Sunteți pe pagina 1din 65

Ambreiajul reprezinta un cuplaj de legatura intre arborele cotit al motorului si arborele primar

al cutiei de viteze, fiind amplasat in vecinatatea volantului motorului, cu care este compatibil in
dimensiuni.

Pozitionarea ambreiajului in echipamentul de propulsie


1-motor; 2-ambreiaj; 3-cutie de viteze
Ambreiajul este constituit din partea conducatoare, partea condusa si sistemul de actionare.
Partea conducatoare cuprinde elementele ambreiajului legate prin legaturi permanente cu
arborele cotit al motorulu: volantul si mecanismul ambreiajului.
Partea condusa cuprinde elementele ambreiajului legate prin legaturi permanente cu arborele
primar al cutiei de viteze: discul de ambreiaj si arborele ambreiajului (daca acesta exista).
Sistemul de actionare cuprinde elementele care participa la stabilirea sau desfacerea legaturii
de cuplare, dintre partea conducatoare si partea condusa (figura 2.2).

Fig. 2.2 Elementele componente ale ambreiajului


1-roata volanta; 2-mecanismul ambreiajului; 3-disc de ambreiaj;
4-manson de decuplare; 5-furca; 6-dispozitiv de comanda extern

2.1 Rolul ambreiajului


Fiind inclus in transmisia automobilului, ambreiajul are urmatoarele roluri:
-

cuplarea progresiva a motorului cu restul transmisiei la pornirea din loc a automobilului;

decuplarea temporara a transmisie la:

Pornirea motorului;

Pornirea de pe loc a automobilului;

Schimbarea treptelor de viteza;

Franarea automobilului pana la pornire;

Oprirea automobilului cu motorul in functiune.

limitarea valorii maxime a momentului de torsiune din organele transmisiei si ale


motorului.

Motoarele cu ardere interna nu pot fi pornite sub sarcina. Pentru pornire este necesara
decuplarea motorului de transmisie fie prin decuplarea ambreiajului, fie prin aducerea cutiei de viteze
in treapta neutra (dezavantajos). Dupa pornirea motorului, cuplarea cu transmisia se face progresiv,
prin intermediul ambreiajului. Datorita frecarii (patinarii) celor doua parti componente ale ambreiajului
pana la cuplarea lor completa, o parte din lucrul mecanic produs de motor se transforma in caldura.
Pentru micsorarea uzurii ambreiajului si cresterea durabilitatii acestuia, prin reducerea lucrului
mecanic de patinare la pornirea din loc a automobilului, este necesar a se evita supraturarea motorului
si se recomanda utilizarea treptelor inferioare ale cutiei de viteza, de preferat prima treapta, unde se
stabileste cel mai mare raport de transmitere al transmisiei.
Prin decuplarea ambreiajului inaintea schimbarii treptei de viteza, socurile dinamice din
transmisie se pot reduce de pana la de 50200 ori fata de cele din momentul schimbarii treptei cu
ambreiajul cuplat. Reducerea percutiei pana la anulare se obtine cand se realizeaza cuplarea treptelor
dupa egalizarea vitezelor unghiulare ale rotilor care urmeaza a fi cuplate. In vederea reducerii maxime
a acestei diferente este necesar ca decuplarea ambreiajului sa fie completa, iar in constructia cutiilor
de viteze sa fie utilizate sincronizatoare, care permit trecerea de la o treapta de viteza la alta dupa ce
in prealabil au fost egalizate vitezele unghiulare ale elementelor ce urmeaza a fi cuplate.
Ambreiajul este si dispozitiv de siguranta al grupului motopropulsor. Regimurile de
functionare ale automobilului pot fi dinamice tranzitorii sau dinamice stabilizate.
Regimurile de functionare dinamice tranzitorii ale automobilului se caracterizeaza prin
variatii cu viteza mare in timp si in limite largi ale momentelor care solicita grupul motopropulsor al
automobilului. Astfel de regimuri apar la pornirea din loc cu cuplarea brusca a ambreiajului, in timpul
franarilor bruste fara decuplarea ambreiajului, la trecerea rotilor peste obstacole si peste denivelari
mari.
Regimurile de functionare dinamice stabilizate ale automobilului, caracterizate de
variatia momentului in jurul unei valori medii pot aparea la deplasarea automobilului pe drumuri in
stare relativ buna, ele datorandu-se variatiilor locale ale coeficientului de rezistenta specifica a
drumului.
Protejarea grupului motopropulsor de sarcinile dinamice ridicate, create in aceste
doua situatii atunci cand ambreiajul este cuplat se face prin patinarea ambreiajului. Legatura de
cuplare facuta prin fortele de frecare ce iau nastere in suprafetele frontale de contact sub actiunea
fortelor axiale de apasare dezvoltate in dispozitivul mecanic de apasare, are un caracter limitativ prin
momentul capabil al ambreiajului. Depasirea acestuia determina patinarea ambreiajului, situatie in
care, prin transmisie, in starea cuplata a ambreiajului, nu se poate materializa un moment superior
valorii corespunzatoare acestui moment, ambreiajul comportandu-se ca un cuplaj nedestructiv de
siguranta.
In cazul cuplarii bruste a ambreiajului se produce o deceleratie puternica a dispozitiului de
contact al partii conducatoare pe suprafata frontala a partii conduse, datorita caruia apare o forta de
inertie care mareste de 510 ori fortele axiale de actionare care mentin starea normala de cuplare a
ambreiajului. In acest fel, prin cresterea de cateva ori a momentului capabil al ambreiajului, protejarea
grupului motopropulsor prin patinare nu mai este eficienta.
In afara de aspectul subiectiv al supraturarii motorului la cuplarea ambreiajului, momentul
dinamic care apare in transmisie la cuplarea brusca a ambreiajului consta in reducerea rigiditatii totale
de rasucire a transmisiei. Aceasta se obtine prin inserierea intre doua elemente constructive ale partii
conduse a ambreiajului a unui element elastic suplimentar.

Dispunerea elementului elastic suplimentar


Constructiv, acesta este format din mai multe arcuri elicoidale din sarma, dispuse tangential in
ferestre decupate in discul condus, fiecare avand unul din capete rezemat de discul garniturilor si
celalalt de flansa butucului.
Trebuie precizat ca daca elementul elastic are rigiditatea prea redusa, sarcinile dinamice care
apar pot depasi chiar sarcinile obtinute in lipsa elementului elastic. Aceasta deoarece rigiditatea
redusa a elementului elastic creeaza un gol suplimentar care conduce la aparitia socurilor in
transmisie.
Izolarea transmiterii vibratiilor de torsiune intre motor si transmisie
Automobilul este supus permanent actiunii oscilatiilor. Acestea provin pe de o parte de la
motor, iar pe de alta parte se datoreaza momentului rezistentelor la inaintare determinat de
caracteristicile drumului si de regimul deplasarii. Daca aceste oscilatii se suprapun, la o anumita
armonica exista posibilitatea apritiei fenomenului de rezonanta.
Pentru inlaturarea posibilitatilor de aparitie a fenomenului de rezonanta se poate interveni
prin:
-

variatia caracterului elastic al transmisiei, pentru care rezonanta sa nu poata surveni in


cazul regimurilor de exploatare;

introducerea in transmisie a unui element de amortizare capabil sa absoarba energia


oscilatiilor;

introducerea in transmisie a unui element care sa asigure caracterul neliniar al


caracteristicii elastice a transmisiei.

Cea mai simpla metoda consta in combinarea unui element elastic suplimentar cu un element
de amortizare.

Dispunerea izolatorului pentru vibratii de torsiune


1-amortizor de vibratii; 2-arcuri
Prin introducerea in partea condusa a ambreiajului a elemntelor elastice suplimentare, descrise
mai inainte, se inlatura posibilitatea aparitiei rezonantei de inalta frecventa. Pentru imbunatatirea
calitatilor de izolare se recomanda ca elementul elastic suplimentar sa aiba o caracteristica neliniara,
obtinuta cel mai frecvent prin inserierea mai multor arcuri cu intrare succesiva in functiune. Cum
rigiditatea elementului elastic nu poate fi coborata sub o anumita limita, eficacitatea lui scade in cazul
frecventelor joase. De aceea pe langa elementul elastic suplimentar se utilizeaza si un amortizor
pentru inlaturarea aparitiei rezonantei de joasa frecventa.
Amortizorul montat in paralel cu arcurile elementului elastic suplimentar, impreuna cu care
formeaza izolatorul de vibratii de torsiune
este realizat de regula cu
frecare uscata, sub forma unui pachet de discuri stranse axial si cu miscari relative de rotatie.
2.2 Cerintele impuse ambreiajului
Pentru a putea sa-si indeplineasca rolurile mentionate, ambreiajele trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
a) La decuplare:
-

sa permita decuplarea completa si rapida a motorului de transmisie, pentru a da


posibilitatea schimbaii treptelor fara socuri si pentru a preintampina uzura prematura a
ambreiajului prin existenta frecarii mecanice dintre suprafetele in contact atunci cand
automobilul este oprit cu motorul in functiune;

decuplarea sa se faca cu eforturi reduse, fara a necesita o cursa prea mare la pedala
(120200 mm). Forta la pedala necesara declupari nu trebuie sa depaseasca 150 N la
autoturisme si 250 N la autocamioane si autobuze ;

Daca decuplarea nu este completa, schimbarea treptelor se face cu zgomot, deoarece rotile
dintate ale schimbatorului de viteze se afla sub sarcina partiala. Acest lucru conduce la uzura partilor
frontale ale dintilor pinioanelor sau cuplajelor. De asemenea, la o decuplare incompleta, cu
schimbatorul de viteze intr-o treapta oarecare si motorul in functiune, se produce patinarea
ambreiajului care are drept urmare incalzirea sa si uzarea garniturilor de frecare.
b) La cuplare:

sa asigure o cuplare progresiva a motorului cu transmisia, pentru a evita pornirea brusca


din loc a automobilului si socurile in organele transmisiei;

sa permita eliminarea caldurii care se produce in timpul procesului de cuplare la patinarea


ambreiajului;

sa asigure in stare cuplata o imbinare perfecta intre motor si transmisie, pentru a putea
transmite integral momentul maxim al motorului fara patinare.

Daca cuplarea ambreiajului nu se face progresiv apar acceleratii mari la demararea


automobilului, care au o influenta negativa asupra pasagerilor si incarcaturii.
Pentru functionarea normala a ambreiajului, caldura degajata ca urmare a patinarii
ambreiajului trebuie eliminata pentru a se evita incalzirea garniturilor de frictiune si scaderea
coeficientului de frecare . Scaderea coeficientului de frecare are drept consecinta patinarea
ambreiajului si pe timpul deplasarii normale, ceea ce conduce la cresterea excesiva a temperaturii
pieselor ambreiajului si deteriorarea lor.
Pentru ca ambreiajul sa poata asigura o cuplare completa chiar si in cazul uzarii garniturilor de
frictiune sau detensionarii arcurilor, momentul de calcul al ambreiajului se adopta mai mare decat
momentul maxim al motorului.
c) Conditii generale:
-

sa aiba durata de serviciu si rezistenta la uzare cat mai mare;

sa aiba o greutate proprie cat mai redusa;

sa ofere siguranta in functionare;

sa amortizeze vibratiile care se produc in transmisie;

sa aiba o constructie simpla si ieftina;

modificari reduse ale parametrilor de baza pe timpul functionarii;

sa transmita un moment cat mai mare, avand dimensiuni reduse;

sa fie echilibrat dinamic;

sa aiba mentenanta simpla.

2.3 Clasificarea ambreiajelor


Ambreiajele utilizate la automobile, se clasifica , dupa principiul de functionare ca in figura
urmatoare:

Clasificarea ambreiajelor dupa principiul de functionare


Dupa tipul mecanismului de comanda, ambreiajele pot fi:

Tipuri de mecanisme de comada ale ambreiajelor


La ambreiajele mecanice, legatura dintre partea conducatoare si partea condusa se face prin
utilizarea fortei de frecare.
La ambreiajele hidrodinamice, intalnite la unele automobile moderne, legatura dintre partea
conducatoare si partea condusa se realizeaza prin intermediul unui lichid, dupa principiul masinilor
hidraulice rotative. Ele constau in asocierea unei pompe centrifuge si a unei turbine intr-un singur
agregat.
La ambreiajele electromagnetice, legatura dintre partea conducatoare si partea condusa se
realizeaza cu ajutorul pulberii magnetice.
B Ambreiajele hidrodinamice
Ambreiajele hidrodinamice se folosesc la unele tipuri de automobile moderne datorita unor
avantaje pe care le prezinta: demarare mai lina a automobilului, amortizarea oscilatiilor de rasucire si
deplasarea in priza directa chiar la viteze foarte reduse. .
Ambreiajul hidrodinamic este format dintr-un rotor-pompa, montat pe arborele motor in locul
volantului si din rotor-turbina, montat pe arborele condus. Cele doua componente au la partea
exterioara palete radiale plane . Intregul ansamblu este inchis intr-o carcasa etansa, umpluta in
proportie de 85%cu ulei mineral pentru turbine.
In momentul in care motorul incepe sa functioneze, va antrena si rotorul-pompa iar uleiul care
se gaseste intre paletele sale, sub actiunea fortei centrifuge este impins catre periferie si obligat sa
circule in sensul de rotatie, adica uleiul va trece din rotorul-pompa in rotorul-turbina apasand asupra
paletelor lui in miscare .
La demarare cand automobilului inca nu este in miscare , turatia rotorului-turbina este zero. La
o viteza a rotorului turbina egala cu a rotorului-pompa, uleiul nu va mai circula, deoarece cele doua
forte centrifuge vor fi egale . Particulele vor trece din rotorul- pompa in rotorul-turbina numai in cazul
in care rotorul turbina se va roti mai incet decat rotorul pompa .

Existenta alunecarii face ca, in toate cazurile, ambreiajul hidraulic sa transmita un moment
oarecare la sistemul de rulare al automobilului si sa nu fie posibila niciodata o decuplare completa a
motorului de transmisie, iar schimbarea treptelor de viteza sa fie anevoioasa. Din acest motiv, la
automobilele cu cutii de viteza in trepte, ambreiajul hidraulic se utilizeaza impreuna cu un ambreiaj
mecanic auxiliar, care sa asigure o declupare completa intre motor si transmisie. Utilizarea
ambreiajului hidraulic fara ambreiajul mecanic este permisa numai la automobilele echipate cu cutii de
viteze planetare, la care schimbarea treptelor de viteza se face prin franarea unor elemente ale
transmisiei planetare .

Ambreiaj hidraulic
1-turbina; 2-rotor pompa; 3-arbore cotit; 4-arbore primar;
5-canal central; 6-palete

Pompa si turbina sunt inchise intr-o carcasa umpluta intr-o anumita proportie cu ulei de
turbina.
Cand motorul roteste pompa, uleiul care se gaseste intre paletele sale este impins din centru
catre periferie sub actiunea fortei centrifuge si, imprimandui-se o circulatie in sensul sagetilor, este
impins spre paletele turbinei. Aici, pe de o parte imprima uleiului aflat intre paletele turbinei o
circulatie in sensul sagetilor, iar pe de alta parte exercita asupra paletelor turbinei o presiune
corespunzatoare energiei cinetice acumulate. Aceasta presiune, in raport cu axul turbinei, creeaza un
cuplu care, cand este suficient de mare, invinge rezistenta la inaintare a autoturismului.

Cand turbina incepe sa se roteasca, uleiul cuprins intre paletele sale este si el supus fortei
centrifuge, care insa ii imprima o circulatie intr-un sens invers fata de cel indicat in figura. De aceea
cand turatia turbinei este egala cu turatia pompei, uleiul nu mai circula dinspre pompa in turbina. Deci,
transmiterea momentului motor este posibila numai cand turatia turbinei este mai mica decat turatia
pompei.
Diferenta dintre turatia pompei si turatia turbinei se numeste alunecare, iar marimea ei
exprima diferenta dintre puterea pompei si piterea turbinei. Alunecarea maxima apare atunci cand
motorul functioneaza iar automobilul sta pe loc, pe cand alunecarea minima apare in timpul deplasarii
autoturismului, la regimul de functionare in care poate fi transmis momentul motor maxim.
La franare si la deplasarea automobilului prin inertie, turatia turbinei este mai mare decat
turatia pompei. In acest caz, lichidul circula in ambreiajul hidraulic in sens invers decat cel indicat in
figura, iar ambreiajul transmite de la motor la cutia de viteze si in restul transmisiei un moment de
franare.

C Ambreiajele electromagnetice
Pentru usurarea conducerii automobilelor a luat extindere in ultimul timp, o data cu folosirea
cutiilor de viteze hidrodinamice, utilizarea ambreiajelor cu comanda automata. Dintre acestea fac
parte si ambreiajele electromagnetice, a caror constructie poate sa difere in functie de modul in care
se realizeaza legatura dintre partea condusa si partea conducatoare si anume :
- ambreiajele cu umplere magnetica, la care solidarizarea partii conduse cu cea conducatoare
se realizeaza prin magnetizarea pulberii, care umple cavitatea interioara a ambreiajului;
- ambreiajele fara pulbere magnetica, la care forta de cuplare este data de un electromagnet
alimentat de sursa de curent a automobilului .
In ambreiajele din prima categorie corpul de lucru il constituie pulberea magnetica de fier, care
se afla intr-un spatiu inelar .
Acest spatiu care leaga partea conducatoare a ambreiajului de cea condusa, se afla dispus
intre polii unor electromagneti. Prin conectarea infasurarii de excitatie, alimentata de curentul furnizat
de bateria de acumulatoare, particulele de pulbere se concentreaza de-a lungul liniilor de forta
magnetice, formand niste lanturi magnetice care rigidizeaza pulberea transformand-o intr-un corp
solid.
Sistemul de cuplare este este incorporat in volant , executat din otel si constituind impreuna
cu discul, circuitul magnetic al ambreiajului .
Intre peretele interior al volantului si degajarea discului este dispusa bobina de excitatie,
alimentata cu curent electric de la motor, cu care este cuplata prin intermediul inelului de contact .
Acest inel este protejat de capacul izolator pe care se afla montata si peria din cupru grafiat.
Intre peretele interior al volantului si discul solidar cu el este realizat un spatiu de lucru in care se
dispune marginea superioara a elementului condus executat din placi subtiri din tabla de otel si care,
prin intermediul butucului sau canelat, este montat pe arborele primar al cutie de viteze. Pulberea
magnetica este mentinuta in spatiul de lucru cu ajutorul garniturilor de protectie al bucsei .Capatul
canelat al arborelui primar este sprijinit de de rulment. Periferia volantului este prevazuta cu coroana
dintata cu care se angreneaza pinionul motorului electric de pornire .
Ca pulbere magnetica se foloseste , in general fierul carbonic. Momentul motor transmis de
ambreiaj poate fi reglat progresiv, in functie de intensitatea curentului electric care circula prin bobina
de excitatie. Astfel, la mersul in gol al motorului, tensiunea generatorului de curent este insuficienta iar
curentul care patrunde in bobina de excitatie are o valoare mica, ceea ce face ca ambreiajul sa ramana
decuplat. Pe masura ce turatia motorului creste, se mareste si tensiunea generatorului iar ambreiajul

se cupleaza lin. Calitatile de cuplare lina nu se modifica timp indelungat in exploatare ; nefiind nevoie
de reglarea jocurilor, solicitarile dinamice ale transmisiei raman reduse in acest fel. De asemenea,
neexistand frecari ale partilor de cuplare, uzura acestui ambreiaj este redusa.
Principalul incovenient al ambreiajelor de acest tip este momentul de inertie mare al
elementului condus, fapt ce face dificila schimbarea vitezelor. Acest dezavantaj poate fi inlaturat prin
utilizarea unui disc condus subtire cu moment de inertie mic. O alta dificultate o reprezinta mentinerea
pe perioada indelungataa a proprietatilor feromagnetice si anticorozive ale pulberii.
La ambreiajele electromagnetice fara pulbere, efectul de cuplare se obtine prin unirea
volantului cu discul condus montat pe arborele primar al cutiei de viteze pe ale carui caneluri se
deplaseaza.
Cea mai eficienta metoda de marire a rezistentei la uzura a suprafetelor de frecare consta in
utilizarea garniturilor de frictiune pe baza de azbest sau din materiale metaloceramice. In acest caz
insa, adaosul necesar pentru uzura garniturilor de frictiune duce la aparitia unui joc mai mare intre
miez si indus . Prezenta aerului in acest spatiu maresste mult rezistenta magnetica a sistemului si duce
la cresterea dimensiunilor si greutatii ambreiajului.
Pentru exemplificare se prezinta cateva tipuri de ambreiaje electomagnetice.
a Ambreiajul electromagnetic Ferlec
La acest tip de ambreiaj forta necesara blocarii discului de ambreiajintre volant si placa de
presiune este furnizata de un electromagnet incorporat de regula in volant. Ambreiajul nu are pedala,
decuplarea si cuplarea facandu-se odata cu actionarea manetei schimbatorului de viteze.
Ambreiajul Ferlec se compune din mai multe grupe de piese si anume:
- grupa volant-placa intermediara, care cuprinde volantul si placa intermediara. Volantul este
montat pe arborele cotit si este prevazut cu coroana pentru pornirea cu demarorul si bobina. Placa
intermediara este montata rigid la volant prin buloane;
- grupa placheta de antrenare-placheta de presiune, care cuprinde placheta 4 si placa de
presiune. Placheta si placa de presiune sunt asamblate. De placa de presiune este fixat mansonul cu
inele colectoare (catod, respectiv anod), care primesc curentul necesar prin periile corespunzatoare.
Curentul este dirijat la bobina electromagnetului prin placheta 4.
- grupul discului de frictiune, format din discul de frictiune montat pe arborele primar al cutiei
de viteze si din placile de frictiune montate pe acest disc. La montaj, discul intra in golul placii
intermediare, iar placile de frictiune intre placa intermediara si placa de presiune.

Ambreiaj electromagnetic Ferlec


1-volant; 2-corana; 3-bobina; 4-placheta; 6-placa intermediara; 7-placi de frictiune; 8,11-perii
colectoare; 9-arbore primar al cutiei de viteze; 10,12-inele colectoare; 13-placa de presiune; 14-arbore
cotit; 15-disc
La trecerea curentului, grupul volant-placa intermediara atrage si antreneaza in rotatie grupul
placheta de antrenare-placa de presiune, ceea ce are ca urmare blocarea discului ambreiajului si
antrenarea arborelui primar al cutiei de viteze.
b Ambreiajul electromagnetic simcamatic
Si acest ambreiaj este fara pedala de actionare. Si el cuprinde grupuri de piese:
-

grupa volant-armatura care cuprinde volantul si armatura (placa fixa), solidarizate prin
carcasa. Armatura se roteste odata cu volantul, dar nu se poate deplasa axial.

grupa disc de presiune-electromagnet, care cuprinde discul de presiune solidarizat cu un


electromagnet, ambele fiind sustinute de carcasa. Ambele piese se rotesc odata cu
volantul, dar se pot deplasa si axial. Electromagnetul ese prevazut cu perii si colectoare;

grupa discului de ambreiaj cu garniturile de frecare, fixat prin butuc canelat pe arborele
primar al cutiei de viteze.

Ambreiaj simcamatic
1-disc de ambreiaj, 2-armatura fixa; 3-clector; 4-perii; 5-electromagnet;
6-disc de presiune; 7-joc deplasare axiala; 8-volant; 9-carcasa;
10-arborele primar al cutiei de viteze
Cand curentul trece prin electromagnet, acesta este atras de armatura fixa si, parcurgand
distanta 7, impinge discul de presiune spre volant, ceea ce permite trecerea miscarii de la volant la
cutia de viteze.
c Ambreiajul cu pulbere magnetica
Ambreiajul cu pulbere magnetica fara remanenta se compune din trei grupe de piese:
-

grupa pieselor conducatoare, antrenate de motor: volantul cu coroana dintata pentru


pornire; carcasa, asamblata cu volantul; pulberea magnetica;

grupa pieselor conduse, care preiau miscarea si antreneaza cutia de viteze: discul
ambreiajului solidarizat printr-un butuc cu caneluri interioare pe arborele primar al cutiei
de viteze. Marginea exterioara a discului este introdusa in spatiul dintre volant si discul
obturator;

grupa pieselor necesare alimentarii cu curent electric a bobinei: perie si inel de contact
fixat pe carcasa. Curentul electric este furnizat de generatorul de curent al autoturismului.

La turatii mici, ambreiajul cu pulbere magnetica este decuplat, deoarece curentul slab care
trece prin bobina de excitatie nu poate magnetiza pulberea. Pe masura cresterii turatiei motorului, se
mareste si intensitatea curentului care intra in bobna, provocand prin magnetizarea pulberii blocarea
progresiva a discului ambreiajului. Debreierea la schimbarea vitezelor se face prin intreruperea
curentului ce alimenteaza bobina de catre maneta schimbatorului de viteze, cu ocazia schimbarii
treptei de viteza.
D Ambreiaje combinate
Pentru marirea confortului, la multe autoturisme moderne, se utilizeaza ambreiaje combinate,
care permit automatizarea actionarii lor.
Abreiajele combinate sunt formate, de regula, dintr-un ambreiaj cu frictiune, combinat cu un
ambreiaj centrifugal, hidraulic sau electromagnetic.
La ambreiajul combinat mecanic-centrifugal, pentru pornirea din loc se foloseste un ambreiaj
centrifugal, iar pentru schimbarea vitezelor, un ambreij monodisc cu frictiune, montat in serie.
La automobilele echipate cu schimbatoare de viteze obisnuite, ambreiajul hidrulic se foloseste
impreuna cu un ambreiaj mecanic cu frictiune. Necesitatea utilizarii unui ambreiaj cu frecare se explica
prin faptul ca, datorita alunecarii permanente dintre rotoarele pompei si turbinei, in ambreiajul
hidraulic, chiar la turatii mici, exista un moment care, desi mic, ingruneaza cuplarea rotilor dintate sau
produce socuri asupra lor. Folosirea ambreiajului hidraulic este posibila cand automobilul are un
schimbator de viteze cu roti planetare, care permite schimbarea vitezelor sub sarcina.
In cazul ambreiajului combinat hidrulic-mecanic, ca ambreij de pornire, se fofloseste ambreiajul
hidraulic, iar pentru schimbarea vitezelor, ambreiajul mecanic cu frictiune.

Ambreiaj combinat hidraulic-mecanic


1-arbore cotit; 2-pompa centrifuga; 3-turbina; 4-sensul circuitului fluidului in pompa la tractiune; 5sensul circuitului fluidului in turbina la tractiune; 6-buson de umplere;
7-ambreiaj mecanic; 8-arbore primar; 9-garnitura

2.4 Ambreiajele mecanice


Principiul de functionare.
Ambreiajul mecanic functioneaza pe baza fortelor de frecare care apar intre doua sau mai
multe perechi de suprafete sub actiunea unei forte de apasare.
Partile componente ale unui ambreiaj sunt grupate astfel : partea conducatoare; partea
condusa; mecanismul de actionare .

Schema de principiu a ambreiajului mecanic


1-volant; 2- disc de frictiune (condus); 3- disc de presiune; 4-urechile placii de presiune; 5urechile din carcasa placii de presiune;6-parghii de debreiere; 7-mansonul rulmentului de presiune; 8rulmentul de presiune; 9-arcurile ambreiajului; 10-garnitura termpizolanta; 11-carcasa; 12-orificii de
evacuare a uleiului

Partea conducatoare a ambreiajului este solidara la rotatie cu volantul motorului iar partea
condusa cu arborele ambreiajului. Pe volantul motorului este apasat discul condus de catre discul de
presiune datorita fortei dezvoltate de arcuri. Discul condus se poate deplasa axial pe canelurile
arborelui ambreiajului. Discul de presiune este solidar la rotatie cu volantul prin intermediul carcasei.
Partea conducatoare a ambreiajului este formata din piesele cae sunt permanent in legatura cu
motorul (se rotesc intotdeauna cand piesele motorului functioneaza): volant, discul de presiune,
carcasa si arcurile de presiune.
Partea condusa se compune din piesele care sunt in legatura cu transmisia automobilului:
discul condus cu garniturile de frecare si arborele ambreiajului .
Mecanismul de actionare este compus din piesele care transmit comanda de actionare a
ambreiajului.
Prin frecarea ce ia nastere intre suprafetele de contact ale volantului si discul de presiune pe
de o parte, respectiv suprafetele discului condus pe de alta parte, momentul motor este transmis
arborelui primar al cutiei de viteze si mai departe, prin celelalte organe ale transmisiei, la rotile
motoare.
Daca se apasa asupra pedalei mecanismului de comanda al ambreiajului , forta se transmite
prin parghia cu furca la mansonul discului de presiune si invingand forta dezvoltata de arcuri,
departeaza discul de frecare, iar momentul motor nu se transmite mai departe; aceasta este pozitia
decuplat a ambreiajului .
Cuplarea din nou a ambreiajului se realizeaza prin eliberarea lina a pedalei, dupa care arcurile
vor apasa din nou discul de presiune pe discul condus, iar acesta din urma pe volant .
Atata timp cat intre suprafetele de frecare ale discurilor si volant nu exista o apasare mare,
forta de frecare care ia nastere intre aceste suprafete va fi mica. In acest caz, ambreiajul nu va putea
transmite intregul moment motor si in consecinta, va exista o alunecare intre volant si discul condus,
motiv pentru care discul va avea o turatie mai mica. Aceasta este perioada de patinare a ambreiajului.
In aceasta situatie se va transmite prin ambreiaj numai o parte din momentul motor. In perioada de
patinare a ambreiajului, o parte din energia mecanica se transforma in energie termica, iar ambreiajul
se incalzeste, producand uzura mai rapida a garniturilor de frecare ale discului condus .
La eliberarea completa a pedalei ambreiajului, forta de apasare dezvoltata de arcuri este
suficient de mare pentru a se transmite in intregime momentul motor.
Clasificarea ambreiajelor mecanice

Criterii de clasificare a ambreiajelor mecanice

Dupa forma geometrica a suprafetelor de frecare , ambreiajele pot fi: cu discuri, cu


conuri si speciale .

Dupa numarul arcurilor de presiune si modul de dispunere a lor, ambreiajele pot fi: cu
mai multe arcuri dispuse periferic si cu un singur arc central .

Dupa numarul discurilor conduse, ambreiajele pot fi ; cu un disc, cu doua discuri si cu


mai multe discuri .

Dupa modul de obtinere a fortei de apasare, ambreiajele pot fi: cu arc, semicentrifugale
sau centrifuale.

Dupa conditiile de lucru ale suprafetelor de frecare, ambreiajele pot fi : uscate sau in
ulei .

Dupa tipul mecanismului de comanda, ambreiajele pot fi cu comanda: mecanica ,


hidraulica , cu servomecanism si automata.

Dupa modul de realizare a debreierii, ambreiajele pot fi: cu debreire manuala,


semiautomata, automata.

Ambreiajele conice s-au utilizat la automobilele de tip vechi. Datorita faptului ca momentul
de inertie a partii conduse a acestor ambreiaje este mare, in prezent ele nu se mai utilizeaza ca
mecanisme independente pe automobile. In schimb ele se folosesc uneori ca mecanisme auxiliare ale
schimbatoarelor de viteze automate, sau ca ambreiaje pentru masini agricole: motosape,
motocultivatoare, motocositoare, etc.
Ambreiajele cu discuri sunt cele mai utilizate la automobilele actuale datorita constructiei
simple, greutatii reduse si a unui moment de inertie a partii conduse mai mic.

Ambreiajele monodisc sunt cele mai raspandite la autoturisme si autocamioane, deoarece


momentul motor transmis este relativ mic. Pentru autocamioanele si autospecialele de mare
capacitate se utilizeaza ambreiaje bidisc, in timp ce ambreiajele polidisc se folosesc doar ca
mecanisme auxiliare la schimbatoarele de viteze automate.
Ambreiajele speciale se utilizeaza mai ales ca mecanisme auxiliare la schimbatoarele de
viteze automate. Din aceasta grupa fac parte ambreiajele cu banda si cu saboti.
Ambreiajele semicentrifugale realizeza forta de apasare dintre suprafetele de frecare atat
cu arcuri periferice cat si cu ajutorul fortelor centrifuge ale unor contragreutati, cu care sunt prevazute
parghiile de decuplare.
Ambreiajele centrifugale folosesc pentru obtinerea fortei de apasare dintre suprafete, in
general, forta arcurilor, iar pentru decuplare si cuplare forta centrifuga a unor contragreutati.
Tipuri constructive de ambreiaje mecanice
1. Ambreiajul monodisc simplu cu arcuri periferice
Ambreiajele mecanice intalnite in constructia de automobile mici si mijlocii, sunt ambreiaje cu
arcuri.
Acestea pot fi de doua tipuri:

Fig. 2.4 Ambreiaje mecanice cu arcuri


Ambreiajul monodisc cu arcuri periferice inca este utilizat la autoturisme si autocamioane
datorita faptului ca are greutatea cea mai redusa si constructia cea mai simpla.
Greutatea acestui tip de ambreiaj (fara carter) este de 0,30,6% din greutatea autocamionului si
0,40,8% din greutatea de fabricatie a autoturismului. Utilizarea lui este limitata de momentul maxim
care poate fi transmis si care nu trebuie sa depaseasca 7080 daN.m.
Arcurile periferice sunt dispuse echidistant pe periferia discului de presiune. Sunt arcuri
elicoidale din sarma trasa cu caracteristica liniara. Starile de functionare ale ambreiajului sunt
determinate prin modificarea sagetii elastice a arcurilor cu ajutorul parghiilor de debreiere.
In stare normala ambreiajul este cuplat. Aceasta stare este efectul arcurilor de presiune,
care, montate precomprimat intre carcasa si discul de presiune, in tendinta de destindere, vor realiza
strangerea discului condus intre volant si discul de presiune.
Decuplarea ambreiajului se obtine cand in partea de comanda se dezvolta o forta F d sub
actiunea careia mansonul de decuplare, deplasat axial spre stanga, va roti parghiile de decuplare, in
sens orar. Simultan cu preluarea de catre parghiile de decuplare a fortelor elastice ale arcurilor, prin
comprimarea suplimentara a arcurilor, discul de presiune este deplasat axial spre stanga, pana cand
se desface contactul cu frecare dintre partile conducatoare si condusa. Astfel se obtine strea de
debreiere (decuplarea motorului de transmisie). Ambreierea dupa debreiere (recuplarea motorului la
transmisie) se obtine prin anularea fortei de decuplare F d din partea de actionare, cand prin
destinderea arcurilor in starea anterioara decuplarii, se realizeaza contactul cu frecare dintre partea
conducatoare si partea condusa.

Ambreiaj monodisc cu arcuri periferice


1-arborele cotit al motorului; 2-volant; 3-suruburi; 4carcasa; 5-disc de presiune; 6-parghii de
decuplare; 7-arcuri periferice; 10-disc condus; 11-arborele ambreiajului; 12-manson de decuplare;
13parghie de comanda
Cand ambreiajul se afla in pozitia cuplat, intre rulmentul de presiune si suruburile de reglaj
ale capetelor interioare ale parghiilor de debreiere trebuie sa existe unjoc de 24 mm. Acest joc permite
o cuplare sigura a ambreiajului si la uzarea garniturilor de frecare. De asemenea, acest joc mai permite
ca rulmentul de presiune sa nu se roteasca in timpul cat ambreiajul este cuplat, reducand prin aceasta
uzura lui.
Fata de ambreiajele mecanice cu arc central diafragma, ambreiajele cu arcuri periferice
prezinta urmatoarele dezavantaje:
-

apasarea discului de frictiune pe suprafata de frecare se face neuniform;

montarea arcurilor impune o serie de prevederi constructive speciale;

parghiile de decuplare impun operatii laborioase de reglare;

datorita caracteristicilor constructive ale arcurilor, creste gabaritul axial;

fiabilitatea este mai redusa datorita existentei unui numar mare de piese si cuple mobile cu
frecare ce intra in componenta mecanismului ambreiaj;

actionarea este mai greoaie, deoarece forta necesara mentinerii ambreiajului in pozitie
decuplata este pozitie decuplata este mai mare la acest tip de ambreiaj.

Din aceste considerente, dupa anul 1980 s-a renuntat treptat la utilizarea ambreiajelor cu
arcuri periferice in favoarea ambreiajelor cu arc central diafragma.

Ambreiaj GF 420KR/W GSZ


1-rulmentul de sprijin al arborelui; 2-volant; 3-coroana volant; 4-disc condus; 5-disc de
presiune; 6-carcasa; 7-arcuri de presiune; 8-rulment de presiune; 9-arbore ambreiaj; 10-parghii de
debreiere; 11-butuc disc condus; 12-inel de debreiere
Un caz deosebit il prezinta ambreiajul monodisc simplu GF 420KR/W GSZ utilizat la
autovamioanele ROMAN echipate cu motoare MAN-D2156 HMN la care capetele interioare ale
parghiilor de debreiere nu mai sunt actionate direct de rulmentul de presiune, ci prin intermediul unui
inel de debreiere, montat pe capetele celor sase parghii de debreiere, cu ajutorul unor arcuri.
De asemenea la acest ambreiaj exista doua randuri de arcuri periferice. Aceasta solutie
permite obtinerea unei forte de apasare mare cu arcuri de presiune mai putin rigide.
2. Ambreiajul monodisc simplu cu arc central conic sau cilindric
La acest tip de ambreiaj, forta de apasare dintre suprafetele de frecare se realizeaza de catre
un arc central de forma conica sau cilindrica cu sectiunea dreptunghiulara, patrata sau circulara.
Discul 4 este fixat pe volant cu suruburi. In orificiul central al discului de presiune este introdus
discul de reazem. Fiaxarea intre ele se face prin intermediul unor suruburi si saibe. Jocul dintre
rulmentul de presiune si bucse se face prin intermediul unor garnituri.

Concomitent cu stabilirea jocului necesar dintre rulmenul de presiune si bucse se regleaza si


forta de apasare a arcului central conic. Prin micsorarea numarului de garnituri, arcul se comprima.
Astfel, forta de apasare a arcului variaza foarte putin in procesul de exploatare indiferent de uzura
garniturilor discului condus. Discul de presiune este solidar la rotatie cu discul 4 prin intermediul a
patru bolturi de sectiune dreptunghiulara care patrund in locasurile prevazute in discul 4. Aceste
bolturi servesc drept elemente de ghidare la deplasarea axiala a discului de presiune.
Discul condus, prevazut cu garnituri de frecare, este solidar la rotatie si se poate deplasa axial
pe canelurile arborelui primar al schimbatorului de viteze.
Arcul central se sprijina cu un capat pe discul de reazem, iar cu celalalt, prin intermediul unei
saibe, pe flansa bucsei montata liber in orificiul discului de reazem. La partea din fata a bucsei este
montat suportul parghiilor de debreiere, format din doua saibe, mentinute pe bucse de un inel de
blocare. In suport sunt montate un numar de aproximativ 20 de parghii lamelare de debreiere. Fiecare
parghie are prevazut la capatul interior un orificiu, in care se gaseste cate o bila, care mentine parghia
in suport.Arcul central actioneaza prin bucsa asupra parghiilor lamelare de debreiere, care se sprijina
in proeminenta inelara a discului de sprijin. Bucsa fiind deplasata spre dreapta de catre arcul central,
odata cu ea se vor deplasa si capetele interioare ale parghiilor lamelare, care rotindu-se in jurul
proeminentei a vor apasa asupra discului de presiune in proeminenta inelara b, care la randul sau va
apasa discul condus pe volant.
La decuplare, mansonul se deplaseaza spre stanga si odata cu el si rulmentul de presiune, care
preseaza bucsa, iar aceasta la randul ei comprima arcul central si deplaseaza capetele interioare ale
parghiilor lamelare, anuland actiunea lor asupra discului de presiune. In aceasta situatie, cele trei
arcuri periferice vor departa discul de presiune de discul condus, realizandu-se astfel decuplarea
ambreiajului.
Ambreiajul cu arc central prezinta avantajul amplificarii fortei data de arc in raportul bratelor
parghiilor. In felul acesta cu ajutorul unui singur arc, care dezvolta o forta redusa, se obtine asupra
discului de presiune o apasare mare, care permite ambreiajului sa transmita un moment motor mare.
Datorita faptului ca parghiile lamelare sunt foarte elastice, progresivitatea ambreiajului la
cuplare creste.
In cazul ambreiajelor cu arc central, prin faptul ca arcul central este dispus la o anumita
distanta de discul de presiune (a carui temperatura poate creste mult in timpul patinarii ambreiajului)
nu prezinta pericol de incalzire.

Ambreiaj monodisc simplu cu arc central


1-volant; 2-butucul ambreiajului; 3-disc condus; 4-disc; 5-garnituri; 6-saibe;
7- suruburi; 8disc de frictiune; 9-bile; 10,18-saibe; 11-rulment de presiune; 12-manson; 13-bucse; 14-arc central; 15parghii lamelare (de debreiere); 16-disc de presiune;
17-arcuri periferice;
3. Ambreiajul monodisc cu arc central tip diafragma
La ambreiajul cu arc central diafragma, rolul arcurilor de presiune si al parghiilor de decuplare
este indeplinit de un arc central de forma speciala.
Arcul central diafragma este un disc subtire din otel, de forma tronconica, avand o serie de
brate elastice formate din taieturi radiale.
La ambreiajele mecanice cu arc central diafragma, in functie de sensul de actionare al fortei de
decuplare, se disting doua tipuri:
-

ambreiaj mecanic cu arc central diafragma decuplabil prin comprimare;

ambreiaj mecanic cu arc central diafragma decuplabil prin tractiune.

La majoritatea autoturismelor si a autoutilitarelor usoare, se utilizeaza ambreiaj mecanic cu arc


central diafragma decuplabil prin comprimare .
In figura urmatoare este prezentat un ambreiaj mecanic cu arc central si diafragma ansamblat:

Ambreiaj mecanic cu arc central diafragma


1-parte conducatoare; 2-volant; 3-suruburi; 4-carcasa; 5-disc de presiune;
6-parghii de decuplare; 7-disc condus; 9-diafragma; 11-arbore; 13-parghie
In mecanismul de mai sus, arcul se sprijina, prin cercul bazei mari pe discul de presiune si, prin
reazemul 8 din zona mediana, de carcasa. Situarea arcului in diferite pozitii in caracteristica elastica,
corespunzatoare starilor de functionare, se obtine prin modificarea inaltimii trunchiului de con la
actionarea cu o forta deformatoare asupra cercului bazei mici.

Ambreiaj mecanic cu arc central diafragma decuplabil prin comprimare


1-volant; 2-carcasa ambreiajului; 3-disc de presiune; 4-arc diafragma; 5-lamele elastice; 6-pedala; 7parghie de debreiere; 8-manson de decuplare; 9-disc condus
Solidarizarea in rotatie dintre discul de presiune si carcasa se face prin intermediul lamelelor
elastice multiple, care permit si translatiile relative dintre disc si carcasa necesare decuplarii si
compensarii uzurilor.
In stare cuplata (starea normala a ambreiajului), arcul diafragma precomprimat intre discul de
presiune si carcasa, apasa prin diametrul bazei mari asupra discului de presiune, exercitand astfel forta
de apasare necesara mentinerii ambreiajului in stare cuplata. Fata de carcasa, arcul se sprijina prin
intermediul peoeminentei circulare a ambutisata pe carcasa.
Pentru decuplare, prin apasarea pedalei este determinata rotirea parghiei de debreiere, ce este
articulata fata de carterul ambreiajului; mansonul de decuplare se deplaseaza axial spre stanga,
actioneaza arcul diafragma in zona cercului bazei mici si se roteste in raport cu articulatia de pe
carcasa. Ca urmare a rotirii arcului in sens orar, rezemat pe coroana inelara b fixata pe carcasa,
inceteaza actiunea de apasare asupra discului de presiune si, prin lamele multiple, cu rol de arcuri
readucatoare, discul de presiune se retrage spre carcasa, realizandu-se astfel decuplarea ambreiajului
prin desfacerea legaturii cu frecare dintre discul condus si suprafetele connducatoare de frecare ale
volantului si discului de presiune.

Ambreiaje cu arc central si diafragma ansamblate


4. Ambreiajul monodisc semicentrifugal
Ambreiajul monodisc semicentrifugal este o varianta a ambreiajului monodisc simplu cu arcuri
periferice.
Diferenta dintre un ambreiaj monodisc semicentrifug si unul simplu consta in forma
constructiva diferita a parghiilor de deculplare, care sunt prevazute la capetele exterioare cu cate o
contragreutate. Datorita acestor contragreutati, la rotatia ambreiajului iau nastere forte centrifuge,
care tind sa roteasca parghiile de declupare in jurul axelor lor, in sens invers acelor de ceasornic,
marind astfel forta de apaasare a discului de presiune.

Fata de ambreiajul
urmatoarele avantaje:

cu

arcuri

periferice,

ambreiajul

monodisc

centrifugal

prezinta

datorita faptului ca o parte din fprta totala de apasare este creata de contragreutati, forta
care va trebui sa fie dezvoltata de arcurile de presiune va fi mai redusa. Rezulta deci ca,
pentru aceeasi forta totala de apasare vor fi necesare arcuri mai putin rigide, ceea ce cere
din partea conducatorului auto un efort mai mic pentru actionarea ambreiajului, deci o
manevrare mai usoara.

mentinerea ambreiajului in stare decuplata nu necesita o forta prea mare.

Acest ambreiaj prezinta si unele dezavantaje atat la turatii scazute, cat si la turatii ridicate.
-

forta de apasare totala asupra discului de presiune creste cu cresterea turatiei. Astfel, la
turatii mari ale motorului, valoarea fortelor centrifuge fiind mare, ambreiajul nu mai
protejeaza celelalte organe ale transmisiei la suprasarcini.

in conditii grele de exploatare, cand motorul functioneaza cu turatie mica, datorita fortei de
apasare insuficienta, ambreiajul patineaza iar momentul motor nu se transmite in
intregime transmisiei automobilului.

Aceste dezavantaje au restrans folosirea ambreiajelor semicentrifuge. In prezent se folosesc


rar la autoturisme, iar la autocamioane au fost inlocuite aproape complet. La automobilele roanesti au
fost utilizare la autocamioanele usoare din familia SR (SR 131, 132).
In figura urmatoare este prezentata solutia initiala utilizata la autocamionul

SR 131.

Prin apasarea completa a pedalei ambreiajului, discul de presiune se deplaseaza intrerupand


legatura intre motor si cutia de viteze. Forta de apasare asupra discului condus este creata de arcuri si
de fortele centrifuge ale contragreutatilor.
Elementele care asigura forta de apasare asupra discului de presiune sunt in functie de turatia
motorului: cand turatia motorului este mica, forta de presiune este creata numai de arcuri; cand
turatia motorului creste, fortele centrifuge ale contragreutatilor maresc forta de apasare asupra
discului.

Ambreiaj monodisc semicentrifug, cu amortizor de torsiune


1-disc de presiune; 2-disc de frictiune; 3-inel de frictiune; 4-arc; 5-carcasa;
6contragreutate; 7-parghie de cuplare; 8-furca de debreiere; 9-arc de rapel;
10-rulment de
presiune; 11-cilindru de comanda hidrulica; 13-manson de cuplare
5. Ambreiajul centrifugal
Ambreiajele centrifugale folosesc pentru cuplare si decuplare forta centrifuga, iar pentru
obtinerea fortei de apasare dintre suprafetele de frecare utilizeaza arcurile periferice. Forta centrifuga
se utilizeaza mai rar pentru creerea fortei de apasare dintre suprafetele de frecare.
In figura urmatoare este prezentata constructia unui ambreiaj centrifugal. Pe volant este fixat
discul 8, prin intermediul caruia este solidar la rotatia cu volantul si discul de presiune.
Contragreutatile au puncte de articulatie fixe pe discul 8, fiind in legatura si cu discul reactiv, care la
randul lui rste solidar cu discul de presiune.

Ambreiaj centrifugal
1-contragreutati; 2,9-arcuri; 3-disc de presiune; 4-saiba; 5-furca de debreiere;
debreiere; 7-disc reactiv; 8-disc; 9-arcuri de presiune

6-parghii de

In situatia in care motorul nu functioneaza, arcurile care se sprijina in discul 8 indeparteaza de


volant discul reactiv si odata cu el discul de presiune, mentinand ambreiajul in pozitia decuplat.
Cand turatia motorului atinge o anumita turatie n0, contragreutatile incep sa se roteasca in raport cu
punctul de articulatie din discul 8, deplasand spre stanga discul reactiv si comprimand arcurile. In
acelasi timp arcurile de presiune montate intre discul reactiv si discul de presiune produc cuplarea
ambreiajului. Cu cat turatia motorului este mai ridicata cu atat contragreutatile se indeparteaza mai
mult de axa ambreiajului si apropie discul reactiv de discul de presiune, marind comprimarea atat a
arcurilor 2 cat si a arcurilor de presiune. Cu cat arcurile de presiune sunt mai comprimate, forta de
apasare asupra discului de presiune creste, si momentul de frecare al ambreiajului creste si el. Pentru
limitarea momentului de frecare al ambreiajului contragreutatile au niste opritori in volant. Turatia n c la
care contragreutatile se sprijina in volant corespunde sfarsitului cuplarii ambreiajului.
Avantajele ambreiajelor centrifugale in raport cu ambreiajele simple sunt:

progresivitate foarte ridicata, deci o pornire foarte lina din loc a automobilului;

usurarea comenzii deoarece la pornirea din loc a automobilului nu mai este necesar sa se
actioneze pedala ambreiajului;

prin decuplarea automata a ambreiajului la turatii mai mari decat turatia corespunzatoare
mersului in gol a motorului se poate preantampina oprirea motorului.

Solutia prezinta si unele dezavantaje:


-

posibilitatea patinarii ambreiajului la o turatie scazuta si o sarcina mare a motorului;

nu permit utilizarea franei de motor la viteze reduse ale automobilului;

nu permit pornirea motorului prin impingerea automobilului.

Ambreiajele centrifugale se utilizeaza aproape numai la transmisiile automate.


6. Ambreiajul bidisc
Dimensiunile garniturilor de frecare sunt limitate de dimensiunile volantului motorului, iar
coeficientul de frecare este si el limitat. De asemenea forta de apasare a arcurilor nu poate depasi o
anumita valoare, deoarece odata cu cresetrea ei se maresc dimensiunile arcurilor, iar presiunea
specifica dintre discuri poate depasi limita admisibila. In aceste conditii actionarea ambreiajului devine
greoaie iar dimensiunile ambreiajului cresc considerabil, daca trebuie transmis un moment mare.
Din aceste motive, pentru transmiterea momentelor mai mari de 80 daN:m se recurge la
marirea numarului de suprafete de frecare, prin folosirea unor ambreiaje cu mai multe discuri. Dintre
acestea cele mai utilizate sunt ambreiajele bidisc. Greutatea unui asemenea ambreiaj poate ajunge la
aproximativ 0,7% din greutatea automobilului.
Decuplarea ambreiajului se face prin deplasarea spre dreapta a discului de presiune cu ajutorul
parghiilor de debreiere, prin intermediul suruburilor 6, eliberand discul condus (figura urmatoare). In
acelasi timp, discul de presiune este departat de discul condus de catre arcurile montate intre disc si
volant.
Pentru a limita deplasarea axiala a discului de presiune astfel incat sa nu se produca o apasare
a discului condus catre discul de presiune, intre cele doua discuri de presiune sunt prevazute trei
suruburi de sprijin 12 fixate in carcasa.
Arcul 16 readuce rulmentul de presiune in pozitia initiala dupa eliberarea pedalei ambreiajului.
Parghiile de debreiere au capetele exterioare fixate de discul de presiune prin intermediul
suruburilor 6. Piulita 7 serveste la reglarea jocului dintre rulmentul de presiune si capetele interioare
ale parghiilor de debreiere.
Carterul ambreiajului este prevazut la partea inferioara cu un orificiu pentru scurgerea uleiului.
In acest orificiu se afla introdus cu joc cuiul 14, care in timpul trepidatiilor care apar la mersul
automobilului nu da posibilitatea ca orificiul sa se infunde cu murdarie.

Ambreiaj bidisc
1,2-discuri conduse; 3,4-discuri de presiune; 5-volant; 6-suruburi; 7-piulita; 8-garnitura
termoizolanta; 9-arcuri elicoidale; 10-carcasa; 11-prezoane; 12-suruburi de sprijin; 13,16-arcuri; 14-cui;
15-parghii de debreiere
2.5 Elementele constructive ale ambreiajelor mecanice
a) Volantul are rol de a uniformiza viteza unghiulara de rotatie a arborelui cotit. El este fixat
pe arborele cotit al motorului intr-o pozitie bine definita. Forma si dimensiunile lui sunt determinate
inmod esential de tipul motorului si de regimul de functionare al acestuia (lent sau rapid).
La zona exterioara a volantului se gaseste coroana dispozitivului de pornire a motorului cu
demarorul, precum si coroana traductorului de turatie al sistemului de alimentare, apridere sau
diagnosticare (daca este cazul)..

Fiind compatibil in dimensiuni cu partea conducatoare a ambreiajului, zona frontala a volantului


constituie una din suprafetele de frecare.
Constructia volantului este determinata de rolul functional pe care il indeplineste pentru motor,
iar configuratia acestuia este influentata si de tipul mecanismului de ambreiaj cu care acesta este
asamblat.
Volantul clasic se intalneste in doua variante: volantul monobloc, plat sau cu obada, constituit
ca o piesa masiva din fonta si volantul modular, compus din elemente asamblate.

Volant monobloc
Volantul monobloc, raspandit la constructiile actuale de autoturisme, este volantul plat.
In vederea imbinatatirii progresivitatii cuplarii si rezistentei la uzura, suprafata frontala aflata in
contact cu garniturile de frictiune este prelucrata cu rugozitate mica (0,8 m). Latimea acesteia este
superioara cu 23 mm celei a garniturii.
Volantul modular, datorita reducerii costului de fabricatie, constituie o solutie de viitor. Este
construit dintr-un disc de otel (care este asamblat cu arborele cotit al motorului) pe care se fixeaza
volantul propriu-zis, din fonta, avand forma unei coroane.
Exista mai multe variante de volant. O prima varianta aplicata de VALEO este prezentata in
figura urmatoare. De discul de otel solidarizat cu arborele cotit al motorului se fixeaza prin suruburi
volantul. La extremitatea discului de otel este stantata coroana traductorului de turatie.
Firma LUK a realizat pentru Volkswagen Golf un volant modular care simplifica foarte mult
constructia ambreiajului, deoarece discul de otel al volantului modular indeplineste si functia de
carcasa a ambreiajului.

Volant modular
a-varianta VALEO; b- varianta LUK
1,6-disc de otel; 2-suruburi; 3,7-volant modular; 4-coroana traductorului de turatii; 5-butucul
ambreiajului

Pentru ambreiajele autoturismelor de clasa superioara s-a asociat functionarea volantului de


inertie cu cele de element elastic suplimentar si element izolator pentru vibratiile de torsiune din
grupul motopropulsor. Dublul volant este compus dintr-un volant primar, fixat pe arborele cotit al
motorului si un volant secundar pe care se monteaza mecanismul ambreiaj. Intre cei doi volanti,
centrati printr-un rulment, este amplasat izolatorul de vibratii torsionale, compus din arcuri elicoidale si
amortizorul format dintr-un pachet de inele de frecare. Datorita spatiului disponibil in gabaritul
volantului motor, dimensiunile izolatorului de vibratii poate fi mai mare decat in cazul dispunerii lui in
discul condus al ambreiajului si, ca urmare,rezulta un filtraj al vibratiilor torsionale foarte bun chiar si in
regimurile de turatie reduse. Prin inserarea unor arcuri intre cei doi volanti, acestia indeplinesc si rolul
dispozitivului elastic suplimentar pentru limitarea momentului la cuplarea brusca a ambreiajului.

Volant de inertie cu izolator de vibratii


1-volant primar; 2-volant secundar; 3-rulment; 4-arcuri elicoidale; 5-amortizor
b) Mecanismul ambreiaj este ansamblul ce asigura apasarea si eliberarea discului de
frictiune, pozitionat intre acesta si volant. Fixarea lui pe volant este de tip demontabila si este realizata
cu ajutorul unor elemente de centrare si a unor suruburi dispuse in zona periferica.
In componenta acestuia se gasesc urmatoarele elemente principale: discul de presiune,
dispozitivul elastic de apasare si carcasa ambreiajului.
Discul de presiune este confectionat din fonta sau otel si se afla in acelasi regim de miscare
cu volantul motorului. El are posibilitatea deplasarii axiale fata de volant, pentru decuplarea
ambreiajului si compensarea uzurilor de frecare ale discului condus.
Solidarizarea in miscarea de rotatie si ghidarea axiala a discului de presiune cu volantul se face
in mai multe moduri in finctie de tipul ambreiajului.
Pentru centrarea arcurilor de presiune, pe discul de presiune se prevad bosaje de ghidare sau
gulere, asa cum se observa in figura urmatoare. In vederea protejarii arcurilor de presiune impotriva
incalzirii excesive, intre ele si discul de presiune se instaleaza, de regula, garnituri termoizolante
executate din acelasi material ca si garniturile de frecare ale discului condus.
Discul de presiune se construieste masiv pentru a putea inmagazina o cantitate cat mai mare
din caldura care se degaje in timpul patinarii ambreiajului si pentru a asigura rigiditatea necesara unei
apasari uniforme a discului condus pe suprafata de frecare.

Solidarizarea discului de presiune cu volantul


a,b-ambreiaj monodisc; c,d-ambreiaj bidisc
1,5-disc de presiune; 2-umerii discului; 3-ferestre; 4,8,12-stifturi;
6,9,13-volant; 7-carcasa ambreiajului; 10,15-disc de presiune interior;
11,15-disc de presiune exterior; 16-bosaje
Pentru a facilita transferul de caldura, discul de presiune este prevazut, pe partea opusa
suprafetei de frecare, cu aripioare de racire.

Solutii pentru montarea arcurilor de presiune


a-cu bosaje de ghidare; b-cu gulere
1-arc de presiune; 2-bosaje de ghidare; 3-guler; 4-disc de presiune;
5-garnitura termoizolanta
Discurile de presiune trebuie sa aiba o rezistenta mare la uzura si de aceea, de regula se
executa din fonta perlitica.

Discurile de presiune se executa din fonta cenusie cu duritatea de 170230 HB. Discurile cu
diametre mari, care sunt supuse unor solicitari dinamice mari se confectioneaza si din fonta aliata cu
Cr, Ni si Mo sau cu Ni, Mn si Si, procentul total de aliere fiind sub 2%.
Dispozitivul elastic de apasare este constituit din arcul central diafragma si solutia de
fixare a arcului precomprimat intre carcasa si discul de presiune. Forta de apasare este asigurata de un
singur arc, de o constructie speciala, numit diafragma.
In stare libera, arcul diafragma are forma unui trunchi de con, cu brate elastice, formate prin
decuplari radiale (figura 2.8).

Ambreiaj cu arc central diafragma


Forta elastica a arcului pentru o sageata data variaza in functie de grosimea tablei, de unghil
conului si de diametrele de rezemare pe carcasa mecanismului si pe discul de presiune.
Fixarea arcului intre carcasa si discul de presiune se face de asemenea in mai multe moduri,
ala cum se arta in figura urmatoare. Rezemarea arcului diafragma fata de discul de presiune se face
printr-un cordon circular C, intrerupt din loc in loc de fante radiale, care imbunatatesc schimbul termic
prin accelerarea fenomenului de ventilare.
Asamblarea arcului cu carcasa se realizeaza de regula cu elemente nedemontabile.
La prima solutie, antretoazele sunt introdusein degajarile circulare practicate la extremitatea
canalelor radiale si sunt nituite pe carcasa. Uzurile ce apar in zonele de contact cu arcul inrautatesc
functionarea ansamblului, limitand perioada de utilizare.
Pentru o functionare corecta, la asamblare este prevazut un joc de montaj de 0,10,2 mm,
pentru a evita solicitari suplimentare in arc; acest joc diminueaza cursa utila a discului de presiune.
Deformarea lamelelor arcului si cea a carcsei detrmina o intarziere la cuplare-decuplare dar
imbunatateste progresivitatea ambreiajului.

Asamblari ale arcului diafragma


a-inel-antretoaza; b-coroana-inel; c-articulatie periferica
1-diafragma; 2-carcasa; 3-inel; 4-element de asamblare
La solutia cu coroana-inel, articularea diafragmei fata de carcasa se realizeaza printr-un inel
continuu ambutisat pe carcasa, si printr-o coroana inelara din tabla ambutisata, deformata elastic la
montaj, pe cealalta fata a diafragmei.
Asamblarea carcasa-diafragma-coroana este realizata prin deformarea unor lamele decupate
in carcasa, ce trec prin degajarile circulare ale arcului intr-o asemenea maniera, incat sustin si apasa
coroana inelara.
Solutia asigura o strangere elastica, limitand uzura datorata vibratiilor, o rigiditate
satisfacatoare la actionarea mansonuli de decuplare si o buna preluare a abaterilor de executie a
elementelor componente.
In cazul mecanismului de tip tras cu articulatie periferica, arcul diafragmei se reazema pe
carcasa printr-o simpla apasare permanenta, prin cercul bazei mari, pe inelul continuu ambutisat in
carcasa. Comanda decuplarii se efectueaza prin departarea mansonului de decuplare de discul de
presiune. Prin solidarizarea mansonului de decuplare cu discul de presiune, uzura este automat
compensata. Prin reducerea consolei intre zona de apasare a arcului diafragmei pe carcasa si fixarea
carcasei pe volant, se mareste rigiditatea carcasei. Intarzierea la decuplare este foarte mica si nu se
modifica in timp, indiferent de gradu de uzare.
Carcasa ambreiajului este fixata rigid pe volantul motorului prin suruburi, constituind suport
pentru arcul diafragma si elementele de solidarizare in miscarea de rotatie si ghidare axiala a dicului
de presiune. In partea centrala, carcasa are o deschizatura circulara, prin care trece arborele
ambreiajului.

Carcasa ambreiaj DAC 665


1-Carcasa ambreiajului; 2,5- saiba; 3,4,7,11-suruburi; 6-capac orificiu vizitare;
10-parghie de debreiere; 12-cep sferic; 13-clema elastica; 14-burduf; 15-siguranta;
16-splint; 17-arc de readucere
Forma si dimensiunile carcasei depind de constructia ambreiajului. Carcasa este obtinuta prin
ambutisare din tabla de otel cu continut redus de carbon, care permite o usoara elasticitate axiala a
carcasei, ceea ce contribuie la cuplarea progresiva. Pentru ambreiajele mari, carcasa se executa
monobloc, prin turnare din fonta sau otel, ori din doua bucati, partea superioara fiind turnata din fonta,
iar cea inferioara stantata din tabla de otel.
La unele constructii, carterul ambreiajului se executa impreuna cu carterul cutiei de viteze, iar
la altele separat.
c) Discul condus este un subansamblu constructiv al partii conduse a ambreiajului, care sub
actiunea fortelor axiale dezvoltate in mecanismul ambreiaj, permite transmiterea fluxului de putere al
motorului catre arborele condus al ambreiajului.
Principalele cerinte functionale ale discului condus sunt: sa transmita integral momentul motor;
sa utilizeze eficient forta furnizata de mecanismul ambreiaj; sa asigure progresivitatea la cuplarea
ambreiajului; sa permita o buna ventilare; sa asigure izolarea vibratiilor de torsiune provenite de la
motor, pentru a proteja transmisia.

Disc condus
Elementele componente ale discului condus sunt prezentate in figura urmatoare:

Fig. 2.9 Elementele constructive ale discului condus


1,3-garnituri de frictiune; 2-disc suport; 4,7-inele de frecare;
5-butuc cu flansa; 6-element elastic; 8-nituri de asamblare;
9-disc suplimentar (de inchidere)
Discul suport este realizat din otel si are rolul de a permite fixarea garniturilor de frictiune si
transmiterea momentului de torsiune intre garniturile de frecare si butucul discului.
Proprietatile elastice ale discului suport asigura progresivitatea cuplarii ambreiajului. Pentru
sporirea elasticitatii discului suport se practica mai multe solutii: disc dantelat (disc prevazut cu
taieturi radiale, impartit in mai multe sectoare indoite, astfel incat in zona periferica discul este
ondulat), utilizarea unor arcuri ondulate intre discul suport si una dintre garniturile de frictiune sau disc
suport ondulat si arc ondulat.
Discul suport al garniturilor se fixeaza de flansa butucului prin intermediul izolatorului pentru
vibratii de torsiune. Vibratiile torsionale apar datorita rotatiei neuniforme a arborelui cotit si datorita
variatiei vitezelor unghiulare la deplasarea automobilului.
Indiferent de caracteristica elementului de amortizare, aceste amortizoare se bazeaza pe o
legptura elastica intre discul de frictiune si butucul discului. Elementul elastic de legatura poate fi:
cauciuc, capsula hidraulica sau arcuri. Cele mai raspandite sunt amortizoarele de oscilatii cu inele de
frictiune si element elastic cu arcuri elicoidale. Arcurile elicoidale, in numar de 612, sunt dispuse
tangential in ferestrele discului de frictiune.
Amortizorul de oscilatii de torsiune contribuie la reducerea zgomotului in transmisie si la
evitarea fenomenului de rezonanta.

Amortizor de vibratii de torsiune cu arcuri


1-arcuri elicoidale; 2-element de frictiune
Garniturile de frictiune sunt elemente in forma de coroana circulara, fixate prin nituri pe
discul suport din otel.
Materialele din care sunt confectionate aceste garnituri, trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cernte: coeficient de frecare ridicat si stabil in timp; rezistenta la uzura; functionare fara zgomot;
rezistenta mecanica; rezistenta la temperaturi inalte; elasticitate axiala; prelucrabilitate usoara; sa
asigure o cuplare lina, fara socuri, la plecarea din loc a automobilului.
Tipuri de garnituri utilizate:
-

garnituri FERODO pe baza de fibre de azbest;

garnituri din rasini sintetice armate cu fibre de kevlar sau cu fibre de sticla, care sunt
nepoluante;

garnituri din pulberi metalice, rezistente, dar functioneaza cu zgomot;

garnituri din fibre impregnate cu liant si infasurate intr-o rasina sintetica.

In functie de materialul utilizat, coeficientul de frecare al garniturilor variaza intre 0,250,35 m


pentru materialele pe baza de azbest, respectiv 0,400,45 m pentru materialele metaloceramice.
Fixarea garniturilor de frictiune pe disc se face cu nituri sau prin lipire cu cleiuri
termorezistente.

Elemente de frictiune tip FERODO

Disc de frictiune metaloceramic


Pentru a proteja garniturile de frictiune impotriva incalzirii exagerate, pe suprafata acestora
sunt prevazute o serie de canale radiale, prin care, la rotirea ambreiajului, circula aer care contribuie la
racirea suprafetelor de frecare si la evacuarea prin centrifugare a particulelor rezultate din uzura
garniturilor.

d) Mansonul de decuplare permite transmiterea efortului de decuplare primit de la furca de


decuplare fixata pe carterul ambreiajului, mecanismului ambreiaj aflat in miscare de rotatie. Ansamblul
este concentric cu arborele ambreiajului.
Mansonul actioneaza asupra parghiilor de decuplare al ambreiajele cu arcuri periferice,
respectiv asupra partii centrale ale arcului, la ambreiajele cu arc central diafragma.
Elementele componente ale mansonului de decuplare sunt evidentiate in figura urmatoare:

Fig. 2.11 Manson de decuplare cu autocentrare


1-manson; 2-bucsa; 3-inelul rotitor al rulmentului
Mansoanele de decuplare sunt prevazute cu rulmenti de presiune axiali sau radial-axiali, ori cu
inele de grafit.
Solutia cu inele de grafit se utilizeaza in special la autoturisme. Ea prezinta avantajul ca are
constructie simpla si nu necesita ungere.
e) Parghiile de debreiere au rolul de a asigura deplasarea axiala a discului de presiune pe
timpul decuplarii sau cuplarii ambreiajului.
Numarul parghiilor de debreiere depinde de dimensiunile ambreiajului, insa trebuie sa fie cel
putin trei. In scopul micsorarii frecarii, parghiile se fixeaza in articulatiile de reazem prin inermediul
unor rulmenti cu role-ace.
In figura urmatoare sunt prezentate elementele constructive si una dintre solutiile de fixare a
parghiilor de debreiere:

Parghia de debreiere
1-surub; 2-rulment de presiune; 3-parghie de debreiere; 4-bolt dublu; 5-articulatie;
6-carcasa; 8-disc de presiune
Aceasta solutie permite deplasarea discului de presiune paralela cu el insusi. Pentru
functionarea corecta, jocurile de la capetele interioare ale parghiilor de debreiere si rulmentul de
presiune trebuie sa fie egale, astfel incat capetele interioare ale parghiilor sa se afle in acelasi plan.
Acest joc se regleaza la montarea ambreiajului in fabrica sau dupa reparare. Reglarea se face prin
strangerea sau slabirea surubului de la capatul interior al parghiei de debreiere.
Pentru obtinerea unei circulatii mai intense a aerului, care sa asigure o racire corespunzatoare
a ambreiajului, unele parghii de debreiere au o forma speciala, indeplinind rolul unui ventilator.
Parghiile de debreiere pot fi rigide sau elastice. Cele rigide se executa prin forjare din otel
carbon, dupa care se cianureaza pe o adancime de 0,2 mm si se calesc in ulei. Parghiile elastice se
obtin prin matritare din otel cu continut ridicat de carbon si se calesc in ulei.
f) Arcurile de presiune au rolul de a mentine in contact suprafetele plane ale discului condus
cu discul de presiune si volantul motorului.
Dupa modul in care sunt dispuse, arcurile de presiune ale ambreiajului pot fi periferice sau
centrale.
Arcurile periferice sunt cilindrice, iar numarul lor depinde de marimea diametrului exterior al
garniturilor de frictiune (Anexa 2). Pentru a evita incalzirea dintre arcuri si discul de presiune, intre ele

se monteaza saibe termoizolante confectionate din acelasi material ca si garnitura de frictiune. Daca
numarul necesar de arcuri periferice este mare, ele pot fi montate pe doua randuri concentrice.
Arcurile centrale pot fi cilindrice, conice sau tip diafragma. Ele nu se incalzesc de la discul de
presiune, ceea ce permite mentinerea calitatilor lor elastice timp indelungat. Atat arcurile periferice,
cat si cele centrale, se executa din oteluri speciale cu ados de mangan, avand duritatea 4045 HRC.
Anexa 2
Numarul arcurilor de presiune in functie de diametrul garniturii de frictiune

Diametrul exterior al garniturii de frictiune


[mm]

Numarul arcurilor de presiune

pana la 200

200280

912

280380

1218

380450

1830

2.6 Sistemul de actionare al ambreiajului are rolul de a desface legatura de cuplare.


Pentru a putea exercita acest rol, sistemele de actionare a ambreiajului trebuie sa indeplineasca o
serie de cerinte: sa asigure o cupalare rapida si o decuplare rapida si totala; forta aplicata pedalei sa
fie cat mai mica; sa asigure compensarea automata a jocurilor datorate uzurii normale ale
ambreiajului; sa aiba o constructie simpla si sigura in utilizare.
Din punct de vedere constructiv, sistemele de actionare pot fi:

a) Comanda mecanica a ambreiajului.


La variantele moderne, comanda mecanica se realizeaza prin cablu, actionarea mansonului de
decuplare facandu-se de catre conducatorul auto, prin apasarea pedalei de ambreiaj. Compunerea
unui asemenea mecanism este prezentata in figura de mai jos:

Comanda mecanica a ambreiajului


1-pedala; 2-cablu, 3,6,7-ansambluri elastice; 4-planseul automobilului; 5-teaca;
8-carterul ambreiajului; 9-furca de debreiere; 10-parghie de debreiere;

11-dispozitiv de reglaj, 12-arc


Reglarea cursei libere dintre mansonul de decuplare si mecanismul de ambreiaj se realizeaza
cu un dispozitiv de tip surub-piulita, asigurat cu o contrapiulita. Controlul valorii de reglaj este realizat
prin marimea deplasarii furcii sau pedalei, deoarece mansonul de decuplare nu este accesibil.
Revenirea pedalei dupa debreiere se face sub actiunea arcului de readucere.
Sistemele moderne de actionare mecanica sunt prevazute cu dispozitive de reglare automata.
b) Comanda hidraulica a ambreiajului, ca principiu de constructie si functionare, este
similara comenzii hidraulice a franelor.
In figura urmatoare este prezentata constructia de ansamblu a unei comenzi hidraulice a
ambreiajului. Pedala de ambreiaj actioneaza pistonul pompei hidraulice de comanda. Prin intermediul
unei conducte flexibile, uleiul din pompa este trimis cilindrului receptor, al carui piston actioneaza
furca legata de mansonul de decuplare.

Actionarea hidraulica a ambreiajului


1-furca; 2-cilindru receptor; 3-piston; 4-pedala; 5-rezervor;
6-conducta flexibila
Sistemul prezinta avantajul efectului multiplicator obtinut prin adoptarea unui diametru pentru
cilindrul receptor superior celui al cilindrului pompei de comanda.
Pentru a mari fiabilitatea cilindrului receptor si pentru a spori durabilitatea rulmentului din
mansonul de decuplare, in ultima perioada s-a procedat la integrarea cilindrului receptor in mansonul
de decuplare, obtinandu-se astfel si suprimarea furcii.

Cilindru receptor integrat in mansonul de decuplare


1-rulment de presiune; 2-piston; 3-cilindru receptor; 4-bucta; 5-racord;
6-garnitura de etansare; 7-arc de compresiune
Deplasarea axiala a rulmentului de presiune se face sub actiunea pistonului din cilindrul
receptor integrat in bucse. Accesul lichidului sub presiune se face prin racordul 5, etansarea fiind
asigurata de garnitura frontala cu autoetansare. Arcul de compresiune mentine apasarea constanta a
rulmentului asupra arcului diafragma.

Comanda hidraulica a ambreiajului


1-suport comanda ambreiaj; 2,8,20,45-suruburi; 3-,12,29,32,47-saibe; 4,9,21,46-piulite; 5-pedala
ambreiaj; 6-imbracaminte pedala; 7-suport arc; 10-bolt pedala; 11-rulment;
13-inel elastic; 14-bolt; 16-bucsa; 17,24-splinturi; 18,19,27,48-arcuri; 22-tija piston;
23-bolt; 25-cilindru de comanda; 26-corp cilindru; 28,31-garnituri piston; 29-saiba de compensare; 30piston; 33-siguranta; 34-burduf; 35,42-inel de etansare;
36,37-dop filetat; 38-supapa; 39-capac; 40,42-inele de etansare;
41-racord inelar; 43-niplu; 44-taler arc
2.7 Calculul ambreiajului

Calculul ambreiajului cuprinde determinarea dimensiunilor principale in raport cu valoarea


maxima a momentului motor, in functie de tipul si destinatia automobilului si de verificarea la
rezistenta a elementelor componente.
Determinarea parametrilor de baza ai ambreiajului
Parametrii de baza care caracterizeaza constructia ambreiajului se refera la coeficientul de
siguranta , presiunea specifica ps, si cresterea de temperatura t, in ambreiaj, la pornirea motorului.
a) Coeficientul de siguranta al ambreiajului . Pe timpul functionarii ambreiajului, ca
urmare a fazelor de cuplare-decuplare, se produce uzura suprafetelor de frecare a discurilor conduse.
In consecinta, apare o detensionare a arcurilor si deci o modificare a fortei de apasare. Pentru ca
ambreiajul sa fie capabil, in aceasta situatie, sa transmita momentul maxim al motorului, se adopta in
calcul, momentul capabil, care este mai mare decat momentul maxim al motorului.
In calculul de predimensionare, acest lucru este luat in considerare prin coeficientul de
siguranta al ambreiajului, notat , si definit ca valoare a raportului dintre momentul de calcul a
ambreiajului Ma si momentul maxim al motorului MM.
In acesta situatie se obtine valoarea momentului necesar al ambreiajului:
Ma = . MM.

(2.1)

Alegerea valorii coeficientului de siguranta al ambreiajului, in vederea determinarii momentului


necesar al ambreiajului, se face tinandu-se seama de tipul si destinatia automobilului, precum si de
particularitatile ambreiajului. Valoarea coeficientului de siguranta influenteaza diferit functionarea
ambreiajului. Un coeficient mare impiedica patinarea ambreiajului in cazul uzarii garniturilor de
frictiune, marind durabilitatea ambreiajului si reducerea timpului de patinare, dar creste forta de
actionare a pedalei ambreiajului si cresc suprasarcinile in transmisia automobilului deoarece
ambreiajul nu patineaza la aparitia unor solicitari mari.
Valoarea prea mica a coeficientului de siguranta conduce la marirea tendintei de patinare a
ambreiajului, avand ca efect marirea duratei de patinare, ceea ce conduce la cresterea uzurii
garniturilor de franare.
In timpul exploatarii automobilului, coeficientul de siguranta se micsoreaza datorita uzurii
garniturilor de frecare, deorece prin uzura garniturilor, arcurile de presiune se destind si nu mai asigura
forta de apasare initiala.
In consecinta se recomanda pentru coeficientul de siguranta , valorile din tabelul urmator
[Tab,Fr]:
Valorile coeficientului de siguranta pentru diferite automobile

Tipul automobilului

Autoturisme

Coeficientul de siguranta
1,41,7

-cu capacitate normala de trecere


-cu capacitate marita de trecere

2,02,5

3,04,0
-de competitie
Autocamioane si autobuze

1,62,0

Autocamioane cu remorca sau care lucreaza in


conditii grele

2,03,0

In cazul ambreiajelor semicentrifugale coeficientul de siguranta este o marime variabila care


depinde de turatia motorului. Coeficientul de siguranta la aceste ambreiaje, corespinzator turatiei
nule a motorului se alege intre valorile: pentru autoturisme si pentru
autocamioane [Fr].
In cazul ambreiajelor la care este prevazuta regarea fortei de apasare a arcurilor de presiune,
ca si in cazul arcului central, coeficientul de siguranta se alege cu valori mai mici ([Unt].
La ambreiajele cu mai multe discuri se recomanda ca valoarea coeficientului de siguranta sa
fie majorata cu 1520% fata de valorile recomandate pentru ambreiajele cu un singur disc, deoarece
frecarea intre piesele ambreiajului este mai mare [unt]
b) Presiunea specifica (po ), dintre suprafetele de frecare ale ambreiajului se defineste ca
raportul dintre forta dezvoltata de arcurile de presiune F si aria unei suprafete de frecare a
ambreiajului A:
po = F/A [MPa]

(2.2)

Forta de apasare F asupra discurilor se poate determina din conditia ca momentul de frecare al
ambreiajului sa fie egal cu momentul de calcul.
F = Ma/i..Rmed

(2.3)

unde:
i = 2.n reprezinta numarul suprafetelor de frecare (n-numarul de discuri conduse);
-coeficientul de frecare dintre discurile ambreiajului;
Rmed-raza medie a garniturilor de frictiune. Rmed = (Re + Ri)/2
Valoarea maxima a presiunii specifice este limitata prin tensiunea admisibila de strivire a
materialului constituient al garniturilor. La adoptarea valorii de predimensionare a ambreiajului trebuie
sa se tina seama de urmatoarele aspecte:
-

valorile mari ale presiunii specifice favorizeaza reducerea dimensiunilor constructive ale
ambreiajului, dar reduce substantial durabilitatea lui;

valorile mici ale presiunii specifice implica cresteri ale gabaritului, a maselor si a
momentelor de inertie ale partii conduse a ambreiajului. Datorita cresterii razelor, cresc

vitezele tangentiale alunecare dintre suprafetele de contact la cuplarea ambreiajului,


situatie in care creste uzura de alunecare a garniturilor.
Coeficientul de frecare poate avea diferite valori in functie de natura suprafetelor in frecare
conform tabelului urmator:
Valori ale coeficientului de frecare pentru diferite materiale

Materialele cuplei de frecare

Otel - bronz foforos

0,670,74

Otel aliaj Cu-Ni

0,791,42

Otel-Fe sinerizat

0,380,45

Otel-Fe Cu sinerizat

0,430,47

Otel-Otel

0,60

Fonta-Otel

0,180,60

Ferodou-Otel

0,300,40

In cazul in care se tine seama de pierderile prin frecare din canelurile discului condus si din
elementele de ghidare ale discului de presiune, forta F se poate exprima cu ajutorul relatiei:
F = cf. Fa

(2.4)

in care:
Fa reprezinta forta de apasare a arcurilor asupra discurilor ambreiajului;
cf coeficient care tine seama de fortele de frecare. Pentru ambreiajele monodisc
, iar pentru ambreiajele bidisc cf= 0,800,85.

cf = 0,900,95

Din considerente de uzura a suprafetelor de frecare, presiunea specifica a ambreiajului se


admite in urmatoarele limite [Tab]: po = 0,20,5 MPa pentru garniturile din rasini sintetice impregnate
cu kevlar sau cu fibre de sticla si po = 1,52,0 MPa pentru garniturile metaloceramice.

In cazul discurilor de frictiune cu diametre mari, viteza de patinare in zona periferica a acestora
atinge valori foarte mari, fapt pentru care se recomanda ca presiunea specifica sa fie adusa spre
limitele inferioare. La valori mari ale coeficientului de siguranta, se admit presiuni specifice mari.
c) Cresterea temperaturii pieselor ambreiajului (t). Pe timpul circulatiei in special in
mediu urban, frecventa cuplarilor-decuplarilor ambreiajului este mare. Deoarece pe timpul acestor
procese, o parte din lucrul mecanic al motorului se transforma prin patinare in caldura, creste
temperatura pieselor ambreiajului, ceea ce face ca garniturile de frictiune sa lucreze la temperaturi
ridicate.
Verificarea la incalzire se face pentru discurile de presiune, considerand situatia cea mai
defavorabila, pornirea de pe loc, cand lucrul mecanic de patinare este cel mai mare si considerand ca
datorita timpului de cuplare redus procesul este adiabatic.
Relatia de verificare utilizata in aceste conditii va fi:
t = .L/c. mp

(2.5)

unde:
= 0,5 coeficient care exprima partea din lucrul mecanic preluata de discul de presiune al
ambreiajului;
c = 500 J/kg. oC este caldura specifica a pieselor din fonta si otel;
mp masa pieselor ce se incalzesc;
L lucrul mecanic de patinare. Acesta se poate calcula aproximativ cu relatia:
L = 357,3. Ga.rr2/icv12. io2

(2.6)

Considerand: Ls = L/i.A* in care:


Ls lucru mecanic specific de frecare;
i numarul de perechi de suprafete de frecare;
A* - suprafata unei garnituri de frecare,
lucrul mecanic specific de frecare nu trebuie sa depaseasca valoarea de 0,75 daN. m/cm 2.
Ambreiajul se considera bun din punct de vedere al incalzirii daca cresterea de temperatura la
pornirea de pe loc este in limitele t = 815 oC.
Dimensionarea garniturilor de frecare
Garniturile de frecare sunt componente ale discului condus prin intermediul carora se
stabileste, prin forte de frecare, legatura de cuplare a ambreiajului.
Dimensiunile garniturilor de frictiune se determina din conditia ca momentul capabil al
ambreiajului sa fie egal cu momentul necesar, folosind relatiile:
Re = [2..MM/.i..po.(1-c2).(1+c)]1/3

(2.7)

Ri = Re. c

(2.8)

relatie in care c reprezinta un coeficient care arata diferenta dintre razele suprafetelor de frecare.
Valori mici ale coeficientului c sunt specifice garniturilor cu latime mare, ceea ce are ca efect o
uzura neuniforma a garniturilor de frecare datorita diferentei mari dintre vitezele de alunecare. Din
aceasta cauza, pentru automobilele echipate cu motoare rapide se recomanda folosirea valorilor
coeficientului c spre limita superioara. Literatura de specialitate [Tab,Fr] recomanda pentru acest
coeficient valori in intervalul
c = 0,530,75.
Suprafata garniturilor de franare se mai poate determina, tinand seama de valoarea
momentului maxim al motorului si de tipul automobilului, folosind relatia:
A = . MM

(2.9)

este un coeficient care depinde de tipul automobilului si de tipul ambreiajului si poate avea
valorile din tabelul urmator [Fr,Unt]:
Valorile coeficientului

Coeficientul [cm2/daN.m]

Tipul

Tipul

automobilului

ambreiajului

Autoturisme

Monodisc

2530

Autocamioane si autobuze

Monodisc

3540

Bidisc

4045

In acasta situatie, raza exterioara se calculeaza cu relatia:


Re = [.MM/i..(1-c2)]1/2

(2.10)

Deoarece garniturile de frecare sunt piese care se uzeaza frecvent in exploatare, necesitand
inlocuirea lor periodica, pentru a se asigura interschimbabilitatea, se realizeaza intr-o gama
tipodimensionala limitata prezentata in tabelul urmator (conform STAS 7793-83). In aceste conditii
valorile Re si Ri obtinute prin calcul cu relatiile anterioare sunt valori de predimensionare, valorile
definitive tinand seama de incadrarea valorilor de calcul in prima valoare normalizata a garniturilor.
Dimensiunile garniturilor de frecare pentru ambreiaje [mm]

De

150

160

180

200

225

250

280

300

305

310

325

350

Di
g

100

110

125

130

2,53,5

150

155

165

175

3,5

185
3,5; 4,0

In acest tabel g reprezinta grosimea garniturii de frictiune.


In constructia de automobile, diametrul exterior al garniturilor de frictiune depaseste rar
valoarea de 350 mm. Daca in urma calculului efectuat, valoarea acestuia este mai mare, atunci se
recomanda utilizarea ambreiajului bidisc.
Determinarea momentului de frecare al ambreiajului.
Luand in considerare dimensiunile garniturilor de frecare, momentul de frecare al ambreiajului
poate fi calculat cu relatia:
Ma* = 2..F.(Re3 Ri3)/3.(Re2 Ri2)
Aceasta valoare trebuie sa fie egala sau mai mare decat M a calculat cu relatia (2.1).
Calculul arcurilor de presiune
Pentru mentinerea starii cuplate a ambreiajului la limita momentului necesar, trebuie ca pe
suprafata de frecare sa se dezvolte forta normala calculata curelatia (2.3).
La ambreiajele cu arc diafragma, aceasta forta trebuie sa fie dezvoltata de arc in starea cuplata
a ambreiajului. La ambreiajele cu arcuri periferice, forta de apasare este data de forta totala a arcurilor
de presiune dispuse echidistant pe periferia discului de presiune. Numarul de arcuri se alege multiplu
al numarului de parghii de decuplare, tanand seama ca forta dezvoltata de un arc sa nu depaseasca
500700 N.
a) Calculul arcululi diafragma. Elementele geometrice ale unui arc diafragma sunt
prezentate in figura urmatoare:

Elementele geometrice ale arcului diafragma

195

Fortele care solicita arcul diafragma in cele doua situatii de rezemare care apar in timpul
functionarii ambreiajului (in situatia ambreiat, respectiv debreiat) sunt prezentate in figura urmatoare.
Semnificatia fortelor este urmatoarea: F- forta de ambreiere;
Q forta de debreiere.

Fortele care actioneaza asupra ambreiajului


a-starea ambreiat; b-starea debreiat
Se considera ca arcul diafragma prezinta doua elemente functionale reunite intr-o singura
piesa; partea tronconica plina, care este de fapt un arc disc cu rolul de arc de presiune, si lamelele,
care de fapt sunt parghii incastrate in panza arcului de disc cu rolul de parghii de debreiere.
Pentru calculul fortei Q se utilizeaza relatia:
Q = F.(d1 d2)/ (d2 d3)

(2.11)

Calculul de rezistenta al arcului se face pentru eforturile tangentiale folosind relatia:


t max = 4.E.f [k1(h f/2) + k3.s]/(1 - 2).k1.d12

(2.12)

unde:
E modulul de elasticitate al materialului. Deoarece, de regula, arcurile diafragma se
confectioneaza din Otel arc 1 (STAS 795-71), E = 2,1.106 daN/cm2;
f deformatia arcului in dreptul diametrului d2; f = 1,7.h
- coeficientul lui Poisson. = 0,25;
k1,k2,k3 coeficienti de forma cu valorile:
k1 = (1 d2/d1)2/.[(d1 + d2)/(d1 d2) 2/ln(d1/d2)]

(2.13)

k2 =[6/.ln(d1/d2)].[(d1/d2 1)/ln(d1/d2) -1]

(2.14)

k3 = 3.(d1/d2 1)/ .ln(d1/d2)

(2.15)

Efortul maxim se compara cu limita la cuegere a materialului c.


b) Calculul arcurilor periferice. Arcurile periferice sunt arcuri elicoidale din sarma trasa cu
sectiune circulara si cu caracteristica liniara.
Determinarea diametrului sarmei si a diametrului de infasurare
Forta pe care trebuie sa o dezvolte un arc se calculeaza cu relatia:
F* = F/n

(2.12)

unde:
n numarul de arcuri ales. Pentru ca arcurile sa actioneze asupra discului de presiune cu o
apasare uniforma, numarul arcurilor se alege, in general, multiplu de 3.
Numarul arcurilor se alege astfel incat forta F* data de un arc sa se incadreze intre valorile
4080 daN (100 daN in cazul autocamioanelor si autospecialelor grele si foarte grele).
In general, numarul arcurilor se alege in functie de diametrul exterior al garniturilor de frecare:
Recomandari pentru alegerea numarului de arcuri de presiune [Fr]

Diametrul exterior al
garniturii de frecare
De [mm]

Pana la 200

200280

280380

Numarul arcurilor de
presiune

36

912

1218

380450

Calculul arcurilor de presiune se face pentru ambreiajul decuplat cand fiecare arc dezvolta forta
F**:
F** = (1,151,25).F*

(2.13)

Arcurile periferice sunt solicitate la torsiune, iar efortul unitar t se calculeaza cu relatia:
t = 8.k.F**.D/.d3
unde, conform figurii urmatoare:
D diametrul mediu de infasurare arcului;
d diametrul sarmei arcului;

(2.14)

k coeficient de corectie al arcului


valoarea obtinuta se compara cu valoarea admisibila a efortului unitar la torsiune a = 700
N/mm2.

Elementele geometrice ale arcurilor elicoidale


Notand raportul D/d = c, din relatia (2.14) rezulta diametru d:
d = (8.k.F**.c/ta)

(2.15)

Raportul dintre diametre se recomanda sa fie: c = 58;

Pentru arcurile periferice, rezistenta admisibila la torsiune ta = 7000 daN/cm2

Coeficientul de corectie k depinde de raportul dintre diametre si se calculeaza curelatia


[Fr]:

k = [(4c 1)/4.(c 1) + 0,615/c]

(2.16)

Definitivarea diametrului d se face tinand seama ca sarma trasa din otel pentru arcuri este
standardizata. Dupa determinarea diametrului d al sarmei, cunoscand raportul c = D/d se poate
calcula si diametrul mediu de infasurare al arcului D.

Diametrul d pentru arcuri din sarma de otel trasa [mm]

Sarma trasa din OLC


pentru arcuri

2,5

2,8

3,0

3,5

4,0

4,5

5,0

5,5

6,0

7,0

3,0

3,2

3,5

3,6

4,0

4,5

5,5

5,6

6,0

6,3

6,5

7,0

7,5

8,0

(STAS 893/67)
Sarma trasa din otel
aliat pentru arcuri
(STAS 892/60)
Parametrii constructivi ai arcurilor periferice

Forta dezvoltata de arc [daN]

Diametrul
exterior D [mm]

Lungimea de
lucru a arcului
[mm]

Numarul de spire

mninima

maxima

11,3

13,6

17,5

39,7

14

22,6

24,6

17,5

39,7

13,5

45

47,6

17,5

39,7

10,25

54,5

59

30

39,7

7,25

59

63,5

28,6

39,7

8,5

59

63,5

27

39,7

8,5

66

68

27

39,7

8,5

68

72,5

27

39,7

8,75

77

82

28,5

39,7

7,5

100

100

32,5

42,9

Sageata f [mm] a arcului se calculeaza cu relatia:


f = 8.F*.Dm.n/G.d4

(2.17)

unde:
Dm diametrul mediu al arcului;
n numarul de spire active;
G modulul de elasticitate transversal; G = 8.104 N/mm2

Calculul de dimensionare a discului de presiune


Functional, discul de presiune reprezinta dispozitivul de aplicare a fortei arcurilor pe suprafata
de frecare, componenta a partii conducatoare pentru transmiterea momentului, suport pentru arcuri si
eventualele parghii de debreiere si masa metalica pentru preluarea caldurii rezultate in urma patinarii
ambreiajului. Fata de aceste functii, predimensionarea lui se face din conditia preluarii caldurii revenite
in timpul patinarii, fara incalziri periculoase.
Asimiland discul de presiune cu un corp cilindric cu dimensiunile bazei exterioare red = Re +
(35) mm, raza interioara rid = Ri (35) mm, unde Resi Ri sunt razele exterioara, respectiv interioara ale
discului condus, se obtine inaltimea necesara a discului de presiune:
hd = L.t.c.(red2 rid2)

(2.18)

relatie in care:
L lucrul mecanic de patinare. Acesta se poate calcula aproximativ cu relatia:
L = 357,3. Ga.rr2/icv12. io2
Ga greutatea autovehiculului;
rr raza de rulare a rotii;
icv1 raportul de transmitere in treapta I al cutiei de viteze;
= 0,5 coeficient care exprima partea din lucrul mecanic preluata de discul de presiune al
ambreiajului;

masa specifica a discului de presiune; kg/m3 .


t = .L/c. mp
unde:
= 0,5 coeficient care exprima partea din lucrul mecanic preluata de discul de presiune al
ambreiajului;
c = 500 J/kg. oC este caldura specifica a pieselor din fonta si otel;
mp masa pieselor ce se incalzesc;
Grosimea determinata reprezinta o valoare minima. Fata exterioara a discului este profilata in
vederea cresterii rigiditatii, a generarii unui curent intens de aer pentru racire si pentru a permite
legaturile cu elementele pe care se cupleaza.
Calculul elementelor de legatura
Legaturile permanente ale discului de presiune sunt cu carcasa ambreiajului, de la care
primeste momentul de torsiune al motorului. Aceasta legatura trebuie sa asigure, in afara rigidizarii in
rotatie a pieselor, si mobilitatea relativa axiala necesare cuplarii, decuplarii si compensarii uzurii
garniturilor.
Fixarea discului de presiune de carcasa ambreiajului se poate face prin mai multe procedee:

Solutii de fixare intre discul de presiune si carcasa ambreiajului


a-fixarea prin umar; b-fixarea prin canelura; c-fixarea prin bride
1-carcasa ambreiajului; 2-disc de presiune
a) La fixarea prin umeri solicitarea de dimensionare este de strivire intre carcasa si umarul
discului de presiune.

s = .MM/z.aL.R

(2.19)

cu:
z numarul de umeri;
a grosimea carcasei;
R raza medie de dispunere a umerilor.
b) La fixarea cu canelura, canelura poate apartine discului sau carcasei. In ambele cazuri
calculul se face pentru solicitarea de strivire pe flancurile canelurilor si pentru solicitarea de forfecare
la baza canelurilor, cu relatiile:

s = .MM/z.aL.R

(pentru strivire), respectiv.

f = .MM/z.ah.R

(pentru forfecare)

(2.20)

cu:
z numarul canelurilor de fixare;
R raza medie de dispunere a canelurilor
c) La legatura prin bride se calculeaza niturile de fixare a bridelor elastice de carcasa si
respectiv de discul de presiune, cu relatiile:
s = .MM/z.dg.R
f = 4..MM/z.d4.R

(pentru strivire), respectiv.


(pentru forfecare)

(2.21)

cu:
d diametrul nitului;
g grosimea bridei;
R raza medie de dispunere a bridelor;
z numarul bridelor.
Calculul arborelui ambreiajului
Arborele ambreiajului este solicitat la torsiune de catre momentul de calcul al ambreiajului.
Diametrul de predimensionare este dat de relatia:
Di = (.MM/0,2.ta)1/3
unde:

(2.22)

ta solicitarea admisibila la torsiune. ta = 10001200 daN/cm2. valoarea definitiva a


diametrului se adopta din STAS 7346-85 (pentru canelurile triunghiulare), sau STAS 6858-85 pentru
canelurile in evolventa).
Canelurile triunghiulare pot prelua sarcini si cu soc, centrarea realizandu-se pe flancuri, in timp
ce canelurile in evolventa permit transmiterea fluxurilor mari de putere.
Atat canelurile arborelui cat si cele ale butucului trebuie verificate la strivire si forfecare.
a) Verificarea rezistentei la strivire a flancurilor canelurilor se face cu relatia:
s = k.2..MM/z.Ddh.L

(2.23)

unde:
k coeficientul de repartizare a sarcinii pe caneluri. Se adopta k = 0,5 pentru canelurile
triunghiulare, respectiv k = 1,33 pentru canelurile in evolventa;
Dd diametru mediu al canelurilor;
h inaltimea portanta a canelurilor. h = (De Di)/2;
z numarul de caneluri;
L lungimea de imbinare cu butucul discului condus.
Solicitarea admisibila la strivire trebuie sa se incadreze in limitele:
s = 200250 daN/cm2.

b) Verificarea efortului unitar la forfecare se face cu relatia:

f = 4..MM/z.L b.(De + Di)

(2.24)

b fiind latimea canelurilor.


Solicitarea admisibila la forfecare este cuprinsa intre limitele
af = 200300 daN/cm2.
Pentru lungimea butucului se recomanda urmatoarele valori: L = De pentru automobile ce se
deplaseaza pe drumuri obisnuite si L = 1,4 De pentru automobilele de teren.
Arborele ambreiajului se executa din otel aliat pentru cementare.
Calculul discului condus
La discul condus se face verificarea niturilor de fixare a discului la butuc si a niturilor de fixare
a garniturilor de frecare pe disc.

La unele tipuri de ambreiaje, discul condus se fixeaza de flansa butucului prin intermediul unor
nituri confectionate din OL34 sau OL38, avand diametrul mediu cuprins intre 610 mm.
Niturile se verifica la forfecare si strivire cu reletiile:
f = .MM/zn.rn .An

(la forfecare)

(2.25)

respectiv:
s = .MM/zn.rndn.l

(pentru strivire)

(2.26)

In aceste relatii:
rn raza cercului pe care sunt dispuse niturile;
zn numarul niturilor;
An sectiunea transversala a nitului;
dn diametrul nitului;
ln lungimea partii active a nitului.
Va lorile admisibile pentru aceste solicitari sunt: af < 300 daN/cm2;
sa = 800900 daN/cm2.
Niturile de fixare ale garniturlor de frecare se verifica similar.
Calculul fortei de actionare a pedalei la mecanismul de actionare mecanica
Forta Fp de actionare a pedalei la decuplarea ambreiajului se determina cu relatia:
Fp = F/ia. a = .MM/.a. i.Rm.ia

(2.27)

unde:
i -numarul de perechi de suprafete de frecare;
ia raportul de transmitere al mecanismului de actionare. ia = 2545 [Fr];
Rm raza medie a garniturilor de frecare;
a randamentul mecanismului de actionare. a = 0,80,85
Din aceasta relatie se observa ca cele mai eficiente cai pentru reducerea fortei de actionare a
pedalei sunt: utilizarea garniturilor de frictiune metaloceramice, care au un coeficient de frecare
ridicat; marirea randamentului mecanismului de actionare prin intrebuintarea parghiilor de debreiere
prevazute in punctele de articulatie cu bile sau cu role, micsorarea numarului de articulatii din
mecanismul de actionare, sau prin utilizarea arcului central diafragma.

Forta la pedala Fp (la ambreiajele fara servomecanisme auxiliare) nu trebuie sa depaseasca


1525 daN, deoarece consumul prea mare de efort fizic conduce la obosirea excesiva a conducatorilor
auto.
BIBLIOGRAFIE
1.Abaitancei, D. s.a. Motoare pentru automobile si tractoare-vol 2 Constructie si
tehnologie, E.T. Bucuresti, 1980.
2.Buzdugan, Gh. B - Rezistenta materialelor, E.T. Bucuresti, 1980.
3.Grunwald, B. Teoria, calculul si constructia motoarelor pentru autovehicule rutiere, E.D.P.
Bucuresti, 1980.
4. Fratila,Gh.-Calculul si constructia automobilelor, E.D.P. Bucuresti, 1977.
5 Macarie,T,N Automobile - Editura Universitatii din Pitesti, 2003
6.Racota,R- Motoare pentru autovehicule rutiere indrumator de proiectare, Litografia
Universitatii din Pitesti, 1990.
7.Radoi,M. s.a Reconditionarea pieslor Editura tehnica, Bucuresti1986
8. Tabacu,I. Transmisii mecanice pentru autoturisme - Editura tehnica, Bucuresti1999
9.Tabacu,St. s.a. Dinamica autovehiculelor Indrumator de proiectare, Editura Universitatii
di Pitesti, 2004
10.Tanase,F. s.a Tehnologia repararii automobilelor Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti 1983
11.Standarde de stat tromanesti (SR ISO).
12. Manuale de reparatii, intretinere si exploatare a autovehiculelor.
13. Colectia de reviste AUTOpro, ATZ, MTZ, RTA, Gente Motor.