Sunteți pe pagina 1din 1

216 PARTEA SPECIALĂ CĂRŢILE CANONICE POETICE - IOV

in psalmii direct mesianic! sunt profeţite următoarele: în 3. CARTEA LUI IOV


psalmul II, 7, potrivit făgăduinţei făcute de Dumnezeu Iui
David, prin proorocul Natan, «Eu voi fi Aceluia Tată, iar El Denumirea. Această carte poartă numele presonajului
îmi va fi Fiu» (2 Sam. VII, 14-17), Mesia este numit Fiul lui principal. Numele lui Iov înseamnă potrivnic, duşman. Aici,
Dumnezeu. Psalmul XV (XVI), ÎO se referă la învierea lui întrucât oglindeşte istoria vieţii acestei persoane, Iov ar putea
Iisus Hristos din morţi; Psalmul XXI (XXII), i cuprinde să însemne «cel duşmănit» sau «cel persecutat». Viaţa lui Iov
cuvintele pe care îe-a rostit Iisus Hristos în timpul sule ne este cunoscută numai din cartea care-i poartă numele, după
cruce (Matei XXVII, 46 şi Maree XV, 3 4 ) . Tot în Ps.'XXI cum se vede din euvintele: «Fost-a un om, în ţinutul Uz, cu
(XXII), 7-8, sunt redate şi cuvintele de ocară, pe care le-au numele Iov; şi omul acesta era drept şi fără prihană, şi se temea
rostit trecătorii, arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului evreu, de Dumnezeu şi se ferea de rău. Şi avea şapte fii şi fete. Şi
în timp ce î i s n s Hristos s m e r e a .. cruce ( a i a t e Mafn avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de
XXVII, 3 9 - 4 3 ; Marcu XV, 29-31). Tot Ps. XXI (XXII), 18- boi, cinci sute de asine şi mare mulţime de slugi. Şi era omul
20 se referă la străpungerea mâinilor şi picioarelor lui Hristos acesta cel mai de seamă dintre toţi răsări tenii» (Iov I, 1-3). Un
pe cruce şi împărţirea hainelor Lui (citate de Matei XXVII, 3 5 ; adaos la traducerea Setuagintei îl identifică pe Iov cu regele
Marcu XV, 2 4 ; Luca XXIII, 3 4 ; Ioan XIX, 24, 37). edomit Iacob, lucru de care exegeţii se îndoiesc, fiind o ipoteză
Psalmul XLIV (XLV) cuprinde în întregime lauda adusă fără temei.
împăratului Mesia şi împărătesei sub forma alegorică a nunţii. Cuprinsul. Cartea lui Iov are 42 de capitole şi se împarte în
Psalmul LXXI (LXXII) descrie figura împăratului Mesia care trei părţi: prologul (cap. H I ) ; tratarea (cap. III-XLII, 6) şi
va judeca cu dreptate pe poporal Său şi se va îndura de el. epilogul (cap. XLII, 7-17).
Psalmul CIX (CX), 1 se referă la Iisus Hristos care, după Prologul (cap. H I ) începe istorisirea cu descrierea fericirii
înălţarea Sa la cer, stă de-a dreapta Tatălui. Tot în acest psalm, şi evlaviei lui Iov, om drept, fără prihană, temător de
la vers. 4 se descrie investirea lui Mesia cu cele două Dumnezeu şi care se ferea de rău, aducând regulat jertfe lui
prerogative: împărat şi Preot; iar în vers, 3 se arată naşterea din Dumnezeu pentru păcatele copiilor săi. Dar Satan, pizmuind
veac a Fiului din Dumnezeu-Tatăl. Psalmul CXVII (CXVIII), fericirea şi virtutea lui Iov, s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu
22 descrie pe Mesia ca pe o piatră din capul unghiului care avea şi a zis că toată evlavia lui are la bază numai egoismul şi
să unească toate neam uri îe într-o singură zidire a iui interesul. Dacă i s-ar lua averile, Iov ar blestema pe Dumnezeu
Dumnezeu, Biserica Sa şi s-ar lepăda de El. Dumnezeu îngăduie ca Satan să lovească
Psalmii indirect mesianici cuprind profeţii cu privire la pe Iov în toate ale sale, dar de viaţa lui să nu se atingă. Un şir
intrarea triumfală în Ierusalim a iui Iisus Hristos (Ps. VIII, 2 ) ; de nenorociri se abat asupra lui Iov şi el rămâne fără fii şi fiice
propovăduirea Evangheliei şi a credinţei în Iisus Hristos până şi fără avere. Aceste încercări grele însă nu-1 tulbură. El nu
la marginile pământului (Ps. XXVIII/XXIX, 4 ) ; grija divină cârteşte, nu plânge, nu se răzvrăteşte. Din gura lui se aud
pentru cei credincioşi sub dubla imagine a păstorului celui bun cuvintele: «Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului
şi ospăţul mesianic (Ps. XXII/XXIII); câ nu I s-au zdrobit binecuvântat. Şi întru toate acestea Iov n-a păcătuit...» (I, 2 1 -
oasele pe când era răstignit pe cruce (Ps.JXXXIII/XXXIV, 22). Satan din nou pune la îndoială. înaintea lui Dumnezeu,
19/21); profeţii cu privire îa cinstirea zilei învierii Domnului credinţa curată a lui Iov. Şi Dumnezeu din nou îngăduie lui
nostru Iisus Hristos (Ps. CXVII (CXVIII) 24) şi a legăturilor Satan să lovească cu lepră pe Iov, dar de viaţa lui să nu se
frăţeşti care unesc pe oameni prin Biserica creştină (Ps, atingă (II, 6-7). Lovit şi de această boală grea, Iov rămâne
CXXXII (CXXXIIÎ). neclintit în supunerea şi dragostea sa către Dumnezeu, chiar şi
după ce femeia sa îl mustră cu amărăciune.