1.

Clasificarea impozitelor
a.in functie de suportatorul impozitelor intalnim:
-impozite directe, sunt acele impolite care se platesc de catre persoanele care le suporta din veniturile,
profitulsau averea acestor persoane.
-impozite indirecte, sunt acele impozite care se suporta de catre alte persoane decat persoanele care
au obligatia stabilirii, declararii si platii impozitelor
b. in functie de modu de evaluare a bazei impozabile intalnim:
-impozite de tp real a caror materie de impozare este evaluate pe baza lementelor exterioare specific
obiectului impozabil.
-Impozitele de tip personal a caror materie impozabila este evaluate pe baza veniturilor si cheltuielilor
aferente activitatii impozabile.
-impozite de consum a caror materie impozabila este evaluate pe baza pretului produseor si serviciilor
consumate de persoanaele fizcice si juridice.
c. in functie de modalitatea de stabilire a bazei de impozitare intalnim
- impozite cedulare a caror baza de impozitare este stabilita la nivelul fiecarei cedule sau categoorii de
materie impozabila
- impozite mixte care se stabilesc atat la nivelul fiecarei categorii de materie impozabila cat si la
nivelul persoanei impozabile
- impozitul global care presupune stabilirea bazei de impozitare la nivelul persoanei impozabile luand
in calcul toate castigurile obtinute atat in tara de domiciuliu cat si in strainatate, intr-o perioada de un
an.
d. in functie de modalitatea de stabilire a saracinii fiscal intalnim:
- impozite de reparative sau de capitatie, sunt acele impozite stabilite in cuantum egal pe fiecare
persoana prin raportul dinre necesarul de resurse financiare si numarul de persoane dintr-o tara .
- impozite de cotitatie , sunt acele impozite care se stabilesc prin aplicarea unor cote d impozit in
sistem proportional sau progresiv asupra bazei de impozitare.
2. Principiile impozitarii
Principiile impozitarii pot fi grupate in functie de obiectivele urmarite de catre stat prin instituirea
impoziteor. Principiile impozitarii sunt grupate in :
a.

Principiile de echitate fiscal au la baza echitatea sociala care trebuie asigurata si in materie
fiscal. In mod concret aplicarea principiilor echitatii fiscal presupune:

stabilirea sarcinilor fiscal in functie de capacitatea productive a contribuabililor.

neimpozitarea partii din venitul destinat pentru acoperirea cheltuielilor de subzistenta ale
contribuabililor
impozitarea tuturor veniturilor impozabile indifferent de persoanele care obtin veniturile
respective

tratamentul fiscal sa fie asigurat in mod egal tuturor contribuabililor.

sanctionare drastic a contribuabililo care savarsesc fapte de evaziune fiscal.
b.

c.

principiile egalitatii in fata impozitului, potrivit carora se asigura egalitatea in fata legilor si a
cheltuielilor publice . Egalitatea in fata legii fiscal a ntribuabililor presupune tratatrea in mod
egal a acestora . In schimb in fata cheltuielilor publice presupune obligatia civca a
contribuabililor de a participa la finanarea cheltuielilor publice in functie de personalitatile de
plata a acestor persoane.
Principiile de politica financiara presupun ca la introducerea unui impozit sa se asigure:

-un randament fiscal ridicat, presupune ca impozitul sa aiba un character universal ridicat
- stabilirea impozitului este asigurata atunci cand acesta nu este supus unor modificari majore
determinate de conjuncture economica
- elasticitatea impozitului presupune dadaptarea impoziitului in functie de necesitatile de resurse
financiare ale statului
-substenabilitatea sarcinii fiscae presupune ca impozitarea va fi proiecata in asa fel incat material
impozabila sa fie simulatat de impozit.
d. Principiile de politica economica potrivit carora prin introducerea impozitului se asigura
realizarea unor obiective de interes economic, dar si o influienta pozitiva asupra mediului de
afaceri.
Potrivit principiilor din domeniul economic prin impozitare ar trebui sa se asigure:
-atenuarea dezechilibrelor in economie
-finantarea unor activitati economice
-asigurarea neutralitatii asupra mediului de afaceri.
e. Principiile politice sociale prin care statul cu ajutorul impozitului urmareste:
- asigurarea de resurse financiare pentru protectia sociala
-evitarea impozitariii veniturilor destinate acoperirii cheltuielilor de subzistenta ale contribuabilului
- acordarea de facilitate fiscal a zonelor mai putin dezvltate.
- finantarea unor programe de reconversie a fortei de munca
f. principiile delimitarii in baza carora se stabileste competent autoritatii fiscal de a percepe impozite si
taxe , precum si momentul incasarii acestor contributii. Potrivit principiului delimitarii in spatiu, se
stabileste competenta autoritatii fiscale care poate fi nationala, regional sau locala. In schimb,
delimitarea in timp a impozitelor si a taxelor are la baza principiul exigibilitatii adica, momentul in care
autoritatea are dreptul sa solicite plata acestor contributii. In functie de principiul exigibilitatii se
stabileste termenul de scadenta a impozitelor si taxelor.

3. Elementele impozitului
a. denumirea impozitului, care se stabileste in functie de continutul materiiei impozabile(impozit pe
venit, impoziit pe profit)
b. persoana impozabila reprezinta subiectul impozitarii care poate fi beneficiarul castigului sau
proprietaru bunului supus impozitarii. Aceasta peoana este cunoscuta sub denumirea de contribuabil..
In functie de domiciliul sau resedinta contribuabilului intanim urmatoarele persoane impozabile:
- peroane impozabile care obtin castiguri sau detin bunuri in tara de domiciliu, cat si in strainatate
-persoane impozabile care obtin castiguri in afara tarii de domiciliu sau resedinta
- persoane impozabile fara domiciliu sau resedinta
c. materia impozabila reprezinta veniturile sau bunurile ce se supun impozitarii. In cazul impozitelor
directe , materia impozabila o reprezinta venitul sau averea persoanelor fizice si juridice. In schimb , in
cazul impozitelor indirect, materia impozabila o reprezinta bunurile si serviciile consumate.
d. suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din venitul obtinut sau din
averea acesteia. In mod normal ar trebui ca suportatorul impozitului sa fie platitorul catre bugetul
statului. Totusi, in unele situatii plata impozitului se realizeaza de catre alte personae decat
suportatorul impozitului si anume atunci cand se utilizeaza metoda stopajului la sursa ca modalitate de
plata a impozitelor sau in cazul impozitelor indirect.
e. sursa impozitului indica sursa din care se suporta impozitul datorat, care poate fi venitul sau averea
suportatorului impozitului. In cazul veniturilor persoanelor fizice si profitul persoanelor juridice, obiectul
impuneriii coincide cu sursa impozitului.
f. unitatea de imputare reprezinta unitatea de masura pentru exprimarea materiei impozabile. De
regula, materia impozabila este exprimatat valoric in moneda natonala a statului care exercita dreptul
de percepere a impozitului.
g. cota de impozit sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.
Impozitul poate fi stablit prin:
-taxe specific stabilite la o unitate monetara , pe unitatea cantitativa sau pe intreaga materie
impozabila
- taxe ad-valorem care pot fi proportionale, progresive sau regresive, ce se aplica asupra valorii
materiei impozabile
h. asezarea impozitului consta in stabilirea si evaluarea materiei impozabile . La baza stabilirii materiei
impozabile stau mai multe principii:
- principiul realitatii, care presupune ca stabilirea materiei impozabile trebuie sa aiba la baza
capacitatea productiva a contribuabilului.

- principiul teritorialitatii in materie fiscal asigura delimitarea in spatiu a dreptului uni stat de a
percepe impozite potrivit suveranitatii fiscal a acestuia stabilindu-se operatiunile impozabile
- principiul neutralitatii presupune ca in urma impozitarii veniturilor sau a bunurilor impozabile sa nu se
creeze avantaje sau dezavantaje din punct de vedere fiscal contribuabililor.
- principiul impunerii pe perioade limite sau delimitari in timp a obligatiilor fiscale presupun ca
obligatiile fiscale ale contribuabilului se stabilesc pe perioae de timp egale
-principiul personalizarii presupune ca in cazul stabilirii unor impozite sa luam in considerare si situatia
personala a contribuabilului.
Stabilirea materiei impozabile trebuie sa aiba la baza interdependent dintre principiul realitatii si
principiul personalizarii , dar si o delimitare in timp si in spatiu a obiectului impunerii. Asezarea
impozitului presupune evaluarea materiei impozabile utilizandu se urmatoarele tehnici:
*
*

- tehnica dicrecta sau metoda declaratiilor controlate presupune ca persoana impozabila, pe

baza datelor din contabilitatea proprie sau pe baza informatiilor primate de la terti.
- tehnica indirect, consta in stabilirea materiei impozabile de catrea administratia fiscal pe
baza datelor furnizate de contribuabil despre obiectul impunerii sau cheltuielile perionale ale
acestuia.

i. termenul de plata reprezinta data pana la care impozitul trebuie achitat catre bugetul statului sau
bugetele colectivitatilor locale de persoanele impozabile. Impozitele se platesc lunar, trimestrial sau
annual sa la alte termene stabilite prin actul normative prin care se instituie impozitul.
j. sanctiuni fiscal reprezinta sanctiunile pe care le suporta persoanele impozabile atunci cand se
conformeaza voluntary cu privire la declararea si plata impozitului datorat conform legilor fiscal. La
baza aplicarii sanctiunilor iscale stau verificarile asupra legalitatii si realitatii datelor din declaratile
fiscal.
4. Teoriile fiscal
A. Teoria beneficiarului se caracterizeaza prin distribuirea sarcinii fiscal intre contribuabili in
functie de beneficiile primate de la stat sub forma de servicii publice. Fecare cetatean va trebui sa
plateasca serviciile primate de la stat prin intermediul impozitelor.
Prin stabilirea impozitului pe baza acestei teorii, se urmareste ca suma platita dprept mpozit sa
corespunda contravalorii cheltuielilor publice effectuate de stat si concretizate in servicii publice
furnizate suportatorului impozitului.
Impozitele sunt private ca pretul platit pentru servicii publice , aproape identic ca in cazul pretului
platit pentru bunurile private.
Esenta acestei teori isi are izvorul in rolul pe care l-a avut statul intr-o anumita perioada si anume cand
s rezum l acordarea protectiei catatenilor din tara respective. Era firesc ca in aceasta perioada toate
conceptiile privitoare la natura impozitelor sa se bazeze pe aceasta ide.
Pornind de la relatia stat si contribuabil , in materie fiscal intalnim mai multe forme ale teoriei
beneficiarului cum ar fi: teoria protectiei, teoria schimbului sau avantajelor.
O forma a teoriei beneficiului se bazeaza pe idea ca impozitul poate fi echivalent cu o prima de
asigurare. Tot ca o forma a teoriei beneficiului poate fi considerate valoarea serviciului prestart de stat,
stabilindu-se un raport de schimb intre impozit si serviciul public, sau chiar un contract intre stat si
cetateni. Desi prin teoria beneficiului se doreste o crestere a responsabilitatii statului in utilizarea
impozotelor totusi, aceasta teorie are unele neajunsuri.

Prima interpretare se bazeaza pe egalitatea intre impozitele platite de catre fiecare contribuabil si
totalul beneficiilor reale primate de contribuabil in urma furnizarii de servicii publice. Este foarte clar ca
in practica acest lucru nu este posibil de realizat chiar daca ar eista un contract scris intre stat si
cetateni. Stabilirea unei egalitati intrre impozitul platit de contribuabil si serviciile publice primate
presupune existent unei cereri din partea contribuabilului si ferta din partea institutiilor.
A doua interpretare este aceea ca impozitul plaatit ar trebui sa fie proportional cu beneficiarul primit.
Aceasta versiune are un oarecare merit abstract, dar, in practica ar fi aproape imposibil de determinat.
In practica se intampla ca anumiti contribuabili sa primeeasca servicii intr-o proportie mai mare decat
impozitele platite , mai ales in cazul serviciilor sociale . In cazul unor servicii cu character general ,
cum ar fi apararea nationala sau siguranta nationala, regula beneficiului este lipsita de sens , daca nu I
se da o interpretare practica in cadru legislative.
B. Teoria capacitatii de plata

5. Tehnicile ( cele 2)
6. Sursele de drept (interne , externe)
7. Activitati specifice administrarii fiscal enumerare + definitie