Caracterizare personaj literar Ilie Moromete

Opera literara Morometii a fost scrisa de Marin Preda si publicata in perioada

postbelica a literaturii romane in doua volume, primul volum in anul 1955, iar al
doilea in anul 1967. Opera este bazata pe viata scriitorului.
Morometii apartine genului epic si este un roman social obiectiv postbelic.
Ampla fresca a satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentative
pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o
tipologie noua.
Ca si curent literar, opera apartine realismului. Realismul este un curent artistic
si literar, manifestat pe plan european la mijlocul secolului al 19-lea, a carui
estetica reprezenta reflectarea veridica a realitatii in arta. Personajele sunt tipice
pentru o categorie sociala in situatii tipice, ori exponentiale (invinsi sau
invingatori). Stilul este impersonal, obiectiv.
Personajul Ilie Moromete este personajul principal al primului volum si
secundar celui de-al doilea. Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod
complex, cap de familie, dominand copiii din prima si a doua casnicie cu
autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului, fiindca era cel mai inteligent si
abil dintre tarani. Spre deosebire de alte personaje, isi ascundea gesturile prin
puterea disimularii. Volumul 2 il gaseste pe Ilie Moromete ca personaj secundar
si un om dominat de timpul schimbarilor. Isi pierde cele doua valori, familia si
pamantul, ca urmare moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului
arhaic.
El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje sau autocaracterizare
ori indirect prin limbaj, gesturi, fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin
nume.
Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete era cu zece
ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete
cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Chiar la
inceutul romanului, in scena cinei Moromete statea parca deasupra tuturor. In
alt loc, naratorul spune ca Moromete avea uneori obiceiul (semn de batranete
sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata
glas) de a se retrage pe undeva prin gradina si de a vorbi singur.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia diferita
asupra personajului. Sotia sa, Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei
Toata ziua stai la drum si bei tutun, sora sa Guica ii poarta pica deoarece
recasatorindu-se, ea a fost obligata sa se mute din casa, ramanand singura, in
timp ce Cocosila, prietenul sau ii zice mereu Esti prost!, calificativ ce

ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe de alta parte invidia fata de

inteligenta si spontaneitatea personajului.
Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea facuta de
Moromete doctorului, cu o sublima trufie a omului ce si-a respectat conditia si
menirea Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!.
Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice
prin care trece personajul: la inceput are placerea de a povesti cu lumea,
raspunzand in multe cuvinte la salutul oamenilor, ulterior este poreclit Mutul,
nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca
sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care le dadea veneau din alta parte.
El este un disimulat, care vorbeste singur, fiindca nu considera ca merita cineva
sa-i asculte gandurile. Disimularea este o reactie defensiva, ulterior devine o a
doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica Lui Moromete parca ii
zburase mintea din cap si cu buna stiinta facuse scimb cu a altui taran care
vorbea cu tine asa cum vorbesti cu un cal sau cu o vaca. In gura lui, cuvantul
capata fascinatie magica, cele mai obisnuite intamplari devin aventuri.
Nedumerirea prefacuta a lui Ilie, pauzele in rostire, interjectiil si lacomitatea cu
care vrea sa afle detaliile picante in situatia despre cei care isi amendeaza
copiii, vanzandu-le pamantul.
Caracterizarea indirecta prin ganduri, idei arata ca este indragostit de viata, o
vede ca pe un spectacol, o contempla, crede ca timpul e rabdator, iar cand vede
ca s-a inselat tot nu se teme de trecerea sa Moromete nu gasea in el nicio frica
fata de trecerea anilor.
Caracterizarea indirecta prin atitudini fata de oameni sugereaza ca isi
iubeste copiii, dar e mai bine sa-i tina din scurt. Incearca sa-si indrepte greselile
facute fata de ei, recunoaste ca marea lui greseala a fost ca nu l-a lasat sa faca
mai departe scoala pe Niculae, fiul sau cel mic. Nu intelegea lumea fiilor cei
mari, dar e convins ca se vor schimba mai tarziu. El se simte mandru si
dispretuitor fata de Balosu pe care il injura intotdeauna (in gand) pentru dorinta
de imbogatire, iar acesta simtind superioritatea vecinului sau, nu-si doreste decat
sa-l vada umilit. Se simte superior si nu-si poate stapani pornirea de a fi ironic
cu ce care nu-l inteleg. Atitudinea de sef absolut al familiei este subliniata in
timpul cinei.
Caracterizarea indirecta prin gesturi sau chiar mersul sau tradeaza starile
sale de meditatie Isi lasa fruntea in pamant si mersul i se incetini. Era mersul
lui cand se gandea si cand nu mai vedea nimic in jur. Supararea, linistea,
nedumerirea, veselia fortata, neputinta sunt prezente in comportamentul omului,
subliniate de gesturi si de o mimica expresiva. La fel de elocventa este scena
pranzului la camp, desi se frige cu fasolea fierbinte, nu se exteriorizeaza in
niciun fel, asteptand curios si amuzat ca Paraschiv, fiul sau, sa pateasca acelasi
lucru, lasandu-l sa se friga, demonstrand astfel lacomia, apoi prevenitor ii ofera

apa rece si se intereseaza grijuliu daca s-a fript rau Na, Paraschive, bea apa, se
precipita Moromete, apucand bota in brate si intinzandui-o grijului. Te-ai ars
rau? Eu credeam ca e rece, marturisind el naiv.
Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca personajul are o
conceptie de viata parte, centrata pe ideea libertatii spirituale si considera ca
omul este dator sa tina la rostul si menirea lui, chiar daca este bun sau rau.
Personajul este considerat cel din urma taran adevarat.
Caracterizarea indirecta prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie
preocupat de politica si dupa ce se instaleaza comunistii la putere. Fiind
inteligent, prevede marile schimbari dramatice si le impartaseste prietenilor sai.
El prinde viata (ca personaj prinicpal) nu doar din faptele pe care le face cat si
din comportamentul sau. Faptele savarsite de Moromete sunt cele ale unui taran
obisnuit cu familie si griji. El merge la camp, dar nu se omoara cu munca,
vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand acestia intrec
masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, cu cum face sau cum
le prezinta intamplarile celor care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se
modifica in functie de ceea ce simte, de starea lui, de aceea devine o nedumerire
pentru cei din jurul sau. Niciuna din faptele sale nu dovedeste graba, caci timpul
are rabdare cu oamenii. El ii interzice fiului sau cel mic, Niculae, sa mai mearga
la scoala, considerand ca nu-i aduce niciun beneficiu, iar acesta se instraineaza
de familie. In al doilea volum, cei doi raman certati, Moromete moare, iar
Niculae viseaza ca s-au impacat.
Din punctul meu de vedere, consider ca Marin Preda a reusit prin acest roman sa
construiasca unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra,
singurul taran-filosof din literatura romana.
In primul rand, Ilie Moromete se deosebete de ceilali prin complexitate
sufleteasc, prin gndire superioar, prin spiritul contemplativ, prin harul vorbei
care il unicizeaz. In al doilea rand, ca exponent al lumii rneti, protagonistul
ilustreaz, prin destinul su, soarta unei societi agrare fixate ntr-o civilizaie
arhaic ce nu rezist schimbrilor, fiind sortit dispariiei.
In concluzie, se poate afirma ca prin modalitatile moderne de construire a
personajelor, prin complexitatea acestora si prin destinele lor, se evidentiaza
modele umane semnificative si implicit, imaginea mongrafica a unei lumi
taranesti in declin. Construit monumental, intr-o dimensiune tragica, Ilie
Moromete impune o ipostaza umana majora, caracterizat prin atitudine
contemplativa si interogativa in fata lumii si a existentei.

Relatia dintre doua personaje Catrina si Ilie Moromote

n centrul romanului sunt plasai Moromeii, o familie hibrid de rani dintr-un
sat de cmpie, pui fa n fa cu schimbrile politice ale epocii, resimite mai
ales n volumul al II-lea. Prima scen din roman prezint revenirea membrilor
familiei de la cmp, dar relaiile dintre personaje sunt conturate abia n capitolul
al IV-lea al primei pri, n scena cinei. Copiii din cele dou cstorii se aaz la
mas pe laturi opuse, anticipndu-se astfel conflictul dintre Paraschiv, Nil i
Achim, pe de o parte, Ilinca i Tita pe de alt parte. Scena este dominat de
autoritatea patern a lui Ilie Moromete, care i adjudec poziia de pater
familiae prin locul su pe pragul celei de-a doua odi, de pe care stpnea cu
privirea pe fiecare. Autoritatea lui se va evidenia n multe scene de familie din
roman, culminnd cu cea a btii lui Paraschiv i Nil, punct culminant al crizei
paternitii rnite. Discuia de la masa la care se mnnc simplu const n
replici tioase, batjocoritoare, ironice sau tensionate, dar bieii cei mari ating
totui un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, pe care
Moromete o privete, deocamdat, cu nencredere. Dac Moromete ilustreaz
condiia ranului copleit de grijile zilei de mine, Catrinaeste reprezentativ
pentru condiia femeii n mediul rural din perioada dintre cele dou rzboaie
mondiale.
Prin caracterizare direct fcut de narator,statutul Catrinei este precizat n scena
cinei: mam a patru copii, trei cu Ilie Moromete (Ilinca, Tita, Niculae) i o fat
dintr-o cstorie anterioar, Alboaica, rmas la prinii primului so, mort de
ap la plamni n urma rzboiului. De la acest fost so Catrina a motenit
pmntul din care a vndut o bucat n timpul cstoriei cu Ilie Moromete,
acesta promindu-i c va trece pe numele ei casa. Jumtate ntoars spre
crtiele ei, Catrina apare n scena cinei ca fiind femeia copleit de treburile
casei, dispreuit de fiii vitregi, ironizat de so.
Relaiile dintre cei doi soi se prefigureaz tot la nceputul romanului: conflictul
Ilie-Catrina are la baz pe de o parte refuzul sau amnarea lui Ilie Moromete de
a pune n practic aceast promisiune, pe de alt parte prerile opuse referitoare
la colarizarea lui Niculae. Catrina intuiete asemnarea de structur interioar a
mezinului cu cea a lui Ilie. Discuiile lor pe aceast tem amintesc de cele ale
Smarandei Creang cu tefan a Petrei: n timp ce mama susine nevoia de carte a
copilului, tatl o consider o cheltuial greu suportabil.
Relevarea trsturilor celor dou personaje, prin raportare la secvene din
roman
Ilie Moromete reprezint o autoritate nu numai n snul familiei, ci i n
comunitatea satului, fiind respectat pentru tiina de carte la ntrunirile

duminicale din poiana fierriei lui Iocan, unde ranul desluete i pentru
ceilali mersul evenimentelor. nzestrat cu inteligen nativ, cu spirit
meditativ i contemplativ, cu simul umorului, Ilie Moromete este un ran
dezinteresat de valorile materiale, dar pentru care acoperirea cheltuielilor se
amn la nesfrit, ceea ce reprezint pentru Catrina o permanent ameninare.
n luarea deciziilor, Ilie nu cere prerea Catrinei dect pentru a-i crea impresia
mprtirii grijilor, dar singur hotrte soarta familiei. Totui, Catrina ncerac
s influeneze hotrrile lui Moromete nu numai n ceea ce-i privete pe copiii
ei, ci i referitor la fiii vitregi, crora le nelege nevoia de afirmare. Ea intervine
la Ilie pentru a-l lsa pe Achim cu oile la Bucureti; instinctul matern se
manifest, aadar, nedifereniat. n plus, n scena tierii salcmului se
evideniaz atitudinea umil a Catrinei: revenind de la biseric, femeia vede
salcmul dobort i, auzind ntrebrile acide ale fiilor care cer socoteal tatlui,
tempereaz ieirile fetelor. Este singura care nelege c tatl nu a vndut
salcmul gratuit, ci forat de mprejurri. Astfel, Catrina este supus autoritii
soului, spre deosebire de Anghelina, pe care Booghin o consult referitor la
vinderea pmnturilor pentru procurarea bailor necesari spitalizrii sale.
Exprimarea unei opinii argumentate despre relaiile dintre personajele
alese
n volumul al doilea, cuplul se destram n urma vizitei lui Ilie la Bucureti, de
unde revine dezamgit de hotrrea bieilor de a rmne la ora. Criza
paternitii se acutizeaz prin trdarea idealurilor moromeiene de ctre Niculae,
devenit activist de partid. Dezamgit de faptul c nici acum Ilie nu trece casa i
pmntul pe numele ei, femeia i prsete brbatul care nu a trecut pmntul
pe numele ei, nstrinndu-se astfel de propria esen de femeie a
cminului. Catrina i Ilie Moromete reprezint, aadar, imaginea unui cuplu
destrmat pe fundalul unor evenimente istorice care, dei sunt prevzute de Ilie,
au consecine asupra vieii de familie.
In concluzie, se poate afirma ca prin modalitatile moderne de construire a
personajelor, prin complexitatea acestora si prin destinele lor, se evidentiaza
modele umane semnificative si implicit, imaginea mongrafica a unei lumi
taranesti in declin. Construita monumental, intr-o dimensiune tragica, relatia Ilie
Moromete-Catrina moromete impune o ipostaza umana majora, caracterizat prin
atitudine contemplativa si interogativa in fata lumii si a existentei.