655.09
R(%)
t(ore)
90.00
80.00
70.00
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
y = 11.64x + 48.583
2
R = 0.5648
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqr(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
; a
2
i
y x x x y
n x x
i
2
i
b = 11.64
90.00
80.00
70.00
60.00
50.00
40.00
y =12.74x + 54.924
30.00
R2 =0.6598
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
l nt
6
7. FORMULAREA 7
Legea lui Higuchi:
t(ore)
t Rexp
Rexp
Rexp = R%
R(%) k t
2
4
6
8
1.41
2.00
2.45
2.83
5
10
25
35
7.07
20.00
61.24
98.99
20
8.69
75
187.30
t xi
R (%) yi
t R (%) xi yi
40
35
y = 21.881x - 28.799
30
R = 0.9359
R(%)
25
20
15
10
5
0
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqrt(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
; a
yi xi2 xi xi yi
2
i
n xi2 xi
b = 21.881
8. FORMULAREA 8
Legea lui Higuchi:
t(ore)
4
16
36
64
120
2
4
6
8
20
R (%) k t
Rexp
t Rexp
10
20
30
40
100
20
80
180
320
Rexp = R%
t xi
R (%) yi
t R (%) xi yi
600
7
45
y = 5x
40
R2 = 1
35
R(%)
30
25
20
15
10
5
0
0
sqrt(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
2
i
b=5
y x x x y
a
n x x
i
2
i
9. FORMULAREA 9
t xi
R (%) k t
t(ore)
Rexp
R (%) yi
Rexp = R%
t R (%) xi yi
t Rexp
30
4
16
36
64
2
4
6
8
12
16
20
24
24
64
120
192
120
20
72
400
y = 2x + 8
25
R2 = 1
20
R(%)
Legea lui Higuchi:
15
10
5
0
0
10
sqrt(t)
y bx a
x y n
b
x
x n
xi
yi
2
i
2
i
y x x x y
a
n x x
i
2
i
b=2
8
CRITERII DE COMPARARE A MODELELOR
Criteriul Akaike (AIC)

-
ne permite sa determinam care dintre modele este mai adecvat si cuantifica cu cat
este mai adecvat.
- ne permite sa comparam atat modelele cu clasificare in trepte cat si pe cele fara
clasificare in trepte.
- combina teoria probabilitatilor, teoria informatiei si conceptul de entropia
informatiei.
Folosind criteriul Akaike calculele sunt mai simple. Daca se accepta ipotezele uzuale
pentru regresia nonliniara (ca imprastierea punctelor in apropierea curbei urmeaza o
distributie gaussiana), criteriul Akaike este definit de ecuatia de mai jos:
AIC n ln WSS 2 p
unde:
- n este numarul de puncte experimentale,
- p este numarul de parametri
- WSS este suma patratelor distantelor de la punctele experimentale la curba, masurate
pe verticala
O valoare obtinuta cu criteriul /testul Akaike are semnificatie relativa la diferenta a doua
modele; indicele pentru un singur model nu ne spune nimic.
Criteriul Schwarz (SC)
Criteriul lui Schwarz, desi diferit de criteriul lui Akaike se bazeaza ca si acesta pe suma
erorilor corectata printr-o penalizare proportionala cu numarul de parametri (p) ai
modelului:
AIC n ln WSS 2 p
(1)
SC n ln WSS p ln n
(2)
in care WSS este suma patratelor deviatiilor modelului cu p parametri definita ca
n
WSS wi Rth Rexp
(3)
i 1
unde wi este ponderea punctelor.

Modelul ecuatiei cu cea mai mica valoare AIC si/sau SC este cea mai buna
modelare a evolutiei in timp a modelului.
9
Aplicarea criteriilor matematice in selectia modelelor de dizolvare

Consideram in continuare date experimentale privind cedarea din formulari farmaceutice
cu cedare prelungita pe baza de metoprolol (I Prasacu, C Mircioiu, R Sandulovici, F
Enache; Eliberarea metoprololului din forme farmaceutice solide. Alegerea si validarea
unui model teoretic, Farmacia, 2009, vol. LVII, (1), 89-98 )
1. FORMULAREA 1
Modelarea folosind legea lui Higuchi
Legea lui Higuchi:
R(%) k t
70
y = 24.447x - 3.7262
R2 = 0.9942
60
t
1.41
2.00
2.45
2.83
Rexp= R%
30.81
44.49
57.77
64.52
50
R%
t(ore)
2
4
6
8
40
30
20
10
0
0
sqrt(t)
Unul din parametrii comuni la orice evaluare a performantelor modelelor este suma
patratelor abaterilor datelor experimentale de la datele prezise de model numita si suma
erorilor. Notam suma cu WSS de la denumirea din limba engleza weighted sum of
squares suma ponderata a patratelor erorilor:
WSS wi ( Rteoretic Rexp erimental ) 2

WSS calculat fara ponderile wi
Rt
Rt = 24.447 t -3.7262=
30.85
45.17
56.16
Rexp
(Rt - Rexp)2
30.8
1
0.001
44.4
9
0.456
57.7
7
2.597
64.5
2
0.808
WSS=
3.86
65.42
Dupa cum se vede din grafic, dreapta care
exprima cel mai bine dependenta cantitatii
(%)
cedate de radicalul timpului este Rt = 24.447 t -3.7262 = 30.85.
Suma patratelor distantelor de la date la dreapta WSS este calculata in tabelul de mai sus.
10
Calculul indicilor AIC (Akaike), SC (Schwarz)

index AKAIKE: AIC = n*lnWSS+2p = 4*lnWSS+2*1 = 7.40
CRIT. SCHWARZ: SC = n*lnWSS + p*ln(n) = 4*ln3.86+ 1*ln4 = 6.79
2. FORMULAREA 2
Legea lui Higuchi:
t(ore)
2
4
6
8
Rexp
1.41
2.00
2.45
2.83
30.99
44.99
57.25
62.58
ycalc 48.95
ycalc este media datelor experimentale Rexp.
R%
R (%) k t
70.00
y = 22.977x - 0.9811
60.00
R2 = 0.9897
50.00
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
1.00
2.00
sqrt(t)

R teoretic= 22.977* t - 0.9811=
3.00
WSS ( Rteoretic Rexp erimental )2

Rt
31.51
44.97
55.30
64.01
index
AKAIKE=n*lnWSS+2p=4*lnWSS+2*1=9.235
Rexp
30.99
44.99
57.25
62.58
WSS=
(Rt -Rexp)
0.28
0.00
3.79
2.04
6.10
CRIT. SCHWARZ: SC = n*lnWSS + p*ln(n) = 4*ln6.10+ 1*ln4=8.621
11
3. FORMULAREA 3
Legea lui Higuchi:
t(ore)
2
4
6
8
R (%) k t
Rexp
1.41
2.00
2.45
2.83
39.07
54.41
68.32
84.35
ycalc 61.54

90.00
80.00
y = 31.578x - 7.0831
2
R = 0.9882
70.00
R%
60.00
50.00
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sqrt(t)
R teoretic= 31.587* t - 7.0831=
Rt
Rexp
31.51
44.97
55.30
64.01
39.07
54.41
68.32
84.35
WSS=
(Rt -Rexp)
2.24
2.78
3.79
4.47
13.29
index AKAIKE=n*lnWSS+2p=4*lnWSS+2*1=12.348
12
4. FORMULAREA 4
Legea lui Higuchi:
-
t(ore)
2
4
6
8
R (%) k t
Rexp
1.41
2.00
2.45
2.83
17.68
26.75
35.07
43.01
ycalc 30.63

50.00
40.00
y = 17.848x - 8.1529
R2 = 0.9953
30.00
20.00
10.00
0.00
0.00
0.50
1.00
1.50
2.00
2.50
3.00
sq r t ( t )

R teoretic= 17.848* t -8.1529=

Rt
17.09
27.54
35.57
42.33
Rexp
17.68
26.75
35.07
43.01
WSS=
(Rt -Rexp)2
0.35
0.62
0.24
0.47
1.69
index AKAIKE = n*lnWSS+2p=4*lnWSS+2*1= 4.095

13
Metrici de dizolvare
Consideram ca doua produse sub forma de tablete ( testat T si referinta R)
contin aceeasi substanta activa, in aceeasi concentratie si ca am obtinut urmatoarele
rezultate in ceea ce priveste cedarea:
Cantitatea de s.a.(%) dizolvata in timp
Cantitatea de s.a. (%)
timp Cantitatea eliberata %

(min.)
X Ti
X Ri
0
0
0
10
15
5
20
20
10
30
40
25
45
60
50
60
90
85
100
90
80
60
85
60
50
40
40
20
15
20
0
0
0
25
10
10
20
30
40
50
Tim p (min.)
Testat
Referinta
Sa se calculeze distantele f1, f2, , s, , w intre profilele de dizolvare.

Rezolvare:
Metricile sunt functii de diferente si/sau de patratele acestora :
f1 =
X Ti
X Ri
X Ri X Ti
( X Ri - X Ti )2
0
15
20
40
60
90
0
5
10
25
50
85
0
10
10
15
10
5
0
100
100
225
100
25
X X
X
Ri
Ti
Ri
Deci f1 =
0 10 10 15 10 5
50
=
0.285
0 5 10 25 50 85 175
14
Factorul
100
f2 = 50*lg
X
1
f2 = 50*lg
X Ti
Ri
i 1
100
100 100 225 100 25
1
n
100
50*lg
550
1
5
= 50*lg
100
111
50*0.98 <50
Facem observatia ca in cazul factorului f2 este stabilita prin recomandari ale

autoritatilor de reglementare, o bariera intre similaritate si non-similaritate intre
curbe, si anume valoarea de 50. Un factor mai mare de 50 justifica decizia de
similaritate
Se admite ca profilele de dizolvare sunt similare si in cazul in care f2 < 50, cu
conditia ca ambele produse sa elibereze peste 85% din substanta activa in primele 15
minute.
=
Distantele , s sunt:
X Ti X Ri
0
15
20
40
60
90
0
5
10
25
50
85
2
X Ri X Ti ( X Ri - X Ti ) X Ri + X Ti
0
10
10
15
10
5
0
100
100
225
100
25
0
20
30
65
110
175
=2*
10 10 15 10 5
50
1 1
= 2*
= 2* = 0.25
20 30 65 110 175
400
8
4
s =4*
100 100 225 100 25

550 550
= 4*
5.50
20 30 65 110 175
400 100
Distantele , w (weighted, fiecare punct i fiind poderat cu
X Ri X Ti
) sunt:
X Ri X Ti
X
X
1
max RI , Ti
n
X Ti X Ri
15
w =
X Ti
X Ri
0
15
20
40
60
90
0
5
10
25
50
85
X
1
n
Ri
X
X
X Ti max Ri , Ti
X Ti X Ri
X Ri X Ti
X
X
max Ti , Ri
X Ri X Ti
3
2
40/25=1.6
60/50=1.2
90/85=1.06
X Ri + X Ti
0
20
30
65
110
175
Timp
10 20 30 45 60
comprimat
1
2
3
4
5
6
X Ti
10
20
15
20
10
15
15
10
30
20
30
20
10
20
30
40
40
50
30
50
40
50
60
70
70
50
60
60
80
90
86
100
84
100
90
1
1
* 3 2 1.6 1.2 1.06 * 8.86 1.76
5
5
1
20*3
30*
2
65*1.6
110*1.2 175*1.6
w *
5
20 30 65 110 175
1 60 60 104 132 280 636

*
1.59
5
400
400
=
Pentru normele de tipul , nu exista reglementari care sa stabileasca limitele intre

similaritate si non-imilaritate. Norma de siguranta dc provenita din norma cubica
dc(R,T) = max Ri Ti va da in acest caz:
dc(R,T) = 15
Deci curbele nu difera in nici un punct cu mai mult de 15%.
Timp
comprimat
1
2
3
4
5
6
X Ri
10 20 30 45 60
5
3
10
4
3
5
5
10
5
15
13
20
7
10
20
15
20
30
25
30
25
65
40
35
40
75
45
50
80
75
86
90
84
95
85
16
FUNCTII DIFERENTIABILE
DERIVATE, DIFERENTIALE
Derivate partiale de ordin I ale unei functii de mai multe variabile.
Fie f : E R3 R o functie reala de trei variabile. Derivata partiala a lui f este
derivata ordinara a functiei in raport cu x, in raport cu y, respectiv in raport cu z, si se
f
f
f
noteaza astfel: f x
, f y
, respectiv f z
x
y
z
Derivate partiale de ordin II ale unei functii de mai multe variabile.
Fie f : E R2 R o functie reala de doua variabile. Derivatele partiale de ordin II ale
functiei f(x,y) se noteaza:
f x2
2 f
f

2
x x
x
f y2
2 f
f

2
y y
y
f xy
2 f
f

xy y x
f yx
2 f
f

yx x y
Diferentiala unei functii de mai multe variabile f(x, y, z): df =
f
f
f
dx +
dy + dz .
x
y
z
Reguli de diferentiere:
a. Diferentiala unei sume:
Din relatia f = u + v, unde u si v sunt functii de x, avem
df u ' v'dx u ' dx v' dx df du dv
b. Diferentiala unui produs:
Fie u si v doua functii de x. Din relatia f = uv avem
df u ' v uv'dx vu ' dx u v' dx df vdu udv
17
c. Diferentiala functiei-cat:
u
u vdu udv
Daca f , atunci df d
v
v
v2
Derivata dupa o directie data , a unei functii de trei variabile u = f(x, y, z)
u u
u
u
cos
cos
cos
x
y
z
directia si axele corespunzatoare.
unde , , sunt unghiurile dintre
Determinantul functional (jacobianul):

f
x
f
y
f
z
g
D ( f , g , h)
J(x, y, z) =
x
D( x, y, z )
g
y
g
z
h
x
h
y
h
z
Exercitii:
Sa se calculeze derivatele partiale ale functiilor:
1. f ( x, y, z ) x 3 y 2 z 2 x 3 y z 5
Solutie:
f
3x 2 y 2 z 2 ;
x
f
2 x 3 yz 3 ;
y
f
x3 y 2 1
z
2. f ( x, y, z ) x 2 y 3 3 yz z 2
Solutie:
f
2x ;
x
f
3 y 2 3z ;
y
f
3 y 2z
z
3. f ( x, y, z ) sin xy cos( x z )
18
Solutie:
f
y cos xy z sin( x z ) ;
x
4. f ( x, y )
f
x cos xy ;
y
f
x sin( x z )
z
x y
x y
5. f ( x, y ) ln x x 2 y 2
6. f ( x, y, z ) ( xy)
7. f ( x, y, z ) ln xy 5 x 4 z 3
8. f ( x, y) ln x 2 5 y 4
9. f ( x, y) e 5 x (sin 3 y 1)
x
10. f ( x, y )
2
x y
1
11. f ( x, y ) tgx tg 3 x
3
12. f ( x, y ) x ln y x 3 y
2
II. Sa se calculeze diferentiala totala a functiei:

1. f ( x, y) x 2 y 2
Solutie:
f
x
f
y
;
x
y
x2 y2
x2 y2
x
y
df =
dx +
dy
2
2
2
x y
x y2
2. f ( x, y ) x 3 y 3 3 xy
3. f ( x, y ) ln x 2 y 2
4. f ( x, y ) xyz
5. f ( x, y, z ) x 2 y 2 z 2
6. f ( x, y, z ) xyz z 2 x 5 y 3 x 5
7. f ( x, y, z ) e( x 2 z 3 1)arctg z
III. Sa se calculeze diferentialele totale de ordinul I si II pentru functiile urmatoare:

1. f ( x, y) 2 x 2 3xy y 2
Solutie:
Metoda 1:
Se calculeaza derivatele de ordinul I ale functiei:
19
f
3x 2 y .
y
f
4x 3 y ;
x
Diferentiala de ordinul I este: df =
f
f
dx +
dy = 4 x 3 y dx + 3x 2 y dy .
x
y
Derivatele de ordin II sunt:
2 f
2 f
2 f
;
;
3
2
xy
x 2
y 2
Diferentiala de ordinul II este:
2 f 2
2 f
2 f 2
dx
+
2
dxdy
+
d2 f =
dy = 4dx 2 6dxdy 2 dy 2 .
xy
x 2
y 2
Metoda 2:
Prin diferentiere se obtine:
df = 4 xdx 3 ydx xdy 2 ydy 4 x 3 y dx 3x 2 y dy .
Diferentiind inca o data si tinand cont ca dx si dy nu depind de x si y se obtine:
d 2 f = 4dx 3dy dx 3dx 2 y dy 4dx 2 6dxdy 2dy 2
2. f ( x, y) ln x 2 y
3. f ( x, y ) 2 xy y 3
IV. Sa se calculeze cu aproximatie:
1. 1.02
3.01
Solutie:
Se considera functia f ( x, y ) x y .
Numarul ce trebuie calculat poate fi considerat ca o crestere a acestei functii cand x
= 1, y = 3,
x = 0.02 si y = 0.01.
Valoarea initiala a functiei este f = 13 = 1
f df yx y 1 dx x y ln xdy yx y 1 x x y ln xy 3 12 0.02 ln 1 0.01 0.06
Atunci 1.02 3.01 1 0.06 1.06
2. 1.02
3. 0.93
4.
5.
4.052 2.932
1.023 1.973
6. Inaltimea unui con este H = 30 cm si raza R = 10 cm. Cum se va modifica volumul

conului daca inaltimea creste cu 3mm iar raza scade cu 1mm?
20
Solutie:
1
Volumul conului este V R 2 H
3
Modificarea volumului poate fi aproximata prin diferentiala:
1
V dV 2 RHdR R 2 dH
3
1
2 10 30 0.01 10 2 0.03 10 31.4 cm 3
3
7. Cu cat trebuie sa creasca raza astfel incat aria sectorului sa ramana neschimbata
cand unghiul scade cu un grad? (R = 15 cm, = 60o).
Solutie:
R 2 este o functie de doua variabile, R si .

o
360
Daca aria ramane neschimbata, diferentiala functiei este zero.
Aria sectorului de cerc este S
2 RdR R 2 d
o
360
dS S
2 RR R 2
o
360
dS
S 0 2 RR R 2 0 R
R
15 1

1.25 [cm]
2
2 60
8. O latura a unui dreptunghi este a = 10 cm, iar cealalta este b = 4 cm. cum se
modifica diagonala dreptunghiului daca a creste cu 4 mm, iar b scade cu 1 mm?
V. Sa se calculeze cresterea si diferentiala functiei
1. y 3x 2 x , pentru x = 1 si x 0.01
Solutie:
y 3 x x x x 3 x 2 x 6 x 1x 3x 5 0.01 3 0.012 0.0503
2
dy = ydx = (6x - 1)dx 6 x 1x 5 0.01 0.05

2. y 5 x x 3 , pentru x = 2 si x 0.001
2
3. y
, pentru x = 9 si x 0.01
x
VI. 1. Sa se rezolve ecuatia
2 f
2 f 2 f
0 facand substitutia u = x si v = x
xy y 2
x 2
+ y.
Solutie:
Consideram functia f ca fiind dependenta de variabilele u si v, f u x, y , v x. y . .
21
u=x
u
u
0
1 si
y
x
v
v
1 si
1
x
y
Se calculeaza derivatele partiale de ordin I:
v=x+y
f
f u f v f
f
f f
1
1
x u x v x u
v
u v
f
f u f v f
f
f
0
1
y u y v y u
v
v
Se calculeaza derivatele partiale de ordin II:

2 f
f f f f f

2
x x x u v x u x v
x
f f u f v 2 f
2 f
x u u u x u v x u 2 u v
f f u f v
2 f
2 f

x v v u x v v x u v u 2
Se obtine
2 f 2 f
2 f
2 f
u v v 2
x 2 u 2
2 f
f z f u f v 2 f

y 2 y y y v v u y v v y v 2
2 f
f z f u f v
2 f
2 f
2
vx x y x v v u x v v x u v v
Inlocuind in ecuatie se obtine:

2 f
2 f
2 f 2 f
2 f
2 f
2 f
2 f 2 f
u 2 u v v 2
yx y 2
u v v 2
x 2
u2
2
f
f
f
0
constant f C1 u C 2 , unde
2
u u
u
u
C1 si
C 2 sunt functii numai de v.

22
2. Sa se arate ca functia u arctg
x
2u 2u
satisface ecuatia Laplace: 2 2 0.
y
x
y
Solutie:
Se calculeaza mai intai derivatele partiale de ordinul I:

u
1
1
y
2
2
x y x y2
1 2
y
1
x2
1 2
y
x
x
2 2
x y2
y
Se calculeaza si derivatele partiale de ordinul II:

2u
y
2 xy
2
2
2
x x y
x
x2 y2
2u
x
2 xy
2
2
2
y x y x 2 y 2
y
Prin insumarea ultimelor doua relatii se obtine

2u 2u
2 xy
2
2
x
y
x2 y2
2 xy
y2
0 , deci este satisfacuta ecuatia
Laplace.
VII. Sa se calculeze Jacobianul in cazul urmatoarelor transformari de
coordonate:
1. sferice:
x sin cos ,
y sin sin , z cos
Solutie:
sin cos
D x, y , z
sin sin
D , ,
cos
cos cos sin sin

cos sin sin cos 2 sin
sin
0
2. polare:
x r cos ,
y r sin , unde r 0, [0,2 ]
Solutie:
23
D x, y cos
Dr , sin
r sin
r
r cos
3. cilindrice:
x r cos ,
y r sin , z r unde r 0, [ 0, 2 ] .
VIII. Sa se afle derivata functiei z 2 x 2 3 y 2 in punctul P(1,0) pe directia ce

face un unghi de 1200 cu axa Ox.
Solutie:
z
z
4x
x
x
4
P (1, 0 )
z
z
6 y
y
y
0
P (1, 0 )
cos cos120 0 1 / 2
sin sin 120 0 3 / 2
z z
z
3
1
cos sin 4 0
2
x
y
2
2
24
OPERATORI DIFERENTIALI
, , i
j k
, ( - nabla)
x
y
z
x y z
Prin aplicarea operatorului diferential unei functii scalare , se obtine un
vector, gradientul campului scalar:

grad =
= i
j
k
,
,
x
y
z
x y z
Prin aplicarea produsului scalar intre operatorul diferential si o functie
vectoriala u se obtine divergenta campului vectorial
u1 u 2 u 3
x
y
z
Prin aplicarea produsului vectorial intre operatorul diferential si o functie

vectoriala u se obtine rotorul campului vectorial
x u rot u
Rotorul campului vectorial se calculeaza prin dezvoltarea formala a
determinantului
x u=
x
u1
y
u2
k
u
u
i 3 2
z
z
y
u3
u
u
u
u
j 3 1 k 2 1
z
x
x y
Aplicatii:
1. Sa se calculeze grad in punctul P(1,0,0) unde x 2 y 2 z 2 .

Solutie:
Se calculeaza derivatele partiale si valorile lor in punctul P(1,0,0):
2x
x
x
2
P (1, 0, 0 )
25
2y
y
y
0
P (1, 0, 0 )
2 z
z
y
0
P (1, 0 , 0 )
Atunci, grad = 2i sau grad = (2,0,0)
2. Se dau x y z si xy xz yz . Sa se calculeze v grad x grad .

Solutie:

1,1,1

,
,
x y z

y z , x z, x y

,
,
x y z
v grad x grad
i
1
j
1
k
1
yz
xz
x y
i ( y z ) j ( x z ) k ( x y)
3. Sa se verifice urmatoarele reguli:

a. div( grad ) = ( )
Solutie:

=
( ) =
,
,
x y z
2 2 2

x 2 y 2 z 2

, ,
x y z
=
,
,
x y z
b. div( rot u ) = ( x u ) 0
Solutie:
u
u u u u
u
( x u ) , , 3 2 , 1 3 , 2 1 =
z z
x x
y
x y z y
2
2
2
2
2
2
u 3 u 2 u1 u 3 u 2 u1
0
xy xz yz xy xz yz
4. Daca r ( x, y, z ) este vectorul de pozitie in coordonate carteziene, sa se
calculeze:
26
div r ( x, y, z ), grad r , rot r , unde r x 2 y 2 z 2
Solutie:

r r r
div r r = , , (x, y, z) =1 + 1+ 1 = 3
x y z

grad r r = , , r
x y z
r
2x
x
2
2
2
x
r
2 x y z
r
y
r
z
2y
2 x2 y2 z2
2z
2
2 x y z
y
r
z
r
x y z r
,
r = ,
r r r r
i
rot r x u =
x
x
y
y
0
z
z
5. Sa se calculeze gradientul functiei ( x, y, z ) 5 x 2 y 2 z
6. Fie u ( x, y, z ) (5 x 3 y 2 )i (3xz y 3 ) j (3z 4 2 xyz)k . Sa se calculeze
divu .
27
SERII TAYLOR
Fie f o functie reala derivabila de n ori pe intervalul [a,b]. Se considera x0 si x doua
puncte distincte, x0 , x [ a, b ] .
Seria de puteri
f ( x0 )
f ( x0 ) 2 f ( x0 ) 3
f ( n ) ( x0 ) n
f ( x0 x) f ( x0 )
x
x
x ...
x ...
1!
2!
3!
n!
Se numeste seria Taylor a functiei f(x) in vecinatatea punctului x0 . Deseori se
dezvolta in serie in jurul originii, x0 = 0, iar seria astfel obtinuta se numeste serie
MacLaurin:
f (0)
f (0) 2 f (0) 2
f ( n ) (0 ) n
x
x
x ...
x ... .
1!
2!
3!
n!
Se noteaza cu Rn (x) suma tuturor termenilor seriei Taylor de la termenul de rang
(n+1) pana la . Acesta este restul de ordin n al dezvoltarii:
f (0 ) f (0 )
f ( k ) ( x0 ) k
x
k!
k 1
Formula lui Lagrange pentru evaluarea restului:
n
Rn ( x ) f ( x )
Rn ( x )
x n 1
f ( n1) ( ) , unde ( x0 , x )
(n 1) !
Aplicatii
Sa se dezvolte in serie MacLaurin seriile:
1. f : R [-1,1], f(x) = sinx
Solutie:
Dezvoltarea in serie MacLaurin a unei functii este:
f (0)
f (0) 2 f (0) 3
f ( n ) (0 ) n
x
x
x ...
x ... .
1!
2!
3!
n!
Calculam derivatele functiei f(x) = sinx:
f ( x) f (0)
f ( x) sin x f (0) 0
f ( x) cos x f (0) 1
f ( x) sin x f (0) 0
f ( x) cos x f (0) 1
.............................................
28
Dezvoltarea in serie MacLaurin a functiei sinus este:

1
1
1
1
sin x = x x 3 x 5 ... (1)
x 2 n1 ...
1!
3!
5!
(2n 1) !
2. f : R [-1,1], f(x) = cosx

Solutie:
f (0)
f (0) 2 f (0) 3
f ( n ) (0 ) n
x
x
x ...
x ... .
1!
2!
3!
n!
Calculam derivatele functiei f(x) = sinx:
f ( x) f (0)
f ( x) cos x f (0) 1
f ( x) sin x f (0) 0
f ( x) cos x f (0) 1
f ( x) sin x f (0) 0
...............................................
Dezvoltarea in serie MacLaurin a functiei cosinus este:
1
1
1
cos x = 1 x 2 x 4 ... (1) n
x 2 n ...
2!
4!
( 2n) !
3. f : R R, f(x) = e x
Solutie:
Calculam derivatele functiei f(x) = e x
f ( x ) e x f (0 ) 1
f ( x) e x f (0) 1
f ( x) e x f (0) 1
f ( x) e x f (0) 1
.............................................
f
(n)
( x ) e x f (0 ) 1
29

f ( x) f (0)
f (0)
f (0) 2 f (0) 3
f ( n ) (0 ) n
x
x
x ...
x ... .
1!
2!
3!
n!
Dezvoltarea in serie MacLaurin a functiei e x este:
ex 1
1
1
1
1
x x 2 x 3 ... x n ... .
1!
2!
3!
n!
Pentru x = 1 se obtine dezvoltarea in serie pentru e:

e 1
1 1 1
1
... ... .
1! 2 ! 3!
n!
4. f : R R, f(x) = e x
Solutie:
Dezvoltarea in serie pentru aceasta functie se poate obtine direct, inlocuindu-l pe x cu
x in seria MacLaurin a lui e x . Se obtine:
e x 1
1
1
1
1
x x 2 x 3 ... (1) n1 x n ... .
1!
2!
3!
n!
5. sh : R R, sh x
ch : R R, ch x
e x e x
, (sinus hiperbolic)
2
e x e x
, (cosinus hiperbolic)
2
Solutie:
Folosind dezvoltarile in serie ale functiilor e x si e x se obtine:
ex 1
1
1
1
1
x x 2 x 3 ... x n ... .
1!
2!
3!
n!
e x 1
1
1
1
1
x x 2 x 3 ... (1) n1 x n ... .
1!
2!
3!
n!
30
1
1
1
e x + e x = 21 x 2 x 4 ...
x 2 n ...
4!
( 2n) !
2!
e x e x
1
1
1
1 x 2 x 4 ...
x 2n ...
2
2!
4!
( 2 n) !
ch x 1
1 2 1 4
1
x x ...
x 2n ...
2!
4!
(2 n ) !
1
1
1
e x - e x = 2 x x 3 x 5 ...
x 2 n1 ...
3!
5!
(2n 1) !
1!
e x ex 1
1
1
1
x x 3 x 5 ...
x 2n 1 ...
2
1!
3!
5!
(2n 1)!
sh x
1
1
1
1
x x 3 x 5 ...
x 2n 1 ...
1!
3!
5!
(2n 1)!
6. Formulele Euler
sin x
e ix e ix
e ix e ix
, cos x
2
2
Solutie:
Formulele Euler se obtin plecand de la seria MacLaurin a lui e x
1
1
1
1
e x 1 x x 2 x 3 ... x n ...
1!
2!
3!
n!
si inlocuindu-l pe x cu ix si respectiv cu ix se obtine:
e ix 1
1
1
1
1
2
3
n
ix ix ix ... ix ... =
1!
2!
3!
n!
1
1
1
1
1 x 2 x 4 ... i x x 3 x 5 ... = cos x i sin x
4!
3!
5!
2!
1!
ix
rel. (1)
e = cos x i sin x
e ix 1
1
ix 1 ix 2 1 ix 3 ... 1 ix n ... =
1!
2!
3!
n!
1
1
1
1
1 x 2 x 4 ... i x x 3 x 5 ... = cos x i sin x
4!
3!
5!
2!
1!
31
e ix = cos x i sin x
rel. (2)
Adunand relatiille (1) si (2) se obtin formulele lui Euler.

e ix e ix 1 ix
1
1
e e ix = e ix e ix =
2
2
2
2
1
1
1
1
1
2
3
n
1 ix ix ix ... ix ...
2 1!
2!
3!
n!
sin x
1 1
1
1
1
2
3
n
1 ix ix ix ... ix ...
2 1!
2!
3!
n!
1
1
1
= i x x 3 x 5 ...
x 2 n1 ...
3!
5!
( 2n 1) !
1!
Analog se procedeaza pentru calcularea lui cos x
e ix e ix
2
7. Sa se dezvolte in serie MacLaurin functiile: ln(1 + x), ln(1 - x), ln
1 x
1 x
Solutie:
1
1 x
Pentru x 1 , suma seriei geometrice cu ratia (-x) este:
Se observa ca ln 1 x
1
1 x
Prin integrare termen cu termen se poate obtine seria cautata fara a calcula derivatele
succesive necesare dezvoltarii in serie:
x2 x3 x4
ln(1 x) x
...
(1)
2
3
4
1 x x 2 x 3 x 4 ...
ln 1 x
1
1 x x 2 x 3 x 4 ...
1 x
Prin integrare termen cu termen rezulta:
ln(1 x) x
x 2 x3 x 4
...
2
3
4
Stiind ca ln(1 x) ln(1 x) ln
(2)
1 x
1 x
si scazand relatiile (1) si (2) se obtine:
32
1 x
x3 x5
2 x
...
1 x
3
5
Folosind aceste dezvoltari in serie se pot calcula, cu aproximatie, logaritmii

numerelor.
ln
Sa se calculeze: ln 0,9; ln 1,1; ln 12
0,12 0,13 0,14

ln 0,9 ln(1 0,1) 0,1
... 0,10535
2
3
4
ln 1,1 ln(1 0,1) 0,1
ln12 = ln
0,12 0,13 0,14
... 0,09527
2
3
4
1 x
1 x
11
12
x
1
1 x
1 x
13
11 1 11 3 1 11 5
ln 12 2 ... 2.48487
13 3 13 5 13
8. Seria binomiala
Fie functia f : R R, f(x) = 1 x , R. Se cere dezvoltarea in serie MacLaurin

a functiei.
Solutie:
f(x) = 1 x
f x 1 x
f (0) 1
f (0)
f x 11 x
f (0) 1
.
n
f n x 1 ... n 11 x
f x f 0
f 0
1!
f 0
2!
x 2 ...
f n (0) 1 ... n 1
0 x n ...
n!
Inlocuind in formula se obtine:
1 x
1 2
1 ... n 1 n
x
x ...
x ...
1!
2!
n!
33
Pentru N, se obtine formula lui Newton:
1 x
1 C1 x C2 x 2 ... Cn x n ...
Cu ajutorul seriei binomiale se poate calcula cu aproximatie radicalul unui numar.

Aplicatii
3
Sa se calculeze:
1.01, 3 10, 11
Solutie:
1/ 3
a)
1.01 1
100
1
1
,
100
3
Dupa inlocuire se obtine:
1/ 3
1.01 1
100
b)
11
11 1
1
1
1 ... n 1
2
n
1 3 3 1
33 3
1 ...
1 3
...
1! 100
2! 100
n!
100
10 3 8
1/ 3
1
3
10 2 1
4
10
1/ 3
2 3 1.25 2 1 0.25
8
x 0.25
1
1
,
4
3
11
11 1
1
1 1 2
1 ... n 1 1 n
1
3 3 3
3 3
...
1 3
...

1! 4
2! 4
n!
4
9. Sa se dezvolte in serie functia arctg x. Sa se calculeze arctg 1.

Solutie:
Se observa ca:
arctg x
1
1 x2
1
1 x 2 x 4 x 6 x8 ...
1 x2
Prin integrare termen cu termen se obtine:

x3 x5 x7
...
3 5 7
1 1 1
arctg 1 1 ... 0.72714
3 5 7
arctg x x
34
Dar arctg 1
si se poate calcula cu aproximatie .

4
2
10. Sa se calculeze integrala e x dx

Solutie:
1 4
x3 1 x5 1 x 7
x2
2
e
dx
...
dx

2
3 2! 5 3! 7
...
11. Sa se determine functiile ale caror dezvoltari sunt urmatoarele:

x
a) x x 3 x5 ...
R:
1 x2
x3
b) x 3 x6 x9 ...
R:
1 x3
1
c) 1 2 x 4 x 2 ...
R:
1 2x
1 1 1
1
d) 2 3 ...
R:
x x
x
x 1
2 2 2
2 x
e) 2 3 ...
R:
1
3 3 3
3 1 1
3
12. Sa se calculeze derivata de ordin n pentru 1 2 x 3 x 2 ... in punctul x = 0
R:
n 1!
35
EXTREME ALE FUNCTIILOR DE MAI MULTE VARIABILE
Punctele de minim si de maxim ale unei functii se numesc puncte de extrem. Pentru
functiile de o singura variabila derivata functiei se anuleaza in punctele de extreme. In
cazul functiilor de doua variabile, punctele in care se anuleaza derivata functiei se
numesc puncte critice si o parte din ele sunt si puncte de extrem.
Fie f(x,y) o functie reala de doua variabile f : E R2 R
Definitie: Un punct (a,b) E se numeste punct stationar al lui f(x,y) daca functia f
este diferentiabila in punctul (a,b) si daca diferentiala sa este nula in acest punct,
df(a,b) = 0
f
f
( a, b ) 0 & ( a , b) 0
x
y
Teorema: Daca (a,b) este punct stationar al functiei f(x,y) si daca functia f(x,y) are
derivate partiale de ordin doi continue intr-o vecinatate V a lui (a,b), atunci:
2
2 f
2 f 2 f
1.
< 0, derivatele partiale fiind calculate in (a,b),
x 2 y 2
xy
atunci (a,b) este punct de extrem local al functiei f(x,y) si anume:
2 f
Daca
(a,b) > 0 (a,b) este punct de minim
x 2
2 f
Daca
(a,b) < 0 (a,b) este punct de maxim
x 2
2
2 f
2 f 2 f
2.
> 0, atunci (a,b) nu este punct de extrem local al
x 2 y 2
xy
functiei f(x,y).
Puncte de extrem cu legaturi ale functiei f(x,y) cu conditia f(x,y)
Cand se da o relatie de legatura intre variabilele unei functii, extremele acesteia se
numesc extreme conditionate sau extreme cu legaturi
Pentru a afla punctele de extrem cu legaturi se scrie functia lui Lagrange:
F(x,y) = f(x,y) +
f(x,y), unde
este un multiplicator
nedeterminat.
Punctele de extrem legat se obtin prin rezolvarea urmatorului sistem de trei ecuatii cu
trei necunoscute:
36

F f
x x x 0
F f
y
y y
( x, y ) 0
Extremele functiilor de n variabile

Fie
E Rn
R,
f ( x1 , x 2 , x3 ...x n ) o
functie
de
variabil;
fie
x 0 ( x10 , x 20 , x30 ,..., x n0 ) punct stationar.
f
x ( x1 , x 2 ,...., x n ) 0
1
f
( x , x ,......x n ) 0
x2 1 2
...................................
f
( x1 , x2 ,.....x n ) 0
x n
2 f
; i, j 1,2,..., n derivatele partiale de ordin 2 calculate
xi x j P
pentru punctul stationar. Se scriu urmatorii determinanti:
D1 a11
Se noteaza cu a ij
a11
a12
a21
a22
a11
a12
a13
D3 a21
a31
a22
a32
a23 ;
a33
D2
.................................................
Dn
a11
a21
a12
a22
... a1n
... a2 n
...
an1
... ... ...

an 2 ... ann
Daca:
1. determinantii D1 0, D2 0, D3 0, ...., Dn 0, atunci functia f are un punct de
minim in punctul stationar x 0 ( x10 , x 20 , x30 ,..., x n0 )
2. determinantii Di* ( 1) Di 0 , atunci functia f are punct de maxim in punctul
stationar x 0 ( x10 , x 20 , x30 ,..., x n0 )
37
Exercitii rezolvate
I. Sa se gaseasca punctele de extrem ale functiilor:
1. f(x,y) = x 3+ y3 3xy
Solutie:
Se calculeaza intai derivatele partiale de ordinul I si se rezolva urmatorul sistem:
f
x 0
3 x 2 3 y 0
x 2 y 0
2
2
f
3 y 3 x 0
y x 0
0
y
x 0
x 1
Se obtin urmatoarele solutii: 1
si 2
P1(0,0) si P2(1,1) sunt
y1 0
y2 1
puncte critice. Se verifica daca aceste doua puncte sunt sau nu puncte de extrem:
- se calculeaza derivatele partiale de ordinul II si se verifica relatia 1. din
teorema enuntata mai sus.
2 f
3x 2 3 y 6 x
2
x
x
2 f
3 y 2 3x 6 y
2
y
y
2 f
f

3 y 2 3 x 3
xy x y x
2 f
2 f 2 f
Calculam
2 = (-32) 6 x 6 y = 9 36xy.
x
y
x 0
Pentru 1
se obtine = 9 36 0 0 9 >0 P1(0,0) nu este punct de
y1 0
extrem.
x 1
Pentru 2
se obtine = 9 36 1 1 9 36 27 < 0 P2(1,1) este
y2 1
punct de extrem.
2 f
6x
6 0 P2(1,1) este punct de minim.
P2 (1,1)
x 2 P2 (1,1)
2.
f(x,y) = x 3+ 3xy2 15x- 12y

38
Solutie:
Se calculeaza intai derivatele partiale de ordinul I si se rezolva urmatorul sistem:
f
x 0
3 x 2 3 y 2 15
x 2 y 2 5
f
6 xy 12 0
xy 2
0
y
( x 2 2 xy y 2 ) 2 xy 5 ( x y ) 2 2 xy 5 ( x y ) 2 9 x y 3 .
Rezulta urmatoarele doua sisteme:
x y 3
x y 3
si
xy 2
xy 2
din rezolvarea carora se obtin punctele P1(1,2), P2(2,1), P3(-1,-2), P4(-2,-1).
2 f
3x 2 3 y 2 15 6 x
2
x
x
2 f
6 xy 12 6 x
2
y
y
2 f
f
6 xy 12 6 y
xy x y x
Calculam = (6y)2 6 x 6 x = 36(y2 - x2)
Se calculeaza pentru fiecare din cele patru puncte:

x 1
Pentru 1
se obtine = 36(4 - 1) = 108 > 0 P1(0,0) nu este
y1 2
punct de extrem.
x 2
Pentru 2
se obtine = 36(- 4 + 1) = -108 < 0 P2(2,1) este punct
y2 1
de extrem.
2 f
6x
6 2 12 0 P2(2,1) este punct de minim.
P2 ( 2,1)
x 2 P2 ( 2,1)
Analog pentru celelalte doua puncte P3(-1,-2), P4(-2,-1) :

- P3(-1,-2) nu este punct de extrem
- P4(-2,-1) punct de maxim.
3. f(x,y) = sinx + siny + sin(x+y); x, y [0, /2]
Solutie:
39
Se calculeaza derivatele partiale de ordinul I si se rezolva urmatorul sistem:
f
x 0
cos x cos( x y ) 0
cos x cos( x y ) 0
f
cos x cos( x y ) 0
cos y cos( x y ) 0 (1)
0
y
Adunand cele doua ecuatii ale sistemului se va obtine:
cos x cos y 0 cos x cos y x y .
Rezultatul obtinut se introduce in prima ecuatie a sistemului si se obtine:
cos x cos 2 x 0 cos x ( 2 cos 2 x 1) 0 2 cos 2 x cos x 1 0
Notam cos x = t si inlocuind in ultima ecuatie aceasta devine:
2t2 + t -1 = 0 t1 = -2 cos x 1
x 2 / 3 y 2 P2 ( x 2 , y 2 ) x1 y1 P1 ( x1 , y1 )
t2 = 1 cos x = 1/2
2 f
sin x sin( x y )
x 2
2 f
sin y sin( x y )
y 2
2 f
sin( x y )
xy
Calculam = sin 2 ( x y ) sin x sin( x y ) sin y sin( x y )

2 sin 2 ( x y) sin y sin( x y ) sin x sin( x y ) sin x sin y

Pentru x = y = / 3 = -9/4 < 0 P2 , punct de extrem.
3 3
2 f
3 0 P2 punct de maxim.
x 2 P2 ,
3 3
Pentru x = y = = 0 nu se poate afirma nimic despre punctul P1 , .
II. Sa se gaseasca punctele de extrem conditionat ale functiilor:

1. f(x,y) = 6 - 4x 3y stiind ca variabilele x si y satisfac ecuatia x2 + y2 = 1
Solutie:
Se noteaza ( x, y ) = ( x 2 y 2 1) = 0.
Se scrie functia lui Lagrange:
F ( x, y ) = f ( x, y ) + ( x, y ) F ( x, y ) = 6 4 x 3 y + ( x 2 y 2 1)
40
F
x 0
4 2x 0
F
0
3
3 2 x 0 y
y
2
x2 y2 1
2
2
x y 1
( x, y) 0
Inlocuind in ultima ecuatie a sistemului se obtine:

2
5
5
2 3
si 2
1 1
2
2
2
4
x1 5
5
Pentru 1 se obtine
3
2
y1
5
x2 5
5
Pentru 2 se obtine
3
2
y2
5
2F
2F
;
2 ;
x 2
y 2
extrem.
4 3
P1 ;
5 5
4 3
P2 ;
5 5
2F
0
xy
= - 4 2 < 0 exista puncte de
2F
5
4 3 2 4 3 21 2 5 0
2 P
,
x
1
1
2
5 5
5 5
4 3
P1 ; punct de maxim
5 5
2F
5
4 3 2 4 3 2 2 2 5 0
2 P
,
P
,
x
2
2
2
5 5
5 5
2. f(x,y) = x2 + y2 stiind ca ( x, y ) =
4 3
P2 ; punct de minim
5 5
x y
1
a b
41
Solutie:
x y
F ( x, y ) = f ( x, y ) + ( x, y ) F ( x, y ) = x2 + y2 + 1
a b
F
x 0
2 x a 0
x 2a
F
2 0 y
y
b
2b
x
y
x
y
1
1
a b
a b
( x, y ) 0
sistemului se obtine:
Inlocuind in ultima ecuatie a
2a 2 b 2
1 b 2 a 2 2a 2 b 2 2
2a 2b
a b2
ab 2
a2 b2
si
a 2b
a2 b2
2F

2x 2 ;
2
x
a
x
2F
F
2 y 0

xy x y x
a
ab 2
a 2b
= - 4 < 0 P 2
; 2
2
2
a b a b
2F

2y 2 ;
2
y
a
y
punct de extrem.
ab 2
2F
a 2b
P
;
a2 b2 a2 b2
x 2
punct de minim
3. f(x,y,z) = xyz stiind ca ( x, y, z ) = xy + yz + xz a = 0

Solutie:
Se scrie functia lui Lagrange:
F ( x, y, z ) = f ( x, y, z ) + ( x, y, z ) F ( x, y, z ) = xyz + ( xy + yz + xz a).
Se rezolva urmatorul sistem:
42
F
x yz ( y z ) 0
F
xz ( x z ) 0
y
F
xy ( x y) 0
z
xy xz yz a 0
Se inmulteste prima ecuatie cu x, a doua cu y si a treia cu z; se aduna cele trei
3 xyz
ecuatii si, tinand cont de cea de-a patra ecuatie, se obtine:
. Se
2a
inlocuieste in sistemul de mai sus rezultand urmatorul sistem:
3x
yz 1 2 a ( y z ) 0

3y
( x z ) 0
xz 1
2a
3
z
xy 1 2a ( x y ) 0
2a
3x
2a ( y z ) 1
x( y z ) 3
3 y
2a
Deoarece x,y,z 0 ( x z ) 1 y ( x z )
3
2a
3
z
2
( x y) 1
z ( x y) a
2a
3
x yz
a
care pot fi puncte de maxim sau de minim.
3
Exercitii propuse:
1. f(x,y) = x2 xy + y2 + 3x 2y +1
2. f(x,y) = x4 + y4 4xy
3. f(x,y) = x + y - x2 2y2 -4xy
4. f(x,y) = x3 + 3xy2 - 15x 12y
5. f(x,y) = 6 4x 3y, x2 + y2 = 1
6. f(x,y,z) = x2 + y2 -xy + x + y 1, x2 + y2 5 = 0
7. f(x,y,z) = xy + yz + xz, xyz = 1
8. f(x,y,z) = x2 - y2 + z2 2x , x + 2y - z = 0
9. f(x,y,z) = x - 2y + 2z, x2 + y2 + z2 = 1
10. f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 +12xy + 2z
43
SERII NUMERICE, SIRURI SI SERII DE FUNCTII,

SERII DE PUTERI
SERII NUMERICE
Se numeste serie un sir de numere despartite intre ele prin semnul + si se noteaza:
a1 a2 a3 .... an ...
n 1
unde a1 , a2 , a3 ,...., an ,... se numesc termenii seriei.

an se numeste termen general al seriei.
Sumele partiale ale seriei:
s1 a1
s2 a1 a2
s3 a1 a2 a3
...........................
sn a1 a2 a3 .... an
s1 , s2 ,..., sn formeaza sirul sumelor partiale notat (sn).
Def. (serie convergenta)
Seria
a1 a2 a3 .... an ... este convergenta daca sirul sumelor partiale
n 1
(sn) este convergent.

Daca S este limita sirului sumelor partiale (sn), vom spune ca S este suma seriei si
vom scrie:
S an lim ak lim sn
n 1
k 1
Daca S lim sn sau limita nu exista vom spune ca seria

n
este divergenta.
n 1
Studiul unei serii cuprinde doua etape:

1. se stabileste natura seriei (seria este convergenta sau divergenta);
2. daca seria este convergenta, se afla suma seriei.
Proprietati ale sirului termenilor si ale sumelor partiale

1. daca an , sirul sumelor partiale este marginit.
Reciproca nu este adevarata. Exemplu: seria 1 1 + 1 1 + este divergenta desi
sirul sumelor partiale 1, 0, 1, 0, este marginit.
44
2. daca
este formata din termeni pozitivi iar sirul sumelor partiale este
marginit, seria este convergenta.

3. daca
an 0
4. daca an nu este convergent catre 0, seria
este divergenta
CRITERII DE CONVERGENTA
I. Criteriul comparatiei (Weierstrass)
1. daca an cn pentru n n0 , unde n0 fixat, n0

an d n 0
2. daca
si daca
n n0 ,
pentru
daca d n divergenta
unde n0
fixat,
n0
si
divergenta.
II. Criteriul radacinii (Cauchy)

Fie seria an si l lim n an .
n
1. daca l 1
2. daca l 1
a
a
divergenta
III. Criteriul raportului (DAlembert)
an1
.
an
Fie seria an si l lim

n
1. daca l 1
2. daca l 1
a
a
divergenta
In cazul in care prin aplicarea criterului radacinii si al raportului se obtine l = 1 seria

poate fi convergenta sau divergenta.
Daca
an an 0 .
Daca an 0
Seria Riemann
divergenta.
este convergenta pentru 1 si divergenta pentru 1 .
n 1
45
Serii de functii
Fie (f n) un sir de functii definit pe o multime E si presupunem ca sirul fn(x) este
convergent pentru orice x E .
Se defineste functia: f ( x) lim f n ( x) , unde f se numeste limita punctuala (simpla) a
n
lui (fn) pe multimea E. Se spune ca sirul (fn) converge punctual la f pe multimea E.
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma:

Fie un sir de functii fn : E R si o functie f : E R. Atunci
(fn)
u
f 0 p Z astfel incat n, m p si x E f n ( x) f m ( x) .
Exercitii
I. Sa se studieze convergenta urmatoarelor serii:
4. Seria geometrica cu ratia r:
1 r r 2 r 3 ... r n ...
n 1
Solutie:
Sumele partiale ale seriei sunt:
S1 1
S2 1 r
S3 1 r r 2
...........................
S n 1 r r 2 ... r n
Pentru a afla suma S se calculeaza
1 r n 1
1
r n 1
S n (1 r ) 1 r n1 S n
.
1 r
1 r 1 r
1
r n1
1
Rezulta ca S lim S n lim
. Pentru r (0,1), S
n
n 1 r
1 r
1 r
convergenta. In rest, seria este divergenta.
5. Seria armonica
seria este
n 1 2 3 4 ... n ...
n 1
Solutie:
Aplicand criteriul raportului se obtine lim
an 1
n 1
lim
1
n
an
n
nu se poate
stabili natura seriei.

46
Aplicand criteriul radicalului se obtine lim

n
an lim
1
1
n
nu se poate
stabili natura seriei.

Daca se considera seria Riemann (seria armonica generalizata)
n 1
1
1
1
1
... ... ,
2
3
4
n
pentru 1 se obtine ca seria armonica este divergenta.
6. Seria armonica
n 1
1 1 1
1
2 2 ... 2 ...
2
2 3 4
n
Solutie:
Se aplica criteriul radicalului si se obtine:
an lim
lim
n
1
1
lim 2 / n 0 1
2
n n
n
seria este divergenta.
2n n!
n
n 1 n
7.
Solutie:
Se aplica criteriul raportului si se obtine:

n
n 1! 2n 1 n n
an1
1
2
n
lim
lim
lim 2
2 lim
1
1
n
n
n a
n
n
n
n! 2
e
n 1
n 1
1
n
1
n
eria este convergenta.
8.
n!
n 1
Solutie:
Se aplica criteriul raportului si se obtine:
lim
n
an1
1
lim
0 1
n
an
n 1
seria este convergenta.
47
n sin n
9.
n 1
Solutie:
a
a
sin
a
n lim
n a 1 a a 0 seria este divergenta.
lim an lim n sin lim
n
n
n
a
1
a
n
n a
n
sin
10.
n n
n 1
Solutie:
Se aplica criteriul comparatiei si se obtine:
n n
n 1
n 1
1
n
1
2
n 1 n
Cum
1
este serie convergenta
2
n 1 n
11.
seria
n 1
1
n4 n
este convergenta.
cos nx
n(n 1)
n 1
Solutie:
Se aplica criteriul comparatiei si se obtine:
cos nx
n(n 1) n(n 1) n n 1
n 1
n 1
n 1
Se noteaza cu
n
1 1 1 1
1 1
1
1
1
1
Sn

...
k 1 1 1 1 2 2 1 3 3 1
n n 1
k 1 k
1 1 1 1
1
1
n
1 ...
2 2 3 3
n n 1 n 1
n
1 seria
n
n n 1
cos nx
este
n 1 n( n 1)
lim S n lim
n(n 1)
este convergenta
seria
n 1
convergenta.
48
1 n
12. n
n 1 3 n 1
n2
Solutie:
Aplicand criteriul radicalului se obtine:
1 n
an lim n
n
3 n 1
lim
n
n2
1 n
1
lim
1
n 3 n 1
3e
seria este convergenta.
II. Sa se studieze convergenta urmatoarelor serii:

1. 1
2.
1 1 1
1
3 4 ... n ...
2
2 3 4
n
sin 2n
(R: convergenta)
(R: divergenta)
n 1
3.
n n 1
n 1
4.
5.
n!
(R: divergenta)
(R: convergenta)
n 1
n 1
(R: convergenta)
2n
n 1
6.
k 0
cos ak
(R: convergenta)
2k
n3
7.
n 1 2n 1
x
8. n !
n
n 1
n ln n
(R: convergenta)
1 1
R: aplicand criteriul raportului se obtine ca seria convergenta pe ,
e e
49
9.
n 1
sin nx
n2
R: seria este uniform convergenta deoarece
n 1
10.
sin nx
1
2
2
n
n 1 n
1 n x
4 2
n 1
R: seria este uniform convergenta pentru

x (0, )
x
x
1
sup(0, )
2
4 2
4 2
1 n x
n
n 1 1 n x
n 1
SERII FOURIER
Seria trigonometrica este o serie de forma:
a0
a
a1 cos x b1 sin x a2 cos 2 x b2 sin 2 x ... 0 ak cos kx bk sin kx
2
2 k 1
Constantele a0 , ak , bk sunt coeficientii seriei trigonometrice. Daca seria este
convergenta, atunci suma sa este o functie periodica cu perioada 2 deoarece cos nx
si sin nx sunt functii periodice cu perioada 2 .
Determinarea coeficientilor seriei Fourier

O functie periodica cu perioada 2 poate fi reprezentata ca o functie trigonometrica
ai carei coeficienti sunt:
1
a0 f ( x)dx

ak
1
f ( x)cos kx dx

1
bk
f ( x)sin kx dx

50
Seria Fourier a unei functii pare sau impare

Daca f(t) este o functie para (f(-t) = f(t)) si integrabila pe intervalul [-1, 1], atunci
n
f (t ) dt 2 f (t ) dt , iar seria sa Fourier este a0 ak cos k t , cu coeficientii

k 1
2
a0
T
T /2
4
f (t ) dt si ak
T
T /2
f (t )cos k t dt , unde T- perioada, - pulsatia
Daca f(t) este o functie impara (f(-t) = -f(t)) si integrabila pe intervalul [-1, 1], atunci
n
f (t ) dt 0 , iar seria sa Fourier este
sin k t , cu coeficientii
k 1
4
bk
T
T /2
f (t )sin k t dt , unde T
2
- perioada, - pulsatia
Aplicatii:
Sa se dezvolte ca serii Fourier urmatoarele functii:
1. functia periodica f(x) cu perioada 2 definita astfel: f(x) = x, x
Solutie:
1
1 x2
a0 xdx
0

2
ak
1
1 sin kx 1
x
cos
kx
dx
sin kx dx 0

k k
bk
1
1 cos kx 1
2
x
sin
kx
dx
co s kx dx (1)k 1

k k
k
Functia este reprezentata de seria:

sin kx
sin x sin 2 x sin 3 x
f x 2
...(1) k 1
...
2
3
k
1
51
2. functia periodica f(x) cu perioada 2 definita astfel:

x, pentru x 0
f ( x)
x, pentru 0 x
Solutie:
0
1
a0 ( x)dx xdx

0
1
ak ( x)cos kx dx x cos kx dx

0
1 sin kx 0 1
sin kx 1
x
sin kx dx x
sin kx dx

k k
k 0 k0
1
k
cos kx 0 cos kx
2
2 cos k 1
k
k 0 k
0, pentru k par
4
k 2 , pentru k impar
f x
4 cos x cos 3 x cos 5 x

cos(2 p 1) x
2
...
...
2
2
2
2 1
3
5
(2 p 1)

1, pentru x 0
f ( x)
1, pentru 0 x
Solutie:
Se determina coeficientii seriei Fourier:
0
1
a0 (1)dx dx 0

0
ak
1
1 sin kx 0 sin kx
(1)cos kx dx cos kx dx
0

k
k 0
52
1
1 cos kx 0 cos kx 2
bk (1)sin kx dx sin kx dx
1 cos k

k
k 0 k
0
0, pentru k par
4
k , pentru k impar
f x
4 sin x sin 3 x sin 5 x

sin(2 p 1)
...
...
1
3
5
(2 p 1)

f(x) = x 2 , x
Solutie:
1
1 x 3 2 2
a0 x 2 dx

3 3
1
1 x 2 sin kx 2
2
ak x cos kx dx
x sin kx dx
k

k
2 cos kx 1
4
cos kx dx 2 cos k
x
k
k k
k
4
k 2 , pentru k par
4 , pentru k impar
k 2
1
1 2 cos kx 2
2
bk
x
sin
kx
dx
xco
s
kx
dx

k k
sin kx 1
sin kx dx 0
x
k k
53

f x
2
cos x cos 2 x cos 3 x
4 2
2 ...
2
3
1
2
3

0, pentru x 0
f ( x)
x, pentru 0 x
Solutie:
0
a0
1 2
1
0dx xdx

2
2
ak
1 cos kx
1 sin kx 1
1
sin kx dx
x cos kx dx x
0
k 0 k0
k k 0

0, pentru k par
2
k 2 , pentru k impar
bk
1
1 x cos kx 1
1
x sin kx dx
cos kx dx
cos k cos k
0

k
0 k0
k
k
1
k , pentru k par
1 , pentru k impar
k
f x
2 cos x cos3x cos 5 x

sin x sin 2 x sin 3 x
... +
...
2
2
4 1
3
5
2
3
1
6. Sa se reprezinte printr-o serie Fourier functia f t sin t .

Solutie:
54
f t sin t este functie para, periodica, de perioada T
2
2
T
/2
a0
/2
ak
0 sin t dt
0
sin t cos 2kt dt
/2
sin 1 2k t sin 1 2k dt =
2 cos(1 2k )t cos(1 2k )t / 2
1
(1 2k )
(1 2k ) 0
4 (1 2 k )(2k 1)
bk 0
f t
1 cos 2t cos 4t cos 6t
...
4 2 1 3
35
57
55
Integrale improprii. Integrale duble pe domenii din R2.

Integrale curbilinii
Fie f o functie definita pe [a,b] si integrabila pe [a,b]
Daca limita
f ( x) dx lim f ( x) dx .
b
este finita, integrala este convergenta sau functia f(x) este integrabila pe [a, ] . Daca
limita este infinita sau nu exista, integrala este divergenta. Analog se introduc
integralele:
b
f ( x )dx lim f ( x)dx
f ( x)dx lim
a
b a
f ( x)dx sau
f ( x) dx lim
f ( x) dx lim f ( x) dx
N
Integrale improprii
Aplicatii:
Sa se calculeze:
1.
1 x
dx
b
1
1
dx lim arctg x 0 lim arctg N

2
0 1 x 2 dx lim
b 1 x
b
N
2
0
2.
x dx
1
b
1
1
dx lim ln x 1 lim ln b ln1 lim ln b 0 integrala nu
1 x dx lim
b
b
N
N
x
1
este convergenta.
3.
1 x
dx
56
1 1
0
2 2 2 2
x
x
x
1
1
dx lim
dx
lim arctg a 2 lim arctg b 2
1 x 4 dx alim
1 x 4
b 1 x 4
a
2
2 b
a
0
4.
dx
x
x
x
e dx lim e dx lim (e )
N
N
0
1 i spunem c integrala este convergent.
5.
e dx
0
x
x
x
e dx lim e dx lim (e )
N
1 ,deci integrala este convergent.
6.
2xe
x2
dx
a
2
2xe x dx
lim (e x ) lim (e x )
N
N
a
N
2
2xe x dx 2xe x dx lim
x
x
2xe dx lim 2xe dx
N
lim (e a e t ) lim(e t e a ) 0
N
integrala este convergent
Exercitii propuse:
x
a dx ; b.
a.
1
1
x
1 x 2 dx ; c. 1 x 1 x dx ; d. 0 1 x 2 dx ; e. 0 cos xdx
f. e ax sin bxdx ; g. e ax cos bxdx

0
57
Integrale duble pe R2
b d
f
(
x
,
y
)
dxdy
D
a c f ( x, y)dy dx, a x b, c x d
In conditii asemanatoare, cand se schimba rolul variabilelor x prin y, se obtine:
d b
f
(
x
,
y
)
dxdy
D
c a f ( x, y)dx dy, a x b, c x d
Aplicatii:
Sa se calculeze:
1.
1 x 4, 2 x 5
( x 2 y)dxdy
D
4
5
2
D ( x 2 y)dxdy 1 2 ( x 2 y)dy dx 1 xy y
3 x 21 dx
1
dx 5 x 25 2 x 4 2 dx
1
171
.
2
ln( x y)dxdy ,
2.
unde D este x [0,1], y [1, 2]
ln( x y )dxdy ( x y ) ln( x y) y 1 dx ( x 2) ln( x 2) ( x 1) ln( x 1) 1dx

D
9
3
ln 3 4ln 2 .
2
2
3.
( x
3 x 4, 3 x 4
y )dxdy
4.
( x y)dxdy , unde D este domeniul marginit de dreptele

D
y x, y 2 x
si de paralelele la Oy cu ecuatiile x 1, x 3
2x
3
3
3
2 x
2
y2
x2
5x2
2
2
(
x
y
)
dxdy
x
y
dy
dx
xy
2
x
2
x
dx
D
1 x
1
1 2 dx
2 x 1
2
5 x3
65

2 3 1 3
5.
x y dxdy
3 x 4, 3 x 4
58
6.
7.
x2
dxdy
y2
( x
1 x 2, y x, y
1
x
x2 y 2 a2 , x y 3 , y x 3
y 2 )dxdy .
Integrale curbilinii de speta I

b
f ( x, y, z )ds f x(t ), y (t ), z (t )
x '(t ) y '(t ) z '(t )
dt
Aplicatii:
1.
C : x 2 y 2 9 ec. cercului
x 2 y 2 ds
x 2 y 2 ds
3cos t 3sin t 3sin t ' 3cos t '

3
x 3cos t
, t [0, 2 ]
y 3sin t
2
2
9(cos 2 t sin 2 t ) (3cos t ) 2 3sin t dt
2
3
9 9 cos 2 t 9sin 2 tdt
3 9 3t
2.
2
0
9 3dt
3 9 3 2 0 6 3 9
C : x t, y t 2
xyds
t [1,1]
R.:
1 2t dt 0 intrucat functia este simetrica fata de origine
3.
x
ye ds
x ln(1 t 2 )
C :
y 2arctgt t
R.: I 2 arctgt t e
ln 1 t 2
t [0,1]
dt ...
4.
xyds
x a cos t
C :
y a sin t

t 0,
2
59
R.: I
ab a 2 ab b 2
3
a b
Integrale curbilinii de speta a II-a

b
x f (t )
daca C :
, t [ a, b]
y g (t )
P( x, y)dx Q( x, y )dy Pdf Qdg
Aplicatii:
1.
x t2
C :
3
y t
2
xydx y dy
1
2
xydx y dy t
2.
1 x 2 dx xdy
3.
xdy
C
4.
x
ye dx
C
1
2
t 2tdt t
0
t [0,1]
t8
t9
7
3t dt 2 t dt 3 t dt 2
3
80
9 0 12
0
0
2
x cos t
C :
y 2sin t

t ,
2 2
x et
C :
t
y ln(1 e )
t [0, ln 2]
x ln(1 e 2 )
C :
y 2arctgt t
t [0,1]
60
TRANSFORMATA LAPLACE
Functia F ( p ) f (t ) e pt dt se numeste transformata Laplace a functiei f(t).

0
Proprietati ale transformatei Laplace:
este o transformare liniara:
[f(t) + g(t)] = [f(t)] + [g(t)]
teorema asemanarii: [f( t)]=
(1)
1 p
F

teorema intarzierii: [f(t - )] e p [f(t)]

teorema deplasarii: F(p q) = [ eq f(t)]
derivarea originalului: [ f (t ) ] pF ( p) f (0)
[ f (t ) ] p 2 F ( p) pf (0) f (0)
Aplicatii:
I.
Sa se determine imaginile functiilor:
1. f(t) = 1
Solutie:
F ( p ) f (t ) e
pt
dt = e
0
pt
dt e pt
p
imaginea functiei unitate este
1
.
p
2. f(t) = e t
Solutie:
F ( p ) f (t ) e pt dt =
0
= e e
0
pt
dt e
( p )t
imaginea functiei e t
1
dt
e pt
p
1
p
1
este
.
p
3. sin t , cos t ,s h t , ch t
Solutie:
61
Functiile sin t , cos t , s h t , ch t (unde este o constanta reala sau

complexa) pot fi exprimate prin combinatii liniare de exponentiale:
1 i t
1 i t
e ei t
cos t
e e i t
2i
2
1
1
s h t e t e t
ch t e t e t
2
2
1
t
Stiind ca [ e ]
si folosind proprietatea de liniaritate se obtine:
p
sin t
sin t
1
1 1
1
ei t e i t
2i
2 i p i p i p2 2
(2)
cos t
1
1 1
1
p
ei t + ei t
2
2
2 p i p i p 2
(3)
s h t
1
1 1
1
e t e t
2
2
2 p p p 2
ch t
1
1 1
1
p
.
e t + e t
2
2
2 p p p 2
4.
f (t ) 3sin 4 t 2 cos5 t
Solutie:
Cu ajutorul relatiilor (1), (2) si (3) se obtine:
[f(t)] = 3
4
p
12
2p
2 2
2
2
p 16
p 25 p 16 p 25
2
II.
Sa se determine functia original a carei imagine este:
1.
F(p) =
5
20 p
2
p 4 p 9
2
Solutie:
Functia F(p) poate fi scrisa sub forma:
F(p) =
5
2
p
2
20 2
2 p 4
p 9
5
Tinand cont de relatiile (1), (2) si (3) se obtine: f (t ) sin 2 t 20cos 3 t
2
62
2.
F(p) =
1
p p a2
Solutie:
Functia se descompune astfel:
1
A Bp C
2
2
p p a2
p p a
1
1
, B 2 , C 0
2
a
a
Functia original este:
Se obtine: A
1
1 1
1
2 2
2
p( p a ) a p p a 2
2
1
1
p ( p 2 a 2 ) a 2 1 cos a t .
3.
1

p
Sa se calculeze originalele functiilor urmatoare:
1
1
1
, 2, 3
p
p
p
Solutie:
Se cere calculul functiei f(t) stiind ca [ f(t)] =
4. Sa se calculeze
III.
1
F ( p) .
p
1 n

p 1
Sa se rezolve ecuatiile cu conditiile initiale precizate :

1. c "(t ) 2c '(t ) c(t ) 1 cu conditiile c (0) 0 si c '(t ) 1
Solutie:
Stiind ca
[ f (t ) ] pF ( p) f (0)
[ f (t ) ] p 2 F ( p ) pf (0) f (0)
not
F ( p ) [ f (t )] f ( p ) f
63
obtinem relatiile de mai jos

[ c(t ) ] pc ( p) c(0) pc 0 pc
[ c(t ) ] p 2c ( p) pc(0) c(0) pc p 0 (1) pc 1
Dupa
aplicarea
transformatei
Laplace
ecuatia
initiala
p 2c 1 2 pc c
c ( p 2 2 p 1)
1
p 1
1
A
B
1 c ( p 1) 2
c

p
p
p ( p 1) p
p 1
Astfel, prin identificarea coeficientilor se obtine A 1 si B 1 si c
devine
1
1
p p 1
Tinand cont de relatiile urmatoare

not
[ c (t ) ] c ; [1] =
1
1
1
; [ e t ] =
[ e t ] =
p
p 1
p 1
se obtine [ c (t ) ] = 1 - [ e t ] c(t ) 1 et
2. c "(t ) 2c '(t ) c(t ) 1 cu conditiile c (0) 0 si c '(t ) 1
Functiile Euler (gamma) si (beta)

Functia (gamma) sau functia Euler de speta a doua:
a e x x a1dx, a 0
0
Functia (beta) sau functia Euler de prima speta:

1
a, b x a 1 1 x
b 1
dx, a , b 0
Aplicatii:
1. Sa se verifice ca a 1 a a si n 1 n !
2. Sa se calculeze cu ajutorul functiei integralele
64
a)
b)
x2n
3
x(1 x 2 )
4
(1 x )
dx
dx
a
1
3. Sa se arate ca e x dx 1
a
0
65
Modelul monocompartimental, administrare extravasculara

Se considera un medicament administrat extravascular (intramuscular,
subcutan, rectal sau oral) care se distribuie numai in compartimentul central, apos,
intra si extracelular. Intre sange si apa intra si extracelulara se stabileste foarte rapid
echilibrul si se poate aproxima ca medicamentul urmeaza un model farmacocinetic
monocompartimental, reprezentat in fig. 1.
C1
ka
C2
ke
Fig. 1
De la locul administrarii substanta activa, pentru a ajunge in plasma, sufera un proces

de absorbtie. Se considera ca este un proces de ordinul I si viteza lui este exprimata
prin constanta aparenta de absorbtie, ka. Aceasta constanta, ka, exprima viteza cu care
substanta activa este indepartata din depozitul creat la locul de administrare si
totodata viteza cu care ea apare in plasma.
Se considera ca la locul administrarii concentratia initiala este c0, iar in sange,
fiind la prima administrare concentratia initiala este 0.
c1 (o) c0
c2 ( o ) 0
Conform axiomelor farmacocineticii liniare, cantitatea de substanta activa ce
paraseste un compartiment este proportionala cu cantitatea existenta in acel
compartiment si deci variatia concentratiei in timp poate fi descrisa de urmatoarele
ecuatii diferentiale :
dc1
dt k a c1
(1)
dc2 k c k c
a 1
e 2
dt
Sistemul va fi rezolvat prin metoda transformatei Laplace.

Definitia transformatei Laplace este:
L f t f t e pt dt F ( p )
0
66
Deoarece functia cu care lucram este concentratia c(t) iar c si C sunt mai greu de
distins ( cel putin in prezentarile scrise de mana) vom schimba notatia uzuala si vom
scrie in continuare L f t f p f
Aplicand direct definitia se verifica doua proprietati de care avem nevoie in
rezolvarea ecuatiilor farmacocineticii si anume:
transformata unei functii derivate este
Lc' t pc c0
iar transformata unei functii exponentiale este
1
L(e t )
p
Aplicand transformata Laplace sistemului (1) se obtine:
pc1 c0 ka c1
p ka c1 c0
pc2 ka c1 ke c2
ka c1 p ke c2 0
c0
Din prima ecuatie rezulta c1
.
p ka
Stiind ce 1/(p+) este transformata Laplace a functiei e -t se obtine
c1 (t ) c0e ka t
adica la locul administrarii concentratia scade exponential.
Pentru a afla c 2 se rezolva sistemul cu regula lui Cramer
p ka c0
ka
0
ka c0
p ka
0
p ka p ke
ka
p ke
Pentru a afla functia original se cauta o descompunere de forma
A
B
c2
p k a p ke
k a c0
A
B
deci
p k a p k e p k a p k e
Aducand la acelasi numitor si egaland numaratorii se obtine identitatea
p
k a c0 A p k e B p k a
Dand in particular lui p valoarea -ka se obtine imediat valoarea lui A
k c
A a 0
ke k a
k c
Similar pentru p = -ke rezulta B a 0 A si deci am obtinut
ke k a
c2
Deci
c2
Si , deoarece
k c
A
B
a 0
p k a p k e ke ka
1
1
a
e
1
este transformata lui e t
p
c 2 t
k a c0
e ka t e ket
ke k a
.
67
Reprezentarea grafica (fig.2) a acestei functii duce la o curba care porneste din 0,
creste pana la o valoare maxima, apoi scade exponential spre 0, curba numita in
practica farmacocinetica curba absorbtie eliminare.
Solutia obtinuta, desi este derivata in conditii foarte restrictive ( in fond foarte putine
medicamente urmeaza un model monocompartimental) este foarte des aplicata in
practica si constituie baza pentru aproape toate calculele de individualizarea
tratamentului medicamentos in functie de parametrii farmacocinetici individuali in
cadrul serviciilor de farmacie clinica.
Ajustarea ratei de perfuzie a medicamentelor

I.
Sa se scrie si sa se rezolve ecuatiile farmacocinetice asociate cu

administrarea in perfuzie a unui medicament
R0
ke
se va lua c(0) 0
R0 R0 Cl / Vd t R0
e
1 e k et
Cl Cl
Cl
administrare iar Cl este clearance-ul
Indicatie: rezultatul este c(t )
unde R0 este rata de
68
Rezolvare
dm
R0 Cl c
dt
dc
Vd
R0 Cl c
dt
1
Vd pc 0 R0 Cl c
p
1
pVd Cl c R0
p
c
R0
BN d
A
B
A

pVd Cl p pVd Cl p p Cl
Vd
Cl not
ke
Vd
R
Cl B
A p
p 0
Vd Vd
Vd
pentru p = 0 A
pentru p =
c (t )
R0
Cl
R
RV
Cl
B 0 0 d
Cl
Vd
Cl
Vd
R0 R0 Cl / Vd t R0
e
1 e k et
Cl Cl
Cl
Metoda 2
dm
R0 Cl c
dt
dc
Vd
R0 Cl c
dt
dc R0
ke c
dt Vd
c'
ke
c
c(t ) e ket
69
c '(t ) ' e ket ke e ket
'
R0
ke e ket
Vd
R0 ket
e
Vd
(t )
R0 eket
Vd ke
R eket
R
(t ) 0
e ket 0 e ket
R0

Vd ke
Vd ke
V
k
d
e
c(0) 0
c (t )
R0
R
R
0 e ket 0 1 e ket
Vd ke Vd ke
Vd ke
c (t )
R0
1 e ket
Vd ke
Vd ke Cl
R0
1 e ket
Cl
Cl
ke
Vd
c (t )
II. Probleme
1.
Nafcilina este administrata in rata de infuzie constanta de 20 mg/h.
Calculati concentratia de nafcilina in sange la 8 h dupa administrare.
Property or characteristic
Polarity of un-ionized form
pKa
Usual dose (mg)
Volume of distribution (L)
Fraction unbound (fu)
Half-life (hr)
Fraction excreted unchanged
(fe)
Nafcillin
Polar
3.0 (weak
acid)
250
25
0.1
1
0.27
Tocainide Cyclosporine
Non-polar Non-polar
(amine)
Not an acid or a
base
400-600
350
210
245
0.9
0.06
14
8
0.14
<0.01
Solutie:
R
c t 0 1 e k et
Cl
Datele de farmacocinetica nafcilinei sunt:
Doza uzuala: 250 mg
70
Volumul de distributie (L): 25 L

fu 0,1
t1 2 1 h
Deci,
0, 693 1
ke
h
1
Cl ke *Vd 0, 693 h1 * 25 L
20 mg / h
80
c 8h
1 e0,693*8
mg / L 1 0, 004 1, 2 g / ml
0,693* 25 L / h
69
Disease State /
Condition
Half life (h)
Central volume of
distribution (Vc)
(L/kg)
Adult, normal liver

function
Adult, hepatic
disease (liver
cirrhosis or acute
hepatitis)
Adult, heart failure
Adult,
postmyocardial
infarction (<12h)
Adult, obese
(>30% over ideal
body weight)
1,5 (range, 1-2)
0,5 (range, 0,4-0,6)
Volume of
distribution for
entire body
(Varea) (L/kg)
1,5 (range, 1-2)
0,6
2,6
2
4
0,3
0,5
1
1,5
Acording to other
disease states or
conditions that
affect lidocaine
pharmacokinetics
Acording to other
disease states or
conditions that
affect lidocaine
pharmacokinetics
Acording to other
disease states or
conditions that
affect lidocaine
pharmacokinetics
2.
Un pacient de 50 ani, 75 kg, 1.78 m, barbat cu tahicardie ventriculara are
nevoie de lidocaina i.v.
Sugerati un regim initial de administrare astfel incat sa se ajunga la o doza de
echilibru de 3 g / ml .
Solutie:
R
R
c t 0 1 e ket , Css 0 R0 Cl * Css dar Cl ke *Vdtot
Cl
Cl
Datele de farmacocinetica din literatura sunt:
t1/2 1,5 h pentru un adult cu functia hepatica normala
Volumul de distributie Vdtot 1,5 L / kg

Deci,
0, 693 1
ke
h 0, 46h1
1,5
71
Vdtot 1,5 L / kg *75kg 113L
R0 3mg / L *0, 46h 1 *113 L 156 mg / h 2, 6 mg / min
Doza de incarcare va fi LD Css *Vdc 3mg / L *0,5 L / Kg *75 Kg 114mg 100mg

Timpul pana la stabilirea echilibrului: T 5* t1/2 7,5h
3.
Un pacient de 60 ani, 85 kg, 1.85 m, cu fibrilatie ventriculara necesita
tratament. El este bolnav de ciroza hepatica (Child Pugh surse 11).
Sugerati un regim de administrare pentru a ajunge la o concentratie de
echilibru de 4 g / ml .
Solutie:
Timpul de injumatatire este t1/2 1,5 h
ln 2 0, 693 1
Constanta de eliminare va fi ke
h 0,139h 1
5h
5
Pacientul nu este obez astfel incat volumul de distributie central Vdc si
volumul total Vdtot se pot calcula pornind de la greutatea efectiva:
Vdc 0, 6 L / Kg *85kg 51L
Vdtot 2, 6 L / Kg *85kg 221L
Clearance-ul va fi Cl Vdtot * ke 221L *0,139h 1 31L / h

Doza de incarcare este:
LD Css *Vdc 4mg / L *51L 204 mg 200 mg
Rata de administrare va fi:
R0 Css * Cl 4 mg / L *31 L / h 124 mg / h 2,1 mg / min
Modelul bicompartimental deschis

cu administrare extravasculara
Considerarea organismului ca un singur compartiment reprezinta o
simplificare drastica. Astfel, pentru a se absorbi bine, substantele medicamentoase ar
trebui sa fie solubile in membranele celulare si deci lipofile, iar pentru a ramane in
sange in concentratii mai mari, ar trebui sa fie hidrofile. Practic toate medicamentele
sunt amfifile, avand o parte hidrofila si o parte lipofila. Ca urmare a caracterului
partial lipofil, ele se vor repartiza si in lipidele organismului si nu vor mai respecta
modelul monocompartimental.
Se considera un medicament administrat
extravascular care se distribuie in doua compartimente, pe care le vom numi generic
sange si lipide .
72
Schema modelului bicompartimental este prezentata in fig.3.
(locul administrarii)
C1
Ka
(lipide)
(sange)
K23
C2
C3
K32
K
e
Se noteaza cu c1 concentratia substantei active la locul administrarii, cu c2

concentratia substantei active in sange si cu c3 concentratia in lipide.
Conditii initiale :
Se considera ca la locul administrarii concentratia initiala este c0, iar in sange si in
lipide concentratiile initiale sunt 0 ( consideram cazul primei administrari).
c1(0) = c0 , c2(0) = 0, c3(0) = 0.
Conform axiomelor farmacocineticii liniare, variatia concentratiei in timp se exprima
prin urmatoarele ecuatii diferentiale :
dc1
dt k a c1
dc2
(2)
k a c1 k e k 23 c 2 k 32 c3
dt
dc3
dt k 23 c 2 k 32 c3
Dupa aplicarea transformatei Laplace se obtine sistemul:

p ka c1 c0
pc1 c0 ka c1
pc2 ka c1 ke k23 c2 k32 c3 k a c1 p ke k32 c2 k32 c3 0
pc3 k23 c2 k32 c3
k23 c2 p k32 c3 0
c0
Din prima ecuatie rezulta c1
c1(t) = c0 e-kat
p ka
adica la locul administrarii concentratia substantei active scade exponential.
Prin rezolvarea sistemului cu regula lui Cramer se obtine :
73
p ka
c0
ka
0
0
0
0
k32
p k32
ka c0 p k32
2
p ka
0
p p p
ka
p ke k32
k32
0
k23
p k32
A
B
C
c2
al carei original este cunoscut

p p p
c2
c2 t Ae t Be t Ce t
Se determina constantele A, B, C din identitatea obtinuta prin aducerea la acelasi
numitor si identificarea numaratorilor, valabila pentru p,
- k a c0 p k 32 A p p B p p C p p
k a c0 k 32

k a c0 k 32
pentru p = - B

k a c0 k 32
pentru p = - C

Atunci, pentru p = - A
Deci, c2 t
ka c0 k32
e t
k a c0 k32
p ka
c0
ka
0
0
k23
0
k32
0
e t
ka c0 k32
e t
3
ka c0 k23
p ka
0
p p p
ka
p ke k32
k32
0
k23
p k32
unde , si sunt respectiv radacinile ecuatiei 0 .
A'
B'
C'
c3
p p p
c3
c3 t A ' e t B ' e t C ' e t

Se determina constantele A, B, C din identitatea valabila pentru p,
- k a c0 p k 32 A p p B p p C p p
k a c0 k 23
Atunci, pentru p = - A'

k a c0 k 23
pentru p = - B'

74
pentru p = - C '
Si , deoarece
c3 t
k a c0 k 23

1
este transformata lui e t
p
k a c0 k 23
k a c0 k 23
k a c0 k 23
e t
e t
e t
Trebuie mentionat faptul foarte important ca, daca in cazul modelului

monocompartimental valorile , si se puteau calcula ca functii de
parametrii farmacocinetici de transfer care au o semnificatie fizicochimica si
fiziologica,
valorile , si
nu se mai
au o semnificatie
fenomenologica directa. In cazul solutiei obtinute, daca obtinem din analiza datelor
experimentale parametrii , si si valorilor coeficientilor A, B si C ,
se pot calcula, in functie de acestia, constantele fenomenologice k ij care pot fi
validate si prin modele in vitro, mult mai accesibile experimental. Aceasta validare
se impune im primul rand din motivul ca solutiile obtinute pentru parametrii
fenomenologici plecand de la cei empirici de regula nu sunt solutii unice.
Modelul tricompartimental deschis

cu administrare extravasculara
Modelul tricompartimental se utilizeaza in cazul medicamentelor cu indice
terapeutic scazut (exemplu: digoxina)
Reprezentarea grafica a modelului tricompartimental este prezentata in figura
de mai jos:
Conditii initiale:
C1(0) = C0
C2(0) = 0
C3(0) = 0
k21
k13
C1
C2
C3
k12
k31
ke
Conditii initiale:
c1(0) = c0 , c2(0) = 0, c3(0) = 0.
Variatia concentratiei substantei active in cele trei compartimente este redata de
urmatoarele ecuatii diferentiale:
75
dc1
dt k12 ke k13 c1 k21c2 k31c3
dc2
k12c1 k21c2
dt
dc3
dt k13c1 k31c3
(2)
Dupa aplicarea transformatei Laplace se obtine sistemul:

pc1 c0 k12 ke k13 c1 k21 c2 k31 c3
pc2 k12 c1 k21 c2
pc k c k c
3 13 1 31 3
Prin rezolvarea sistemului cu regula lui Cramer se obtine :

c0
k21
k31
0 p k21
0
0
0
p k31
c p k31 p k21
c1 1
0
p k12 ke k13
k21
k31
p p p
k12
p k21
0
k31
0
p k31
A
B
C
c1
al carei original este cunoscut

p p p
c1 t Ae t Be t Ce t
Determinarea constantelor A, B, C:
- c0 p k31 p k21 A p p B p p C p p
Pentru p = - A
c0 k31 k21

c k k21
Pentru p = - B 0 31

c k k21
pentru p = - C 0 31

Deci,
c1 t
c0 k31 k 21

c k k 21 t
0 31
e

e t
c0 k31 k21
e t
76
p k12 ke k13
k31
c0
k12
0
0
k31
0 p k31
c0 k12 p k31
c2 2
p k12 ke k13
k21
k31
p p p
k12
p k21
0
k31
0
p k31
unde , si sunt respectiv radacinile ecuatiei 0 .
A'
B'
C'
c2
p p p
c2 t A ' e t B ' e t C ' e t

Se determina constantele A, B, C din identitatea valabila pentru p,
- c0 k12 p k31 A ' p p B ' p p C ' p p
Atunci, pentru p = - A '
pentru p = - B '
c0 k12 k31

c0 k12 k31

c k k
pentru p = - C ' 0 12 31

c2 t
c0 k12 k31
e t
p k12 ke k13
k12
k31
c3 3
p k12 ke k13
k12
k31
c0 k13 p k21
p p p
c0 k12 k31

k21
e t
c0 k12 k31
e t
c0
p k21 0
0
0
k21
k31
p k21
p k31
A ''
B ''
C ''
p p p
A ''
B ''
C ''
p p p
Determinarea constantelor A, B si C:
c0 k13 p k21 A " p p B " p p C " p p
c3 t
Pentru p = - A "
c0 k13 k21

77
pentru p = - B "
c0 k13 k21

c k k
pentru p = - C " 0 13 21

c3 t
c0 k13 k21
e t
c0 k13 k 21
e t
c0 k13 k21
e t
DETERMINAREA PARAMETRILOR FARMACOCINETICI

CALCULUL VALORILOR DE ECHILIBRUALE CONCENTRATIEI DUPA
ADMINISTRARI REPETATE
Determinarea parametrilor farmacocinetici
I.
Cazul administrarii intravenoase (i.v.), in bolus model

farmacocinetic monocompartimental
Doza D
V,C
la t = 0
ke
I.1 Determinarea C0 si k e
Variatia concentratiei in timp este descrisa de functia
C (t ) C0e ket (1)

unde:
- C0 - concentratia plasmatica a substantei active la momentul t = 0 [mg/L]
- ke constanta de eliminare (exprimata de obicei in minute -1)
- t timp (minute)
Prin logaritmarea expresiei (1) se obtine:
ln C ln C0 ket
78
lnC
C
lnC0
C0
C0/2
t/2
Reprezentarea grafica a lui ln C in functie de timp este o dreapta (care se determina

prin metoda celor mai mici patrate) cu panta ke si ordonata la origine ln C0 .
Determinarea constantei de eliminare se poate face prin determinarea pantei dreptei
ce trece prin doua puncte experimentale date (t1, C1) si (t2, C2).
ln C1 ln C0 ket1
ln C1 ln C2
ke
ln C2 ln C1 ke t2
t2 t1
lnC
lnC1
lnC2
t1
t2
79
I.2 Determinarea timpului de injumatatire
Timpul de injumatatire t1/2 este intervalul de timp in care concentratia substantei

active ajunge la jumatate fata de concentratia initiala.
C1
C1 ln C
1
ln
ln C1 ln C2
C2
C1
ln 2
2
Considerand C2
si t1/2 t2 t1 ke
2
t2 t1
t2 t1
t1/2
t1/2
t1/ 2
II.
ln 2
ke
Modelul farmacocinetic monocompartimental, cazul administrarii

extravasculare
ke
ka
C1
II.1 Determinarea ka si ke prin metoda rezidualelor

Se considera, in particular, expresia concentratiei ca functie de timp in cazul unui
model monocompartimental, in cazul administrarii extravasculare este
C (t )
ka C0
e ket e kat
ka ke
pentru
- ke constanta de eliminare
- ka constanta de absorbtie
Considerand
k a ke
un
suficient
de
mare
kat ket kat ket e kat e ket si se poate aproxima ca
C (t )
kaC0 ket
e Ae ket
k a ke
Prin logaritmare se obtine ln C ln A ket a carei reprezentare grafica este o dreapta

cu panta ke si ordonata la origine A.
80
Revenind la expresia lui C

C (t )
kaC0 ket kaC0 kat

e
e
k a ke
ka ke
se noteaza
C1 (t )
ka C0 kat
kC
e a 0 e ket C (t )
k a ke
ka ke
C1 (t ) Ae kat
Prin logaritmarea lui C1 se obtine ln C1 (t ) ln A kat .

Daca se reprezinta grafic ln C1 (t ) , panta dreptei obtinute este chiar ka. Se obtin
k
rezultate satisfacatoare pentru a 5 .
ke
Exemplu
Fie cazul unui medicament cu urmatoarele constante farmacocinetice: ka=0.3,
ke=0.03 min-1 si , in urma administrarii orale sa presupunem ca s-a realizat in intestin o
concentratie initiala c0=10 g/ml .
In ipoteza unui model monocompartimental concentratia in sange va fi data de formula
c (t )
c0 ka
(e ket e kat )
k a ke
Inlocuind constantele si concentratia initiala in formula se obtin concentratiile din tabelul de

mai jos.
Pornim mai departe de la concentratiile in sange, aplicam metoda rezidualelor si incercam sa
regasim constantele.
t
1
5
15
30
60
120
c(t)
5.1
7.7
7.0
4.5
1.8
0.3
lnC
1.9
1.5
0.6
-1.2
c1(t)
-5.64
-1.91
-0.08
0.00
0.00
0.00
ln(-C1)
1.73
0.65
-2.56
81
Reprezentand datele logaritmate pe coada se obtine o dreapta a carei panta ( calculata

de programul EXCEL prin metoda celor mai mici patrate este 0.03, deci o valoare
egala cu valoarea reala ( 0.03 ).
c(t)
c(t)
10.0
8.0
6.0
lnC
30
60
120
1.5
0.6
-1.2
4.0
2.0
0.0
0
50
100
150
lnC - t
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
-0.5 0
50
-1.0
100
150
y = -0.03x + 2.4078
-1.5
Calculand mai departe, asa cum s-a aratat mai sus C1 (t) si reprezentand lnC1 in
functie de t pentru primele puncte de aceasta data se obtine o dreapta a carei panta
este 0.3093, dci o valoare appropiata de valoarea reala ( 0.3 ).
ln(-C1) - t
3.00
2.00
1.00
0.00
-1.00
-2.00
10
12
14
16
y = -0.3093x + 2.1037
-3.00
Deci aplicand metoda rezidualelor este posibil sa se regaseasca valori apropiate de

constantele adevarate.
82
II.2 Determinarea tmax

In cazul functiei
ka C0
e ket e kat
ka ke
se calculeaza timpul concentratiei maxime tmax.
tmax se obtine ca timpul pentru care se anuleaza derivate.
dC
0
dt
kC
dC
a 0 ke e ketmax ka e kat max 0 ke e ketmax ka e ka tmax
dt ka ke
ke
k
ln ke ln ka
k k t
e a e max ln e ke ka tmax tmax
ka
ka
ke k a
C (t )
II.3 Determinarea ariei de sub curba (ASC)

Determinarea ASC prin metoda trapezelor.
ASC0
Ci Ci1 ti ti 1
i 0
ASC0 ASC0
2
ASC
ASC C (t ) dt
Deci, ASC0
Ci Ci 1 ti ti 1
2
i 0
ASC
kC
kC
C (t )dt a 0 ke e ket ka e kat dt a 0
k ke
k a ke
k e
C (t )dt
e ket
ke
e ka t
ka
ka
kaC0 e
e
k a ke k e
ka
83
Calculul valorilor de echilibru ale concentratiei dupa administrari repetate intrun model monocompartimental, in cazul administrarii i.v.
Se considera ca se administreaza i.v. o cantitate D dintr-o substanta activa.
Concentratia substantei active la momentul initial este
D
la t 0 (Vd = volumul de distributie)
C0
Vd
Concentratia substantei active la un moment t este C (t ) C0e ket
Se noteaza cu intervalul dintre doua administrari. Inainte de a doua administrare, in
organism se ajunge la o concentratie minima a substantei active: C ( ) C0 e ke .
Imediat dupa a doua administrare (aceeasi cantitate D din substanta activa),
concentratia substantei active devine:
C ( ) C0 C0e ke C0 (1 e ke )
In cazul celei de a treia administrari, la momentul 2 , concentratiile substantei active
inainte si dupa administrare vor fi:
C (2 ) C ( )e ket C0 (1 e ke )e ket C0 (e ket e 2 ke )
C (2 ) C0 C (2 ) C0 (1 e ket e2 ke )
La momentul n , concentratiile substantei active inainte si dupa administrare sunt:
nke
ke
( n 1) ke
ke t
ke t 1 e
C (n ) C0 (1 e ... e
)e C0e
1 e ke
1 e ( n1) ke
C (n ) C0 C (n ) C0 (1 e ke ... e nke )e ket C0
1 e ke
Pentru n (in cazul unui numar foarte mare de administrari) e nke
In aceste conditii, expresiile concentratiilor minima si maxima sunt:
e ke
Cmin
C0
(1)
1 e ke
C0
Cmax
(2)
1 e ke
84
Daca se considera ca a doua administrare se face cand concentratia substantei active

este o fractie q din concentratia initiala C0 C ( ) qC0 si cum C ( ) C0e ke ,
rezulta ca e ke q .
Concentratia maxima atinsa in sange la echilibru va fi: Cmax
C0
C
0 . Pentru
ke
1 e
1 q
q 0 Cmax
C0
Pentru a afla dupa cate administrari se atinge cu aproximatie starea de echilibru, se
calculeaza raportul intre concentratia maxima dupa n administrari si concentratia
maxima dupa un numar foarte mare de administrari ( ):
1 q n1
C
0
n
Cmax
1 q
1 q n1
C0
Cmax
1 q
Probleme propuse
1. Se administreaza unui subiect uman 1 mg digoxina, i.v. (in bolus).
Determinand radioimunologic concentratia digoxinei in sange, intr-un interval
de 2 ore se obtin urmatoarele date experimentale:
t(min) C(ng/ml) lnC
1
19
2.94
5
16.8
2.82
15
12.5
2.52
60
3.4
1.22
120
0.54
-0.6
lnC
3.5
Linear (lnC)
3
2.5
y = -0.0297x + 2.9726
lnC
2
1.5
1
0.5
0
-0.5
20
40
60
80
100
120
140
-1
t(m in)
Dat fiind ca distributia digoxinei in compartimentul lipidic si in muschiul cardiac este

o distributie lenta, in primele doua ore modelul aplicabil poate fi aproximat ca
monocompartimental. In aceasta ipoteza, sa se determine concentratia initiala C0,
constanta de eliminare ke , timpul de injumatatire t1/2, si aria de sub curba AUC0-2h.
(R: ke =0.0294min-1, t1/2 = 23.5 min, AUC0-2h = 653 ng min/ml)
85
2. Un voluntar primeste oral un comprimat X. Se considera ca medicamentul

urmeaza in organism un model monocompartimental. Determinand
concentratia medicamentului in sange la diferite intervale de timp se obtin
urmatoarele date experimentale:
t(min) C(ng/ml) lnC
1
5.1
1.63
5
14.16
2.65
15
14.5
2.75
60
3.55
1.27
120
0.6
-0.5
240
0.016
-4.1
Utilizand metoda rezidualelor, sa se determine constantele de absorbtie si eliminare
ale medicamentului, concentratia maxima teoretica Cmax si timpul acesteia ( Tmax),
timpul de injumatatire precum si aria de sub curba . Presupunem ca avem ka > ke.
Indicatie: Solutia unui model monocompartimental cu administrare orala este
ka
C (t ) C 0
e ket e ka t . Aflarea constantelor ka si ke este posibila numai prin
k a ke
simplificarea solutiei la forma C (t ) Ae ket Be kat . Deoarece ka > ke, dupa un timp
ka t >> ket -ka t << - ket si e kat e ket . Deci, pe coada (t suficient de mare)
C (t ) Ae ket ln C (t ) ln A ket
Reprezentand grafic punctele de la 15 la 240 min observam ca intradevar lnC depinde
liniar de t. Din panta dreptei deducem ke ; ordonata la origine este lnA.
Se obtine ke =0.029min-1 , ka 0.38min-1, t1/2 = 24 min, AUC0-4h = 638 ng min/ml,

Tmax=7,48 min, Cmax=14.9 ng /ml
Mai departe, pentru aflarea constantei de absorbtie, se calculeaza
kC
C1 (ti ) a 0 e keti C (ti ) Ae keti C (ti )
ka k e
C1 (ti ) Ae kati
Logaritmand si deteminand panta dreptei, similar ca mai sus , se obtine
ka 0.38min-1,
AUC0-4h = 638 g min/ml, Tmax=7,48 min
3. Unui bolnav i se administreaza i.v. (in bolus) un medicament X

a) Presupunand ca a doua administrare se face cand concentratia plasmatica este
jumatate din concentratia initiala C0, sa se stabileasca care este concentratia
maxima de echilibru si dupa cate administrari se ajunge la 99% din
concentratia de echilibru.
b) Presupunand ca a doua administrare se face cand concentratia plasmatica este
o treime din concentratia initiala C0, sa se stabileasca care este concentratia
maxima de echilibru si dupa cate administrari se atinge practice starea de
echilibru.
86
4. Sa se calculeze raportul concentratiilor la echilibru in cazul unui medicament

administrat intravenous, in bolus, intervalul dintre doua administrari fiind egal
cu timpul de injumatatire al medicamentului in organism.
ln 2
si substituind pe cu
t1/ 2
in relatiile 1 si 2 se obtine raportul concentratiilor la echilibru:
Solutie: Cunoscand expresia constantei de eliminare k

t1/ 2
C0
Css max
Css min
1 e
C0 e
ln 2
t1 / 2
t1/ 2
1 e
ln 2
t1 / 2
t1/ 2
ln 2
t1 / 2
t1/ 2
Se observa ca, daca intervalul dintre doua administrari este egal cu timpul de
injumatatire al medicamentului in organism., atunci concentratia maxima este dublul
concentratiei minime de echilibru si cantitatea de medicament din organism variaza
intre o doza si doua doze. Pentruun astfel de model farmacocinetic se poate considera
ca schema de tratament ca doza initiala sa fie de doua ori mai mare decat doza de
intretinere.
5. Un pacient primeste un tratament cu un antibiotic. Cunoscand ecuatia de

variatie a concentratiei de echilibru a medicamentului sa se determine tmax
concentratiile de echilibru maxima si minima stiind ca intervalul dintre doua
doze este 6 ore Css ( ng / ml ) 185e 0.17425t 121e1.0455t
(3)
Solutie: Concentratia minima de echilibru se obtine pentru t = 6
Css min 185e 0.17425 6 121e1.0455 6 64.8(ng / ml )
Pentru a determina tmax se anuleaza derivata ecuatiei (3) in raport cu timpul
dCss
(0.17425)185e0.17425tmax ( 1.0455)121e1.0455tmax 0
dt
32.24e
0.17425 tmax
126.5e
1.0455tmax
e0.17425tmax 126.5
3.924
e 1.0455tmax 32.24
Dupa logaritmare rezulta:
32.24e 0.17425 tmax 126.5e1.0455tmax 0
0.17425 1.0455 tmax ln 3.924
tmax
e0.17425tmax 126.5
3.924
e 1.0455tmax 32.24
1,57(ore)
Cunoscand tmax se poate afla si concentratia maxima de echilibru inlocuind tmax in

relatia (3):
Css max 185e 0.17425 1.57 121e 1.0455 1.57 118(ng / ml )
Raportul concentratiilor de echilibru:
doza de atac
118
1.69
doza de int retinere 64.8
87
ECUATII DIFERENTIALE
O ecuatie diferentiala este o ecuatie care contine variabila independenta x, o functie
necunoscuta y = f(x) si derivatele sale y, y,..., y ( n ) . Solutia sau integrala unei ecuatii
diferentiale este orice functie y = f(x) care prin inlocuire in ecuatie duce la obtinerea
unei identitati.
Ecuatii diferentiale de ordinul I
O ecuatie diferentiala de ordinul I este o relatie de forma:
F ( x, y, y) 0
Solutia generala a ecuatiei diferentiale de ordinul I este o functie
y ( x, C ) , C - constanta
Solutia particulara a ecuatiei diferentiale de ordinul I este o functie
y ( x, C0 )
care se obtine din solutia generala a ecuatiei prin inlocuirea constantei arbitrare C cu
o valoare definita C0 C
1. Ecuatii diferentiale de ordinul I cu variabile separate.
O ecuatie diferentiala de forma:
dy
f1 ( x) f 2 ( y )
(1)
dx
unde f1 este o functie dependenta numai de x si f2 este o functie dependenta numai de y
se numeste ecuatie cu variabile separate.
Pentru f 2 ( y) 0 , ecuatia poate fi scrisa sub forma
1
dy f1 ( x)dx
f2 ( y)
Prin integrarea ecuatiei in stanga in raport cu y iar in dreapta in raport cu x se obtine:
1
dy f1 ( x)dx C
2 ( y)
2. Ecuatii diferentiale de ordinul I cu variabile separabile.

O ecuatie de forma
M 1 ( x) N1 ( y )dx M 2 ( x ) N 2 ( y) dy 0
(2)
88
se numeste ecuatie cu variabile separabile deoarece poate fi redusa la o ecuatie cu

variabile separate prin impartirea ambilor termeni ai ecuatiei prin M 2 ( x) N1 ( y ) . Asfel
se obtine:
M 1 ( x) N1 ( y )
M ( x) N 2 ( y )
M ( x)
N ( y)
dx 2
dy 0 1
dx 2
dy 0 ,
M 2 ( x) N1 ( y )
M 2 ( x) N1 ( y)
M 2 ( x)
N1 ( y )
ecuatie asemanatoare cu ecuatia (1).
3. Ecuatii diferentiale de ordinul I, liniare.

O ecuatie liniara de ordinul I cuprinde o functie necunoscuta si derivata sa in forma
dy
P( x) y Q( x)
(3)
dx
unde P(x) si Q(x) sunt functii continue de x.
Se cauta o solutie sub forma unui produs de doua functii de x:
y u ( x) v( x)
(4)
Prin diferentiere se obtine:
dy
dv
du
.
u v
dx
dx
dx
Daca se inlocuieste ultima expresie obtinuta in (3) rezulta:
dv
du
du
dv
v
Puv Q u P v v
Q
dx
dx
dx
dx
Se considera o functie v astfel incat:

dv
Pv 0
dx
(5)
(6)
Separand diferentialele in ecuatia diferentiala (4)
dv
Pdx.
v
Prin integrare se obtine:

Pdx
ln C1 ln v Pdx v C1e
, unde C1 este o constanta.
Pdx
Se considera v ( x) e . Cu aceasta valoarea pentru v ( x) , ecuatia (5) se reduce la:
v ( x)
du
du Q( x)
Q ( x)
dx
dx v ( x)
Substituind in (4) se obtine in final:

Q( x)
y v( x)
dx C
v( x)
y v( x)
Q( x)
dx C
v( x)
Q( x)
dx Cv( x)
v( x)
(7)
89
Daca se noteaza
Q( x)
v( x) dx ( x) atunci expresia (7) va fi scrisa:

y v( x) ( x) C v ( x )
(8)
Valoarea C se determina din ecuatia (8) care trebuie sa satisfaca conditiile initiale:
y( x0 ) y0
y0 v ( x0 ) ( x0 ) Cv ( x0 ) C
y0 v ( x0 ) ( x0 )
v ( x0 )
4. Ecuatia Bernoulli
Se considera o ecuatie de forma
dy
P( x) y Q ( x) y n
dx
(9)
unde P si Q sunt functii continue, iar n 2 .

Impartind toti termenii ecuatiei la y n se obtine:
1 dy P( x) y

Q ( x)
y n dx
yn
y n
dy P( x)
Q ( x)
dx y n 1
(10)
dy
n 1
y P( x) y
Q( x)
dx
dz
dz
Se face substitutia z y n1
( n 1) y n
si inlocuind in ecuatia (10) se
dx
dx
ajunge la forma
n
dz
( n 1) P( x) z (n 1)Q( x)
dx
(11)
care este o ecuatie liniara de tipul anterior.
5. Ecuatii liniare diferentiale de ordinul n, cu coeficienti constanti.

Se considera ecuatia liniara omogena de ordinul n, cu coeficienti constanti:
a0 y (n ) a1 y (n 1) ... an 2 y an 1 y an y 0
Se cauta o solutie de forma:

y( x) e x y( x) e x
y( x) 2e x
90
y( x) 3e x
..
y ( n ) ( x ) y n e x
Inlocuind in ecuatie se obtine:
e x a0 n a1 n 1 ... an 2 2 an1 an 0
Deoarece e x
nu poate fi nul
a0 n a1 n 1 ... an 2 2 an 1 an 0 (ecuatia caracteristica).
Se calculeaza radacinile ecuatiei caracteristice: 1 , 2 ,..., n . In functie de caracterul

radacinilor se scriu solutiile particulare ale ecuatiei:
Pentru fiecare radacina reala a ecuatiei caracteristice, i , exista o solutie
x
particulara e i
Pentru perechile de radacini conjugate complexe i avem doua
solutii particulare independente: e x cos x si e x sin x
Daca y1 , y2 ,..., yn sunt solutiile particulare independente ale ecuatiei atunci solutia
generala a ecuatiei este:
y C1 y1 C2 y2 ... Cn yn ,
unde C1, C2, , Cn sunt constante arbitrare.

In cazul ecuatiilor neomogene
e x a0 n a1 n 1 ... an 2 2 an1 an f ( x) ,
se rezolva mai intai ecuatia omogena si apoi se cauta o solutie particulara yp(x) de
aceeasi forma cu termenul liber. Solutia ecuatiei neomogene este:
y ( x ) yo ( x ) y p ( x ) ,
unde yo ( x) este solutia ecuatiei omogene si y p ( x) este solutia particulara.
Exercitii rezolvate
I. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale cu variabile separate si separabile:
13. xdx + ydy = 0
91
Solutie:
x 2 y2
C1 x 2 y 2 2C1
2
2
Se va nota 2C1 C 2 x 2 y 2 C 2 aceasta este ecuatia unei familii de cercuri
concentrice cu centrul in origine si raza C.
Prin integrare
14.
xdx ydy C1
dy
y
dx
x
Solutie:
Se separa variabilele si se integreaza:
dy
dx
y
x
Daca notam
y dy x dx C
C1 ln C
generala a ecuatiei este y
ln y ln x C1
ln y ln x ln C
ln y ln
C
. Solutia
x
C
.
x
15. 1 x ydx 1 y xdy 0

Solutie:
Dupa separarea variabilelor si integrare se obtine:
1 x
1 y
dx
dy 0
x
y
1 x dx y 1 dy C
x ln x ln y y C1 ln xy x y C1
16.
dy
xy
2
dx x 1
Solutie:
Separand variabilele se obtine:
dy
xdx
1
x
1
2
dy 2 dx C1 ln y ln x 2 1 C1
y x 1
y
x 1
2
Notam
C1 ln C
1
ln y ln x 2 1 ln C ln y ln
2
x 2 1 ln C
92
ln y ln C x 2 1
y C x2 1
y C x 2 1 , unde C este o
constanta pozitiva arbitrara
17. y 2 1 x dy x 2 1 y dx 0
R : arc tgy arc tgx C
Solutie:
Se imparte cu 1 x 1 y si se obtine o ecuatie cu variabile separate care prin
integrare duce la solutia
1 y 1 2
ln
( y x 2 ) ( y x) C
1 x 2
y2
x
R
:
e
2
2
19. 1 x dy 1 y dx 0
18. e x dx ydy 0
20. xy cos y sin y 0

Solutie:
xy cos y sin y 0
xy cos y sin y
1
cos y
xdy
tg y
dx
Separand variabilele se obtine:
xy tg y
dy
dx
tg y
x
tg y dy x dx C
ctg y dy x dx C
Notam
C1 ln C
ln sin y ln
21.
C
x
ln sin y ln x C1
ln sin y ln x ln C
sin y
C
x
x sin y C
xdx
ydy
1 y 1 x
R:
y 2 y 3 x 2 x3
C
2
3
2 3
dy e x
dx y
R :
y 2 2 ln 1 e x C
10. 1 e x
93
11. 1 y 2 dx xdy
R :
y tg ln Cx
12. xy 2 x 2 1 y 0
R :
y C x e x
II. Sa se rezolve urmatoarele ecuatii diferentiale de ordinul I, liniare:

1.
dy
ay b , a si b constante
dx
Solutie:
Separand variabilele
dy
1
dx ln ay b x C1
ay b
a
ln ay b ( ax aC1 ) ln ay b ( ax C2 )
dy (ay b )dx
ay b e ( ax C2 )
ay e (axC2 ) b
1
Se noteaza C e C2
a
2.
y e axC
1
b
y e ax eC2
a
a
b
a
dy
2
y ( x 1)3
dx x 1
Solutie:
dy
2
y ( x 1)3
dx x 1
2
y ( x 1)3
x 1
Pasul I: se rezolva ecuatia omogena:

2
2
y
y
y 0 y
x 1
x 1
Prin integrare se obtine:
ln y 2
y
2
y x 1
1
dx ln C (am notat cu lnC constanta de integrare)
x 1
y
y
2
2 ln x 1 ln ln x 1
C
C
ln
y
2
x 1
C
y C x 1
Pasul II: se cauta o solutie a ecuatiei neomogene

2
y
y ( x 1)3
x 1
94
de aceeasi forma cu solutia ecuatiei omogene in care vom considera constanta C ca o

functie de x, C = C(x):
y x C x x 1
(1)
y x C x x 1 2C x x 1
Vom scrie mai simplu: y C x 1 2C x 1

Inlocuind in ecuatia initiala se obtine:
2
2
2
3
C x 1 2C x 1
C x 1 x 1
x 1
2
C x 1 2C x 1 2C x 1 x 1
C x 1 x 1
x 1
C
C x 1
C1
C x
x 1
C1
Inlocuind pe C(x) in relatia (1) se obtine:

x 1 2
2
y x
C1 x 1
2
3.
y 2 xy 2 xe x
4. xy ny x n 1e x
5.
a
a
y e x x 1
x 1
R : y C x e
x2
R : y x (C e x
n
R : y e
x 1a
IV. Sa se rezolve ecuatiile diferentiale de ordin n cu coeficienti constanti:

1.
y (4) 1 0
Solutie:
Se formeaza ecuatia caracteristica:
4 1 0
Radacinile ecuatiei sunt: 1 1 , 2 1 , 3 i , 4 i .

Solutia ecuatiei: y C1e 2 C2e x C3 cos x C4 sin x
95
2.
y 6 y 11y 6 y 0
Solutie:
Ecuatia caracteristica:
3 6 2 11 6 0
Radacinile ecuatiei caracteristice sunt: 1 1 , 2 2 , 3 3 .

Solutia generala a ecuatiei: y C1 e x C2 e 2 x C3e 3 x
3.
y 3 y 9 y 13 y 0
Solutie:
Ecuatia caracteristica: 3 3 2 9 13 0 are radacinile
1 1 , 2 2 3i , 3 2 3i .
Solutia generala a ecuatiei: y C1 e x e2 x C2 cos 3 x C3 sin 3 x
4.
y (5) 2 y (4) 16 y 32 y 0
Solutie:
Ecuatia caracteristica: 5 2 4 16 32 0 are radacinile
1 2 , 2 3 2 , 4 2i , 5 2i
Solutia generala a ecuatiei: y C1 e 2 x C2 C3 x e2 x C4 cos 2 x C5 sin 2 x
5.
y 4 y 3 y x
Solutie:
Se afla mai intai solutia ecuatia omogene: y 4 y 3 y 0
Se scrie ecuatia caracteristica: 2 4 3 0
Se calculeaza discriminantul ecuatiei caracteristice
16 12 4 0
yo C1 e
1 x
C2 e
2 x
unde 1 1 , 2 3 sunt radacinile ecuatiei caracteristice.

Se obtine solutia ecuatiei omogene: yo C1 e x C2 e3 x
Se cauta o solutie particulara de aceeasi forma ca cel de-al doilea membru al ecuatiei
(ecuatie de gradul I):
96
y p Ax B yp A yp 0
Inlocuind aceste expresii in ecuatia initiala
4 A 3( Ax B ) x 3 Ax 4 A 3B x
Conform metodei coeficientilor nedeterminati se obtine:
3A 1
4 A 3B 0
A 1/ 3
Prin rezolvarea sistemului se obtin valorile:
B 4 / 9
Solutia particulara a ecuatiei: y p
1
4
x
3
9
1
4
Solutia ecuatiei este: y y0 y p C1 e x C2 e 3 x x
3
9
6.
y 2 y 5 y 2 cos x
Solutie:
Se afla mai intai solutia ecuatia omogene: y 2 y 5 y 0
Se scrie ecuatia caracteristica: 2 2 5 0
4 20 16 0
yo e x (C1 cos x C2 sin x )
(Solutia ecuatiei caracteristice cand 0 este i )

unde 1 1 2i , 2 1 2i sunt radacinile ecuatiei caracteristice
1, 2
Se obtine solutia ecuatiei omogene:

yo e x (C1 cos 2 x C2 sin 2 x)
Se cauta o solutie particulara de aceeasi forma cu al doilea membru al ecuatiei:

y p A cos x B sin x
y p A sin x B cos x
y p A cos x B sin x
97
A cos x B sin x 2 A sin x B cos x 5 A cos x B sin x 2cos x
4 A 2 B cos x 2 A 4 B sin x 2 cos x
Conform metodei coeficientilor nedeterminati

4 A 2B 2

2 A 4 B 0
A 2 / 5
B 1/ 5
2
1
cos x sin x
5
5
2
1
Solutia ecuatiei este: y y0 y p e x (C1 cos 2 x C2 sin 2 x) cos x sin x
5
5
7.
y 4 y cos 2 x
Solutie:
Se afla mai intai solutia ecuatia omogene: y 4 y 0
Se scrie ecuatia caracteristica: 2 4 0
16 0
yo e x (C1 cos x C2 sin x)
(Solutia ecuatiei caracteristice cand 0 este i )

unde 1 2i , 2 2i sunt radacinile ecuatiei caracteristice
0, 2
Solutia ecuatiei omogene:
yo C1 cos 2 x C2 sin 2 x
Se cauta o solutie particulara de aceeasi forma cu al doilea membru al ecuatiei:
y p A cos x B sin x
yp A sin x B cos x
yp A cos x B sin x
98
A cos x B sin x 2 A sin x B cos x 5 A cos x B sin x 2cos x
4 A 2 B cos x 2 A 4 B sin x 2 cos x
Conform metodei coeficientilor nedeterminati

4 A 2B 2

2 A 4 B 0
A 2 / 5
B 1/ 5
2
1
cos x sin x
5
5
2
1
Solutia ecuatiei este: y y0 y p e x (C1 cos 2 x C2 sin 2 x) cos x sin x
5
5
8. y 3 y 2 y x 1
x 5
2x
x
R : y C1e C2e
2 4
9. y y 2e x
R :
y xe x C1e x C2e x
10. y 4 y cos 2 x
99
ALGEBRA LINIARA
VECTORI SI VALORI PROPRII AI UNEI TRANSFORMARI LINIARE
Definitii:
Un vector u (u1 , u2 , u3 ) diferit de zero a carui imagine printr-o transformare liniara A
este un vector coliniar cu el se numeste vector propriu al transformarii A.
Un scalar se numeste se numeste valoare proprie pentru aplicatia A daca exista cel
putin un vector nenul u astfel incat Au = u.
Pentru determinarea vectorilor si valorilor proprii pentru o aplicatie liniara A se
rescrie definitia Au = u sub forma
(A - E)u = 0,
(1)
unde E este matricea unitate.
Relatia (1) reprezinta scrierea matriceala a unui sistem omogen. Coordonatele
vectorului propriu u 0 sunt solutiile sistemului omogen (1). Deoarece vectorii
proprii sunt diferiti de zero, pentru ca sistemul (1) sa aiba solutii nebanale pentru ,
determinantul sistemului trebuie sa fie zero:
P( ) = det(A - E) = 0
Polinomul P( ) se numeste polinomul caracteristic asociat aplicatiei liniare A, iar
ecuatia P( ) = 0 se numeste ecuatia caracteristica asociata aplicatiei liniare A.
a11
a
A = 21
....
an1
a12
a22
...
an 2
... a1n
... a2n
; E=
... ...
... ann
det(A - E) = 0 det
0
....
a11
a21
....
an1
a12
an 2
a22
...
0 ... 0
1 ... 0
... ... ...
0 ... 1
... a1n 1

... a2n 0
-
... ... ....

... ann 0
a11
a12
...
a1n
a21
...
a22
...
...
...
a2 n
...
an1
an 2
...
ann
0 ... 0
1 ... 0
... ... ...
0 ... 1
=0
100
Aplicatii.
Sa se determine vectorii si valorile proprii ale urmatoarelor matrici:
3 2
1. A =
; 2. A =
4 1
3 1
; 3. A =
2 1
1 1 2
3 3 6
2 2 4
Solutie:
1. Ecuatia caracteristica este:
det(A - E) = 0
3 2
=0
4 1
2 4 5 0 valorile proprii
ale
matricii sunt 1 1 si 2 5
Determinarea vectorilor proprii:
(A - E)u = 0
3 2 u1 0
4 1 u 0
4 2 u1 0
Pentru 1 1

4 2 u 2 0
Se obtine sistemul :
4u1 2u2 0
4u1 2u2 0
2u1 u2 0
2u1 u2 0
u2 2u1
u2 2u1
vectorul u (u1 , u2 ) poate fi scris u (u1 , 2u1 ) .

Asadar , un vector propriu al matricii este (1, 2).
2 2 u1 0
Pentru 2 5

4 4 u2 0
Se obtine sistemul :
2u1 2u2 0
4u1 4u2 0
u1 u2 0
u1 u2 0
u1 u2
u1 u2
vectorul u (u1 , u2 ) poate fi scris u (u1 , 2u1 ) .

Asadar , un vector propriu al matricii este (1, 2).
101
1
3. A E 0 3
1
3
2
6
1
3
1
3
2
6
l1 l2
1
1
0 2
0
c1 c2
2
4
1
3
2
6
1
1
1 3
0
2
6
l1 l2
2 4 8 2 2
2 2 = 0 valorile proprii ale matricii sunt: 1 2 0 si 3 2
Deteminarea vectorilor proprii.

Pentru 1 2 0
1 1 2 u1 0
3 3 6 u 0
2
2 2 4 u 0
u1 u2 2u3 0
u1 u2 2u3 0
3u1 3u2 6u3 0 u1 u2 2u3 0

2u 2u 4u 0
u u 2u 0
1
2
3
1 2
3
Ecuatia u1 u2 2u3 0 admite ca solutii, in particular, urmatorii vectori: (1, 1, 0)T;

(2, 0, -1)T; (0, 2, 1)T.
1 1 2 u1 0
Pentru 3 2 3 5 6 u2 0
2 2 2 u 0
3
u1 u2 2u3 0
u2 u1 u3
3u1 5u2 6u3 0 u3 2u1

2u 2u 2u 0
u 2u
1
2
3
2
1
T
Vectorul u1 , u2 , u3 poate fi scris u1 ,3u1 , 2u1 un vector propriu al matricii

este (1, 3, 2)T.
102
4.
7 2 0
A 2 6 2
0 2 5
Solutie :
5
A E 0 2
2
1
3
0
0 2 5 14 0
Valorile proprii ale matricii sunt: 1 0 , 2 2 si 3 7

Vectorii proprii sunt : (1, 2, -3)T; (3, 2, 9)T; (-24, 8, 9)T.
5.
5 2 3
A 2 1 0
3 0 1
Solutie :
5
A E 0 2
2
1
3
0
0 2 5 14 0
Valorile proprii ale matricii sunt: 1 0 , 2 2 si 3 7

Vectorii proprii sunt : (1, 2, -3)T; (3, 2, 9)T; (-24, 8, 9)T.
6.
4 0 0
A 0 1 3
0 3 1
Solutie :
Polinomul caracteristic : P( ) = det(A - E) = 0
4
0
A E 0 0
1
0
0
3
0 4 2 0
Valorile proprii ale ecuatiei sunt: 1 2 4 si 3 2

Deteminarea vectorilor proprii.
Pentru 1 2 4
103
1 1 2 u1 0
3 3 6 u 0
2
2 2 4 u 0
u1 u2 2u3 0
u1 u2 2u3 0
3u1 3u2 6u3 0 u1 u2 2u3 0

2u 2u 4u 0
u u 2u 0
1
2
3
1 2
3
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENTIALA
Triedrul Frenet
Triedrul mobil este un sistem ortonormat asociat unui punct de pe o curba.
Este considerat ca fiind legat rigid in fiecare punct al curbei si de aici, forma curbei
poate fi complet caracterizata prin descrierea miscarii triedrului in spatiu, in
momentul cand originea lui se deplaseaza de-a lungul curbei.
Daca o curba este data ca functie de un parametru t, se obtin vectorii tangent,
binormal si normal, ai caror versori formeaza triedrul mobil.
Tangenta
d r
tangenta: T ,
dt
T
versorul tangentei:
;
T
x x0 y y0 z z0
ecuatia tangentei:
Tx
Ty
Tz
Binormala
d r d 2 r
binormala: B 2
dt dt
B
versorul binormalei:
;
B
x x0 y y0 z z0
ecuatia binormalei:
Bx
By
Bz
Normala

normala: N B T
N
versorul normalei:
;
N
ecuatia normalei:
x x0 y y0 z z0
Nx
Ny
Nz
104
Normala si binormala formeaza planul normal, a carui ecuatie este:

Tx x x0 Ty y y0 Tz z z0 0
Normala si tangenta formeaza planul osculator a carui ecuatie este:

Bx x x0 B y y y0 Bz z z0 0
Tangenta si binormala formeaza planul rectificator, a carui ecuatie este:

N x x x0 N y y y0 N z z z0 0
Normala la suprafata
Considerand o suprafata r r u , v , vectorul normal la suprafata este N
dr dr
.
du dv
Daca o suprafata este data prin ecuatia F(x,y,z) = 0 atunci:
F
F
F
i
j
k
x
y
z
x x0 y y0 z z0
ecuatia normalei:
F
F
F
x
y
z
F
F
F
ecuatia planului tangent:
x x0 y y0 z z0 0
x
y
z
normala este: N
Aplicatii:
I. Sa se scrie ecuatiile tangentei, normalei si binormalei precum si ecuatiile planelor
normal, osculator si rectificator pentru urmatoarele curbe:
1. x t , y t 2 , z t 3 in punctul t = 1
Solutie:
r t , t 2 , t 3 1,1,1
d r
Tangenta: T
1, 2t ,3t 2 1, 2,3
dt
1, 2,3 1 , 2 , 3
T
Versorul tangentei:
2
T
1 2 2 32 14 14 14
105
Ecuatia tangentei:
x x0 y y0 z z0
x 1 y 1 z 1
Tx
Ty
Tz
1
2
3
d2r
0, 2, 6t 0, 2, 6
dt 2
i j k
d r d 2 r
Binormala: B
1 2 3 (6, 6, 2) 2 (3, 3,1)

dt dt 2
0 2 6
B
(3, 3,1)
3
3
1
Versorul binormalei:
,
,
B
19 19
32 (3)2 12 19
Ecuatia binormalei:
x x0 y y0 z z0
x 1 y 1 z 1
Bx
By
Bz
3
3
1
i j k

Normala: N B T 3 3 1 (11, 8,9)
1
2 3
N
( 11, 8,9)
11
8
9
Versorul normalei:

,
,
2
N
226 226
11 (8) 2 92 226
Ecuatia normalei:
x x0 y y0 z z0
x 1 y 1 z 1
Nx
Ny
Nz
11
8
9
Ecuatia planului normal este:

Tx x x0 Ty y y0 Tz z z0 0 1 x 1 2 y 1 3 z 1 0
Ecuatia planului osculator este:
Bx x x0 B y y y0 Bz z z0 0 3 x 1 (3) y 1 1 z 1 0
Ecuatia planului rectificator este:
N x x x0 N y y y0 N z z z0 0 (11) x 1 (8) y 1 9 z 1 0
2. x a cos t , y a sin t , z bt , pentru t =
Solutie:
a 2 a 2 b
r a cos t , b sin t , bt
,
,
2
4
2
106

d r
a 2 a 2
Tangenta: T
a sin t , a cos t , b
,
, b
dt
2
2
Versorul tangentei:
a 2 a 2
,
,b
2
2
T
a
a
b
,
,
2
2
2(a 2 b 2 ) 2(a 2 b 2 ) 2( a 2 b 2 )
T
a 2 a 2

b
2
2
a 2
a 2
b
y
z
2
2
4
b
a 2
a 2
2
2
2
a 2 a 2
d r
a cos t , a sin t , 0
,
,0
2
dt
2
2
x x0 y y0 z z0
Ecuatia tangentei:
Tx
Ty
Tz
d r d 2 r
a 2
Binormala: B
2
dt dt
2
a 2
j
a 2
2
a 2
k
ab 2 ab 2 2
b
,
, a
2
2
Versorul binormalei:
ab 2 ab 2 2
,
,a
2
2
B
2
2
B
ab 2 ab 2
4

a
2
2
ab
ab
a
,
,
2a 2 ( a 2 b 2 ) 2a 2 ( a 2 b 2 ) 2a 2 ( a 2 b 2 )
a 2
a 2
b
x
y
z
x x0 y y0 z z0
2
2
4
Ecuatia binormalei:
2
Bx
By
Bz
a
ab 2
ab 2
2
2
107
ab 2
Normala: N B T
2
a 2
N
Versorul normalei:
a 2 2
ab 2
a 2 2 2 2
b 2
(b a 2 ),
(a b ), a b
2
2
2
a 2
b
2
a 2 2
a 2 2 2 2
(b a 2 ),
(a b ), a b
2
2
a 2 2
a 2 2 2
(b a 2 )
(a b ) a 2b
2
2
a 2 2
a 2 2 2
(b a 2 )
(a b )
a 2b
2
2
,
,
a b2 a 2 a 4b 2
a b 2 a 2 a 4b 2
a b 2 a 2 a 4b 2
a 2
2
Ecuatia normalei:
a 2
2
x x0 y y0 z z0
Nx
Ny
Nz
a 2 2
a 2 2 2
2
b a
(a b )
2
2
b
24
ab
z
Ecuatia planului normal este:

a 2
a 2
Tx x x0 Ty y y0 Tz z z0 0
x
2
2
a 2
a 2
b
y
b z
0
2
2
4
Ecuatia planului osculator este:

Bx x x0 By y y0 Bz z z0 0
ab 2
a 2
x
2
2
ab 2
a 2 2
b
y
a z
0
2
2
4
Ecuatia planului rectificator este:

N x x x0 N y y y0 N z z z0 0
a b2 a2
2
a 2 ab 2 2 2
x
a b
2
2
y a 2 2 a b z 4b 0
2
108
t2
2t 3
t4
1 2 1
,y
,z
, in punctul M , ,
2
3
2
2 3 2
2
4. Se da curba: c(t) 2t , t , ln t , t 0 . Sa se arate ca aceasta curba trece prin
3. x
punctele P(2, 1, 0) si Q(4, 4, ln2). Sa se scrie ecuatiile muchiilor si fetelor

triedrului Frenet in punctul P.
Solutie:
2 2 1
2 1 2
1 2 2
P c(1), Q c(2), T , , , B , , , N , ,
3 3 3
3 3 3
3 3 3
5. Sa se scrie ecuatia planului tangent la
t
curba x t sin t , y 1 cos t , z 4sin si cosinusurile unghiurilor pe
2
care le formeaza cu axele de coordonate.
Solutie:
x x0 y y0 z z0
t0
t0
t
sin
cos
cos 0
2
2
2
t0
t
1
cos sin , cos sin t0 , cos cos 0
2
2
2
II. Sa se scrie ecuatiile normalei si planului tangent pentru urmatoarele suprafete:
1. sfera x 2 y 2 z 2 14 in punctul P(1,2,3)
Solutie:
F(x, y, z) = x 2 y 2 z 2 14 0
F
x
2 x 2;
x 1
F
y
2 y 4;
y 2
Ecuatiile normalei sunt:
F
z
2z 6
z 3
x 1 y 2 z 3
2
4
6
sau
x 1 y 2 z 3
1
2
3
Ecuatia planului tangent: 2 x 1 4 y 2 6 z 3 0

2. paraboloid x 2 y 2 z
Solutie:
N 2 x, 2 y,1
3. Sa se gaseasca ecuatia planului tangent la suprafata: z 2 x 2 4 y 2 in
punctul M(1, 2, 12)
Solutie:
8x + 8y z = 12
109
4. Sa se scrie ecuatia planului tangent la hiperboloidul:
x2 y 2 z 2
1
a 2 b2 c 2
in punctul x1 , y1 , z1
Solutie:
xx1 yy1 zz 1
2 1
a 2 b2
c
5. Sa se scrie ecuatia normalei la suprafata: x 2 4 y 2 2 z 2 6 in punctul
M(2, 2, 3)
Solutie:
y + 4x = 10 si 3x z = 3
ELEMENTE DE ANALIZA NUMERICA

Metoda aproximatiilor succesive
Iteratia este o aplicatie repetata a unei functii, xn 1 f xn ,obtinandu-se un
sir recurent. Pentru rezolvarea unor ecuatii neliniare, aplicand metoda aproximatiilor
successive, se ajunge din ce in ce mai aproape de solutie.
Se alege un puct de plecare x0 si se aplica algoritmul recursiv:
x1 f x0
x2 f x1
xn 1 f xn
Considerand functia f continua si presupunand ca sirul este covergent,

xn n x*, unde x * este solutia ecuatiei.
Metoda (tangentei) lui Newton
Pentru rezolvarea ecuatiei f x 0 se parcurg mai multe etape:
1. se alege un punct de plecare x0
2. se calculeaza valoarea functiei in punctul x0 , f x0
3. se scrie ecutia tangentei in punctul
, f x0
y f x0 f ' x0 x x0
110
4. se intersecteaza tangenta cu axa Ox si se noteaza punctul de intersectie x1 :

f x0
f ' x0
x1 x 0
5. se calculeaza in continuare tangenta in punctul x1 , apoi se inersecteaza

tangenta cu axa Ox si se noteaza punctul de intersectie x2 : x2 x1
asa mai departe xn 1 xn
f x1
si
f ' x1
f xn
f ' xn
Exercitii rezolvate:
1. f xn cos x
Solutie:
x1 cos x0
x2 cos x1
x3 cos x2 cos cos cos x0

..
n 1
xn 1 cos xn f ( x0 )
Se considera x0 = 1. In acest caz se obtin valorile successive: x1 0,54 , x2 0,86 ,
.
x12 0, 75 , x13 0,7391 , x14 0, 74 , , x29 0, 7391 , x30 0,7391
Considerand functia f continua si presupunand ca sirul este covergent,
xn n x*, unde x * = 0,7391 si mai mult, toate sirurile converg mai repede sau
mai incet, in functie de valoarea de start x0 la aceeasi limita.
2. Sa se studieze existenta punctelor stationare pentru functia f ( x) x 2
Solutie:
Se considera punctual de plecare x0 si se aplica algoritmul recursive:
x1 x02
2
x2 x12 x02 x04

..
xn 1 x02 n
Pornind de la x0
1
, xn 0 .
2
111
Pornind de la x0 2 , xn .
Pornind de la x0 1 , xn 1 .
0, pentru x0 1
lim x 1, pentru x0 1,1

n
, pentru x 1
0
punctele fixe sunt 0 si 1, bazinul lui 0 este intervalul (-1,1), iar bazinul lui 1 este
multimea 1,1
2n
0
3. Sa se rezolve ecuatia 2x cosx = 0 facand alegeri dferite pentru c.

Solutie:
Solutia se gaseste in apropiere de
1
1
. Se considera x0 si trei valori diferite
2
2
pentru c:
x0 0,5 ; c = 1; c
1
1
, cn
f '( x0 )
f '( xn )
x1
0,38
0,45063
0,45062
x2
0,55
0,30
0,45019
0,45018
0,45018
0,45108
x3
Se observa ca pentru c = 1, algoritnul este divergent.

1
1
Sirurile corespunzatoare pentru c
, sunt convergente, dar
, cn
f '( x0 )
f '( xn )
pentru c ales conform metodei lui Newton convergenta este mai rapida .
4. Sa se calculeze solutia ecuatiei f(x) = x2 - b.

Solutie:
f(x) = x2 b, x* b
Se aplica metoda tangentei xn 1 xn
xn 1 xn
F(x) =
f xn
si se obtine:
f ' xn
xn2 b 1
b
xn
2 xn
2
xn
1
b
x
2
x
112
F(x) =
1
b
x 2
2
x
F(x) = 0, ceea ce ne asigura de o convergena rapida a algoritmului.

Pentru b = 4, f ( x) x 2 4
Daca se considera x0 1 se obtin urmatoarele valori: x1 2, 05 , x2 2, 0006 etc.
5. Sa se rezolve ecuatia
1
a 0 prin metoda lui Newton.
x
Solutie:
Derivata functiei este f '( x)
1
. Aplicand regula lui Newton se obtine:
x2
1
a
xn
xn 1 xn
2 xn axn2
1
2
xn
In particular, pentru a = 2, solutia este x*
Scazand
1
.
2
1
din ambii membri se obtine eroarea:
2
1
1
xn 1 2 xn
2
2
Daca punctul de plecare este departe de
1
, eroarea devine din ce in ce mai mare.
2
6. Sa se calculeze cu doua zecimale radacina ecuatiei 2x- lnx -4 = 0 cuprinsa intre 2

si 3, atat prin metoda iterative cat si prin cea a lui Newton .
Solutie:
f(x) = x2 b, x* b
Se calculeaza radacina ecuatiei prin metoda iterativa.
1
Ecuatia poate fi rescrisa sub forma: x 2 ln x . Se alege ca punct de
2
pornire x0 2, 5 si se calculeaza:
1
1
x1 2 ln x0 2 ln 2,5 2, 458
2
2
1
1
x2 2 ln x1 2 ln 2, 458 2, 450
2
2
1
1
x3 2 ln x2 2 ln 2, 45 2, 448
2
2
1
1
x4 2 ln x3 2 ln 2, 448 2, 448
2
2
113
Calculul poate fi oprit aici deoarece a treia zecimala a ramas neschimbata.

Calculul radacinii prin metoda lui Newton:
1
Se noteaza f(x) = 2x- lnx -4 f '( x) 2
x
Se alege ca punct de pornire x0 3 .
xn1 xn
x1 x0
x2 x1
x3 x2
x4 x3
f xn
f ' xn
xn
2 xn ln xn 4
1
2
xn
2 x0 ln x0 4
2 3 ln 3 4
3
2, 4592
1
1
2
2
x0
3
2 x1 ln x1 4
2 2, 4592 ln 2, 4592 4
2, 4592
2, 4481
1
1
2
2
x1
2, 4592
2 x2 ln x2 4
2 2, 4481 ln 2, 4481 4
2, 4481
2, 4477
1
1
2
2
x2
2, 4481
2 x3 ln x3 4
2 2, 4477 ln 2, 4477 4
2, 4477
2, 4475
1
1
2
2
x3
2, 4477
Calculul se poate opri aici deoarece rezultatul nu difera la a treia zecimala.

Radacina ecuatiei este 2, 45 .
7. Sa se calculeze o radacina a ecuatiei x 3 x 2 x 1 0 in intervalul 1, 6; 2 .

Solutie:
Ecuatia data poate fi scrisa sub forma:
1 1
x 1 2
x x
Conditia de convergenta este indeplinita pe intervalul dat, 1, 6; 2 .
Relatia de recurenta este:
xk 1 1
1 1
xk xk2
114
Se considera ca punct de pornire x0 1, 6 si se obtine sirul de iteratii:

x1 = 2,015; x2 = 1,740; x3 = 1,904; x4 = 1,900.
Solutia ecuatiei din intervalul mentionatt este x = 1,90.
Exercitii propuse
Sa se calculeze radacinile reale ale ecuatiilor de mai jos:
1. x 4 0.5 x 1.55 0 in intervalul (0,2)

2. 2 x 4 x in intervalul (0,5)
3. 4 x 7 sin x 0 in intervalul (-1,2)
5
4. x x 2 0 in intervalul (1,2)
5. e x e 3 x 4 0 in intervalul (0,2)
3
6. x 3x 1 0 in intervalele (-2,0) , (0,1) si (1,3)

7. 4 x cos x in intervalul (0,2)
8. x 3 3x 0.5 0 in intervalul (0,1)

9. x 4 x 2 2 x 2 0
R :
in
intervalele
R :
R :
R :
R :
R :
R :
R :
R :
(-1,1)
x 1.01
x 0.31 si x 4
x 0 si x 1.73
x 1.27
x 1.38
1.88; 0.35;1.53
x 0.24
x 0.165
si
(1,2)
x 0.67 si x 1.31
115
CUPRINS
FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE

Spatii de curbe experimentale. Modelarea datelor de dizolvare
Aplicatii
Criterii de comparare a modelelor
Aplicarea criteriilor matematice in selectia modelelor de dizolvare
Metrici de dizolvare
Functii diferentiabile. Derivate, diferentiale
Operatori diferentiali
Serii Taylor
Extreme ale functiilor de mai multe variabile.
Puncte de extrem cu legaturi ale functiei f(x,y) cu conditia f(x,y)
ANALIZA ARMONICA
Serii numerice
Serii de functii
Serii Fourier
CALCUL INTEGRAL
Integrale improprii
Integrale duble pe domenii din R2.
Integrale curbilinii
Transformata Laplace
Functiile Euler (gamma) si (beta)
ECUATIILE FARMACOCINETICII
Modelul monocompartimental, administrare extravasculara
Ajustarea ratei de perfuzie a medicamentelor
2
3
9
10
14
17
23
28
34
44
46
50
56
58
59
61
64
66
68
72
Modelul bicompartimental deschis cu administrare extravasculara
75
Modelul tricompartimental deschis cu administrare extravasculara

Determinarea parametrilor farmacocinetici
Modelul farmacocinetic monocompartimental, cazul administrarii
extravasculare
Calculul valorilor de echilibru ale concentratiei dupa administrari
repetate intr-un model monocompartimental, in cazul administrarii i.v.
ECUATII DIFERENTIALE
Ecuatii diferentiale
MATEMATICI SPECIALE
Vectori si valori proprii ai unei transformari liniare
Elemente de geometrie diferentiala
Elemente de analiza numerica. Metoda aproximatiilor succesive.
Metoda (tangentei) lui Newton
78
80
84
88
100
104
110
116

Caiet-Seminarii Anul-I Letter Corectat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet-Seminarii Anul-I Letter Corectat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

Lucrarea de fata vine sa revizuaiasca si sa completeze cartea Dalia Simona

SPATII DE CURBE EXPERIMENTALE

MODELAREA DATELOR DE DIZOLVARE

Aplicand regula lui Cramer se obine:

Legea lui Higuchi:

Determinarea automata in excel:

Legea lui Higuchi:

Legea lui Higuchi:

Legea lui Higuchi:

Legea lui Higuchi:

CRITERII DE COMPARARE A MODELELOR

Criteriul Akaike (AIC)

WSS wi Rth Rexp

unde wi este ponderea punctelor.

Aplicarea criteriilor matematice in selectia modelelor de dizolvare

Modelarea folosind legea lui Higuchi

Legea lui Higuchi:

WSS wi ( Rteoretic Rexp erimental ) 2

Calculul indicilor AIC (Akaike), SC (Schwarz)

WSS wi ( Rteoretic Rexp erimental ) 2

ycalc este media datelor experimentale Rexp.

WSS calculat fara ponderile wi

WSS ( Rteoretic Rexp erimental )2

CRIT. SCHWARZ: SC = n*lnWSS + p*ln(n) = 4*ln6.10+ 1*ln4=8.621

ycalc este media datelor experimentale Rexp.

WSS calculat fara ponderile wi

R teoretic= 31.587* t - 7.0831=

WSS ( Rteoretic Rexp erimental )2

ycalc este media datelor experimentale Rexp.

WSS calculat fara ponderile wi

WSS ( Rteoretic Rexp erimental )2

index AKAIKE = n*lnWSS+2p=4*lnWSS+2*1= 4.095

Cantitatea de s.a.(%) dizolvata in timp

Cantitatea de s.a. (%)

timp Cantitatea eliberata %

Sa se calculeze distantele f1, f2, , s, , w intre profilele de dizolvare.

Facem observatia ca in cazul factorului f2 este stabilita prin recomandari ale

100 100 225 100 25

Distantele , w (weighted, fiecare punct i fiind poderat cu

1 60 60 104 132 280 636

Pentru normele de tipul , nu exista reglementari care sa stabileasca limitele intre

Diferentiala unei functii de mai multe variabile f(x, y, z): df =

unde , , sunt unghiurile dintre

Determinantul functional (jacobianul):

II. Sa se calculeze diferentiala totala a functiei:

III. Sa se calculeze diferentialele totale de ordinul I si II pentru functiile urmatoare:

Diferentiala de ordinul I este: df =

Derivatele de ordin II sunt:

d 2 f = 4dx 3dy dx 3dx 2 y dy 4dx 2 6dxdy 2dy 2

6. Inaltimea unui con este H = 30 cm si raza R = 10 cm. Cum se va modifica volumul

R 2 este o functie de doua variabile, R si .

dy = ydx = (6x - 1)dx 6 x 1x 5 0.01 0.05

VI. 1. Sa se rezolve ecuatia

Se calculeaza derivatele partiale de ordin II:

Inlocuind in ecuatie se obtine:

C 2 sunt functii numai de v.

2. Sa se arate ca functia u arctg

Se calculeaza mai intai derivatele partiale de ordinul I:

Se calculeaza si derivatele partiale de ordinul II:

Prin insumarea ultimelor doua relatii se obtine

0 , deci este satisfacuta ecuatia

y sin sin , z cos

CRIT. SCHWARZ: SC = nlnWSS + pln(n) = 4ln6.10+ 1ln4=8.621

index AKAIKE = nlnWSS+2p=4lnWSS+2*1= 4.095