LICEUL TEOLOGIC SFNTUL NICODIM TG-JIU

LUCRARE DE ATESTAT

COORDONATOR:
Pr. Prof. Ionacu Gheorghe
ABSOLVENT:
Piulescu Ioana Mdlina

TG-JIU
2016

LICEUL TEOLOGIC SFNTUL NICODIM TG-JIU

PREACINSTIREA MAICII DOMNULUI

COORDONATOR:

ABSOLVENT:

Pr. Prof. IONASCU GHEORGHE

PITULESCU IOANA
MADALINA

TG-JIU
2016

CUPRINS:

CUPRINS .. 3
ARGUMENT... 4
MAICA DOMNULUI IN BISERICA ORTODOXA.... 5
2.NUMIRILE MAICA DOMNULUI IN BISERICA ORTODOXA . 6
CULTUL DE VENERARE ADRESAT MAICII DOMNULUI..................................................
MAICA DOMNULUI N ICONOGRAFIA ORTODOX..............................................................
DEOSEBIRI INTERCONFESIONALE............................................................................................
1.

DOCTRINA ROMANO-CATOLICA

2.
DOCTRINA PROTESTANT
CONCLUZII..................................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................
DECLARAIE.............................................................................................................................

Argument.

Am ales aceasta tema deoarece multii membrii din familia mea ii poarta numele si ii aduc
multumire acesteia pentru toate binefacerile primite, in acelasi timp ii aduc si slava.
Un alt motiv este ca Maica Domnului este mijlocitoare intre Dumneze si noi oamenii.
Nascatoare de Dumnezeu este cel dintai pas spre implinirea planului divin al mantuirii
oamenilor, vestind astfel, dupa cum spune si troparul la Nasterea Maicii Domnului ,,bucurie la
toata lumea.

I.

Maica Domnului in Biserica Ortodoxa

Sfanta Fecioara Maria ocupa in cultul Bisericii Ortodoxe un loc de frunte, inaintea tuturor
fapturilor vazute si nevazute, fiind cinstita in mod deosebit, mal presus decat toti sfintii si decat
sfintii ingeri, tocmai pentru faptul ca prin nasterea dupa trup a Mantuitorului, ea este faptura
umana cea mai patrunsa de Duhul Sfant, dumnezeirea insasi salasluindu-se in ea atunci si
pururea.
Este un moment deosebit in istoria mantuirii acea Buna-Vestire si realizarea ei, de aceea
persoana Sfintei Fecioarei Maria ramane ca o piatra de hotar intre Vechiul si Noul Testament, in
planul iconomiei divine de izbavire si Impacare a omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxa acorda Sfintei Fecioare Maria, in cadrul cultului, o cinstire deosebita care
izvoraste din prerogativele ei, de Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara, aceasta cinstire
fiind sporita de curatia trupeasca si sufleteasca a Sfintei Fecioare si de rolul ei de mijlocitoare pe
langa Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Toate acestea indreptatesc pe deplin Biserica Ortodoxa de a
denumi pe Sfanta Fecioara drept Preasfinta si Preacurata si a o inconjura cu o cinstire
deosebita.
Ca Maica a Domnului, Sfanta Fecioara este cea mai apropiata de Dumnezeu, caci din
clipa in care, in deplina libertate, prin credinta si curatia vietii accepta alegerea si chemarea
divina - fie mie dupa cuvantul tau (Luca, 1, 38) - are loc zamislirea de la Sfantul Duh,
inceputul intruparii si al mantuirii, ca la plinirea vremii apoi sa nasca dupa trup pe Cel care
avea sa restabileasca comuniunea harica dintre om si Dumnezeu, intrerupta prin pacat Ea este
cea mai apropiata de Iisus Hristos, prin aceasta unitate stransa dintre Maica si Fiu, ceea ce
indreptateste cinstirea ei mai presus decat sfintii ingeri si decat toti sfintii, exprimata si in
cuvintele imnului liturgic: Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de
asemanare decat serafimii.

Cinstirea deosebita a Sfintei Fecioare isi are justificarea si in numeroasele marturii ale
Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Inca in duh profetic fiind, psalmistul aduce lauda Sfintei
Fecioare Maria pentru vrednicia si maretia de care se va invrednici de la Dumnezeu, Sfanta
Fecioara fiind imparateasa ce sta de-a dreapta lui Hristos, numele ei fiind pomenit in tot neamul,
iar toate popoarele o vor lauda (Ps. 44, 11, 20-21). Dumnezeu insusi a proslavit-o din clipa
alegerii de a fi mijlocitoare a intruparii Fiului Sau, exprimata in marturia ingerului Gavril, care o
asigura ca s-a invrednicit de alegerea divina pentru ca a aflat har la Dumnezeu (Luca, 1, 30).
Acelasi inger o cinsteste dupa cuviinta (Lc, 1, 28), dupa cum este cinstita in mod deosebit si de
Elisaveta, mama Sfantului Ioan Botezatorul (Lc, 1, 42-43). Insusi Mantuitorul arata cinstea
cuvenita Maicii Sale, cand o asculta si i Se supune in timpul copilariei la Nazaret (Luca, 2, 51),
cand ii implineste rugamintea la nunta din Cana Galileii (Ioan, 2, 3-10), sau cand fiind rastignit
pe cruce ii poarta de grija, incredintand-o ucenicului Sau, Ioan (In, 19, 26-27). Sfanta Fecioara
este cinstita in mod deosebit si de multimile care ascultau pe Mantuitorul (Lc, 11, 27), dupa cum
ea insasi, insuflata de Sfantul Duh, va prezice cinstirea de care se va impartasi din partea tuturor
neamurilor (Luca, 1, 48-49). De altfel, insusi numele Sfintei Fecioare, Maria, Miriam sau
Mariam, inseamna: doamna, stapana, distinsa sau gratioasa.
Sfintii parinti au invesmantat persoana Sfintei Fecioare Maria cu aceeasi vrednica si deosebita
cinstire, fie atunci cand au dogmatizat invatatura ca Sfanta Fecioara este Nascatoare de
Dumnezeu (Sinodul III ecumenic), fie atunci cand au statornicit datoria crestinilor de a cinsti pe
Sfanta Fecioara, precum si felul cinstirii ce i se cuvine. In acest sens, Sinodul VII ecumenic
(Niceea, 787) hotaraste: Noi pazim cuvintele Domnului, cuvintele apostolice si proorocesti, prin
care ne-am invatat a cinsti si a slavi mai intai pe cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu....1
Biserica crestina, pasirind dreapta invatatura si tinand seama de prerogativele speciale ale Maicii
Domnului, i-a atribuit o cinstire deosebita, dupa vrednicie si maretie, superioara cinstirii sfintilor
ingeri si a tuturor sfintilor, adica un cult de supracinstire care este deosebit de cultul de adorare
datorat lui Dumnezeu.
In stransa legatura cu cinstirea deosebita a Sfintei Fecioare si in cadrul cultului de cinstire se face
evidenta si calitatea ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Inca din timpul
activitatii pamantesti a Mantuitorului se va face evidenta actiunea aceasta a Sfintei Fecioare.
1

Arhid. Prof. Dr. Ioan Zgrean, Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Dogmatic Ortodox, Ed. Renaterea, Cluj-Napoca,
p. 233.

Posibilitatea de mijlocire si puterea rugaciunii ei pe langa Fiul ei Iisus Hristos, sunt confirmate
de cele ce au vut loc la nunta din Cana Galileii (Ioan, 2, 3-10), cand Mantuitorul, ascultand si
implinind ruga Maicii Sale, savarseste prima minune. Rolul de mijlocitoare al Sfintei Fecioare se
face evident si din marturisirea pe care o face la Bunavestire, ca de acum o vor ferici toate
neamurile (Luca, 1, 48); caci asa dupa cum prin intruparea si nasterea Mantuitorului a devenit
Maica a Domnului, tot asa a devenit Maica a tuturor drept-credinciosilor crestini; si fiind vas ales
al intruparii, este si mijlocitoare a credinciosilor inaintea lui Iisus Hristos. Daca prin intrupare
Sfanta Fecioara se afla in cea mai stransa comuniune cu Fiul ei dupa trup, tot prin Intrupare se
afla in deplina solidaritate si cu neamul omenesc. Din aceasta comuniune si solidaritate rezulta
ca Sfanta Fecioara este persoana care are cea mai mare trecere la Iisus Hristos, purtand
rugaciunile adresate ei de catre crestini inaintea tronului ceresc, in scopul izbavirii de pacate si al
mantuirii. Aceasta mijlocire a Sfintei Fecioare nu este insa decat o mijlocire prin rugaciune
pentru obtinerea harului mantuitor de la Iisus Hristos, o mijlocire care in natura ei este asemenea
mijlocirii sfintilor, dar intr-un grad cu mult mai inalt. In acest sens, Biserica Ortodoxa
statorniceste datoria crestinilor de a se inchina Sfintei Fecioare cu toata evlavia si de a o ruga - sa
fie mijlocitoare, caci mult poate rugaciunea Maicii la Fiul ei binevoitor, asa dupa cum sunt
rugaciunile Bisericii adresate Maicii Domnului: Prea Sflnta Nascatoare de Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi..
In evlavia si cultul Bisericii Ortodoxe, preacinstirea Maicii Domnului, bogata si dezvoltata, s-a
manifestat sub diverse forme si s-a exprimat printr-o mare bogatie de imne in cult si in rugaciuni.
Bogatia si varietatea manifestarilor in cultul Bisericii dovedeste pe deplin si justifica deosebita
dezvoltare a preacinstirii Maicii Domnului, in care pietatea crestina vede nu numai pe
Nascatoarea

de

Dumnezeu,

ci

si

pe

Matca

tuturor

celor

credinciosi.

Dupa marturiile Sfintei Traditii, preacinstirea Maicii Domnului se manifesta prin sarbatorile
inchinate pomenirii si cinstirii ei deosebite: Nasterea Maicii Domnului - 8 septembrie; Intrarea in
Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie; Buna-Vestire - 25 martie; Adormirea Maicii
Domnului - 15 august; Soborul Maicii Domnului - 26 decembrie; Acoperamantul Maicii
Domnului - 1 octombrie; zamislirea Sfintei Fecioare - 9 decembrie s.a. La acestea se adauga
invocarea in rugaciune, zugravirea chipului pe sfintele icoane si in biserici, zidirea de biserici
care-i poarta hramul, cantari si imne de lauda, rostirea de predici, panegirice si cuvantari.

Rugaciunile si imnele de lauda pentru preacinstirea Sfintei Fecioare nu vor lipsi din nici o slujba
bisericeasca, bogatia de cuvinte si expresii, varietatea si multimea rugaciunilor si a imnelor de
lauda isi afla cea mai expresiva manifestare a pietatii crestine pentru preacinstirea Maicii
Domnului in acele slujbe speciale, acatiste si paraclise, inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. Cea
mai vie marturie a preacinstirii Maicii Domnului si a apropierii ei de Iisus Hristos, in cultul
Bisericii, este asezarea miridei Sfintei Fecioare la dreapta Sfantului Agnet, pe disc, la
proscomidie.
Imnologii Maicii Domnului au cautat sa invesmanteze imnele lor cu cele mai frumoase expresii
si epitete pentru a pune in evidenta vrednicia Sfintei Fecioare, numind-o: "Pururea fericita;
"Biserica sfintita" si "Rai cuvantator"; "Lauda fecioriei"; "Usa cereasca"; "Cer nou"; "Locas
imparatesc" s.a.
Biserica Ortodoxa aduce Sfintei Fecioare un cult de preacinstire nu numai pentru sfintenia ci
deplina, ci pentru ca si acum, aflandu-se in stare preamarita in ceruri, de-a dreapta Mantuitorului,
este Maica tuturor dreptcredinciosilor crestini pentru care se, roaga necontenit, ea fiind
"solitoarea noastra catre Fiul sau.

II.NUMIRILE MAICADOMNULUI IN BISERICA ORTODOXA

Numele Fecioarei Maria este citat in Simbolul de credinta, in articolul care se refera la
intruparea Fiului lui Dumnezeu "de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria". El este invocat,
adesea, in cursul Liturghiei ortodoxe, de pilda, ca parte esentiala din inmul O Monoghenis
("Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel Ce esti fara de moarte si ai primit, pentru
mantuirea noastra, a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea - Fecioara Maria
" ) si din rugaciunea de mijlocire, care se zice dupa prefacerea darurilor euharistice: "Mai ales,
pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita, Stapana noastra, de Dumnezeu
Nascatoarea si Pururea-Fecioara Maria" . Fecioara Maria este unul din subiectele preferate ale
imnologiei si poeziei liturgice.
Cele mai importante aspecte ale invataturii despre Maica Domnului sunt:
Cooperarea la Taina intruparii: Fiat.
10

Fecioara Maria are locul ei istoric si rolul ei particular in nasterea dupa trup a Cuvantului lui
Dumnezeu. Venirea trupeasca a lui lisus Hristos a fost cu putinta datorita consimtamantului
Fecioarei Maria dat la Bunavestire (Lc. 1,26-38). In zilele de apoi, cand Dumnezeu a voit sa
plineasca mantuirea, Cuvantul S-a salasluit in pantecele unei fecioare din Nazaret, din care Si-a
luat trup omenesc, prin puterea Duhului si cu consimtirea acesteia: "Iata roaba Domnului, Fie
mie dupa cuvantul tau " (Lc. 1, 28). Ea este constienta de rolul si de destinul ei (Lc. 1, 45), pe
care le accepta cu raspundere si cu bucurie: "Mareste, sufletul meu, pe Domnul, si s-a bucurat
duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata, de
acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel puternic si Sfant este numele
Lui" (Lc. 1, 46-49).

Parthenia
In 681, al treilea Sinod de Ia Conslantinopol recunoaste pururea fecioria Maicii Domnului. Ea
este pururea fecioara, fecioara inainte, in timpul si dupa nastere. In ce chip "a ramas insarcinata"
(Fac. 16, 11), "va avea in pantece", in ce chip a unit fecioria si nasterea in maternitatea ei, este o
"taina straina". L-a nascut pe Iisus in chip minunat si mai presus de fire prin puterea Duhului
Sfant, Care a adumbrit-o spre zamislire (Lc. 1, 34-35). Aleasa dintre toate neamurile (Fac. 16, 11;
Is. 7. 14), aceasta fecioara - parthenos, virgo - (Mt. 1, 23; Lc. 1, 27) este comparata cu "rugul
amaprins care nu se mistuia", cu scara cereasca pe care S-a pogorat Dumnezeu la om si s-a suit
omul la Dumnezeu. Acesta este misterul intruparii: Fiul Se face om in sanul ei prin lucrarea
Sfantului Duh (Lc. 1, 49): "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi
Dumnezeirea Cuvantului st puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si
Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta
dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui din sangiuirile ei trup insufletit rational si cugetator... Nu Si-a
alcatuit corpul pe cale seminala, ci pe cale creationista, prin Duhul Sfant... insusi Cuvantul lui
Dumnezeu S-a facut ipostas trupului... Pentru aceea nu vorbim de om indumnezeit, ci de
Dumnezeu intrupat. Fiind prin fire Dumnezeu desavarsit, Acelasi S-a facut prin fire om
desavarsit."

Theotokos.
Maica Domnului "pe Unul din Treime a nascut" sau L-a nascut pe Dumnezeu si pe Fiul intrupat,
de aceea ea este Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos). "Fecioara astazi pe Cel mai presus de
11

fiinta naste", zice condacul Nasterii - compunerea lui Roman Melodul . Aceeasi invatatura,
formulata in termeni identici, ne-a transmis Simeon Noul Teolog: "Si impreuna cu cuvantul, a
intrat intreg Cuvantul ipostatic si de o fiinta al lui Dumnezeu si Tatal in pantecele Fecioarei, si,
prin venirea si impreuna-lucrarea Sfantului Sau Duh, Celui de o fiinta, a luat trup inzestrat cu
minte si cu suflet din sangele curat al ei si S-a facut om. Aceasta este, deci, unirea de negrait si
nunta de taina a lui Dumnezeu: si asa s-a facut schimbul lui Dumnezeu cu oamenii, unindu-Se in
chip neamestecat cu fiinta si cu firea noastra stricacioasa si saraca Cel mai presus de fire si de
fiinta. Deci, Fecioara a zamislit si a nascut din doua firi, in chip minunat, adica din Dumnezeire
si din omenitate, pe Fiul Cel Unul. Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, pe Domnul nostru
lisus Hristos, Care n-a stricat nici fecioria ei nu S-a despartit nici de sanul parintesc" 2. Pentru noi
S-a aratat Dumnezeu ca Dumnezeu si om ca noi.
Panaghia. Fecioara Maria este "cea plina de har" (Lc. 1, 28). Fiica Anei si a lui loachim dupa
randuielile nasterii naturale, logodita cu Iosif fara ca acesta sa fie barbatul ei fizic. Maria L-a
nascut pe Cuvantul, pe Cel Care este mai sfant decat toti sfintii. Prin ea L-am cunoscut pe Fiul
Iui Dumnezeu si ne-am invrednicit de Trupul si Sangele Sau. Umanitatea ei a fost sfintita de
Dumnezeirea Cuvantului, prin salasluirea Acestuia in ea. Ea este plina de har din cauza acestei
salasluiri. Ea s-a aratat, astfel, mai inalta decat toate fapturile ceresti si pamantesti, mai cinstita
decat Heruvimii si mai marita decat Serafimii, Doamna si Stapana. Ea este nu numai model
moral pentru oameni, ci si concretizarea istorica a indumnezeirii fiind cea dintai faptura umana
sfintita nemijlocit de lisus Hristos, in care apare viata noua unica, Viata lui lisus. Aceasta este
viata vesnica a lui Dumnezeu in forma umana. "Astazi este incepatura mantuirii noastre si
aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei Se face si Gavriil harul il
binevesteste".

Cultul de venerare adresat Maicii Domnului.

Biserica Ortodoxa crede in mijlocirea si in indraznirca ei de Maica a Domnului, careia i se roaga
precum uneia care este preacinstita si preasfanta: " imparateasa mea preabuna si nadejdea mea".
Insusi lisus Hristos a simtit dragostea de mama, caci, pe cruce si in grele chinuri fiind, i-a
recunoscut pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi. Si i-a zis Maicii Sale:
"Femele, iata fiul tau!", iar ucenicului: "Iata mama ta (In. 19, 26).
Sf. Simeon Noul Teolog, Intaia cuvantare morala, FR, vol. 6, trad. Pr. Prof. Dr.Dumitru Stniloae
Ed. Humanitas, p. 155.
12
2

MAICA DOMNULUI N ICONOGRAFIA ORTODOX

Fecioara Maria este tronul Fiului, radacina din care isi ia trupul. Icoana Maicii Domnului este
cel mai aproape de altar. Comparata cu Noua Eva, Fecioara Maria il prezinta pe Fiul Sau atat Iui
Dumnezeu, cat si Bisericii. Preacinstirea Maicii Domnului se intemeiaza, de aceea, atat pe
contributia ei Ia intruparea Fiului, cat si pe mijlocirea si pe ajutorul ei de maica a Bisericii,
nedespartita de Fiul. De aceea, crestinii se roaga: "Sub milostivirea ta, scapam, Nascatoare de
Dumnezeu". Sau: "Stapana cea buna a lumii tu stii ca nu avem indraznire noi, pacatosii, catre
Dumnezeu, pe Care L-ai nascut. Dar indraznind catre tine, noi, robii tai, cadem ta Stapanul prin
tine, ca ceea ce ai indraznire catre El, ca unul Ce e Fiul tau si Dumnezeul nostru. Lui deci
crezand si eu nevrednicul, rogu-te. Stapana, sa-mi daruiasca simtirea darurile tale si ale celorlalti
sfinti.

Sarbatoarea intrarii in templu a Fecioarei este bazata pe scrierile apocrife, dar Biserica a
acceptat-o pentru simbolismul ei profund. Nu se cunosc imprejurarile in care Maica Domnului a
sfarsit viata sa pamanteasca. Luca aminteste de prezenta ei la adunarea din Ierusalim, care
astepta pogorarea Duhului Sfant (F.A. 1, 14), dar nu se stie cat a trait dupa Inaltarea Fiului.
Traditia a dat o mare importanta sarbatorii "adormirii Maicii Domnului si face pomenire de
ridicarea ei nevazuta, cu trustupul si cu sufletul, in slava cereasca, dar nu a pastrat o marturie
explicita despre inaltarea ei trupeasca, vazuta, ca a lui lisus Hristos. Dimpotriva, in slujba
sarbatorii , se spune: "Apostoli de la marginile pamantului, adunati-va in Ghetsimani si ingropati
trupul meu. Dar Tu, Fiul si Dumnezeul meu, primeste sufletul meu "3. Nimeni dintre oameni nu a
inviat fara a trece prin moarte. Prin inaltare, Maria a anticipat invierea tuturor oamenilor.

Minei pe luna August, ziua 15.

13

DEOSEBIRI INTERCONFESIONALE
1. DOCTRINA ROMANO-CATOLICA
Invatatura despre Maica Domnului are diferite variante confesionale. De pilda, Biserica romanocatolica sustine ca: Fecioara Maria a fost ea insasi conceputa si nascuta in mod exceptional, adica
14

fara pacatul originar, din Ioachim si din Ana. "Zamislirea imaculata" a Fecioarei Maria este o
invatatura propusa ca dogma de papa Pius al IX-Iea, in 1854, dupa care Maria a fost exceptata de
intinaciunca pacatului originar de la inceputul zamislirii ei, aceasta printr-un har special si in
vederea meritelor Iui Hristos . Traditia ortodoxa o cinsteste si se roaga Fecioarei Maria, ca cea
"plina de har" (Lc. 1, 26) o numeste "preasfanta" (panaghia), ca una ce a participat la misterul
iconomiei mantuirii, primind in sanul ei pe Fiul lui Dumnezeu (Theotokos). Fecioara Maria a
crezut in cuvantul lui Dumnezeu, de aceea ea ramane garantul permanent pentru fidelitatea
noastra fata de Dumnezeu. Dar aceasta n-a scos-o din conditia umana, ea n-a devenit inger.
Nimeni n-a fost rascumparat de pacat inainte de Hristos si in afara de Jertfa Acestuia. Fecioara
Maria are in comun cu noi umanitatea pe care a curatit-o numai Hristos. Tocmai de aceea, ea este
comparata cu o "scara" sprijinita pe pamant, al carei varf atinge cerul (Fac. 28, 12).

In 1950, Papa Pius al XII-lea a promulgat o alta dogma mariologica, anume, invatatura ca Maica
Domnului, la sfarsitul vietii sale, a fost inaltata cu sufletul si cu trupul la cer, glorificata de Fiul ei
ca imparateasa lumii. Ea este "maica Bisericii", modelul (typus) Bisericii. Dupa inaltarea cu
trupul la cer, ea continua rolul ei "matern", adica, coopereaza la mantuirea lumii ca "ajutatoare"
si ca "mijlocitoare".

O miscare romano-calolica recomanda magisteriului sa declare o noua "dogma mariala", anume

Maica Domnului in calitate de co-redemptrix sau co-rascumparatoare a umanitatii. Titlul acesta
este folosit in documentele papale din secolul trecut. Aceasta ar insemna punerea Maicii
Domnului pe picior de egalitate cu Iisus Hristos, unicul mijlocitor intre Dumnezeu si om.
Teologia soteriologica ortodoxa a atribuit Fecioarei Maria titlul de mediatrix - mijlocitoare in
opera rascumpararii. In rugaciunile liturgice, Biserica si crestinul se roaga lui Dumnezeu: "Am
solitoare vrednica de credinta spre induplecarea Ta pe preacurata Maica a Unuia-Nascut Fiului
Tau. Biserica recunoaste rolul Fecioarei Maria in iconomia intruparii Cuvantului lui Dumnezeu
si numai din aceasta cauza ea este nadejdea crestinilor cea dupa Hristos. Maica, zidul si limanul
lor, aparatoarea si acoperamantul lor: "Nascatoare de Dumnezeu, toata nadejdea mea spre Tine

15

am pus-o eu. In iconomia mantuirii, care incepe ca Buna-Vestire, Maria Maica Domnului se
situeaza totdeauna de partea celor mantuiti de Fiul ei duna trup.

Noul Testament nu descrie sfarsitul vietii Maicii Domnului. Traditia orala si, mai ales,
iconografia ortodoxa vorbesc de adormire, nu de inaltare. In ce fel Maica Domnului se ridica la
cer, ramane un mister. "Inaltarea " ar putea sa insemne intrarea ei in slava Fiului. Sufletul ei este
luat de lisus Hristos. Ea a trecut la viata viitoare fara judecata, caci n-a putut sa ramana in
stricaciune.
In traditia liturgica circula aceste credinte, dar Biserica Ortodoxa nu Ie-a impus ca articole de
credinta sau ca dogme ce trebuie acceptate in mod obligatoriu. In Liturghia ortodoxa, Maria este
mereu invocata, dar totdeauna a facut parte din comuniunea sfintilor: " Pe Preasfanta, curata,
prea-binecuvantata, marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria,
cu toti sfintii - meta panton ton Aghion - sa o pomenim ". Apoi Hristos a dat-o ca mama
Apostolului loan. Pe engolpionul episcopal este pictata Fecioara impreuna cu Iisus, pentru a arata
anume grija materna a episcopului fata de episcopia sa.

2. DOCTRINA PROTESTANT

Protestantii recunosc rolul biblic important al Mariei, care prin acel "sa fie" a acceptat harul ce i
s-a acordat. Ei resping dogmele catolice amintite. Expresia - puterea lui Dumnezeu a acoperit-o
pe Maria cu umbra Sa (Lc. 1, 35)- nu descrie un proces biologic, ci arata doar ca pruncul ce se va
naste va fi Fiul lui Dumnezeu. Protestantii au opinii foarte diferite despre fecioria Mariei: unii
sustin ca Maria a fost fecioara in nastere si dupa aceea, altii cred ca dupa nasterea lui Iisus, ea a
avut copii cu losif, altii interpreteaza fecioria ca pe o virtute morala. In orice caz, protestantii nu
admit ideea ca Maria coopereaza cu Iisus la mantuirea lumii.

Protestantii nu accepta nici preacinstirea ei si nici rugaciunile de mijlocire ce ii sunt adresate, pe

16

motivul ca numai lui Dumnezeu I se cuvine adorare sau inchinare si ca nu exista alt mijlocitor
intre Dumnezeu si oameni, decat Iisus Hristos (Luther, in Tezele sale (1517), a condamnat
comertul cu indulgentele in vederea mantuirii eterne). Dar credinta ortodoxa face o deosebire
clara intre adorarea lui Dumnezeu si preacinstirea Maicii Domnului. De altfel, ea este singura
persoana umana care a participat Ia intruparea dumnezeiasca a Cuvantului. Ingerul insusi o
venereaza "Bucura-te" (Lc. 1, 28), fiind deja socotita "bine cuvantata intre femei" pentru ca i-a
facut "marire" Cel puternic (Lc. 1, 49). Intr-adevar, rascumpararea s-a facut o data pentru
totdeauna prin moartea si prin invierea lui Iisus. Dar cine-L comemoreaza pe Iisus Hristos din
Nazaret este tinut s-o comemoreze si pe Maica Sa, vas vrednic de a Sa intrupare. Fecioara Maria
sta in umbra totdeauna, dar contributia ei la intrupare este fundamentala. Rugaciunea catre Maica
Domnului face parte din comemorarea Fiului sau. In iconografa lor, este pictata impreuna cu
Iisus. Insusi faptul ca S-a nascut Fiul lui Dumnezeu din ea o situeaza mai presus de toate
fapturile.

17

18

19