Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De multe ori cei care iau parte la anumite operatiuni comerciale se afla la distante care
nu permit prezenta lor in acelasi timp la locul incheierii contractului, neexistand deci un
contact direct intre acestia; in aceste conditii a aparut necesitatea unor intermediari. In acest
scop pot fi incheiate contracte de intermediere, printre acestea numarandu-se si contractul de
mandat comercial, reglementat de Codul comercial.
Din multe puncte de vedere, mandatul comercial se aseamana cu cel civil, motiv pentru
care ii sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil. Insa mandatul
comercial are o functie deosebita, aceea de a mijloci afaceri comerciale, iar aceasta functie
reclama existenta unor norme specifice care sa faca mandatul apt pentru a raspunde exigentelor
activitatilor comerciale.
Datorita asemanarilor dintre mandatul comercial si cel civil legiuitorul nici nu a gasit
de cuviinta sa mai introduca o definitie a acestuia in cuprinsul Codului comercial, ci doar unele
elemente caracteristice si care sunt impuse de caracterul de comercialitate al acestui contract.
Astfel, art. 374 Cod comercial statueaza ca mandatul comercial are ca obiect tratarea de
afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se presupune a fi
gratuit; se instituie deci o prezumtie in ceea ce priveste caracterul oneros al actului juridic in
cauza, ceea ce-l diferentiaza de contractul omonim reglementat doar de normele de drept civil.
Pentru a putea defini mandatul comercial trebuie sa avem in vedere definitia mandatului
civil. Potrivit art. 1532 Cod civil, acesta este un contract in puterea caruia o persoana, numita
mandatar, se obliga sa indeplineasca anumite acte juridice pe seama altei persoane, numita
mandant sau mandator, de la care a primit insarcinare in acest sens.
Coroborand dispozitiile art. 1532 Cod civil si ale art. 374 Cod comercial, putem spune
ca mandatul comercial reprezinta acel contract in virtutea caruia o persoana, mandatarul, se
obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane, care i-a dat imputernicire in acest sens,
anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comert.
In ceea ce priveste caracteristicile mandatului comercial, acesta prezinta atat trasaturi
pe care le intalnim si la mandatul civil, cat si trasaturi distincte, determinate de caracterul
comercial.
O prima deosebire fata de contractul civil consta in obiect. In timp ce obiectul
mandatului civil este reprezentat de incheierea de acte juridice civile, al mandatului comercial
consta in incheierea unor acte juridice cu caracter comercial, care reprezinta deci pentru
mandant fapte de comert asa cum sunt acestea definite de Codul comercial.
Putem spune, cu alte cuvinte, ca natura juridica actelor pe care trebuie sa le incheie
mandatarul in numele si pe socoteala mandantului ne indica si natura mandatului, acesta fiind
comercial daca si actele incheiate sunt comerciale. Dar in aprecierea acestui caracter al actelor
ne raportam la persoana mandantului; incheierea unor acte juridice care ar constitui acte de
comert doar pentru mandatar sau pentru tert nu determina caracterizarea mandatului ca fiind
unul comercial.
O a doua diferenta consta in caracterul oneros al mandatului comercial. Acest caracter
nu trebuie sa fie dedus din interpretarea clauzelor contractului, ci este prezumat. Probabil ca
ratiunea care a dus la instituirea unei asemenea prezumtii de catre legiuitor consta in faptul ca
si faptele de comert sunt oneroase prin insasi natura lor, dorinta de a obtine un profit fiind
cauza oricarei operatiuni comerciale. Astfel, chiar daca in cuprinsul contractului nu se face
referire nici expres si nici indirect la plata unei remuneratii catre mandatar cu titlu de
contraprestatie pentru activitatea sa, art. 374. Cod comercial statueaza ca mandatul comercial
nu se presupune a fi gratuit, ceea ce pune in sarcina instantei de judecata stabilirea respectivei
remuneratii in cazul absentei vreunei stipulatii in acest sens.
In conditiile in care contractul de mandat civil este prezumat a fi gratuit, putem afirma
ca aceasta trasatura reprezinta, alaturi de cea privind obiectul, una dintre principalele diferente
existente intre cele doua tipuri contracte de mandat, cel comercial si cel civil.
O alta trasatura distinctiva consta in faptul ca, in timp ce mandatul civil este de regula
fara reprezentare, madatul comercial poate fi atat unul cu reprezentare, cat si fara reprezentare.
Puterile mandatarului, intinderea imputernicirii care este acordata acestuia, reprezinta
inca o deosebire intre cele doua contracte. Mandatul civil trebuie sa precizeze in mod riguros
puterile mandatarului, deosebind in acest sens doua tipuri de contracte, general si special. Desi
si in cazul contractului comercial putem vorbi despre mandat general (pentru toate afacerile
mandantului) si mandat special (pentru o anumita afacere a acestuia), delimitarea nu mai este
la fel de stricta ca in cazul celui civil. Mandatul comercial ofera mandatarului o mai mare
libertate de actiune, un grad sporit de independenta, acest lucru tinand de specificul
operatiunilor comerciale. Astfel, potrivit art. 375 alin. 3 Cod comercial, mandatul special dat
pentru o animita afacere cuprinde imputernicirea pentru toate actele necesare realizarii ei, chiar
daca nu se fac precizari exprese in acest sens.
Putem afirma ca mandatul comercial general confera mandatarului puteri mai mari
decat un mandat civil general. In primul caz, mandatarul se confunda cu un prepus al
comerciantului, putand indeplini in aceasta calitate toate actele reclamate de derularea
operatiunilor comerciale respective. In acest sens, trebuie sa precizam ca, potrivit art. 395. Cod
comercial, fata de cel de-al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteste general si
cuprinde toate actele necesare exercitiului comertului pentru care este dat. In cazul
mandatului civil general, mandatarul nu poate efectua decat acte de administrare, asa cum
prevede art. 1536 Cod civil.
Totusi Codul comercial impune si anumite limite in ceea ce priveste puterile
mandatarului. Astfel, potrivit art. 375, oricat de generali ar fi termenii in care a fost conceput
mandatul comercial, acesta nu se intinde si la afaceri care nu sunt comerciale pentru mandant,
afara de cazul in care s-a stipulat contrariul.
Am facut la un moment dat o analogie intre mandatarul general si prepusul
comerciantului. Trebuie sa delimitam contractul de mandat comercial, in temeiul caruia
actioneaza primul, si contractul de munca, cel care stabileste pozitia celui de-al doilea.
Deosebirea esentiala dintre cele doua tipuri de contracte este reprezentata de natura actelor care
constituie obiectul contractului. In cadrul raporturilor nascute din contractul de mandat,
mandatarul este imputernicit sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului, ceea
ce implica ideea de reprezentare; in cazul contractului de munca insa, salariatul indeplineste
acte materiale, ceea ce exclude ideea de reprezentare. De asemenea, in timp ce mandatarul isi
pastreaza independenta fata de mandant in conducerea afacerii cu care a fost insarcinat,
salariatul se afla permanent in raporturi de subordonare cu angajatorul. In lumina celor aratate,
putem afirma ca acel contract de angajament potrivit caruia o persoana este insarcinata cu
reprezentarea unei societati de asigurare este un contract de mandat comercial, supus
reglementarilor Codului comercial, si nu un contract de munca.
capacitatea de a contracta;
o cauza licita.
comercial. Toate aceste obligatii privesc raporturile dintre mandant si mandatar, dar si
raporturile nascute intre acestia si terti in cursul executarii contractului.
Putem retine in sarcina mandatarului urmatoarele obligatii:
a) Obligatia de a executa mandatul, respectiv de a incheia actele juridice cu care a fost
imputernicit de catre mandant in conditiile stabilite de catre acesta in cuprinsul contractului de
mandat.
Aceste acte juridice trebuie incheiate in limitele imputernicirii date de catre mandant
dar, avand in vedere ca in activitatea comerciala este necesara o mai mare libertate de actiune a
mandatarului, o depasire a imputernicirii este permisa, in principiu, daca este in interesul
mandantului; mandatarul trebuie sa aiba libertatea de a lua masurile pe care le crede necesare
atunci cand nu are timpul necesar pentru a obtine instructiuni din partea mandantului, dar
numai daca aceste masuri sunt avantajoase pentru acesta.
Pentru mandatul comercial este mai potrivit ca subordonarea mandatarului fata de
mandant sa priveasca numai instructiunile care se refera la conditiile de incheiere a actelor
juridice si obligatia mandatarului de informare a mandantului asupra executarii mandatului.
In afara cazului in care in contract a fost prevazuta posibilitatea substituirii
mandatarului cu o alta persoana, acesta trebuie sa execute personal mandatul care i-a fost
incredintat. Daca prin acelasi act au fost numiti mai multi mandatari, fara a se arata faptul ca ei
ar trebui sa actioneze impreuna, fiecare mandatar poate actiona fara a fi nevoie de vreun
consimtamant din partea celorlalti. Daca insa se stipuleaza in mandat ca ei trebuie sa lucreze
impreuna, acestia sunt in drept sa indeplineasca insarcinarea primita, cu conditia ca majoritatea
celor indicati sa accepte aceasta insarcinare. In ambele situatii, comandatarii raspund solidar
pentru indeplinirea mandatului incredintat, potrivit prevederilor art. 389 Cod comercial.
b)Obligatia de a indeplini insarcinarea cu buna credinta si cu diligenta unui bun
proprietar; el trebuie sa respecte clauzele contractului si instructiunile primite.
In cazul in care mandatarul nu se conformeaza instructiunilor primite de la mandant, el
va raspunde pentru prejudiciile cauzate din aceasta cauza, potrivit art. 381 Cod comercial.
Raspunderea mandatarului se apreciaza in abstracto, mandatul comercial fiind un contract cu
titlu oneros. Potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este raspunzator indiferent de forma vinei
sale, insa aceasta raspundere va fi apreciata cu mai putina strictete in cazul in care se retine
vinovatia sub forma culpei iar mandatul are titlu gratuit.
Mandatarul mai raspunde si pentru toate stricaciunile provocate bunurilor ce i-au fost
incredintate spre pastrare cu ocazia executarii mandatului; aceasta regula nu se mai aplica in
cazul in care el face dovada faptului ca aceste stricaciuni nu sunt rezultatul atitudinii sale
culpabile, precum si atunci cand ele se datoreaza fortei majore, viciilor sau naturii acelor
bunuri. Aceste aspecte sunt reglementate prin intermediul art. 379 Cod comercial.
c) Obligatia de a aduce la cunostinta tertilor cu care incheie acte comerciale
imputernicirea in temeiul careia actioneaza.Potrivit art. 384 Cod comercial mandatarul este
dator sa-si arate mandatul persoanelor cu care trateaza, cand i se cere. Mandatarul,
actionand nomine alieno, trebuie sa comunice tertului calitatea sa de reprezentant si limitele
imputernicirii primite. Pentru a putea aprecia efectele actelor incheiate, tertul contractant este
interesat sa cunoasca pozitia juridica a persoanei cu care incheie actele juridice.
c)
Restituirea cheltuielilor facute de catre mandatar pentru executarea mandatului .
Prin aceasta formulare, legea intelege atat cheltuielile avansate de catre mandatar pentru
indeplinirea mandatului, potrivit art. 1547 Cod civil, cat si despagubirile ce i se cuvin acestuia
pentru pagubele suferite cu ocazia indeplinirii mandatului, potrivit art. 1549 Cod civil.
Restituirea acestor cheltuieli este conditionata de respectarea stricta a limitelor
imputernicirii si a indicatiilor prevazute in mandat; atunci cand anumite cheltuieli sunt datorate
atitudinii culpabile a mandatarului, el nu va fi indreptatit sa solicite restituirea acestora.
Mandatarul are un privilegiu special, care ii garanteaza satisfacerea drepturilor sale ce
decurg din contractul de mandat. Potrivit art. 386 Cod comercial, acest privilegiu special
priveste tot ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa.
Acest privilegiu garanteaza mandatarului plata sumelor de bani pe care le datoreaza mandantul
cu titlu de retributie, a cheltuielilor facute pentru executarea mandatului, a despagubirilor
pentru prejudicii suferite cu ocazia executarii mandatului si a altor asemenea cheltuieli.
Potrivit art. 387 Cod comercial, acest privilegiu se exercita asupra tuturor bunurilor
mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se afla la
dispozitia sa, in depozitele sau magazinele sale, sau pentru care el poate dovedi prin posesia
legitima a politei de incarcare ca i-au fost expediate.
In situatia in care bunurile mandantului au fost vandute de catre mandatar, potrivit
mandatului, privilegiul poarta asupra pretului (art. 387 alin. 4 Cod comercial).
In situatia in care mandantul a fost declarat in faliment, atunci privilegiul mandatarului
asupra bunurilor cumparate pe seama mandantului se exercita conform dispozitiilor art. 812 si
urmatoarele din Codul comercial.
Conform legii, creantele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate
inaintea altor creante fata de mandat.
Potrivit art. 387 alin. 2 Cod comercial, mandatarul poate opune privilegiul sau si
vanzatorului care ar revendica bunul sau lucrul vandut, indiferent daca platile si cheltuielile au
fost facute inainte sau dupa ce bunurile au intrat in posesia mandatarului.
In cazul in care mandantul nu si-a executat obligatiile privind plata sumelor de bani
datorate pentru remuneratie, cheltuieli sau despagubiri, mandatarul are dreptul de a uza de
garantia oferita de privilegiu.
Conform legii, pentru a putea exercita dreptul de garantie, mandatarul trebuie sa ii
notifice mandantului sumele de bani pe care acesta i le datoreaza, cu somatia de a fi achitate in
termen de cinci zile si cu precizarea ca, in cazul neplatii, va proceda la vanzarea bunurilor
supuse privilegiului. Dupa distinctiile prevazute de art. 388 alin. 3 Cod comercial, mandantul
are dreptul sa faca opozitie in instanta judecatoreasca, in termen de 10, 20 de zile sau o luna.
Opozitia trebuie comunicata mandatarului in termen de trei zile de la primirea notificarii de
catre mandant. In cazul in care termenul de formulare a opozitiei a expirat fara ca mandantul sa
faca opozitie la notificare sau daca opozitia a fost respinsa, mandatarul poate vinde bunurile
grevate de privilegiu fara vreo alta formalitate. Aceasta vanzare se face in conditiile art. 68
Cod comercial, adica la pretul curent, prin mijlocirea unui ofiter public insarcinat cu asemenea
acte, daca bunurile au pret la bursa sau in targ, sau prin licitatie publica, atunci cand bunurile
nu au un asemenea pret, se vor urma dispozitiile art. 388 alin. 4 Cod comercial.