Sunteți pe pagina 1din 18

Cea mai mare invatatura a lui Dumnezeu nu a fost ca voi veti

avea viata vesnica, ci ca o aveti, nu ca voi veti avea ceea ce


cereti ci ca aveti deja. Tot ceea ce se cere este ca voi sa stiti asta.
Pentru ca voi sunteti creatorul realitatii si viata nu poate sa
va apara altfel decat in modul in care voi ganditi ca va aparea.
Voi ganditi si astfel o faceti sa existe. Acesta este primul pas in
cadrul creatiei. Dumnezeu tatal este gand. Gandul tau este
parintele care da nastere tuturor lucrurilor.(Neale Donald
Walsch)

Gandurile sunt arhitectii realitatii. Ele chiar conteaza. De


fiecare data cand iti trece ceva prin minte sa stii ca creezi. Are
gandul meu insemnatate si putere? Le are pe ambele.
Cum ar fi ca in loc doar sa te trezesti, sa iei o pauza si sa iti spui:
Cum as vrea sa fie aceasta zi?, pentru ca intamplarile de zi cu zi
au la baza ceea ce tu gandesti. Fizica cuantica asta a descoperit si
demonstrat: exista un observator, acela esti tu, si ceea ce tu te
astepti sa se intample, se intampla. Filosofia buddhista spunea de
mii de ani acest lucru, insa stiinta a reusit sa si demonstreze. Noi
influentam materia la nivel atomic de la nivelul nostru de
observator si ii cream modul de miscare si evolutie.
Deci, cum doresti sa iti fie ziua? Avem un rol important in
relatia cu materia, hai sa il folosim in avantajul nostru, pentru ca
ultimul lucru pe care il dorim este sa devenim o victima. Creeaza
acele lucruri pe care le accepti ca fiind reale, nu crea ceva ce nu
accepti pentru nu vei fi capabil sa traiesti cu acele lucruri cand
vor aparea in viata ta.
Foloseste-ti imaginatia, iesi din tipare, fii propriul tau creator in mod constient,
oricum esti creator, tot ceea ce e in viata ta e o consecinta a ceea ce gandesti si ceea
ce crezi. Daca te crezi mic, vei avea parte doar de lucruri mici, vei intalni doar
oameni mici, nu vei depasi nici macar primul nivel. Ai curajul sa iti schimbi
convingerile limitative, incetul cu incetul si vei crea un nou tu. Si totul incepe

simplu, doar de la un gand si inca unul, pana cand vei incepe sa observi
schimbarea. Poti slefui oricare colturi ale personalitatii tale, dar trebuie sa ai in
suflet bucurie. Trebuie sa vedem informatiile din viata noastra ca oportunitati,
oportunitatile vor trage clopotele sperantei si de aici mai e doar un pas.
Ne creem zilele spunandu-ne simplu Astazi voi cunoaste oameni extraordinari.
Astazi voi trai lucruri neobisnuite. Si astazi voi cunoaste maretia intr-un mod pe
care nu l-am mai cunoscut pana acum. Si una peste alta, voi fi entuziasmat de
ziua de astazi. Sau oricare lucru functioneaza pentru tine. Ai curajul sa fii
creator! Mijloacele sunt deja in mainile tale!
Constiinta si energia creaza natura realitatii, adica ceea ce gandesti formeaza
viata ta. Mintea este misiunea constiintei si este compusa din ganduri. Cand
reusiti sa accesati subconstientul, accesati mintea lui Dumnezeu. Ea stie exact de
ce va aflati aici, stie care este programul vostru aici, si de ce v-ati intors intr-un
astfel de corp.
Creierul este ca un calculator, gandul este o holograma. Corpul nostru are nevoie
de soliditate pentru a vedea caracterul real al unui lucru, iar in spatiul gol se afla
energia.
Energia s-a creat pe sine, scopul ei fiind acela de autocunoastere. Iar
Dumnezeu/energia creatoare este in fiecare particula, care a existat vreodata,
atomul fiind o forma a ei.
Ce este realitatea creata de constiinta si energie? Realitatea vostra este
compusa din toti oamenii, locurile, lucrurile, momentele si intamplarile din viata
voastra. Cu alte cuvinte voi va creati viata, si nimeni altcineva, lasati la o parte
rusinea, frica, vinovatia, suferinta, si veti fi fericiti. Iubiti-va pe voi insiva si apoi
veti atrage pe altii care sa va iubeasca. A gasi fericirea in altii, nu inseamna
decat a cauta nenorocirea, pentru ca toti o sa va dezamageasca, la fel cum si voi
i-ati dezamagit pe toti.
Reintoarceti-va spre spiritualitate, prin iubire de sine, prin iubirea de Dumnezeu.
In Imparatia lui Dumnezeu nu exista bine sau rau. Binele sau raul apartin
unei decizii privilegiate, care o iau fiintele omenesti.

La sfarsit, potrivit posibilitatilor noastre, daca am facut cumva ca ceilalti sa fie


putin mai fericiti, si ceva care sa ne fi facut pe noi mai fericiti, astea sunt cele
mai bune lucruri pe care le puteam face. Sa ii facem pe altii mai putin fericiti
este o crima. Sa ne facem pe noi nefericiti este punctul unde incepe crima.
Trebuie sa incercam sa aducem bucurie in lume. Asta este valabil indiferent de
problemele, de sanatatea noastra, de circumstante. Trebuie sa incercam.

Legatura dintre emotii si sanatate


Se stie ca de-a lungul timpului s-a facut o mare legatura intre starea emotionala si
cea fizica, ca sanatatea emotionala o determina pe cea fizica. In ce fel? Gandurile
noastre determina emotiile, iar in functie de natura emotiilor vom trai niste stari
care ne vor influenta sanatatea. Cu cat emotiile sunt mai pozitive, mai incarcate
de recunostinta, de iubire, de generozitate, acceptare si iertare, cu atat starea
noastra emotionala va fi mai pozitiva.
Tu stii c ai fost creat dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu,
adic perfect. Dar ntotdeauna cnd ti se ntmpl ceva care nu e
conform cu legea perfectiunii, Dumnezeul tu interior este cel
care ti indic faptul c nu esti pe drumul cel bun, cel al dragostei.
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si ne-a lsat libertatea s
gresim si s ne trim experientele cum vrem; de aceea ni se
ntmpl attea neplceri. Dumnezeu te iubeste ca un printe pe
copilul lui. Dac acesta din urm vrea s plece de acas de foarte
tnr si s-si triasc propriile experiente, de cele mai multe ori
printii se opun si-i relateaz propriile experiente trite la vrsta
lui. Cnd exist o dragoste adevrat, aceasta i va convinge pe
printi s-l lase s plece pentru a-si tri propriile experiente.Este
exact ceea ce face
Dumnezeu cu tine. El este mereu acolo, n interiorul tu. Vede tot
ce ti se ntmpl, dar ti las libertatea s alegi. Dac actionezi
mpotriva legilor Sale naturale, Dumnezeu ti va transmite un
mesaj prin intermediul supraconstiintei, si asta fr ntrziere.
Rmne la alegerea ta s faci ce vrei cu el.
Fiecare afectiune sau boala este un mesaj in sine. Dar raul nu este doar fizic.
Trebuie sa vezi dincolo de lumea fizica. Gravitatea unei boli se dovedeste a fi la fel
de mare precum mesajul ei. Cand o boala persista, este foarte important sa vezi ce

mesaj vrea sa iti transmita. Daca devine foarte puternica, inseamna ca si-a intarit
forta de mult timp.
Adesea problemele sufletului de manifesta fizic prin afectiuni la care este evidenta
logica conexiunii: o persoana care se simte nesustinuta, careia ii lipseste
sprijinul in viata va fi avertizata de aceasta problema psihologica de durerile
de spate. Coloana este cea care sustine corpul, cel convins ca nu este sustinut va
avea afectini ale acesteia. Fara indoiala esti o persoana care este in stare sa ia
toata raspunderea celorlalti in spatele lui si care se simte responsabila pentru
fericirea sau nefericirea lor. Insa aceasta responsabilitate este atat de grea incat vei
avea nevoie de un sprijin suplimentar. Exact ceea ce tu nu obtii. Superconstiinta ta
iti trimite urmatorul mesaj: nu mai crede ca esti responsabil de fericirea sau de
nefericirea celorlalti. Daca vrei sa ajuti pe cineva, fa asta, dar de bunavoie, din
dragoste si nu pentru ca te simti obligat sa faci asta. Tu esti singurul care iti
sustii decizia. Daca faptul de a-ti lua responsabilitati te ajuta sa te realizezi, vei fi
apt de acest lucru, fie ca este vorba de profesie, fie de alte domenii ale vietii tale. In
acest caz, nu ai nevoie de niciun sprijin. Daca nu ai putea face acest lucru, nu ti-ai
propune niciodata asa ceva.
Cand cineva nu se simte destul de sprijinit, este nesustinut adica ar vrea ca toata
lumea sa o sprijine, dar cand ceilalti se ofera sa ajute, nu ii convine niciodata.
Eventual, cei apropiati se descurajeaza si nu mai vor deloc sa il ajute.
Daca durerea este in partea superioara a spatelui, partea ta afecticva este afectata,
iar daca este vorba despre partea partea inferioara, este vorba despre latura
materiala si financiara.
Sunteti cu totii de acord ca ne nastem in aceasta lume avand un scop, o misiune,
mai mult sau mai putin punctuala si multi dintre noi inca mai cauta sa o decopere
sau asteapta o confirmare ca sunt pe drumul cel bun. Asa cum toti una suntem, la
fel si misiunea noastra se aseamana: venim pe aceasta lume sa traim o serie de
experiente pana cand ajungem sa la aceeptam si sa ne iubim pe noi insine trecand
prin ele. Pana nu ajungem in punctul de a accepta aceste experiente si traim in
judecata, culpabilitate, teama, regret, ne atragem fara incetare circumstantele si
persoanele care ne fac sa retraim aceasta experienta. Experientele pe care le traim
ne fac sa intelegem si sa alegem ce este benefic pentru noi.

Ce inseamna aceptarea? Nu este etichetarea unei experiente negative drept una


pozitiva, ci intelegerea faptului ca acea intamplare care nu ne-a provocat placere
este una folositoare pentru mai tarziu, fie si pentru a sti ca nu ne este placuta si
astfel o putem recunoaste si evita pe viitor. Tot ceea ce traim in non-acceptare se
acumuleaza la nivelul sufletului, si acesta fiind nemuritor, va veni in
urmatoarea reincarnare pentru a experiementa din nou, pana cand acea
experienta va fi privita cu seninatate, compasiune si intelegere.
In calea acceptarii lucrurilor intervine ego-ul nostru, el nu vrea sa accepte ca toate
experientele dificile pe care le traim au ca scop unic sa ne arate ca si noi ne
purtam in acelasi fel ca si ceilalti.
De aceea este foarte important sa inveti sa te cunosti si sa te accepti pe tine
insuti, te ajuta sa treci mai usor peste lucrurile dificile. Cu cat suferi mai mult
intr-o situatie sau cu o persoana, cu atat de mai departe (din alta viata) vine acea
problema. De cel mai mare ajutor este Dumnezeul interior, acea prezenta din tine,
din toti. Fragment din cartea Asculta-ti corpul, de Lise Bourbeau

Calmare prin respiratie

Deciziile cele mai bune le luam intr-o stare de calm.


Solutia cea mai buna la o problema o gasim intr-o stare de calm.
Eficienta cea mai mare o avem intr-o stare de calm.
Sa-ti pierzi calmul nu este un lucru dificil. Dimpotriva. Starea de echilibru nu este
definitiva, ea trebuie mentinuta constient, mai ales cand sunt atatia factori
perturbatori in societate si in interior (subconstientul).
Ce este de facut?
Iata 3 exercitii simple de calmare prin respiratie recomandate de Dr. Andrew Weil:
Primul
Urmareste respiratia. Nu incerca sa o influentezi, nu fa eforturi sa o schimbi, doar
urmareste-o. Respiri din burta, sau din piept? Este o respiratie profunda? Sau poate
scurta. Este rapida? Lenta. Doar observ-o timp de cateva minute. Observa si
efectele respiratiei la finalul exercitiului.

Al doilea
El poate fi asul pe care oricand il ai in maneca: cheia lui este sa inspiri in mai putin
secunde decat expiri. De exemplu: inspira in 2 secunde, expira in 4, relax 1
secunda. Apoi se reia in aceleasi intervale. Daca respiratia pare fortata, atunci
mariti intervalele: inspira in 4 secunde, expira in 6. Poti adapta, astfel incat sa iti
fie comod.
Al treilea
Acest exercitiu se cheama 4-7-8 datorita numarului de secunde la care trebuie sa
fim atenti. Iata cum se executa:
1. Stai drept
2. Pozitioneaza-ti limba in spatele dintilor din fata. Mentine-o acolo pe durata
intregului exercitiu.
3. Respira usor numarand pana la 4
4. Tine-ti respiratia numarand pana la 7
5. Expira pe gura numarand pana la 8
6. Acum ai terminat o serie din cele 4 recomandate, mai repeta acelasi exercitiu de
inca 3 ori.
Acest exercitiu este extrem de benefic pentru calmarea sistemului nervos. Il putem
repeta de cate ori vrem pe zi, recomandarea doctorului Weil fiind sa nu trecem de 4
serii. Este recomandat sa il facem de cel putin 3 ori pe zi.
Practicarea regulata a respiratiiei constiente ne ajuta si ne energizeaza si
poate chiar sa indeparteze problemele de sanatate de la atacuri de panica
pana la probleme digestive.
Trebuie sa intelegeti: tot ce se gaseste in afara voastra nu va apartine, ne este
imprumutat pentru foarte scurt timp si nu acolo se afla adevarata forta. Ea se afla in
Creatorul tuturor lucrurilor, adica in spiritul care se manifesta. Dovada este ca
imediat ce spiritul paraseste corpul, chiar daca omul poseda inca toate organele,
nimic nu mai functioneaza, stomacul nu mai digera, inima nu mai bate, plamanii
nu mai respira, creierul nu mai reactioneaza. Daca il cantariti, vedeti ca el
cantareste tot ca inainte, nimic nu este schimbat, el este insa mort, pentru ca acea
existenta vie care gandea, care simtea, a plecat. Ei bine, ea era esentialul.

Esentialul este viata, spiritul. De ce sa cautam deci ceea ce nu este esential? Se


poate spune ca singura diferenta adevarata intre un Initiat si un om obisnuit este ca
Initiatul se opreste direct asupra esentialului. Initiatul cauta spiritul, cauta sa ii
ofere niste posibilitati de dezvoltare, ii evidentiaza continutul, bogatiile.
Priviti o celula: ea este constituita din membrana, citoplasma si nucleu. La fel,
fiinta noastra se compune din corp, suflet si spirit. De aceea in Stiinta Initiatica se
poate considera corpul ca tegumentulsufletului, sufletul este asemenea
citoplasmei unde circula forte, energii, viata, si in final spiritul la fel ca nucleul,
locul unde se gaseste inteligenta care creeaza, ordoneaza, organizeaza. Nucleul
creeaza in mijlocul citoplasmei, fiindca citoplasma serveste de materie nucleului.
Forta se gaseste in nucleu. La fel, spiritul este in noi cel care vrea sa se manifeste si
prin impulsul sau, sa creeze noi forme, sa modeleze materia. Daca omul a ajuns la
nivelul sau actual de dezvoltare, aceasta se datoreaza eforturilor pe care spiritul lea facut asupra materiei pentru a se putea manifesta.
Cand sunteti inspirati, cand simtiti o forta ce va determina sa actionati cu
noblete, sa ii ajutati pe altii, sa va uniti cu Sufletul Universal, acesta este
spiritul care se manifesta. Din contra, cand va simtiti secatuiti, descurajati,
derutati, cand sunteti tentati sa abandonati totul, inseamna ca materia a devenit
preponderenta si se opune eforturilor spiritului. Ce puteti face in acel moment?
Apelati la intelect pentru a putea indrepta situatia.
Omul este obligat mereu sa lupte, si daca nu este luminat si activ, se lasa prada
inertiei. Tocmai acest fapt se intampla cu unii la care predomina materia, pentru ca
ei nu fac nici o lucrare intelectuala, spirituala, divina, ei se transforma in niste
mlastini, invadate de mormoloci, de tantari, de muste, niste mocirle cu mirosuri
urate.
Discipolul care este luminat, orientat, nu se opune spiritului, ci ii deschide toate
portile. Iar spiritul, care in acel moment este rege, incepe sa lucreze in el pentru a
armoniza totul, a infrumuseta, a ilumina, a vitaliza si a trezi. Aceste transformari s
epot face cu rapiditate acordand prioritate spiritului. Materia nu stie decat sa
inghita, sa absoarba, sa mortifice, in timp ce spiritul stie sa organizeze, sa
vitalizeze, sa insufleteasca. El nu stie decat acest lucru sa faca si de aceea trebuie
sa i se dea intaietate. Cati oameni au ajuns sa se pietrifice deoarece au impiedicat
spiritul sa se exprime in ei!Fragment extras din Puterile gandului
Autor: Omraam Mikhael Aivanhov

Acest fragment este extras din cartea Curajul de a fi tu insuti de Jacques Salome
si mi s-a parut deosebit de interesant, nu numai pentru cei ce au pierdut pe cineva,
ci pentru toata lumea. Din pacate cu totii pierdem pe cineva drag la un moment dat.
Iar ceea ce mi s-a parut foarte util este sfatul de a constientiza toata durerea, de a
nu refula toate sentimentele ci dimpotriva sa le acceptam, sa le exprimam. Aceasta
perioada mai sumbra o cunoastem sub forma doliului, si acesta nu are o
semnificatie prea pozitiva in general, dar din acest fragment reiese exact de ce e
util sa ne folosim de aceasta perioada.
Doliul poate fi folosit ca pe o sansa in care sa ne eliberam sufletul de toate emotiile
ce mai tarziu ne pot cauza rau. Atunci cand cineva drag ne paraseste, noi nu mai
suntem la fel, o astfel de experienta ne schimba, asa ca avem nevoie de un ragaz in
care sa ne refacem si sa ne sa ne regasim pe noi insine. Iata si ceea ce Jacques
Salome spune despre asta:
Pierderile unei fiine dragi reprezint una dintre constantele oricrei existene
umane. A tri nseamn a avea o via, iar aceast via are o durat limitat, chiar
dac ne putem ntreine iluzia c asemenea nefericiri nu ni se ntmpl nou, chiar
dac putem spera c vom fi cruai si c vom scpa de apariia inevitabil a morii.
Orice organism viu este, prin definiie, nu doar vulnerabil, ci mai ales efemer.
Moartea este procesul final de evoluie a vieii, dar ea nu se transpune n via doar
n termeni de finalitate, ci ine si de imprevizibil. Ea poate aprea nedreapt,
nemiloas, brusc si brutal sau lent si inexorabil n existena fiecruia. Moartea
este primit nu doar ca o pierdere, ci uneori si ca un abandon sau ca o trdare. Nu
rareori spunem:
Mi-am pierdut soul/soia/copilul/mama
A plecat prea devreme, m-a lsat
Mi-a fcut el una ca asta, s moar naintea mea, nu avea nici un drept!
Cnd pierderea este resimit ca un abandon sau ca o trdare, ea se va
transpune n corpul celui care rmne sub forma unui doliu rece sau greu de
suportat, sau sub form de resentimente, violene ascunse sau agresivitate
negat.

Ci copii la nceputul vieii, dup ce si-au pierdut o rud apropiat, nu si-au


exprimat violena incredibil care i stpnea, i invada, amestecat cu alte
sentimente mai neclare cum ar fi tristeea, regretele amarnice, neputina de a
nelege, revolta, furia sau resentimentele?
De ce eu? De ce mi s-a ntmplat mie acum?
Cnd un copil i aude mama spunndu-i unei vecine: De cnd l-am pierdut pe
taic-su m-am ntors la serviciu, ce nelege el de fapt prin cuvntul pierdut?
i va imagina n decursul orelor, zilelor, lunilor urmtoare c tatl lui s-a pierdut,
ca Tom Degeel prin pdure din cauza unei mame care prefera serviciul? Se va
certamai apoi cu mama sa ori de cte ori aceasta va pleca la serviciu? Ci foti
copii vor cuta timp ndelungat, fr rgaz, acest tat pierdut n meandrele unui
schimb ambiguu?
Pentru ca aceste pierderi nsoite de sentimente refulate s nu se traduc n
somatizri (chisturi, cancere, ulcere, paralizii de tot felul), cel sau cea care
supravieuiete trebuie s nvee s poarte doliul. Trebuie s nvee s-si ofere
mijloacele de a asimila absena nu ca pe o deposedare sau ca pe o privare, ci ca pe
o schimbare de situaie, renunnd la sentimentele negative, de multe ori susinute
cu grij si purtate ndelung n suflet pn la manifestarea lor n momentul
dispariiei unei persoane apropiate, poate prea apropiate.
Doliul
A ine doliu nseamn a ne oferi mijloacele de a ntreprinde trei demersuri
principale:
S ne recunoatem i s ne exprimm sentimentele pozitive sau de iubire pe care
le avem pentru persoana disprut.
S ne recunoatem i s ne exprimm sentimentele negative pe care i le purtm
aceleiai persoane.
S recunoatem i s exprimm prin ce anume aceast relaie a fost important,
dificil i incitant, duntoare sau creativ pentru noi, n diferite etape ale vieii
noastre.

S relum pe rnd, n detaliu aceste puncte:


S ne recunoatem si s ne exprimm sentimentele pozitive sau de iubire pe
care le avem pentru persoana disprut. Nu este ntotdeauna uor s
recunoatem dragostea pe care am simit-o, pe care am ascuns-o n noi pentru un
tat, pentru o mam sau pentru o fiin drag, mai ales dac aceasta nu tia s o
primeasc sau dac noi am fost specialiti n autosabotare.
Ci dintre noi nu preferm s ne negm sentimentele n loc s le recunoatem, sau
pstrm tcerea i refuzm s le numim, s le mrturisim sau s le exprimm fa
de persoana n cauz? Ci nu-i refuz s le ofere, ca replic, ca pedeaps, din
rzbunare sau din resentiment? Ca si cum aceste sentimente ascunse, respinse ar
urma s se descompun n ei, o dat cu dispariia obiectului iubirii.
Prin asasinarea sentimentelor prea vii din noi ne mutilm corpul n mod
iremediabil, nceperea unui demers de mpcare cu noi nine implic s ne
reprezentm sentimentele recunoscute acum, printr-un obiect simbolic i s
depunem, de exemplu, acest obiect pe mormntul printelui disprut.
Este un act de iubire necondiionat, cci acest gest va fi fcut fr sperana unui
rspuns sau a confirmrii sentimentelor din partea celuilalt.
S ne recunoatem si s ne exprimm sentimentele negative pe care i le
purtm aceleiai persoane. Sntem fcui din lumin i umbre, din poli
negativi i
poli pozitivi care organizeaz ntr-un anumit fel unitatea i echilibrul nostru
interior
n ziua n care am pus pe mormntul tatlui meu toat ura mea mpotriva
alcoolismului lui, ngropnd o sticl de vin pe care am scris: alcool de tat, m-am
simit ca i cum a fi scpat de dou tone de refuzuri i constrngeri. Pentru mine a
nceput atunci o adevrat eliberare
Cnd am reuit s adun ntr-un scule, scrise pe bucele de hrtie, toate
descalificrile, toate devalorizrile i umilinele pe care mama le aruncase asupra
mea vreme de 35 de ani i m-am dus s le ard pe mormntul ei, toate resentimentele
mele, toate acuzaiile mpotriva ei au disprut dintr-o dat.

S recunoatem i s exprimm prin ce anume aceast relaie a fost important,


dificil si incitant, duntoare sau creativ pentru noi, n diferite etape ale vieii
noastre. Identificarea, definirea i exprimarea a ceea ce a fost vital, tonic,
stimulator, dureros, infantilizant sau o surs de creativitate n relaia care s-a
ncheiat prin dispariia celuilalt este un act de recunoatere. i aici m gndesc din
nou la relaia foti copii prini. Dup cum la nceputul vieii noastre prinii ne
recunosc printr-un act legalizat la primrie drept fiul sau fiica lui i al/a, care
l-au recunoscut, n acelai fel este de datoria fiecrui fost copil devenit adult s-i
recunoasc fiecare dintre prini drept ceea ce a fost.
Da, acest brbat a fost tatl meu, chiar dac nu a putut fi printele sau
tticul pe care mi l-am dorit eu s fie, sau pe care as fi vrut s-l am!
Aceast femeie a fost mama mea, chiar dac a fost mai degrab o cloc care
m-a hrnit permanent, m-a ndopat cu angoasele sau cu defectele ei
Acest act de recunoatere a prinilor notri de ctre noi nine ne va
reconcilia cu generaiile care au trit naintea noastr i ne va duce ctre un
viitor al omenirii mai puin violent.
Pentru a se dezvolta, a se maturiza, a crete i a se mplini, fiecare dintre noi
trebuie s accepte apariia unei schimbri n relaiile noastre apropiate si
posibilitatea unei pierderi n relaiile vitale. Cea a unei fiine apropiate care ne este
drag, cea a unei fiine apropiate care nu ne mai este drag pentru c noi ne-am
schimbat sau pentru c ea a evoluat si a urmat o cale diferit de a noastr.
De-a lungul vieii, prsim si sntem prsii.
Trebuie s renunm la o bun parte din ce iubim.
Pierderea pare a fi preul pentru a creste n via.
Si totodat este surs pentru cele mai multe dintre progresele noastre.Fragment
extras din cartea Curajul de a fi tu insuti
Printre numeroasele carti scrise de Paul Ferrini , acest invatator important al
noului mileniu, este si seria Un curs despre stapanirea artei spirituale, din care
Legile dragostei este prima carte, un adevarat ghid de evolutie, vindecare si
indreptare a sufletului, individuala sau colectiva. Pe scurt, ne invata cum sa iubim
neconditionat, apeland la zece legi spirituale.

Legea spirituala a UNIMII


Cu alte cuvinte suntem o particica din Dumnezeu, chiar daca ne socotim
atotputernici dar, mai devreme sau mai tarziu ajungem sa-i cerem ajutorul spre
inteleptire sau calauzire in viata. El a stat tot timpul in inima noastra si a asteptat sa
iesim din valtoarea vietii si sa vedem ca sufletul nostru e mai important decat orice.
Legea spirituala a EGALITATII
Suntem egali unul cu celalalt, deci sa nu facem diferente in alegeri, sa ne iubim si
sa ne acceptam cu calitatile si defectele noastre. A considera ca cineva este rau, nu
numai ca este suparator pentru acea persoana, dar este suparator si pentru noi
insine.
Legea spirituala a REFLECTARII
In fiecare persoana intalnita vedem si cate ceva din noi, ceea ce ne va ajuta sa ne
descoperim, sa ne constientizam tarele sau calitatile. Scopul unei relatii este de a
invata cum sa iubim si de a invata cum sa fim iubiti.
Legea spirituala a MATERIALIZARII
Prin materializare intelegem procesul de creatie. La fel cum Dumnezeu este
creator asa suntem si noi.Prin gandurile, dorintele si faptele noastre vom realiza
ceea ce dorim cu adevarat dar, aceasta se face lasand la o parte mandria, frica si
acceptand smerenia si sacrificiul.
Legea spirituala a LIBERULUI ARBITRU
Ne nastem si traim liberi; alegem binele sau raul. De multe ori nici nu
constientizam in ce situatie suntem, asa ajungem intr-un anumit stadiu al vietii
cand vom spune stop si vom schimba drumul.
Legea spirituala a COMPASIUNII
Toate fiintele umane sunt demne de a fi iubite si acceptate indiferent de deosebiri.
Asemanarea dintre noi este mult mai mare si binele spre care aspiram e acelasi
pentru
toti. Numai aceia care au fost hraniti stiu cum sa-i hraneasca si pe ceilalti; numai
cei iubiti ii pot iubi pe ceilalti

Legea spirituala a PERFECTIUNII


Este legea care ne mana sa ne perfectionam incontinuu, sa ne valorificam talantul
primit, sa devenim mai buni si generosi cu cei din jur.
Legea spirituala a VINDECARII
Ea spune ca orice dezechilibru poate fi refacut, orice boala poate fi
vindecata,greseala se poate corecta, pacatul este iertat si vina poate fi absolvita.
Dar trebuie sa constientizam sursa raului si sa-l eliminam, sa evitam extremele, sa
ne intoarcem inlauntrul nostru prin rugaciune sau meditatie.
Vindecarea unei boli impune o dorinta puternica de a trai, precum si o schimbare in
atitudinea noastra fata de ceilalti. Ura, furia,nemultumirea, rautatea nasc boala, pe
cand iubirea si iertarea o vor indeparta.
Legea spirituala a UNICITATII
Fiecare are un Destin, de aceea sa avem curajul sa fim noi insine in orice
circumstante, sa avem libertate adevarata. Sa traim in prezent fara regrete in
legatura cu trecutul, fara asteptari de la viitor.
Legea spirituala a ILUMINARII
Ea este apogeul cresterii spirituale, prin care ne intoarcem la Dumnezeu, Sursa din
care am venit. Ramane de vazut cine va ajunge in acea stare; noi sa incercam sa
traim frumos, sa iubim si sa iertam pe cei de langa noi si asa ne va fi si noua bine.

Cele 11 principii eterne


de Carmen Harra
Spre autoeducarea noastra spirituala, Carmen Harra ne prezinta 11 legi divine, de
care este bine, daca putem, sa tinem seama in calatoria noastra spirituala din
aceasta lume.
Primul Principiu este Legea intregului, adica toti oamenii, si toate fiintele sunt
unite intru Dumnezeu.
Sufletele noastre sunt unite cu copacii, apele, muntii, in grila de energie numita
Divinitate. Distrugand natura, nu facem decat sa ne sinucidem in mod lent, asa s-au

intamplat alunecarile de teren, ploile torentiale, smogul de deasupra oraselor,


subtierea stratului de ozon, poluarea apelor. Pentru a reechilibra energia noastra
pozitiva e nevoie de intoarcerea la natura, la locurile sfinte, in care se gaseste
energia vindecatoare, pentru sufletul si trupul nostru.
Al doilea Principiu este Legea Karmei adica ceea ce faceti si vi se intampla este
rezultatul faptelor voastre. Conceptul de reincarnare este legat de Karma, aceasta
fiind promovata de Hinduism si Budhism. Socrate spunea: Trebuie ca am capatat
aceasta cunoastere a tuturor realitatilor, inainte sa ne nastem. Karma consta in
toate consecintele faptelor noastre pe care putem sa le neutralizam schimbandu-ne
caracterul, cu ajutorul iubirii, purificarii, compasiunii, curajului, etc.
Al treilea Principiu este Legea Intelepciunii, care inseamna sa-ti dai seama de
ceea ce este posibil sa faci, sa-ti accepti limitele, sa inveti din greselile facute, ca
apoi sa cresti spiritual. In aceasta directive este bine sa apelam la rugaciunea
seninatatii:
Doamne, da-mi seninatatea sa accept lucrurile
Pe care nu le pot schimba,
Curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba
Si intelepciunea sa-mi dau seama care este diferenta.
Al Patrulea Principiu este Legea Iubirii. Iubirea pura, neconditionata, ne vindeca
de ura, si de Karma, si ne reaminteste de natura noastra divina. Iubirea este cea
care ne uneste, care ne mentine sanatosi, care indeparteaza relele ce le-am putea sa
le facem prin ura.
Al Cincilea Principiu etern Legea armoniei. In univers este o ordine divina, iar
noi, suntem meniti sa fim in armonie cu toti si cu toate. Armonia este o stare
energetica in care suntem aliniati si echilibrati cu divinitatea. Cand suntem
sanatosi, fericiti, creativi, suntem in armonie cu mediul, cu ceilalti oameni, cu noi
insine.
Al Saselea Principiu este Legea Abundentei. Ea este o stare energetic prin care
putem sa manifestam bogatie pe toate planurile. Universul este in asa fel facut
incat sa avem cu totii tot ceea ce ne trebuie, sa avem puterea de a crea aceasta stare

de abundenta. Pentru toate acestea ar trebui sa-I fim recunoscatori lui Dumnezeu,
si sa impartim din bunurile noastra si celor care nu au.
Al Saptelea Principiu este Legea Atractiei. Universul lucreaza impreuna cu noi
pentru a ne aduce ceea ce ne dorim. E suficient sa ne dorim ceva cu adevarat, ca
realizarea acestei dorinte va incepe sa se creioneze treptat pana devine realitate.
Al Optulea Principiu este Legea Evolutiei. Intentia lui Dumnezeu este sa
evoluam continuu catre o stare superioara de constiinta. Asistam din ce in ce mai
mult la ascensiunea constiintei noastre pe o treapta superioara, prin imbunatatirea
noastra spirituala, prin autoeducare.
Al Noualea Principiu este Legea materializarii.Puterea de a materializa ceea ce
dorim este dreptul nostru, iar noi co-cream realitatea cu ajutorul lui Dumnezeu.
Creierul nostru,constiinta noastra, creaza realitatea fizica. Ceea ce gandim vom
realiza, vom influenta lumea prin actiunile noastre.
Al Zecilea Principiu este al Dharmei, adica fiecare avem o misiune unica aici pe
Pamant. Suntem fiinte de Lumina, care am luat forma fizica pentru a evolua,
pentru a realiza ceva (in arta, in stiinta, in medicina, si chiar intr-o munca modesta)
Suntem canalizati intr-o anumita directie pe care trebuie sa o urmam.
Al Unsprezecelea Principiu Divin este cel al posibilitatilor infinite, care
inseamna ca omul avand liberul arbiru, poate sfida legile timpului si ale spatiului
poate sa participle la co-creare, la ceea ce este apparent imposibil.

Totul este schimbator

Invatatura fundamentala a vietii este cea despre impermanenta.


Adevarul fundamental al fiecarei existente este acela ca totul se schimba.
Construirea ego-ului, sinelui rotund si impresionant este astfel in zadar, daca totul
se schimba.
Nu ne putem gasi pacea si linistea daca nu acceptam ca totul este schimbator. Dar,
din pacate, chiar daca acest lucru este adevarat, greu este sa-l acceptam. Suferim
pentru ca nu suntem capabili sa acceptam adevarul si realitatea impermanentei.

Ceea ce este etern exista din cauza non- eternitatii. Ceea ce este bun exista din
cauza raului. Prin contrast se defineste fiecare lucru. Pentru a ne descoperi pe noi
insine, pentru a descoperi fericirea, bucuria, trebuie sa trecem si prin durere si
suferinta. Sunt doar fete ale aceleiasi monede. De aceea tot ce urca si coboara.
Placerea alterneaza cu dificultatea. Daca nu ar exista momente dificile, cand si-ar
mai face omul autocritica, cand s-ar mai intreba el daca drumul sau este cel bun?
Daca omul nu ar cunoaste suferinta, cum i-ar mai putea el ajuta pe cei din jur cand
sunt la nevoie, stiind astfel cum se simt acestia in momentele grele, si cat de
binevenit este cateodata ajutorul. Dificultatile sunt deci prilej de evolutie. Nu
sunt de dorit, dar au rolul lor. Cand avem probleme, invataturile vieti sunt mai usor
de acceptat. Ideal este sa le acceptam si in celelalte momente.
Pentru ca totul este schimbator. Si tot ce urca si coboara.
Partea buna a povestii: conform aceluiasi principiu, tot ce coboara, urca.
Cum spunea balada aceea: Nothing lasts forever, even cold November Rain.
Niciodata sa nu intrebi pe cineva ce este bine si ce este rau. Viata este un
experiment ca sa afli.
Intotdeauna fii deschis, mereu pregatit sa mergi pe cai noi. Cine stie? Chiar daca se
dovedeste a fi fara rost, este totusi o experienta. (Osho)
Durerea este cea care sparge cochilia care va acopera judecata. (Khalil Gibran)
P.S. Pentru ca cele scrise sa nu ramana la gradul de teorie si atat, amintiti-va de
trecut. De cate ori s-au schimbat lucrurile, cand era bine si a trecut, cand era rau si
a trecut. Schimbarea se vede cel mai bine in perspectiva. Si mai ales se vede cel
mai bine la altii. Incredibil cum se schimba unii oameni, nu?
Fiecare experienta ne imbogateste, deci ne schimba. Schimbarile interioare se
manifesta si in exterior. Este regula. De aceea suntem invatati sa nu regretam
trecutul, sa nu ne rusinam de el, el ne-a caracterizat atunci. ACUM suntem
ALTFEL decat ATUNCI. Asta pentru ca totul se schimba.

De ce esueaza unele relatii ?


Scopul unei relatii nu e de a avea pe cineva care sa te desavarseasca ci de a avea pe
cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta. Ele esueaza pentru ca motivul pentru
care intram in ele este gresit, adica este altul decat cel care defineste cine suntem

noi de fapt. Suntem minunati si inainte de a gasi persoana iubita, dar ne place sa-i
spunem acesteia ca noi si viata noastra nu valoreaza nimic fara ea. A confunda
fericirea cu persoana iubita inseamna a ne baza pe un principiu gresit din
start.Identificam fericirea cu lucrurile si senzatiile pe care ni le ofera celalalt, si de
aceea in momentul in care iubesti intervine si teama de a pierde acea sursa pe care
ne bazam. In momentul in care celalalt nu mai ofera exact la fel de mult cat ne-a
obisnuit, atunci incepe nefericirea si indoiala. Principiul este exact invers, pentru a
primi trebuie sa oferim. Atentia indreptata intotdeauna pe ce oferim si nu la
scopul final de a primi ofera un sens mult mai profund si de durata iubirii. Si ai
nevoie de iubire si de un celalalt pentru a descoperi cu adevarat cine esti si apoi
pentru a te manifesta. Cea mai profunda si mai frumoasa iubire este cea pentru
sinele tau, abia apoi poti sa iubesti un alt suflet, pentru ca ai descoperit deja
adevarul despre suflet. Atunci cand stii cine esti, ca esti cel care esti, atunci ii poti
oferi si celuilalt libertatea sa afle cine este si sa se comporte conform cu adevarul
lui. Relatiile esueaza si datorita concentrarii prea mult asupra celuilalt: ce face? cu
cine este? Daca te iubesti pe tine atunci poti crede ca si altcineva te poate iubi si nu
vei mai avea indoieli (spune ca ma iubeste, dar daca totusi nu ma iubeste, parca nu
prea as merita totusi sa fiu iubit). Iubirea de sine, de cel ce sunt, nu este aceea care
vine din ego, nu e cea care ma separa de restul oamenilor, ca fiind mai si mai
(special, bun, bogat, merituos). Care este oare adevaratul sens al lui Iubeste-ti
aproapele ca pe tine insuti? As sugera un raspuns: noi toti unul suntem.

S-ar putea să vă placă și