Sunteți pe pagina 1din 22

Examinarea cu lichide penetrante

1. Notiuni generale. Terminologie

SR EN 571-1. Examinari cu lichide penetrante. Partea 1: Principii generale.


Capilaritate - capacitatea unor lichide de a patrunde in cavitati mici sau in fisuri.
Prin cavitate mica se intelege acea cavitate a carei dimensiune minima la suprafata piesei examinate
este o dimensiune capilara.
Avand in vedere aceasta caracteristica, discontinuitatile ce pot fi puse in evidenta prin aceste metode
de examinare pot fi impartite in urmatoarele grupe :
-

discontinuitati mici la care dimensiunile dupa trei directii sunt de acelasi ordin de marime (deci
de dimensiuni capilare);

discontinuitati tubulare (fig.1) care au dimensiunile de marime capilara dupa doua directii, iar
cea de-a treia dimensiune este mult mai mare;

discontinuitati de tipul fisurilor, crapaturilor, rupturilor, stratificarilor (v. fig.

1 si 2) la care una dintre dimensiuni este capilara, iar celelalte doua sunt
mult mai mari.
Pentru a putea patrunde in discontinuitati trebuie ca lichidele utilizate la control sa ude materialul
piesei examinate (0 < 90) ca in figura l.

Fig. 1. Ridicarea lichidului intr-un spatiu capilar

Metode capilare - metode de examinare bazate pe fenomenul de capilaritate de exemplu:


examinarea cu lichide penetrante (PT).
Forta capilara Fc, care determina patrunderea lichidului in cavitati este data de relatia:

(1)
in care: - coeficientul de tensiune superficiala;
L - lungimea conturului pe care actioneaza forta capilara;
- unghiul de umectare.
Coeficientul de tensiune superficiala , depinde de natura lichidului si de temperatura.
Valoarea unghiului de umectare, , depinde atat de natura lichidului cat si de cea a solidului cu care
vine in contact si este influentata intr-o oarecare masura si de mediul gazos in care se afla ansamblul
lor. Ea este puternic influentata de impuritatile existente pe suprafata discontinuitatii.
Legea lui Jurin - inaltimea unei coloane de lichid aflata in echilibru intr-un spatiu capilar cilindric
de raza r se determina cu relatiile:

(2)
pentru discontinuitati tubulare cu sectiune patrata sau circulara

(3)
pentru discontinuitati tip fisura, unde lungimea l >> b.
in care: h - inaltimea coloanei de lichid;
b - dimensiunea capilara;
- masa volumica a lichidului;
g - acceleratia gravitationala.
Relatie arata ca, alaturi de caracteristicile lichidului (, ), un rol important il are starea de
curatenie a suprafetei controlate (evidentiata prin ). Discontinuitatile cu deschidere mica asigura o
presiune capilara ridicata, ceea ce explica marea sensibilitate a metodei de examinare.
De retinut: reusita examinarii depinde de valoarea tensiunii superfciale, puternic influentata
de temperatura si de starea de curatenie a suprafetei.
Penetrant - lichid avand proprietatea de a patrunde in cavitatile, fisurile etc., de pe suprafata
unui material si de a ramane in ele in timpul indepartarii excesului de penetrant.
Cantitatea si viteza cu care penetrantul patrunde in discontinuitati depinde de tensiunea
superficiala, coeziunea, adeziunea si vascozitatea sa, precum si de temperatura si starea suprafetei
materialului si a interiorului discontinuitatii.
Sinonim: lichid penetrant.

Penetrantii pot fi: colorati, fluorescenti si micsti (colorati + fluorescenti).

Developant - material absorbant, aplicat pe suprafata examinata, dupa indepartarea excesului de


penetrant, in scopul extragerii penetrantului din discontinuitati si a formarii unui fond contrastant cu
penetrantul.
Principalele substante folosite ca developanti: caolinul, talcul, zeolitul, oxidul de magneziu, creta, au
toate culoare alba.

Developantii pot fi: uscati (pulbere uscata) si umezi (pulbere in suspensie pe baza de apa,
alcool, acetona etc.).

Set de produse. Sinonim: familie de produse - totalitatea substantelor care permit efectuarea unei
examinari cu lichide penetrante, livrate unitar de catre producator.
El se compune din cel putin doua elemente: penetrantul si developantul, carora, de obicei, li se adauga
un degresant (tabelul 1).

Tabelul l
Produse de examinare (conf. SR EN 571-1)

Penetrant

Tip

Denumire

Produs pentru indepartarea


excesului de penetrant

Tip

Denumire

Developant

Tip

Denumire

Penetrant

Apa

Uscat

II

fluorescent

Emulgator ipofil

Solubil in apa

Penetrant cu

1 - pe baza de ulei

Suspensie in apa

contrast de

2 - clatire cu apa

Pe baza de

culoare

Solvent (lichid)

solvent (umed neapos)

Penetrant mixt

Emulgator hidrofil

Pe baza de apa

(fuorescent si

1 - optional preclatire (apa)

sau solvent pentru

cu contrast de

2 - emulgator (diluat in apa)

aplicatii speciale

culoare)

3 - clatire finala (apa)


Apa si solvent

Exemplu de notare a unei familii de produse: EN 571-1 IAa-2, ultima cifra


reprezentand nivelul sensibilitatii conform viitorului standard EN 571-2, in curs de
aparitie.
Examinare cu lichide penetrante (PT) - succesiune de operatii in care se foloseste un set de lichide
penetrante, intr-o anumita ordine, in vederea detectarii discontinuitatilor superficiale deschise (fig. 2).

Fig. 2. Discontinuitati de suprafata detectabile cu lichide penetrante

Operatiile, necesare efectuarii examinarii cu lichide penetrante, sunt:

1o

Curatirea suprafetei

agent de curatire

2o

Penetrarea

penetrant

3o

Indepartarea excesului

agent intermediar

4o

Uscarea suprafetei

sursa de caldura

5o

Developarea

developant

6o

Examinarea

lampa

7o

Interpretarea

8o

Curatirea finala

agent de curatire

In aexa 1 sunt sintetizate etapele principale necesare examinarii cu lichide penetrante, conform SR EN
571-1.

Metode de examinare cu lichide penetrante


In practica se folosesc frecvent doua metode de baza ale examinarii cu lichide penetrante:

metoda colorarii, la care penetrantul este un lichid colorat (de obicei rosu), iar
observarea se face in lumina alba, obisnuita. Indicatiile de defect apar ca pete de culoare
rosie pe fondul alb al developantului.

metoda fluorescentei, la care penetrantul este un lichid fluorescent, iar observarea se


face in lumina ultravioleta, intr-o camera intunecata. Indicatiile de defect apar ca pete

luminoase (de obicei galben-verzui) pe fondul inchis al developantului (in mod obisnuit de
culoare indigo, ca urmare a folosirii unui filtru la lampa de radiatii ultraviolete).
Observatii:
1. Sensibilitatea examinarii prin metoda fluorescentei este mai mare decat cea a metodei colorarii.
2. Se pot folosi si penetranti colorati avand si proprietatea de fluorescenta. Metoda respectiva, a
colorarii si fluorescentei, imbina particularitatile celor doua metode de baza.

2. Tehnologia examinarii cu lichide penetrante

Modul in care se efectueaza examinarea cu lichide penetrante este descris in standardul SR EN 571-1
care prezinta pe larg operatiile 1o8o, enumerate mai inainte.
1o. Curatirea suprafetei
Aceasta operatie este esentiala pentru reusita examinarii si are drept scop indepartarea
murdariei, oxizilor si, in special, a substantelor grase de pe suprafata, astfel incat sa se asigure
patrunderea penetrantului in cavitatile discontinuitatilor.
Se pot folosi acele metode de curatire care nu conduc la obturarea discontinuitatilor:
-

curatirea mecanica cu perii de sarma moale;

spalarea cu apa, preferabil calda;

spalarea cu solventi organici (benzen, acetona, benzina usoara, white-spirit,


tetraclorura de carbon, tricloretilena etc);

spalarea cu solutii de detergenti;

decaparea chimica;

curatirea cu ultrasunete;

curatirea cu vapori de solventi etc. (v. anexa 5).

Observatie: nu se recomanda examinarea cu lichide penetrante a unor suprafete a caror rugozitate


depaseste valoarea Ra > 12,5 m.
2o. Penetrarea
Aplicarea penetrantului pe suprafata controlata se poate face prin: pensulare, stropire,
pulverizare, imersie.
Stratul de penetrant va fi depus uniform intr-un strat subtire si va fi mentinut un timp, astfel
incat lichidul sa poata patrunde cat mai adanc in cavitatea discontinuitatilor. Se pot folosi
recomandarile producatorului setului de lichide penetrante, sau valorile recomandate de standard (v.
tabelul 2).

Parametrii de lucru la PT
Material

Produsul

Tabelul 2

Tipul defectelor

controlat

Timpul de penetrare in minute


(valori medii pentru temperaturi de
16 32 0C)

Penetranti
solubili in apa

Penetranti solubili
in solventi organici

Otel

Piese turnate

cute, pori

30

10

Piese forjate sau


extrudate

suprapuneri

60

10

pori, nepatrunderi

60

20

fisuri

30

20

5 15

Imbinari sudate
Toate produsele

Aluminiu

Piese turnate

cute, pori

Piese forjate sau


extrudate

suprapuneri

30

10

pori, nepatrunderi

30

10

fisuri

30

10

Piese turnate

cute, pori

15

Piese forjate sau


extrudate

suprapuneri

30

10

pori, nepatrunderi

30

10

fisuri

30

10

Piese turnate

cute, pori

10

Piese forjate sau

suprapuneri

30

10

Imbinari sudate
Toate produsele

Magneziu

Imbinari sudate
Toate produsele

Aliaje
Cu-Zn si

Cu-Sn
(alame si
bronzuri)

extrudate

pori, nepatrunderi

15

10

Imbinari sudate
sau lipite

fisuri

30

10

fisuri

5 30

20 - 30

Toate produsele

Titan

toate produsele

3o. Indepartarea excesului de penetrant


Dupa scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se inlatura cat mai bine de pe suprafata
de controlat; in urma acestei operatii trebuie sa ramana penetrant numai in cavitatile discontinuitatilor.
Modalitatea de inlaturare a excesului de penetrant depinde de natura acestuia si, implicit, de natura
agentilor intermediari (solventi) folositi pentru indepartarea lui.
Daca penetrantul este solubil in apa excesul de penetrant se poate indeparta prin clatire sau
stropire cu jet de apa (temperatura 15 50 0C, cu conditia de a nu depasi punctul de fiebere al
penetrantului, presiunea sub 2,5 bar) si stergere cu tampoane din materiale textile, fara scame.
Penetrantul solubil in solvent organic se indeparteaza in doua etape:
-

se indeparteaza cat se poate de mult penetrant prin stergerea suprafetei cu o panza curata si
uscata;

stergerea cu un tampon imbibat in solvent, apoi cu un tampon uscat.

Operatia de indepartare a excesului de penetrant continua pana la disparitia fondului colorat sau
fluorescent, evitandu-se insa spalarea excesiva. Aceasta se verifica prin observarea suprafetei in
lumina alba/ultravioleta.
Observatie:
Exista o categorie speciala de penetranti, denumiti cu postemulsionare a caror indepartare
necesita folosirea, in prealabil, a unor emulgator, aplicati pe suprafata acoperita cu penetrant. Se
formeaza o spuma ce se indeparteaza prin spalare cu apa (v. anexa 1). Scopul acestei tehnici este
sporirea sensibilitatii examinarii.
4o. Uscarea suprafetei

Imediat dupa indepartarea excesului de penetrant suprafata supusa examinarii se usuca prin unul sau
mai multe din urmatoarele procedee:
-

stergere;

evaporare naturala;

evaporare fortata sub actiunea aerului la o temperatura maxima de

50 0C, dar mai mica decat temperatura de fierbere a penetrantului.


Suprafata se considera uscata in momentul disparitiei petelor de umezeala. Se va evita uscarea
excesiva.
5o. Developarea

Aceasta operatie consta in depunerea pe suprafata a unui strat subtire si uniform de developant,
capabil sa extraga din cavitatile discontinuitatilor, penetrantul ramas dupa operatia de indepartare a
excesului de penetrant (operatia 30).
Developantii uscati se aplica prin pulverizare sau prin introducerea piesei intr-o camera cu
atmosfera de pulbere controlata. Dupa scoatere piesa se scutura usor de excesul de developant.
Developantii umezi se agita pentru a se produce amestecarea suspensiei si se aplica prin
pulverizare sau prin imersarea piesei in suspensie.
Developantul trebuie sa acopere suprafata uniform, stratul fiind subtire, fara depozite de pulbere
care pot masca discontinuitatile fine.
Timpul de developare se masoara din momentul uscarii complete a developantului aplicat. El este
cuprins intre 730 minute si de regula este egal cu timpul de penetrare:
td = (0,5 1) tp

(4)

Se poate consulta si tabelul 2.


6o. Examinarea (observarea) suprafetei

Suprafetele controlate cu penetranti colorati se examineaza la lumina naturala sau artificiala cu un


flux de minimum 500 lx. Acest flux luminos poate fi asigurat de o lampa cu incandescenta de 100 W la
o distanta de 0,2 m sau un tub fluorescent de 80 W la o distanta de 1 m.
Suprafetele controlate cu penetranti fluorescenti se examineaza in incinte intunecate folosind
lampi ce emit radiatii ultraviolete in domeniul de 330-390 nm lungime de unda. Suprafetele se
ilumineaza astfel incat sa nu se produca umbre sau reflexii. Unghiul dintre normala la suprafata si
directia de examinare nu va depasi 300.
Pentru a decela indicatii care se pot contopi datorita difuziei excesive a penetrantului in
developant, se recomanda ca examinarea sa se faca din momentul aplicarii developantului,
continuandu-se apoi la diferite intervale de timp, inainte si dupa scurgerea timpului minim de
developare.
7o. Interpretarea rezultatelor
Prezenta unei cantitati evidente de penetrant pe fondul developantului se numeste indicatie.
Ea poate fi:
- o pata de culoare rosie pe fond alb - la metoda colorarii;

- o pata luminoasa (de obicei galben, galben-verzui) pe fondul inchis al developantului (de
obicei de culoare indigo, ca urmare a folosirii unui filtru indigo-violet la lampa de radiatii
ultraviolete).
In functie de concludenta lor indicatiile pot fi:
-

indicatie relevanta sau concludenta, care poate fi asociata prezentei unei discontinuitati;

indicatie nerelevanta sau neconcludenta, provocata de o alta cauza decat prezenta unei
discontinuitati, de obicei datorata unei tehnici operatorii incorecte;

indicatie falsa, datorata configuratiei geometrice a suprafetelor, crustelor, oxizilor etc.

In afara petelor de culoare sau lumina clare, se considera ca fiind indicatii si tentele de culoare,
reprezentand pete difuze pe o suprafata relativ intinsa a suprafetei (de exemplu, cea provenind de la
grupari de pori mici).
In anexa 2. sunt reprezentate cateva tipuri de indicatii caracteristice, obtinute la examinarea cu
lichide penetrante.
Indicatiile relevante se interpreteaza luand in consideratie configuratia lor, locul de amplasare pe
suprafata piesei si evolutia lor pe durata developarii (observarea se va face de cateva ori la intervale
de timp incepand de la 1 minut si continuand cu 5, 15 si 30 minute. Evolutia in timp a indicatiei poate
oferi date asupra deschiderii discontinuitatii si marimii cavitatii acestuia).
Se pot adauga informatiile legate de natura materialului si tehnologia de obtinere a piesei. Se
recomanda indepartarea developantului din locurile unde au aparut indicatii si examinarea vizuala a
zonelor respective folosindu-se o lupa. In cazul aparitiei indicatiilor neconcludente, suprafata sau
portiunea de suprafata se supune din nou examinarii, cu repetarea tuturor fazelor, folosind acelasi tip
de penetrant si aceeasi tehnica de lucru.
Pentru luarea deciziei A/R se apeleaza la un criteriu de acceptare/respingere. In anexa 3 este
prezentat un extras din 'Prescriptiile tehnice CR6-99' ale I.S.C.I.R., referitoare la examinarea cu lichide
penetrante a imbinarilor sudate ale elementelor mecanice sub presiune si instalatiilor de ridicat. Se
mai poate folosi si standardul SR EN ISO 25817.
8o. Curatirea finala
Suprafata examinata se curata de developant si penetrant prin spalare cu apa sau stergere cu solvent,
imediat ce s-a terminat procesul de examinare.
3. Modul de lucru
Dupa documentare, studentii vor executa o inspectie cu lichide penetrante, parcurgand etapele
1o 8o, descrise la punctul 2. Decizia A/R se va adopta pe baza unui criteriu, impus de cadrul didactic.
La sfarsit se va completa raportul se examinare, al carui model este prezentat in anexa
In continuare, studentii vor efectua unul sau mai multe, din experimentele 1 - 3, descrise in cele ce
urmeaza.

Experi
mente
Materialele folosite la examinarea cu lichide penetrante pot fi volatile, toxice si/sau inflamabile!
si
ATENTIE!

Se vor respecta masurile de protectie corespunzatoare si, in mod deosebit, cele indicate de producator!
O atentie deosebita se va acorda protectiei ochilor!

aplicatii
Experimentul nr. 1: Determinarea sensibilitatii goemetrice a controlului cu ajutorul
etalonului Miller.
Scop: Insusirea notiunii de sensibilitate a controlului si a modului de utilizare a etalonului Miller.
Notiuni teoretice. Terminologie.
Sensibilitate - vezi terminologie generala.
Sensibilitate goemetrica - insusirea unei metode de examinare cu lichide penetrante de a oferi indicatii
cat mai mari de la o discontinuitate cu anumite dimensiuni.
Etalon Miller - dispozitiv care imita o discontinuitate plana, prin alaturarea a doi cilindri ingrijit
prelucrati (fig. 3).

Fig. 3. Etalonul Miller

Etalonul poate fi folosit pentru aprecierea sensibilitatii materialelor folosite la examinarea cu lichide
penetrante.
Modul de lucru:

Se demonteaza etalonul Miller, se sterge cu o bucata de material textil imbibat in solvent.


Cilindrii se degreseaza foarte bine cu solvent, se centreaza apoi se inchide etalonul strangand
bine piulita.

Se masoara cu un microscop deschiderea b a discontinuitatii artificiale de pe etalon.

Se efectueaza examinarea cu lichide penetrante a discontinuitatii pe intreaga circumferinta


folosind materialele si parametrii de lucru testati, dupa metodologia prezentata la punctul 2.

Dupa expirarea timpului de developare se masoara latimea indicatiei x i (fig.4) pe diferite portiuni
de lungime li si se calculeaza o medie ponderata xm a latimii indicatiei:

Fig. Masurarea indicatilor

in conditiile in care: l1 + l2 + + ln = D

(5)

D fiind diametrul portiunii cilindrice a etalonului.


Se determina sensibilitatea geometrica Sg pe baza raportului dintre deschiderea discontinuitatii
b si latimea indicatiei de defect x, conform relatiei:

Sg = 1 -

(6)

Cu cat valoarea obtinuta este mai apropiata de 1 cu atat sensibilitatea geometrica e mai mare.

Pentru a compara mai multe seturi de lichide penetrante se parcurg etapele descrise mai
inainte pentru fiecare set in parte si se alege acela care asigura cea mai mare sensibilitate
goemetrica. In mod similar se pot compara si doua tehnologii de control cu parametri diferiti.

La sfarsit se intocmeste un referat de laborator, conform indicatiei cadrului didactic.

Experimentul nr. 2: Compararea a doua seturi de lichide penetrante folosind etalonul


cu gauri.
Scop: Insusirea modului de utilizare a etalonului cu gauri.

Notiuni teoretice. Terminologie


Set de lichide penetrante - v. pct. 1.
Etalon cu gauri - placa metalica, confectionata din acelasi tip de material ca si cel al pieselor care
urmeaza a se controla, avand trei gauri coaxiale de diametre diferite (4; 1; 0,1 mm), conform figurii 3.

Fig. 5. Etalon cu gauri

Modul de lucru

Se curata etalonul, degresandu-se si uscandu-se cu atentie cu aer cald. Se verifica daca


gaurile nu sunt infundate.

Se aplica penetrant pe fata de jos J si apoi developant pe fata de sus S.

Dupa scurgerea timpului de developare (5; 10 sau 15 minute), se masoara diametrul indicatiei
circulare care apare pe developant. Se inregistreza timpul si diametrul indicatiei.

Se curata etalonul si se procedeaza ca mai inainte, folosindu-se cel de al doilea set de lichide
penetrante.

Setul care, pentru acelasi timp de developare, produce indicatia cu cel mai mare diametru
este mai sensibil.

Se intocmeste un referat de laborator, conform indicatiei cadrului didactic.


Experimentul nr. 3: Stabilirea conditiilor de examinare la temperaturi in afara limitelor
produse de producator.

Scop: Insusirea modului de folosire a blocului de comparare tip P1si P2.


Modul de lucru

Se studiaza anexa 6

Se intocmeste o instructiune de lucru pentru cele doua cazuri posibile folosind unul din cele doua
blocuri de comparare:
1 - suprafata de examinat se gaseste la o temperatura mai scazuta decat cea prevazuta de
producator sau de normativele de control;
2 - suprafata de examinat se gaseste la o temperatura mai ridicata decat cea prescrisa.

Pentru incalzire se va folosi un cuptor electric iar pentru racire un frigider. Temperatura se va
masura cu un termometru de incinta sau cu termometru de contact.

Se intocmeste un referat continand instructiunea de lucru si o fisa de observatie in care se descriu


operatiile executate.

Anexa 1

Fig. 6. Etapele principale ale examinarii cu lichide penetrante


Anexa 2

Tipul indicatei

Aspect

Liniara
1.

continua

2.

intrerupta

Exemple

Fisuri, crapaturi, lipsa de topire,


reprize, exfolieri, suprapuneri,
nepatrunderi s.a.
Fisuri foarte inguste, fisuri sau
discontinuitati partial strapunse
la suprafata sau inchise partial
la prelucrarea preliminara

sau punctata

Neliniare

Sufluri, pori, porozitati cu


diferite grade de
finete,incluziuni nemetalice
poroase s.a.

(rotunjite)

Fisura la rece

Porozitate

Fisura la cald

Porozitate
accentuata

Fisuri de rectificare

Porozitate foarte
fina

Crapatura

Fisuri de coroziune
sub tensiune

Pori

Fig. 2. exemple de indicatii de defect

Criterii de acceptare/respingere a discontinutatilor

Nu sunt admise discontinuitati ale caror indicatii sunt liniare.

Nu sunt admise discontinuitati izolate, ce dau indicatii rotunjite, daca dimensiunea


maxima a indicatiei este mai mare de 4 mm.

Se admit cel mult trei discontinuitati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima a


indicatiei mai mica de 4 mm, situate in linie, cu conditia ca distanta dintre marginile indicatiilor sa
fie de cel putin 1,5 mm, iar distanta dintre doua grupuri de acest fel sa fie de cel putin 90 mm.
Acceptarea/Respingerea discontinuitatilor detectate
conform Prescriptiilor Tehnice I.S.C.I.R. CR6 - 99

Tipul indicatiilor

Niveluri de acceptare

l < 2mm

l < 4 mm

l < 8mm

d < 4 mm

d < 6mm

d < 8 mm

Indicatii liniare
l - lungimea indicatiei

Indicatii neliniare
d - axa cu dimensiune maxima

Observatii:

La examinarea echipamentelor, elementelor si componentelor instalatiilor de ridicat se aplica


nivelul de acceptare l.

La examinarea echipamentelor sub presiune, conditiile minime de acceptare cresc, in ordinea


severitatii acestora, astfel:

echipamentele sub presiune din categoriile I si II - nivel de acceptare 2;

echipamentele sub presiune din categoriile III si IV nivel de acceptare l;

Pentru alte examinari, nivelurile de acceptare se stabilesc de la caz la caz, de catre organismele
competente.

Anexa 4
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Laboratorul de Defectoscopie, Sala CF 105


Splaiul Independentei, 313, Sector 6
060032, Bucuresti
Tel: 402 9445
RAPORT DE EXAMINARE
CU LICHIDE PENETRANTE
Nr./
Beneficiar: Adresa:
Comanda nr... ..Data efectuarii examinarii: ..
Proba nr..Material.
Procedeul de obtinere;Nr. plan de examinare:.
Modul de pregatire a produsului pentru examinare:
Procedura de lucru folosita: .
Criteriul Admis/Respins: .
Conditiile tehnice de efectuare a examinarii
Setul de lichide penetrante, producator, nr. lot: .
Temperatura mediului ambiant: ...Temperatura piesei examinate:
Timpul de penetrare (min.): Timpul de developare (min.): .
Uscare:.
Modul de indepartare a excesului de penetrant: .
Tipul si puterea lampii/iluminare pe suprafata: ..
Distanta dintre lampa si piesa (cm):
Examinarea s-a efectuat: *
Rezultatele examinarii
Defecte constatate (denumire/simbol/standard): .
Clasa de calitate prescrisa/constatata. ..

Decizia:
ADMIS
RESPINS
|
Prezentul raport, impreuna cu anexele, contine: pagini.
Responsabilitati

EXAMINAT

VERIFICAT

APROBAT

DATA

Sef de laborator

Numele si
prenumele

Semnatura

* inainte/dupa tratamentul termic, in cazul sudurilor, in stare finala, dupa primul strat, pe stratul de
radacina etc.

Anexa 5
METODE DE CURATIRE
FOLOSITE LA EXAMINAREA CU LICHIDE PENETRANTE
1. Curatarea pieselor si materialelor
La alegerea metodei de curatire se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:
-

natura impuritatilor si contaminantilor;

efectul metodei de curatire asupra piesei sau a materialului;

aplicabilitatea practica;

metode specifice impuse de documentatia de executie.

1.1. Curatirea cu detergenti


Detergentii sunt compusi neinflamabili, solubili in apa ce contin substante special destinate
umectarii, emulsionarii si saponificarii unei varietati mari de substante impurificante ca de exemplu:
grasimi, uleiuri, emulsii de racire, compusi pentru coloranti nepigmentanti etc. Se admite folosirea
unor solutii alcaline, neutre sau acide cu conditia sa nu reactioneze chimic cu piesa supusa
examinarii. Se folosesc in general solutii cu o concentratie de 4,5 6 g/1 (daca producatorul nu prescrie
altfel) la o temperatura de 77 93 C. Timpul de curatire este de cca. 10 15 minute.
1.2. Curatirea cu solventi
Solventii se folosesc pentru dizolvarea materialelor organice (grasimi, uleiuri, vaselina, paste,
vopsele), nefiind recomandati pentru indepartarea impuritatilor anorganice (rugina, tunder, flux de

sudare, stropi). Solventii trebuie sa fie lipsiti de reziduuri in special cand sunt aplicati direct, cu o
pensula, sau in instalatii de imersare.
Observatie: unele tipuri de solventi sunt inflamabili si/sau toxici. La utilizarea lor se vor
respecta instructiunile producatorului referitoare la acest aspect.
1.3. Degresarea cu vapori
Este o metoda indicata pentru indepartarea grasimilor de pe suprafete si din discontinuitati.
Trebuie avut in vedere faptul ca datorita timpului de contact relativ scurt dintre vapori si suprafetele de
curatat se poate intampla sa nu se indeparteze impuritatile aflate in discontinuitati adanci. Din acest
motiv se recomanda o imersare ulterioara in solvent. Metoda este neindicata pentru indepartarea
impuritatilor anorganice si a unor straturi rasinoase (material plastic, lac, vopsea etc.).
1. Curatirea in baie alcalina
Baile alcaline se obtin din solutii apoase neimflamabile continand detergenti special selectati
pentru a umecta, emulsiona si specifica contaminantii. Se pot folosi bai calde pentru indepartarea
ruginii si a straturilor oxidate. Substantele din componenta baii se vor utiliza in conformitate cu
instructiunile date de producator.
In general, se admite o concentratie de 6 12 g/1 la o temperatura de 8293C.
Observatie: piesele curatate in bai alcaline trebuie clatite cu apa si uscate prin incalzire.
Penetrantul se va aplica numai dupa ce temperatura suprafetei se incadreaza in domeniul
admis pentru examinare, Pentru indepartarea impuritatilor anorganice si a unor impuritati organice de
pe suprafetele unor piese agabaritice se pot folosi aburi alcalini, metode reprezentand o varianta a baii
calde, intrucat uneori nu se pot indeparta impuritati aflate in discontinuitati adanci se recomanda o
spalare ulterioara cu solvent.
1.5. Curatirea cu ultrasunete
Metoda permite combinarea actiunii detergentilor sau a solventilor cu efectul de agitare produs
de ultrasunete. Se obtine o marire a eficientei si o micsorare a timpului de curatire. Dupa aplicarea
acestei metode piesa va fi incalzita pentru a elimina urmele de detergent sau solvent din
discontinuitati. Aplicarea penetrantului se va face dupa racirea piesei la o temperatura admisa pentru
examinare.
1.6. Curatirea straturilor de vopsea
Operatiunea se efectueaza prin imersarea piesei in bai alcaline calde, fie prin aplicarea pe
suprafata ei a unor solventi cu vascozitate redusa pentru aplicarea prin procedeul imersarii.
Ambele tipuri de solventi se folosesc in general la temperatura mediului ambiant. Dupa
indepartarea stratului de vopsea piesele se spala cu apa si se usuca.
1.7. Curatirea mecanica
Pentru indepartarea unor impuritati ca rugina, oxizii, carburile, nisipul, sarurile se pot aplica
metode de prelucrare mecanica (pilire, polizare, razuire, gaurire, filetare, rectificare, slefuire lichida,
strunjire, debavurare, suflare cu alice sau cu bile din material plastic). Aceste metode pateaza sau
deformeaza suprafata metalelor (in special a celor usoare ca Al, Ti, Mg, aliaje cu Be) putand afecta
sensibilitatea metodei.
1.8. Decaparea cu acizi

Solutiile acide se folosesc pentru deruginarea suprafetelor sau pentru indepartarea unor
straturi de material impurificat. Se vor respecta instructiunile de folosire date de producator.
Observatie: urmele de acid se indeparteaza de pe suprafata piesei prin spalare cu apa. Ulterior,
pe respectiva suprafata se aplica o solutie de neutralizare. Ea se usuca prin incalzire si se
raceste inainte de aplicarea penetrantului.
La unele materiale exista posibilitatea eliberarii de hidrogen datorita actiunii acizilor.
Asemenea piese trebuie degresate prin incalzire dupa operatiunea de decapare.
1.9. Tratarea pieselor ceramice in flacara
Metoda este utila pentru indepartarea impuritatilor anorganice si organice de pe suprafata
pieselor ceramice. Arderea va avea loc intr-o atmosfera oxidanta, curata, la o temperatura ce nu
degradeaza materialul.
2. Curatirea postoperatorie
2.1. Indepartarea developantului
Developantul uscat se indeparteaza cu un jet de aer filtrat de impuritatile uleioase sau prin
spalare cu apa. Developantul umed se indeparteaza prin spalare manuala sau mecanica folosindu-se
apa sau solutie de detergenti.
2.2. Indepartarea penetrantului
Pentru indepartarea urmelor reziduale de penetrant se recomanda degresarea cu vapori
(minimum 10 minute), spalarea cu solvent (minim 15 minute) sau curatirea cu ultrasunete (minim 3
minute). Uneori se recomanda degresarea cu vapori urmata de o spalare cu solvent. Timpii
corespunzatori se determina experimental.
Observatie generala:
Inainte de a folosi diverse substante chimice in procesul de curatire, trebuie sa verificam daca
ele sunt compatibile cu materialul examinat!

Anexa 6

a) Monobloc

b) Blocuri separate

Fig. 8. Blocul de referinta P1

Fig. 9. Blocul de referinta P2

S-ar putea să vă placă și