Sunteți pe pagina 1din 9

Curs 1

ANATOMIA FUNCTIONALA, DESCPRIPTIVA A ABDOMENULUI

Abdomenul este segmental caudal, subdiafragmatic, cu o diferentiere parietala, musculo-fibroasa, cu


tendinta la unirea miomerelor si diferentiere viscerala, digestiva si uro-genitala.
Abdomentul continua toracele si este delimitat astfel:
-

Superior: superficial - marginea inf a toracelui, o linie care uneste apendicele xifoid cu
procesul spinos al T12. Profunzime diafragm.
Inferior: superficial - separarea intre abdomen si membrul inferior fiind reprezentata de o
linie care trece prin partea superioara a simfizei pubiene, pliul stinghiei pana la spina iliaca
antero-superioara, creasta iliaca, spina iliaca postero-superioara si posterior o linie care uneste
cele doua spine, trecand prin baza sa. In profunzime - limita este reprezentata de un plan care
trece prin baza sacrumului si stramtoarea superioara a bazinului.

Unii autori descriu abdomenul si pelvisul impreuna sub numele de cavitatea abdomino-pelvina. In
grosime peretele abdominal se intinde de la tegument pana la peritoneul parietal.
Forma abdomenului depinde de mai multi factori: tonicitatea musculaturii abdominale, volumul
viscerelor abdominale, varsta, sex. La copii abdomenul este bombat anterior din cauza tonusului scazut al
musculaturii abdominale si a volumului visceral mai mare, in special al ficatului. La adult, abdomenul are o
forma cilindrica, usor turtita antero-posterior si ingustata in portiunea sa mijlocie.
Dimensiunile sunt in functie de inaltimea individului, de varsta, sex, starea de nutritie, precum si in
functie de o serie de stari fiziologice: graviditatea.
Peretii au fost impartiti de catre autorii clasici in pereti antero-lateral, posterior, superior si inferior.
Dupa mezomer peretele superior este reprezentat de catre diagrafm, peretele inferior lipseste, abdomenul
comunicand cu cavitatea pelvina. Peretele anterior este format dintr-un ansamblu de parti moi, posterior este
format din corpul celor 5 vertebre lombare si musculatura lomboidiana.
Dubost si Quenu considera abdomenul ca un cilindru musculo-aponevrotic si sustinut de un pilier
posterior puternic rahisul dorso-lombar. Cele 2 cadre osoase sunt reprezentate de unul superior, marginea
inferioara a toracelui si inferior de centura pelvina. Acest cilindru este tapetat la interior de catre peritoneu,
iar la exterior de tegument si tesut celular subcutanat.
Peretele abdominal antero-lateral este format numai din parti moi care dinspre exterior spre interior
prezinta urmatoarele structuri anatomice: pielea (tegumentul), tesutul celular subcutanat, stratul musculoaponevrotic, stratul retromuscular si peritoneul parietal anterior.
Pielea abdomenului este subtire, fina si mobila, exceptie facand tegumentul de la nivelul
abdomenului ombilical care este aderent la acesta. Are o grosime de 2-3 mm, prezentant insa o rezistenta
foarte mare. Dupa Shappey o fasie de tegument abdominal cu o grosime de 2-3 mm poate suporta o greutate
de 2 kg, datorita fibrelor elastice care se gasesc la nivelul inelului. Aceasta elasticitate a tegumentului ii
permite sa revina la normal in toate cazurile in care se produce o extensie abdominala. Examinarea culorii
pielii abdomenului ne poate furniza o serie de date importante legate de varsta, regiune, circulatie locala (nr
vaselor si continutul in hemoglobina a sangelui), continutul in pigmenti si in ceea ce priveste rasa. Pielea
abdomenului este palida in anemii, stari de soc si este colorata in galben in hepatite. Continutul in pigmenti a
1

Curs 1
tegumentului se modifica in prezenta razelor solare, dar si in sarcina cand se pigmenteaza chiar si linia alba,
se modifica si in stari patologice: diabetul bronzat si in melano sarcomatoza. Uneori, in caz de obstructii
venoase pe sistemul port sau cav sau pe amandoua, apare la nivelul tegumentului abdominal un desen venos,
asa-numitul cap de meduza datorita hipertensiunii lombare?, cand sangele este deviat prin anastomozele
porto-cavo superioare si inferioare. La inspectia clinica a tegumentelor abdominale se pun in evidenta o serie
de repere cutaneo-posteo-musculare, iar palparea permite identificarea lor, trasarea liniilor conventionale si
delimitarea regiunilor topografice ale peretilor abdominali.
Pe linia mediana anterioara se observa in sens cranio-caudal scobitura cardiaca la nivelul careia se
vad pulsatiile cordului. Urmeaza un sant vertical, intrerupt de prezenta cicatricei ombilicale, iar in partea cea
mai inferioara se observa o proeminenta, denumita: penil (la barbat), muntele lui Venus (la femeie).
Paramedian se observa 2 santuri vericale care corespund marginilor laterale ale muschilor drepti abdominali.
La persoanele musculoase, intre santul median si santurile paramediane se pot observa 3-4 santuri
transversale care marcheaza locul intersectiilor tendinoase ale muschilor drepti abdominali. Pe partile laterale
si superioare se observa santurile subcostale, drept si stang, oblice infero-lateral care pot fi urmarite posterior
pana la nivelul proeminentei muschilor santurilor , care apar ca niste proeminente verticale de-o parte si de
alta a proeminentei medial.
Pe partile laterale se observa 2 proeminente determinate de portiunile musculare ale muschilor oblici
externi care sunt limitate antero-inferior de catre un sant sub forma literei L inversate formata de limita
dintre portiunea musculara si cea aponevrotica a muschiului oblic extern. Pe partile laterale si inferioare se
gaseste aderent la planurile subiacente care marcheaza limita superficiala dintre abdomen si membru inferior.
Liniile conventionale: au importanta clinica deosebita.
-

Linia mediana anterioara, trasata de la apendicele xifoid pana la simfiza pubiana.


Liniile paramediane/ pararectale duse pe marginile laterale ale muschilor drepti abdominali.
Liniile subcostale, tangente la margiunea inferioara a toracelui.
Linia biiliaca care uneste punctele cele mai ridicate ale celor 2 creste iliace.
Linia bispinoasa anterioare intre spinele iliace antero-superioare.
Linia bispinoasa posterioara intre spinele iliace posterioare.
Liniile paramediane posterioare pe marginea laterala a proeminente muschilor paravertebrali.
Linia mediana posterioara corespunde proceselor spinoase.

Santul inghinal/ plica inghinala, santul pubian/suprapubian dispus transversal terminandu-se de-o
parte si de alta la nivelul tuberculilor pubieni. Santuri transversale: la nivelul muschiului drept anterior
abdominal. Santul/plica pariei este plica de flexiune a abdomenului, reprezentat de un sant circular dispus
aproximativ la nivelul ombilical.
Tesutul celular subcutanat este mai mult sau mai putin bine reprezentat, in functie de individ, fiind
dependent si de varsta, sex si mai ales stare de nutritie. El diminua in vecinatatea ombilicului si dispare la
nivelul inelului ombilical nivel la care tegumentul adera direct de inel. In vecinatatea pubisului, in tesutul
subcutantat se gasesc lame elastice care sunt dispuse pe linia mediana formand ligamentul sustentos al
penisului, respectiv al clitorisului. Se gasesc de asemenea fibre musculare netede care se continua cu dartosul
burselor, si dartosul penisului. In profunzimea tesutului trec vasele si nervii superficiali. Prezenta vaselor
influenteaza temperatura si culoarea pielii abdomenului. Dezvoltarea excesiva a tesutului celular subcutanat
(obezitatea) pericliteaza functionalitatea stratului urmator, musculo-aponevrotic, dezvoltandu-se in dauna
acestuia. La femeie, acest strat se acumuleaza cu predirectie in regiunea periombilicala si in regiunea
subombilicala, determina pliul ombilical inferior, in timp ce la barbat locul de electie al grasimii este
supraombilical.
2

Curs 1
Stratul musculo-aponevrotic: muschii peretelui abdominal antero-lateral sunt reprezentati de muschii
lungi, dreptul abdominal si piramidalul abdomenului- poate lipsi, si de muschi lati, oblic extern, intern si
transversul abdominal. Denumirea de muschi lungi si lati/largi s-a dat in functie de forma acestora, cat si a
dispunerii lor in sens longitudinal sau transversal. Triunghiul tendinos este un triunghi isoscel, avand baza la
arcul costal si laturile formate de muschii oblic intern si drept abdominal. In aria acestui triunghi aponevroza
oblicului intern acopera transversul abdominal si segmentele terminale ale nervilor intercostali T8-T11. La
persoanele musculoase triunghiul tendinos apare ca o depresiune subcostala care a fost descrisa de Gaupp
prin anul 1901.
Stratul retromuscular- sub aceasta denumire se descriu 3 straturi succesive dispuse sub stratul
musculo-aponevrotic reprezentate de fascia transversalis, tesutul celular subperitoneal/preperitoneal si
peritoneul parietal anterior.
Fascia transversalis: dupa Cooper reprezinta fascia de invelis a fetei profunde a muschiului transvers.
Superior se intinde pana la diafragm, iar inferior pana la ligamentul inghinal, anterior pana la linia mediana
unde se uneste cu cea de partea opusa, iar posterior pana la nivelul muschiului patrat al lombelor unde se
continua cu fascia de invelis a acestuia. Prezinta 3 portiuni: prima este portiunea juxta-mediana care
formeaza peretele posterior al tecii dreptului abdominal.
A 2-a: inghino-femurala, fascia se insera pe buza interna a crestei iliace si a spinei iliace anterosuperioare. Medial intanleste muschiul iliopsoas, inserandu-se pe fascia iliaca. La nivelul orificiului intern al
canalului inghinal se angajeaza in acesta, coborand pana la nivelul testiculului caruia ii formeaza fascia
spermatica interna. La nivelul lacunei vasculare, se insera pe margiunea posterioara a ligamentului inghinal
cu care formeaza un sant cu concavitatea superior prin care trece cordonul spermatic. Continua traiectul sau
descendent pana la nivelul vaselor femurale, aderand din timp de vena femurala, dupa care acopera spatiul
cuprins intre marginea interna a venei femurale si ligamentul lui Gimbernat formand asa numitul sept
femural. Se etaleaza pe fata superioara a ligamentului Gimbernat si terminal se insera pe ligamenul lui
Cooper. Medial de lacuna vasculara se continua cu fascia de partea opusa. Desupra ligamentului inghinal, la
locul de unire intre 1/3 medie si cea mediala se formeaza un orificiu ovalar, inelul inghinal profund.
A 3-a portiune: portiunea septala, septul femural pe care se gaseste situat nodului limfatic al lui
Cloquet. In portiunea femurala fascia transversalis are o grosime si o rezistenta apreciabila datorita
numeroaselor fibre verticale si transversale care contribuie la intarirea sa. Fibrele de intarire verticale ocupa
intervalul cuprins intre marginea laterala a muschiului drept abdominal si orificiul intern al canalului
inghinal. Aceste fibre se pot dispune continuu formand un strat unic, sau in 2 fascicule: unul medial,
ligamentul lui Henle si celalalt lateral, ligamentul interoveolar al lui Hesselbach. Intre cele doua ligamente se
gaseste o depresiune a peritoneului, foseta inghinala medie, iar intre ligamentul Hesselbach si tendonul
conjunct se gaseste triunghiul de minima rezistenta a lui Hesselbach. Fibrele de intarire transversale: se
intind de la spina iliaca antero-superioara la tubercului pubian, de-a lungul liniei de aderenta a fasciei
transversale cu fascia iliaca. Thompson a descris un grup de fibre transversale cele de pe , se indreapta oblic
supero-lateral trec deasupra vaselor femurale incruciseaza fascia iliaca si psoasul dupa care se disperseaza in
evantai pentru a se insera pe spina iliaca antero-superioara si pe buza interna a crestei iliace formand
bandeleta iliopubiana a lui Thompson care are un traiect asemanator ligamentului inghinal, fiind situata
profund acestuia.
Tesutul celular subperitoneal este mai subtire pe flancuri, fiind mai dezvoltat la nivelul liniei albe. Se
continua inferior cu cel al spatiului prevezical Retzius, iar la nivelul foselor iliace cu cel al spatiului lui
Bogros. In caz de peritonita, acest strat se demartiaza si capata o coloratie speciala semn foarte important
pentru stabilirea diagnosticului inainte de deschiderea peritoneului.
3

Curs 1
Peritoneul parietal anterior prezinta 2 portiuni: una supraombilicala si cealalalta subombilicala.
Peritoneul supraombilical pornind de jos in sus acopera cordonul fibros al venei ombilicale, urca
tapetand fata posterioara a peretelui musculo-aponevrotic pana la nivelul convexitatii ficatului, unde se
continua cu peritoneul subdiafragmatic. El este ridicat de catre ligamentul rotund al ficatului/ hepatoombilical si ligamentul sustensor al ficatului/ falciform pe care le acopera.
Peritoneul subombilical plancand de la unghiul mic, coboara catre excavatia pelvina tapetand toata
fata posterioara a peretului abdominal subombilical, trecand inapoia uracului si a celor 2 cordoane fibroase
ale arterelor ombilicale, cele 3 formatiuni fiind unite intre ele printr-o lama fribroasa, celuloasa: fascia
ombilico-prevezicala a lui Retzius. Cele trei formatiuni ridica peritoneul care le acopera, determinand plici
intre care se delimiteaza fosete.
Intre peretele abdominal si fascia ombilico-prevezicala se afla un spatiu virtual plin cu tesut celular
lax care se continua inferior cu tesutul lax prevezical pana la nivelul planseului pelvin, acest spatiu fiind
numit spatiul prevezical al lui Retzius. Acesta are o forma triunghiulara cu varful la ombilic si baza la
planseul pelvin. Are 2 pereti: anterior si posterior si 2 margini laterale. Portiunea lui coabdominala se intinde
de la ombilic la pubis.
Peretele anterior corespunde fetei posterioare a stratului musculo-aponevrotic antero-lateral. El este
format succesiv in sus de la omblic pana la arcada lui Douglas de catre foita posterioara a tecii dreptului
abdominal. In portiunea mijlocie sub arcada lui Douglas fiind format numai de catre fascia transversalis care
formeaza la acest nivel spatiul suprapubian a lui Leusser, iar inferior se intinde de la pubis pana la
ligamentele vezicale. Un abces din teaca dreptului poate ajunge in pelvis fara sa perforeze in marea cavitate
peritoneala.
Peretele posterior este format de fascia ombilico- prevezicala, o lama fibro-celuloasa de coalescenta
care se intinde de la ombilic la planseul pelvin. Are o forma triunghiulara cu varful trunchiat situat in partea
inferioara a cicatricii ombilicale, iar baza la nivelul varfului vezicii urinare. Desi trece anterior uracului si
arterelor ombilicale practic la inglobeaza in atmosfera celuloasa din care este formata.
Marginile laterale se intind oblic infero-lateral la o distanta variabila 1-4 cm de arterele ombilicale.
Pe laturi, acest spatiu se continua cu tesutul conjunctiv subperitoneal.
Tesutul peritoneal este lax, prin fata sa anterioara, are o mobilitate pe fascia transversalis prin stratul
de tesut celular preperitoneal. Adera de fascie numai la nivelul orificiului intern al canalului inghinal. Fata
posterioara este neteda, lucioasa si vine in raport cu organele abdominale.
Teaca muschiului drept abdominal are o forma de cavitate turtita antero-posterior care imbraca
muschiul drept abdominal, foita sa posterioara acoperind si muschiul piramidal al abdomenului atunci cand
acesta exista, dispusa in partea inferioara a dreptului abdominal. Teaca se intinde de la arcul costal al bazei
toracelui pana la simfiza pubiana, fiind formata din aponevrozele anterioare ale muschilor lati abdominali si
din fascia transversalis.
Peretele anterior este format din aponevroza oblicului extern dedublata posterior de foita anterioara a
aponevrozei anterioara a oblicului intern. Aceasta numai in 2/3 superioare pentru ca in 1/3 inferioara este
formata din aponevrozele anterioare ale celor 3 muschi trecand anterior si foita posterioara a aponevrozei
oblicului intern si transvers.
Peretele posterior in 2/3 superioare este format din foita posterioara a aponevrozei oblicului extern,
aponevroza anterioara a transversului si fascia transversalis. In 1/3 inferioara aponevroza oblicului intern si
4

Curs 1
transversului trec anterior formand arcada lui Douglas, peretele posterior fiind format doar de fascia
transversalis.
Peretele posterior al tecii nu adera la intersectiile tendinoase si astfel orice colectie purulenta din
teaca dreptilor poate cobori din partea superioara spre simfiza pubiana si avand in vedere grosimea redusa a
peretelui posterior in 1/3 inferioara, poate ajunge in spatiul prevezical sau chiar in cavitatea peritoneala.
Marginea laterala este constituita superior de unghiul de bifurcatie al aponevrozei, iar inferior sub
linia arcuata, de unghiul diedru format de fascia transversalis si aponevroza anterioara de insertie a
muschiului transvers.`
Marginea mediana corespunde liniei albe si reprezinta unghiul diedru deschis lateral format de locul
de intanlire a celor 2 pereti. Extremitatea superioara se pierde pe nesimtite pe fata anterioara a toracelui, sub
forma unor fasii aponevrotice care se insera acoperind insertiile musculare ale muschilor drepti abdominali
pe cartilagiile costale si pe apendicele xifoid. Extremitatea inferioara este mai complexa structural avand o
importanta deosebita chirurgical. La nivelul ei se formeaza spatiul suprapubian in care muschiul drept
abdominal si teaca sa in partea superioara sunt mai apropiati, iar stratul de tesut celular pre si retromuscular
este subtire, inferior muschiul se indeparteaza de teaca si se insera pe buza anterioara a marginii superioare a
pubisului, fascia inserandu-se pe buza superioara a acesteia. Se formeaza astfel un spatiu sub forma de V
intors a carui baza corespunde marginii superioare a pubisului. In acest spatiu se gasesc: tesut celular
dependent de cel retromuscular si ramura suprapubiana a arterei epigastrice inferioare profunde. Fiind
punctul cel mai declin al tecii aici se aduna colectii purulente.
Teaca dreptilor abdominali contine vase, arterele epigastrica superioara, inferioara precum si
anastomoza dintre ele; nervi, ramuri terminali din nervii intercostali; muschiul piramidal cand exista.
Stratul celular premuscular adera la intersectiile tendinoase formand o serie de 3-4 etaje suprapuse.
Vascularizatia si inervatia peretilor abdominali antero-laterali.
Sistemul arterial se dispune in 2 planuri: superficial si profund.
Cel superficial este reprezentat de artera epigastrica superficiala, ramuri din epigastrica profunda,
circumflexa iliaca superficiala, pudendala externa superioara, care se gasesc in tesutul subcutanat impreuna
cu o serie de ramuri perforante din sistemul arterial profund. Aproximativ 30 de artere perforante.
Cel profund este situat in stratul musculo-aponevrotic, intre stratul mijlociu si prodund este format
din artele epigastrice profunde, inferioara, epigastrica superioara, circumflexele iliace profunde,
intercostalele inferioare si arterele lombare.
Sunt 3 pediculi vasculari arteriali: unul median, reprezentat de arterele epigastrice superioara si
inferioara; altul supero-lateral, reprezentat de arterele intercostale inferioare; cel de-al 3 lea infero-lateral
reprezentat de arterele circumflexe iliace.
Epigastrica inferioara se descopera dupa o linie care uneste un punct situat la 2 cm medial mijlocului
ligamentului inghinal, cu ombilicul: linia de directie a arterei epigastrice. Pentru a evita lasarea arterei in caz
de punctie abdominala, punctia se executa pe mijlocului unei linii care uneste ombilicul cu spina iliaca
antero-superioara sau chiar in 1/3 laterala a acestei linii. Se poate executa si pe linia alba abdominala la
jumatatea distantei dintre ombilic si simfiza pubiana cu pacientul in pozitie semisezanda. La acest nivel se
gaseste si anastomoza dintre artera obturatorie si artera epigastrica inferioara profunda, anastomoza care
poate fi lezata in cura herniei inghinale. Anastomoza este numita de astronomul Kirshner corona mortis.
5

Curs 1
Vascularizatia venoasa: sistemul venos la fel ca cel arterial este dispus pe 2 planuri: superifical si
profund, dispozitivul venos fiind asemanator cu cel arterial, arterele fiind insotite de 1-2 vene omonime.
Serveste ca sistem de drenaj al sangelui portar spre sistemele cav superior si inferior, in caz de hipertensiune.
Vascularizatia limfatica: vasele limfatice din jumatatea inferioara a peretelui abdominal se indreapta
spre nodulii limfatici inghinali si iliace externi, iar cele din jumatatea superioara catre nodulii parietali ai
toracelui, cei axilari.
Vasele limfatice ale regiunii ombilicale merg la nodulii inferiori, dar au legatura si cu nodulii
limfatici viscerali. Cele 2 teritorii limfatice supra- subombilical au ca limita o linie usor ascendenta dinainteinapoi care pleaca de la ombilic si se termina posterior pe linia mediana deasupra discului intervertebral L2L3.
Inervatia peretelui abdominal antero-lateral participa nervii intercostali 6-11, nervii subcostali,
iliohipogastric, ilioinghinal si genito-femural.
Inchiderea inciziilor cutanate abdominale: stratul membranei tesutului subcutanat are o textura
rezistent. Intre acest strat si fascia profunda se formeaza un spatiu virtual in care se pot acumula fluide ce se
propaga doar superior, nu se pot propaga la coapsa deoarece tesutul subcelular cutanat este aderent la piele si
fascia lata pe o distanta de 2,5 cm. Intre fascia transversalis si peritoneul parietal se delimiteaza un spatiu
virtual, spatiul lui Bogros, nivel la care se monteaza protezele pentru hernia inghinala.
Protruzia abdominala. Nou nascutul si copilul au un abdomen mic deoarece tractul gastrointestinal contine aer intr-o cantitate mare dar si datorita ficatului voluminos. Adultul cu o greutate normala
prezenta un abdomen plat sau excavat in decubit dorsal. In sarcina, exces de tesut adipos, acumulare de
fecale, ascita, flatulenta se produce protruzia ombilicului datorita cresterii presiunii abdominale. La batrani,
slabirea peretelui abdominal duce la protruzia acestuia. In cazul tumorilor splenomegaliei, cresterea
volumului abdominal duce la subtierea muschilor anterolaterali, prin atrofie pielea se destinde, nervii si
vasele se atrofiaza. La sexul feminin, in timpul sarcinii apar vergeturi cat si la nivelul persoanelor obeze se
produc niste strii la nivelul liniei albe. Muschii peretelui anterior al abdomenului sunt subdezvoltati si se
atrofiaza, scade tonusul si creste greutatea ce apasa partea anterioara a bazinului si astfel basculeaza anterior
producand lordoza, pubisul coboara si sacrumul se ridica.
Examenul fizic al peretelui abdominal se executa in decubit cu genunchii si coapsele in semiflexie. Palparea peretelui anterolateral al abdomenului se efectueaza cu mainile calde evidentiindu-se o
rezistenta la palpare in cazul apendicitei, pacientul stand cu mainile pe langa corp in decubit dorsal.
Reflexele abdominale superficiale se exemplifica prin trecerea rapida a mainii pe piele dinspre lateral spre
medial, producand contractia muschilor abdominali.
Incizii mediane, paramediane, suprapubiene, transversale, subcostale, cu risc inalt paramusculare si
inghinale.
Eventratiile reprezinta protruzia omentului sau a unui organ prin inciziile inghinale.
Lezarea nervilor peretilor anterolaterali ai abdomenului duce la hernie inghinala prin slabirea
tonusului tendonului conjunctiv.
Peritonita reprezinta inflamatia tesutului peritoneal. Persistenta postnatala a unei vene ombilicale
permeabile se deceleaza prin cateterism ombilical in eritroblastoza fetala sau boala hemolitica.
Palparea orificiilor inghinale: cel superficial deasupra si lateral tuberculului pubian, iar orificiul
profund la 2-4 cm superolateral de tuberculul pubian.
6

Curs 1
Peretii abdominali puncte slabe:
Hernia reprezinta iesirea unui organ din cavitatea abdominala printr-un orificiu anatomic slabit, fara
ca tegumentele regiunii sa fie interesate.
Herniile inghinale:
Peretele posterior al canalului inghinal este tapetat de peritoneul parietal, separat de fascia
transversala prin spatiul intraparietovisceral, in care se afla uracul, artera ombilicala si epigastrica inferioara,
elemente care ridica peritoneul parietal si delimiteaza fosele inghinale prin trei plici:
1. Plica ombilicala mediana ridicarea peritoneului de catre urac, se intinde de la varful vezicii urinare
pana la ombilic. Se proiecteaza in dreptul liniei albe subombilicale.
2. Plica ombilicala mediala este bilaterala determinata de ridicarea peritoneului de catre cordoanele
fibroase rezultate prin obliterarea arterei ombilicale. Se intinde de la partea laterala a vezicii urinare
la ombilic.
3. Plica ombilicala laterala ridicarea peritoneului de catre vasele epigastrice inferioare: se proiecteaza
pe o linie oblica ce leaga ombilicul cu orificiul subcutanat al canalului inghinal.
a. Foseta supravezicala se gaseste intre plica ombilicala mediana si cea mediala; corespunde
orificiului inghinal superficial- herniile oblice interne VELPEAU, cu frecventa redusa din cauza
grosimii peretelui posterior al canalului inghinal. Herniaza vezica urinara.
b. Foseta inghinala mediala corespunde triunghiului slab HESSELE intre plica ombilicala mediala
si cea laterala- apar herniile inghinale directa (Scarpa)
c. Foseta inghinala laterala- situata in afara arterei epigastrice inferioare, a ductului deferent si
arterei spermatice, corespunzatoare orificului inghinal profund (partii superolaterale a acestuia).
In acest loc peritoneul se deprima ca o palnie= infundibilul (palnia lui RAMONEDE). Centrul
palniei se continua cu un cordon fibros ce reprezinta vechiul duct peritoneo-vaginal obstruat.
Cand acest canal nu s-a inchis prin palnia lui RAMONEDE, sunt antrenate herniile congenitale
peritoneo-vaginale sau herniile inghinale oblice externe congenitale sau castigate.
Gaura musculo-pectineala
Este zona triunghiulara delimitata superior de marginea libera inferioara a oblicului intern si
transvers, medial de teaca dreptilor abdominali, iar inferior de creasta pectineala cu ligamentul Cooper. Ea
reprezinta o regiune de slabiciune a peretelui antero-lateral si a funiculului spermatic pe de alta parte. Aria
gaurii musculo-pectineale este traversata de ligamentul inghinal care o imparte in 2 zone:
1. Zona inghinala este superioara ligamentului inghinal, la acest nivel trecand funiculul spermatic
la barbati si ligamentul rotund la femei. La acest nivel se afla punctul slab al gaurii musculopectineale deoarece poate aparea exteriorizarea superficiala superioara a maladiei herpiene
profunde ale stinghiei , descrise de Malgaigne, sub forma herniilor inghinale.
2. Zona femurala este inferioara ligamentului inghinal reprezentata de inelul femural inchis de
septul femural. Ea reprezinta al 2 lea punct slab al gaurii, loc pe unde poate sa apara
exteriorizarea superficiala a maladiei herniare, sub forma herniilor femurale.

Herniile liniei albe


Linia alba prezinta o serie de orificii vasculare mai ales deasupra ombilicului, prin care se stabileste
comunicarea intre tesuturile celulare subcutanate si tesuturile intraparietoviscerale, orificiu prin care se
produc herniile epigastrice.
7

Curs 1
Pe linia alba subombilicala se pot produce herniile subombilicale sau poate sa apara dehiscenta
dreptilor cu favorizarea eventratiei.

Herniile ombilicale
Inelul ombilicului este format din fascicule fibroase provenite de la aponevrozelor din jur. Cele 2/3
inferioare contin un nucleu fibros, care rezulta din fuzionarea pielii ombilicului cu uracul si vasele
ombilicale. In acest nivel nucleul fibros adera intim de marginile orificiului, in timp ce in 1/3 superioara pe o
distanta de 3 mm, ramane un spatiu liber, in care tesutul celular subcutanat se continua direct cu tesutul
celular preperitoneal, punct slab pe unde se produc in majoritatea cazurilor herniile ombilicale. Fascia
ombilicala delimiteaza impreuna cu fata profunda a liniei albe canalul vitelin (o formatiune inconstanta care
include cordonul vitelin si grasime). Tegumentul acestui canal explica herniile ombilicale indirecte (rare)
descrise de Richet, Gosselin, Duplan. Sunt 2 varietati:
a. Daca hernia se angajeaza intr-un canal deschis in sus- hernie ombilicala indirecta propriuzisa
b. Daca hernia se angajeaza intr-un canal deschis in jos- hernie ombilicala indirecta
preperitoneala (in aceasta categorie exista in afara sacului herniar obisnuit, un al doilea sac
situat intre peritoneul parietal si peretele abdominal si care nu este altceva decat canalul
vitelin destins de ansele intestinale.
La nivelul liniei semilunare a lui Spiegel se pot produce hernii ale liniei laterale.

Punctele slabe ale diafragmului


Intre diferitele portiuni musculare exista o serie de spatii, constituind puncte slabe ale diafragmului
prin care se produc hernii ale organelor din abdomen in torace. Totodata ele fac comunicarea intre intre
tesutul celular mediastinal si cel interparietovisceral abdominal, creend posibilitatea propagarii infectiilor
dinspre torace spre abdomen sau in sens invers.
1. Trigonul lombocostal (Bochdaleck) se afla la nivelul celei de-a 12 a coaste, cuprins intre
portiunea lombara si cea costala a diafragmei.
2. Trigonul costosternal (Larey) este delimitat de portiunea costala si stern prin care trece artera
epigastrica superioara.
3. Hiatusul retrosternal sau fanta mediana retrosternala este cuprins intre cele 2 fascicule ale
portiunii sternale. Reprezinta locul de comunicare intre tesutul celular mediastinal anterior si
tesutul interparietovisceral abdominal.
4. Hiatusul aortic este fibros, inextensibil, delimitat de coloana vertebrala si cei 2 stalpi ai portiunii
lombare si de ligamentul arcuat median (permite trecerea aortei si duct toracic). Corespunde lui
D12, discului intervertebral si jumatatea superiora a lui L1
5. Orificiul venei cave inferioare este asezat in centrul tendinos, la unirea foliolei anterioare cu cea
dreapta si prin el trec vena cava inferioara si nervul frenic drept.
6. Hiatusul esofagian este situat anterior si la stanga hiatusului aortic, format din incrucisarea
fibrelor musculare ale stalpilor diafragmatici si da trecere esofagului si celor 2 nervi vagi.
Corespunde lui D10-D9 (D8).
7. Diafragmul mai da trecere printre printre firele sale, nervilor splenhnici mare si mic (prin
grosimea stalpilor diafragmatici), vaselor lombare ascendente si simpaticului paravertebral.
8

Curs 1
Trigonul lombar JL Petit este situat pe partile laterale ale abdomenului de creasta iliaca si
mariginile muschilor oblic extern si latissimul dorsal. Planseul este format din oblic intern si
transvers.
Tetragonul lui Krause (Grynfelt): -infero-medial- muschiul erector spinal; supero-lateral coasta
12; supero-medial muschiul dintat postero-inferior; infero-lateral muschiul oblic intern. Cand
muschiul dintat este foarte dezvoltat patrulaterul se transforma in pentagon (Krause). Cand insertiile
dintatului si ale oblicului int. fuzioneaza pe ultima coasta spatiul devine triunghiular (Lesghaft)

S-ar putea să vă placă și