216 PARTEA SPECIALĂ CĂRŢILE CANONICE POETICE - IOV
in psalmii direct mesianic! sunt profeţite următoarele: în 3. CARTEA LUI IOV
psalmul II, 7, potrivit făgăduinţei făcute de Dumnezeu Iui David, prin proorocul Natan, «Eu voi fi Aceluia Tată, iar El Denumirea. Această carte poartă numele presonajului îmi va fi Fiu» (2 Sam. VII, 14-17), Mesia este numit Fiul lui principal. Numele lui Iov înseamnă potrivnic, duşman. Aici, Dumnezeu. Psalmul XV (XVI), ÎO se referă la învierea lui întrucât oglindeşte istoria vieţii acestei persoane, Iov ar putea Iisus Hristos din morţi; Psalmul XXI (XXII), i cuprinde să însemne «cel duşmănit» sau «cel persecutat». Viaţa lui Iov cuvintele pe care îe-a rostit Iisus Hristos în timpul sule ne este cunoscută numai din cartea care-i poartă numele, după cruce (Matei XXVII, 46 şi Maree XV, 3 4 ) . Tot în Ps.'XXI cum se vede din euvintele: «Fost-a un om, în ţinutul Uz, cu (XXII), 7-8, sunt redate şi cuvintele de ocară, pe care le-au numele Iov; şi omul acesta era drept şi fără prihană, şi se temea rostit trecătorii, arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului evreu, de Dumnezeu şi se ferea de rău. Şi avea şapte fii şi fete. Şi în timp ce î i s n s Hristos s m e r e a .. cruce ( a i a t e Mafn avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de XXVII, 3 9 - 4 3 ; Marcu XV, 29-31). Tot Ps. XXI (XXII), 18- boi, cinci sute de asine şi mare mulţime de slugi. Şi era omul 20 se referă la străpungerea mâinilor şi picioarelor lui Hristos acesta cel mai de seamă dintre toţi răsări tenii» (Iov I, 1-3). Un pe cruce şi împărţirea hainelor Lui (citate de Matei XXVII, 3 5 ; adaos la traducerea Setuagintei îl identifică pe Iov cu regele Marcu XV, 2 4 ; Luca XXIII, 3 4 ; Ioan XIX, 24, 37). edomit Iacob, lucru de care exegeţii se îndoiesc, fiind o ipoteză Psalmul XLIV (XLV) cuprinde în întregime lauda adusă fără temei. împăratului Mesia şi împărătesei sub forma alegorică a nunţii. Cuprinsul. Cartea lui Iov are 42 de capitole şi se împarte în Psalmul LXXI (LXXII) descrie figura împăratului Mesia care trei părţi: prologul (cap. H I ) ; tratarea (cap. III-XLII, 6) şi va judeca cu dreptate pe poporal Său şi se va îndura de el. epilogul (cap. XLII, 7-17). Psalmul CIX (CX), 1 se referă la Iisus Hristos care, după Prologul (cap. H I ) începe istorisirea cu descrierea fericirii înălţarea Sa la cer, stă de-a dreapta Tatălui. Tot în acest psalm, şi evlaviei lui Iov, om drept, fără prihană, temător de la vers. 4 se descrie investirea lui Mesia cu cele două Dumnezeu şi care se ferea de rău, aducând regulat jertfe lui prerogative: împărat şi Preot; iar în vers, 3 se arată naşterea din Dumnezeu pentru păcatele copiilor săi. Dar Satan, pizmuind veac a Fiului din Dumnezeu-Tatăl. Psalmul CXVII (CXVIII), fericirea şi virtutea lui Iov, s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu 22 descrie pe Mesia ca pe o piatră din capul unghiului care avea şi a zis că toată evlavia lui are la bază numai egoismul şi să unească toate neam uri îe într-o singură zidire a iui interesul. Dacă i s-ar lua averile, Iov ar blestema pe Dumnezeu Dumnezeu, Biserica Sa şi s-ar lepăda de El. Dumnezeu îngăduie ca Satan să lovească Psalmii indirect mesianici cuprind profeţii cu privire la pe Iov în toate ale sale, dar de viaţa lui să nu se atingă. Un şir intrarea triumfală în Ierusalim a iui Iisus Hristos (Ps. VIII, 2 ) ; de nenorociri se abat asupra lui Iov şi el rămâne fără fii şi fiice propovăduirea Evangheliei şi a credinţei în Iisus Hristos până şi fără avere. Aceste încercări grele însă nu-1 tulbură. El nu la marginile pământului (Ps. XXVIII/XXIX, 4 ) ; grija divină cârteşte, nu plânge, nu se răzvrăteşte. Din gura lui se aud pentru cei credincioşi sub dubla imagine a păstorului celui bun cuvintele: «Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului şi ospăţul mesianic (Ps. XXII/XXIII); câ nu I s-au zdrobit binecuvântat. Şi întru toate acestea Iov n-a păcătuit...» (I, 2 1 - oasele pe când era răstignit pe cruce (Ps.JXXXIII/XXXIV, 22). Satan din nou pune la îndoială. înaintea lui Dumnezeu, 19/21); profeţii cu privire îa cinstirea zilei învierii Domnului credinţa curată a lui Iov. Şi Dumnezeu din nou îngăduie lui nostru Iisus Hristos (Ps. CXVII (CXVIII) 24) şi a legăturilor Satan să lovească cu lepră pe Iov, dar de viaţa lui să nu se frăţeşti care unesc pe oameni prin Biserica creştină (Ps, atingă (II, 6-7). Lovit şi de această boală grea, Iov rămâne CXXXII (CXXXIIÎ). neclintit în supunerea şi dragostea sa către Dumnezeu, chiar şi după ce femeia sa îl mustră cu amărăciune.