Sunteți pe pagina 1din 23

Moara cu noroc

Moara cu noroc este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia


prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv in litaratura noastra, un
precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii
complexe.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de
imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla
convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase
rele, iar in cele din urma duce la pierzanie.
Compozitia nuvelei este clasica, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind
distribuite in cele 17 capitole, respectandu-se ordinea cronologica a desfasurarii lor. Unitatea intregului, a
feliei de viata autentica este sugerata de cuvintele batranei, cu care se inchide si se deschide cartea
(Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit,
Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat).
Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul
sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la inceputul nuvelei Moara cu noroc motiv de puternice
framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El identifica saracia cu lipsa de demnitate si
doreste sa se imbogateasca nu pentru a trai bine, ci pentru a fi cineva, pentru a fi respectat. Nemultumit de
conditia sa sociala, el simte ca ar putea face si altceva, mai rentabil, decat sa carpeasca cizmele satenilor.
Si, in ciuda rezervelor exprimate de soacra sa (care intruchipeaza in nuvela intelepciunea varstei si a
experientei) se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu
noroc. La inceput totul mergea bine si viata era prospera. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si
intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al
acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este om rau si
primejdios. In sinea lui, si Ghita avea aceeasi banuiala, dar intelege ca pentru a ramane la Moara cu
noroc trebuie sa devina omul Samadaului. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita
intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de setea de bani, Ghita se va
instraina treptat de Ana si se va lasa manevrat de Lica, devenindu-I complice. Depune marturie falsa la
proces in legatura cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Samadau de pedeapsa binemeritata a legii.
De acum, prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul este aprins de setea de razbunare, dupa ce
Lica il necinsteste si in viata familiala. Astfel, Ghita se hotaraste sa-l dea prins pe Lica jandarmului
Pintea. Cei doi se hotarasc sa-I intinda o cursa, aruncand-o pe Ana drept momeala. Dar onoarea familiei
sale este din nou stirbita, iar Lica scapa fara sa fi fost dovedit vinovat.
Intorcandu-se la Moara cu noroc, Ghita isi ucide sotia si este, la randul lui, ucis din comanda lui
Lica. Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele nuvelei
amestecate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si batut, femeia cea tanara, banuita de Lica a avea
slabiciune de aur si de pietre scumpe este asasinata prin sufocare, Buza-Rupta si Saila-Boarul sunt
osanditi pe viata; iar Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar uscat. Iar pentru a purifica locul
afacerilor necurate un incendiu mistuie carciuma.
Surprinzand viata si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe si verosimile, al
caror destin este dirijat de puterea de seductie a banilor. Ele sunt la inceput personaje antitetice, care
evolueaza paralel, devenind complementare. Analiza psihologica, monologul si dialogul, faptele si
gandurile protagonistului, opiniile celorlalte personaje, dezvaluie procesul devenirii lui Ghita, tragismul
vietii lui. Om onest la inceput, el este incpabil sa reziste tentatiei de a se imbogatii dupa ce se muta la
Moara cu noroc. Ghita va deveni complice si partas la faptele necinstite ale Samadaului, sub inraurirea
caruia prabusirea sa morala este inevitabila. Autorul surprinde, cu real talent de analist, framantarile lui
Ghita, oscilatiile de lumina si umbra, momentele de insingurare, dar si cele de omenie cand isi aduce
aminte de nevasta si copii, macinat de remuscari. Fricos si las, el se implica tot mai mult in faptele
marsave puse la cale de Lica. Jura fals la judecata, iar dezumanizarea sa se manifesta in toata amploarea.
De la complicitate la crima nu a mai ramas decat un pas. Ghita cade invins de propriul sau destin, caci
patima de bani nu poate fi stapanita.

Ana, prin destinul ei tragic, este o victima a incapacitatii sale de a se raporta la simtul masurii si al
echilibrului in tot ceea ce intreprinde. Cu o intuitie deosebita, ea isi da seama de la inceput de firea
ticaloasa si patimasa a lui Lica si isi avertizeaza sotul. Facand din bani o unica pasiune, Ghita refuza sa
mai comunice sincer cu sotia sa. Ana, lipsita de sprijinul moral al sotului, si indemnata tot de el, simti
tragere de inima pentru Lica.
In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei feminine. Cand
ea era supusa acestui zbucium sufletesc, se mai afla la varsta la care cantecul si jocul nu dispar inca,
facand-o capabila de emotii, simtaminte si vibratii pure. Tradarea barbatului nu este pentru ea un gest
necugetat, un capriciu superficial. Cand iubirea pentru Ghita dispare, in sufletul Anei se aprinde dispretul.
Ultimele zvacniri din final, cand este ucisa, sugereaza ura si dispretul pentru Ghita, setea de razbunare si
patima pentru Lica.
Lica Samadaul exercita asupra tuturor o dominatie fascinanta. El este un erou unic in literatura
noastra prin chipul sau demonic (Tu nu esti om Lica, ci diavol).
Slavici il caracterizeaza indirect, prin apartenenta la acea categorie a pastorilor, specifica
economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta categorie, Samadaul ocupa un loc aparte, fiind: om cu
stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati. Lica este individualizat printr-un portret
fizic alcatuit din trasaturi caractersistice: un om ca de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata cu mustata
lunga, cu ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Autoritate suprema, stapan al
locurilor, este un caracter plin de contradictii, fiind darz si hotarat, dar in acelasi timp, sadic si
amenintator sau cu izbucniri de autentica duiosie. El se caracterizeaza prin faptele savarsite si prin
impresiile ce le lasa asupra celorlalte personaje.
Asprimea de om primitiv a lui Lica este insa asociata cu un fel de noblete salbatica; el este
generos cu cei ce-l sprijina in afaceri iar la petreceri devine vesel si bun.
Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are asupra celorlalti efecte catastrofale. In final va
cadea si el, atingand calea sinuciderii.
Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o comportare rigida,
dictata de prejudecati, ci le da libertatea de a se manifesta, in imprejurarile in care le pune viata, dupa
propriile indemnuri, dupa imperativele sufletului lor. Ni se releva astfel, nu numai caractere gata formate,
ci si felul in care ajung oamenii sa fie asa cum sunt. A creea personaje prin care sa arati ca, asupra
predispozitiilor psihice innascute, societatea in care traiesc si intamplarile vietii lor exercita influente ce le
transforma caracterul reprezinta pentru vremea lui Slavici o noutate in literatura romana si un punct
avansat al aplicarii metodei realiste in arta literara. Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a
personajelor epice, acordand o atentie deosebita evenimentelor aflate in legatura directa cu personajele,
precum si interventiei lor nemijlocite in desfasurarea intamplarilor.
Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, fiind un observator fara partinire, cu
spirit realist desavarsit.
In conceptia autorului viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va
implini. De aceea el nu se simte in nici un fel obligat sa explice nimic, ci numai sa descrie cat mai fidel
intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului (simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar
asa le-a fost data).
Definitorie pentru arta realizarii personajelor la Slavici este o mare putere de interiorizare. Aceasta
a facut ca eroii sai sa fie infatisati in zbuciumul lor launtric, nu numai in manifestarile lor exterioare.
Originalitatea artei portretistice consta in faptul ca personajele au insusiri numeroase, pozitive si negative,
cu vointa si slabicini, se comporta asemeni unor fiinte reale. Desi portretul fizic este concis, redus la
esential, accentul cade pe adjectivele cu rol de epitet caracterizator (Ana era inteleapta si asezata Ana
era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtire, Ana era sprintena si mladioasa).
Scriitor obiectiv, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele. Dialogurile, fiind
reflectari ale intimitatii omului, au o mare putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt insa si
expresiile, zicatorile si proverbele.

MOARA CU NOROC
de IOAN SLAVICI
Aprecieri preliminarii:
- prezent in epoca marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca
Caragiale, Slavici-primul scriitor de seama al Transilvaniei- este creatorul in proza
romaneasca a romanului si nuvelei realist-psihologice,inscriindu-se in randul prozatorilor
moderni, anticipandu-l pe Liviu Rebreanu.
- scriitorul este cunoscut in literatura romana mai intai ca nuvelist, nuvelele sale aducand
o viziune realist asupra satului transilvanean.
- nuvela, "Moara cu noroc" a fost publicata in volumul "Nuvele din popor"-1881apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a lumii evocate de autor.
- tematica nuvelelor este variata: evocarea satului transilvanean cu mentalitatea in viata
social specifica ("Gura satului", "Padureanca"); afirmarea rolului intelectualului in
luminarea oamenilor ("Popa Tanda", "Budulea Taichi"); dezvaluirea procesului de
dezumanizare a omului in goana dupa bani ("Comoara", "Moara cu noroc").
- opera epica de mare intindere , "o nuvela solida cu subiect de roman" cum o aprecia
George Calinescu, "Moara cu noroc" este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un
moment de referinta in evolutia nuvelei romanesti. Prin ea, Slavici, asemenea lui I.L.
Caragiale, este considerat creatorul nuvelei realist-psihologice.
- nuvela "Moara cu noroc" reprezinta in literatura romana curentul realist, prin vocatia de
a zugravi mediul social si de a crea tipologii umane complexe. Moralist si fin psiholog, I.
Slavici este un precursor al lui L. Rebreanu, realitatea fiind zugravit obiectiv.
Coninut si semnificaii:
Tema:
- patimei banilor ii permite autorului sa dezvaluie consecintele nefaste pe care setea de
imbogatire le are asupra omului.
Compozitia:
- 17 capitole care urmaresc in ordine cronologica faptele ce pecetluiesc destinul unui mic
meserias stapanit de dorinta de imbogatire.
- unitatea si simetria constructiei epice este realizata prin prezenta si cuvintele batranei
(mama Anei) la inceputul si sfarsitul nuvelei (procedeu prin care il anticip pe Rebreanu
din romane): personajul, desi episodic, este purtatorul mesajului etic al autorului, scriitor
moralist convins de functia morala a artei.
Subiectul:
- nuvela debuteaza cu cuvintele batranei: "Omul sa fie mulumit cu saracia caci, daca e
vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit" ce anunta un percept de viata
dintr-un cod nescris, dar cristalizat si transmis prin intelepciunea populara.
- oftatul batranei este adresat ginerelui, cizmarul Ghita, om modest si sarac dintr-un sat
transilvanean, care, dornic sa-si scoata familia si pe el insusi din saracie, hotaraste sa ia
in arenda carciuma de la Moara cu noroc, asezata intr-o vale dintre doua drumuri, cu
intentia de a strange bani cu care sa-i cumpere un atelier cu zece calfe, pentru a deveni
cineva, pentru a fi respectat intr-o lume in care deja omul nu mai este apeciat si cinstit
pentru calitatile sale, ci dupa avere.

- aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acelor locuri, un
adevarat geniu al raului, o prezenta fatala, zdruncina bunul mers al lucrurilor, incat se
poate spune ca aceasta este intriga nuvelei, deoarece ea declanseaza framantarile
sufletesti ale eroului, modificand traiectoria vieii lui.
- desi prevenit de Ana, sotia lui Ghita; care intuieste de la inceput ca acest personaj
ciudat, Lica, este "un om rau si primejdios, desi Ghita insusi are aceeai banuiala, fascinat
si inspaimantat de furia lui Lica, Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor
necinstite ale lui Lica, devenind complice parte la actele Samadaului. Stapanit de setea
de bani nemunciti, Ghita se va instraina de Ana, iar aceasta, la randu-i, dandu-i seama ca
soarta lui Ghita e acum legata de Lica,"simti tragere de inima" pentru acesta. Ghita
depune marturie falsa la procesul legat omorul si jaful din padure, salvandu-l pe Lica, in
timp ce Sil Boarul si Buz-Rupt sunt osanditi pe viata. Observand pe Ana atrasa de Lica,
in Ghita, jignit de Samadau, se naste setea de razbunare si hotaraste sa-l dea prins lui
Pintea, jandarmul. Punctul culminant il constituie uciderea Anei de catre Ghita, turbat de
manie si gelozie. Din porunca lui Lica, Rut il omoara pe Ghita si da foc morii. Lica
incearca sa se salveze, alearga in disperare pe timp de furtuna si de teama de a nu fi prins
de Pintea se sinucide, sfaramndu-si capul de un stejar. A doua zi, pe ruinele Morii,
batrana pleaca cu copiii, dupa ce sentenios conchisese: "Simteam eu ca nu are sa iasa
bine". Finalul nuvelei, cu pedepsirea tuturor personajelor amestecate in afaceri necinstite,
ce incalcasera legile morale si juridice, aduce o necesara restabilire a ordinii morale.
Personajele:
- sunt puternic conturate, surprinse intr-o permanenta confruntare. Scriitor realist si
obiectiv, Slavici isi lasa personajele sa evolueze potrivit firii lor, destinului lor. Firea
caracteriologica rezulta din faptele si intamplarile ce reies in nuvela si la care
personajele participa, precum si din modul cum este el oglindit in constiinta altor
personaje. Chipul eroului se intregeste si capata complexitate si prin investigatiile
psihologice (monolog si sondajul autorului).
Ghita
- protagonistul nuvelei este puternic individualizat prin trusturile contradictorii, prin
calitati si defecte, prin vointa si slabiciune. Initial cinstit, modest pana si in ambitii,
iubindu-i nevasta si copiii si dorind sa le asigure o viata mai buna si, mai ales, demna si
respectata, Ghita apare ca un om decis sa lupte pentru schimbarea conditiei sale sociale,
dar fara a face compromisuri. Prima perioada a sederii la Moara cu noroc confirma ca
Ghita este un om energic, harnic, dovada afacerea prospera si mulumit, Ghita poate
socoti in fiecare seara, impreuna cu Ana castigul de peste zi care-l apropie, incetul cu
incetul de indeplinirea visurilor sale. Aparitia malefica a lui Lica produce fisura in linitea
sufletesc a eroului. nelegand ca "fara voia lui Lica" nimeni nu putea sta la Moara cu
noroc, Ghita n-are puterea sa renunte la arenda carciumii pentru a-i afla linistea si
fericirea, nici puterea de a-l infrunta pe Lica, de a-i rezista, daca tot opteaza pentru a
ramane la Moara cu noroc. Slabiciunea sa incepe sa se dovedeasca. Un timp se va
iluziona ca toate ar putea fi ca inainte. Schimbarea sa, lunecarea sa pe panta degradarii
morale sunt inevitabile si primele semne apar in relatia cu familia. Fire vesela, deschisa,
iubitoare, Ghita traise cu Ana in buna intelegere, sfatuindu-se si bucurandu-se impreuna
cu lucrurile mergeau bine si visul lor i-l vor putea realiza. Intovarasindu-se cu Lica,
odata cu primii bani castigati pe nemuncite, Ghita se inchide in sine, se indeparteaza de
Ana, devine sumbru, sufletul sau este bantuit de furtuni, zbuciumat intre indemnuri

diametral opuse, osciland intre dorinta de a reveni onest si tentatia irezistibila a


imbogatirii. Slavici surprinde cu realism si intuitie psihologica aceste momente de
cumpana. Ghita este victima lui Lica care ii descopera slabiciunea "de a tine la bani ",
dar e si victima propriilor slabiciuni. El se dovedeste a nu fi omul tare care ne aparuse la
inceput. in caracterul sau apar mutatii grave. Sentimentul nesigurantei se impletesc cu
senzatia de teama ,de spaima si cu sentimentul culpabilitatii, creeandu-i o stare de
tensiune interioara, care-l face irascibil, manios, instrainandu-se tot mai mult de Ana,
care ii pare ci ii sta in cale, de familie si de copiii, care ii preiau ca un pietroi, ceva ce-i
sta in cale, obstructionandu-i libertatea de miscare si actiune. Patima banilor vestejeste
chiar si cele sincere sentimente. Bucuria banilor catsigati pe nemuncite alterneaza cu
regretul dupa clipele de fericire de alta data. Autoanaliza, gesturile, atitudinea lui Ghita
in relatia cu familia dezvaluie dramatismul cunfruntarii intre fondul cinstit al lui Ghita si
ispita imbogatirii. Slab in fata lui Lica, fricos si las, Ghita se lasa antrenat tot mai departe
in faptele marsave ale lui Lica, ajungand sa jure fals numai ca sa-l apere pe Lica. De la
complicitate la crima nu mai ramane decat un pas. Degradarea lui morala, dezumanizarea
este surprins de Slavici in toata amploarea si gravitatea ei. Prin destinul tragic al lui
Ghita, Slavici demonstreaza ca patima pentru bani nu poate fi stapanita si ca efectele ei
sunt devastatoare in plan moral. Remuscarile, licririle de omenie sunt trecatoare. Dintrun om cinstit, un om si tata iubitor ajunge un criminal.
Lica
- este un personaj cu o structura sufleteasca liniara. Personalitate puternica, fascinant,
Lica exercita asupra celorlalte personaje o dominatie malefica; efectele patrunderii sale
in viata celorlalte personaje sunt catastrofale. Faptele lui marsave sunt: nelciune,
minciuna, furt, talharie, crima. Are relatii sus puse, caci puterea de atunci avea nevoie de
oameni ca el si Lica stia asta si nu se temea de nimeni si nimic. Asprimea si violena lui
primitiva este asociata cu un fel de noblete slbatica, care o atrage irezistibil pe Ana ce,
obligat sa-i compare pe cei doi barbati, nu poate sa nu recunoasca:"tu esti om, Lica, nu e
decat muiere, Imbracat in straie barbatesti". Lica este inteligent, este generos cu cei carel ajuta in afaceri, cunoaste slabicunile firii umane si-i da seama imediat ca slabiciunea lui
Ghita este faptul ca tine la bani, speculand-o in folosul sau. El a ales calea raului, nu are
remuscari, crize de constiinta, trairea sa de caracter vine tocmai din aceasta opinie ferma.
Este un erou unic in literatura noastra caci, desi intruchipare a raului, fascineaza mai
degraba, decat dezgusta.
Ana
- intruchipeaza in familie duiosia, tandretea si caldura sufleteasca. Caracterizata de
Slavici ca fiind "prea tanara, prea blanda", Ana a fost crescuta de mama sa in spiritul
devotamentului fata de familie. Desi "adanc jignita" ca Ghita ii ascunde afacerile,
framantarile, Ana sufera cand vede instrainarea lui fata de ea si de copii. Intuieste de la
inceput lui Lica primejdia ce-i paste familia, casnicia i-l previne pe Ghita sa se fereasca
de acest om rau, iar mai tarziu ii va reprosa ca nu a fost destul de ferm in a-i arata lui
Ghita primejdiile cu Samadaul. Apoi indepartarea lui Ghita de ea, efectul fascinant al
personalitatii lui Lica fac ca flacara iubirii fata de Ghita sa se stinga . Curba
sentimentelor ei trece de la iubire la dispret fata de Ghita si de la teama si repulsie la
atractie patima fata de Lica. In prezentarea evolutiei eroinei, Slavici se dovedeste un bun
cunoscator al psihologiei feminine. Ultimile sale zvacniri, inainte de a muri, sugereaza
totul: "Ura si dispretul fac destula nedemnitate, setea de razbunare si patima pentru Lica,

regretul infiorator pentru propriile-i pacate, constiinta vinovatieii in acelasi timp a


nevinovatiei" (Pompiliu Marcea).
- Slavici detine in cel mai inalt grad arta portretistica, avand meritul de a face pentru
prima oara in literatura noastra un personaj epic viabil, care se contureaza foarte bine din
dorinta de a realiza intr-un anume fel. Personajele sunt lasate sa se miste sub ochii nostri,
sa actioneze potrivit cu imprejurimile, fara un comportament rigid si de aceea scriitorul
nu se simte obligat sa dea explicaii in legtura cu evolutia lor, ci numai sa descrie. Din
nuvela se desprinde convingerea lui Slavici ca viata fiecarui om se desfasoara conform
unui destin prestabilit: astfel Ghita se intreaba: "Cine poate sa scape de soarta ce-i scris?"
sau zice "asa mi-a fost Sarnadaul". Personajele isi urmeaza fiecare destinul, indiferent de
atitudinile si sentimentele autorului fata de ele.
Realizare artistica:
- nuvela bogat cu o actiune condusa intr-un ritm sustinut si cu un echilibrat dozaj de
neprevazut si inedit, de autentic si senzational, "Moara cu noroc" apare ca o construcie
epica in care nimeni nu este de prisos, totul se reiese firesc, secventele alcatuiesc un tot
unitar si absolut necesar in ansamblu scenariului epic.
- ceea ce este nou in epoca este analiza psihologica intreprinsa cu siguranta, adancind
tensiunea dramatica.
- sobrietatea stilului, concizia si lipsa podoabelor metaforice il definesc pe autor ca un
precursor al lui Liviu Rebreanu
- limbajul presarat cu expresii, zicatori si proverbe ce ii dau un caracter de oralitate
populara capata valoare de document al stirilor sufleteti.
- monologul si dialogul devin mijloace de realizare a caracterizarilor psihice.
Concluzii:

- Slavici este un scriitor, obiectiv, realist, deschizand calea prozei analitice.


- prin nuvela "Moara cu noroc", Slavici reuseste sa demonstreze ca tot ceea ce incalca
legile morale, iese din limitele firescului si sfarseste tragic, reuseste sa motiveze teza
moral potrivit ceia "in stpanirea de sine consista vietuirea morala si libertatea vointei
romanesti".
- asa dupa cum aprecia criticul literar Pompiliu Marcea: "nuvelele lui Slavici au
importanta pentru proza ce a avut-o Eminescu pentru poezie, Caragiale pentru teatru si
Creanga pentru povestire".

Ioan Slavici
I. Viata si activitatea literar
Ioan Slavici s-a nscut la 18 ianuarie 1848 n comuna Siria de lng Arad. Urmeaz scoala
primar n Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la Budapesta si
Viena. La Viena este presedintele Societtii Studentilor Romni Romnia Jun . l cunoaste pe
Eminescu si ntlnirea lor se transform ntr-o prietenie pe viat.
Debuteaz n 1871 cu o comedie, Fata de biru, publicat n revista
Convorbiri
literare , dar vocatia lui e de prozator si se va concretiza n 1881 cu volumul Novele din popor ,
moment de seam n evolutia prozei romnesti.
ntre timp, poposeste la Iasi pentru scurt vreme ( 1874 ), apoi vine la Bucuresti, unde este
secretar al unei comisii de documente istorice
( colectia Hurmuzachi ), profesor la Liceul Matei
Basarab si redactor la Timpul ( coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale ntre 1877-1881 ). n
1882 e ales membru corespondent al Academiei, sectia istoric.
n 1884 se stabileste la Sibiu. ntemeiaz ziarul Tribuna , fiind un jurnalist de rar
fecunditate. Aici ndrum primii pasi n literatur si nlesneste debutul poetului George Cosbuc.
Din 1890 revine n Bucuresti. Lucreaz n nvtmnt, editeaz ziare si reviste ( Vatra ,
mpreun cu Caragiale si Cosbuc ), public volume de nuvele si romane, precum si volume cu caracater
memorialistic.
Moare la 17 august 1925 n casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu. E
nmormntat la schitul Brazi din Panciu.

II. Portretul scriitorului


Asezat alturi de Eminescu, Creang, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de
limb, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate s par un autor din alt clas valoric. n
realitate el este un ntemeietor ca si ceilalti trei, prin opera lui ptrunznd n literatura romn filonul
popular al povestirii si universul satului romnesc transilvnean. El a creat n epica romneasc nuvela
si romanul de tip realist si, mai ales, a adus analiza psihologic a sufletului individual, dar si colectiv,
element definitoriu al prozei moderne.
Creator de personaje memorabile si constructor epic, observator ascutit si moralist cu
vocatie de pedagog, Ioan Slavici este cel dinti mare scriitor pe care Transilvania i druie literaturii
romne la sfrsitul secolului al XIX-lea. Cu Ion Creang, din Moldova si cu I. L. Caragiale, din
Muntenia, alturi, se alctuieste un adevrat triunghi simbolic al spiritualittii romnesti, n mijlocul
cruia se nalt ca o coloan a infinitului simbolul lui Eminescu.

III.

Proza lui I. Slavici

Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezint superioara nflorire a unui gen sau a unei
specii n literatura romn ( M. Eminescu fiind prin excelent poetul, I.L.Caragiale-dramaturgul si
I.Creang-povestitorul ), I. Slavici este cunoscut ndeosebi ca nuvelist de exceptie. Prin opere ca
Moara cu Noroc , Pdureanca , Popa Tanda ori
Budulea Taichii , scriitorul se afirm n calitate de creator al unei lumi animate de mari
energii, de patimi puternice si de dramatice probleme morale n cadrul, schitat cu mn de maestru, al
satului si trgului transilvnean, cu vechile lor legi nescrise, pstrate si transmise de opinia public (
gura satului ), ori al ntinsei cmpii de vest, unde legea o fceau oamenii puternici si lipsiti de
scrupule, precum Lica Smdul.

Valoarea nuvelisticii a pus mult timp n umbr importanta operei de romancier a lui I.
Slavici, care prin Mara realizeaz Un pas mare n istoria genului, dup aprecierea lui G.
Clinescu.

IV. Studiul textului


1)

Privire general

Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sunt cele din
domeniul nuvelisticii. Nuvelele, aprute n sase volume, au contribuit la progresul literaturii romne n
directia oglindirii realiste a vietii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale si
de pauperizare a populatiei stesti, prin crearea de personaje reprezentative, care ntruchipeaz
conflictele si trsturile esentiale ale acestei lumi.
n nuvelele lui Slavici gsim, de asemenea, o reflectare ampl a vechilor rnduieli rurale, a
obiceiurilor si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralei si a prejudectilor oamenilor simplii, un
autentic tablou etnografic, psihologic si social al satului transilvnean. Nuvelele scrise dupa 1900, n
perioada bucurestean a vietii sale, evoc adncirea mizeriei claselor asuprite, coruptia aparatului
functionresc, jefuirea bogtiilor trii, rapacitatea nestioas a celor bogati. Unul dintre pcatele pe care
Slavici le-a sanctionat necruttor a fost si ispita banului. n abordarea acestei teme, el recepteaz
modalittile variate n care relatiile capitaliste, ce ncepuser s ptrund n viata satului transilvnean,
si pun pecetea pe constiinta oamenilor. Sub aspecte diferite aceast tem a fost reluat n mai multe
nuvele cu titluri sugestive ( O viat pierdut , Vatra prsit , Comoara , O jertf a vietii
etc. ), precum si n romanul Mara . Dar n nici una dintre ele, Slavici nu a atins un nivel att de nalt
al artei sale de prozator realist modern ca n nuvela Moara cu Noroc .

2)

Tema

Tema acestei nuvele o constituie urmrile negative, consecintele nefaste pe care setea de
mbogtire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupre destinului omenesc. La baza ei se afl
convingerea autorului c goana dup avere, n special dup bani, zdruncin tihna si amreste viata
omului, genereaz numeroase rele, iar n cele din urm duce la pierzanie. Aceast convingere este
ilustrat cel mai bine n nuvel prin destinul cizmarului Ghit.

3)

Subiectul

Nuvela Moara cu Noroc este scena de nfruntare a dou personaje cu caractere puternice :
crciumarul Ghit si smdul Lic.
Srcia, pretuit de Slavici n alte nuvele pentru puterea ei miraculoas de a mentine echiliobrul
n sufletul omului, linistea vietii lui, devine la nceputul nuvelei Moara cu Noroc motiv de puternice
frmntri, dnd lui Ghit un sentiment de inferioritate. El identific srcia cu lipsa de demnitate.
Vrnd s scape de srcie, el nu dorea de fapt s se mbogteasc pentru a tri bine, ci pentru a fi cineva,
pentru a fi respectat. Se hotreste s abandoneze linistea colibei din sat si s ia n arend crciuma de la
Moara cu Noroc, unde se mut cu ntreaga familie : nevasta, doi copii si soacra, dovedindu-se ct se
poate de harnic si de priceput pentru a face rentabil noua sa ndeletnicire.
Cnd Ghit tocmai ncepuse s guste, cu ntrega familie, bucuria c a scpat de srcie, la Moara
cu Noroc apare un personaj ciudat Lic Smdul.
Ana, nevasta lui Ghit, intuieste c Lic este om ru si primejdios . n sinea lui, si Ghit avea
aceeasi bnuial. Simtind fat de Lic o atractie misterioas, nu-i venea s-si dezvluie gndul. n scurt
vreme, el ntelese c aci, la Moara cu Noroc, nu putea s steie nimeni fr voia lui Lic , Iar Ghit
voia cu tot dinadinsul s rmie la Moara cu Noroc, pentru c-i mergea bine; nu-l lsa inima s
prseasc locul, la care n scurt timp putea s se fac om cu stare.
O decizie n acest sens nu era usor de luat, pentru c Ghit era om cinstit si prevztor, si mai
ales pentru c nu era singur pe lume: avea nevast si copii si nu utea s fac ce-i plcea .
Dorinta de a se face om cu stare , asociat cu evenimente si ntmplri pe care nu putea nici
prevedea, nici evita, l-a antrenat, uneori direct, alteori indirect n afacerile necurate ale lui Lic.

Chemat n fata judectorului, el nu putea tgdui c-a avut daraveri cu Lic si trebuia s spun
toate cele petrecute, si din dou una: ori Lic ajungea s fie dovedit si pus la pedeaps, si atunci nici el,
Ghit, ca om nsotit cu un fctor de rele, nu putea s scape cu obrazul curat, ori Lic scpa, si atunci
Ghit trebuia s se team de rzbunarea lui .
Judecata nu-l putea ns dovedi vinovat pe Lic, pentru c el stia s-si aleag stpnii si putea
s si-i aleag dup plac, deoarece nimeni nu stia s pzeasc o turm si s o vnz att de bine ca dnsul
.
Setea de rzbunare a lui Ghit, necinstit de Lic, n cele din urm, pn si n viata familial, nu
mai poate fi ns stvilit. Ghit stia acum c Lic este un hot si un ucigas, c el i prdase pe arendas si
c tot el pusese la cale asasinarea acelei femei tinere, gsit n pdure de jandarmul Pintea.
Dup multe frmntri si ezitri, izvorte nu att din team ct din prudenta pe care o
alimenteaz sentimentul demnittii, Ghit se hotreste s-l dea pe Lic prins cprarului Pintea si el un
fost smdu si hot de codru, care se fcuse anume jandarm, pentru a se rzbuna pe Lic. Cei doi se
nteleg s-i ntind o curs, spre a-l putea prinde cu banii si obiectele furate asupra lui. Ghit l anunt,
n tain, c vrea s mearg la oras si se ofer s-i schimbe acolo galbeni si alte obiecte din aur. Fr a
bnui gndul ascuns, Lic vine la Moara cu Noroc, aducnd cu el aur si argintrie . Sub pretext c
pleac la oras, Ghit merge s-l anunte pe Pintea. ntorcndu-se cu acesta si cu alti doi jandarmi, l vede
ns pe Lic plecnd de la Moara cu Noroc si si d seama c a ratat orice prilej de a-l dovedi vinovat;
si, lucru si mai grav, c onoarea familiei lui a fost ntinat.
Ghit ntelege acum c nimic din cte s-au ntmplat nu se mai poate ndrepta. Si astfel o viat
nceput frumos sfrseste tragic.
Adept al unei morale intransigente, Slavici si pedepseste exemplar toate personajele nuvelei
amestecate n afaceri necinstite. Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate si al crimelor, un
incendiu mistuie n flcri crciuma de la Moara cu Noroc transfomnd n scrum si cele dou corpuri
lipsite de viat al Anei si al lui Ghit.

4)

Personajele principale

Cizmarul Ghit, devenit acum crciumar la Moara cu Noroc, este un personaj puternic
individualizat, mai ales printr-o mare varietate de trsturi sufletesti contradictorii, izvorte din
incompatibilitatea dintre atractia irezistibil spre mbogtire si simtul nscut al demnittii, dorinta lui
de a rmne om cinstit. Prin Ghit, Slavici exemplific o dram a omului.
n contact cu Smdul, care l fascineaz si l nspimnt, n acelasi timp, prin spiritul su
ntreprinztor, prin ndrzneala n afaceri si siguranta de sine cnd se afl n mprejurri dificile, Ghit
intr n mecanismul necruttor al existentei zbuciumate. Constiinta lui devine acum cmpul unei lupte
aprige ntre dou ndemnuri opuse : unul care l recheam la viata onest de dinainte, altul care l
ispiteste la complicitti necinstite n scopul navutirii. El devine victim a lui Lic Smdul numai
pentru c acesta i descoper slbiciunea de a tine la bani : Ghit se gndea la cstigul pe care l-ar
putea face n tovrsie cu Lic, vedea banii grmad naintea sa si i se mpingeneau parc ochii; de
dragul acestui cstig ar fi fost gata s-si pun, pe un an, doi, capul n primejdie ; ntia oar n viata lui
ar fi voit s n-aib nevast si copii, pentru ca s poat zice: Prea putin mi pas! . Banii rvniti att de
mult i dau o fericire tragic, pe ct de zbuciumat, pe att de provizorie: Banii primiti de la Lic erau
pe mas si Ghit stetea singur si cu usa nchis naintea lor, cercetnd cu ncordat luare aminte fiecare
bucat Ghit privi ctva timp dezamgit la bani; cu toate acestea i prea bine, cci la urma urmelor,
el avea drept la o parte din acesti bani, muncise pentru ei Dup ce trase iar banii n saltarul mesei, el
se plimb ctva timp prin cas se gndea ct trebuie s munceasc un om ca dnsul pentru ca s
adune atta la un loc, si nu-l lsa inima s-i deie din mn .
Patima banului transform radical caracterul lui Ghit. El se nstineaz de toat lumea, pn si
de nevast si de copii; iar aceasta l face s-i fie team parc si de umbra lui. Un sentiment de
nesigurant l tine ntr-o neliniste, ntr-o tensiune permanent: Ce ai, Ghit? Strig nevasta cuprins de
ngrijare. Ce am? Rspunse el cu amrciune. Am o nenorocire: pierd ziua de azi pentru cea de
mne Astzi stau aici si nu m supr nimic, dar mi fac eu nsumi gnduri rele despre ziua de mne,
si aceste gnduri, nu-mi las tign s m bucur de ziua de astzi si ct vom sta aici, nu mai scap de
nevoia aceasta.

Nencrederea n ziua de mine si sentimentul culpabilittii l fac s devin nchis n sine si


irascibil, mereu pe punctul de a izbucni ntr-o criz de mnie, de a lovi pe cineva. Nimeni nu-i mai intra
n voie. Nici n prezenta Anei, fat de care nainte avea o comportare atent si delicat, el nu se mai
putea stpni: Adec si tu ! gri Ghit necat de mnie, apoi se apropie de dnsa, pas cu pas, precum
pianjenul se apropie de musca prins n mreaja miastr, o msur cu ochii, si ridic amndou
minile asupra ei si rmase ctva timp nemiscat si gata de a se arunca la ea.
Cnd venise la crciuma de la Moara cu Noroc, Ghit nc stia s fie un sot tandru si un tat bun.
Dar acum nu mai simtea nevoia unor asemenea manifestri : chipul Anei, trupul ei fraged, firea ei
blnd si glasul ei dulce nu mai puteau s strbat pn la inima lui . Patima banului prjolise pn si
sentimentul iubirii, care cu ani n urm nflorise pur n sufletul lui. Creznd c n anumite mprejurri
minciuna face mai putin ru dect adevrul, Ghit si ascunde fat de Ana si sufletul, si gndurile, desi
era convins c acesta nu-i face onoare.
Satisfactiile inedite ce i le aduce aurul, pervertindu-i sufletul si mpingndu-l pe drumul
ticlosiei, alterneaz cu momente de renastere a fondului uman pozitiv, cnd se simte ndemnat s fug
ct mai departe de Smdu, pentru a-si redobndi linistea, pentru a tri, ca mai nainte, n tihn, alturi
de Ana si copii. Ghit este constient c se afund pe zi ce trece n necinste, dar nu gseste n el si nici n
sotia lui, de care patima banului l izolase, sprijinul necesar pentru a pune capt tentatiei nesbuite.
La rndul ei, Ana, prea tnr, prea asezat si oarecum prea blnd la fire , desi nu vrea s
deranjeze pe nimeni cu tristetile ei, nu putea s nu nregistreze dureros nstrinarea lui Ghit. Vznd c
sotul ei si ascunde cu mare grij att afacerile, ct si frmntrile, Ana era adnc jignit; ea ar fi dorit
s afle mai mult, se simtea n drept a cere s stie tot si nu putea s-l ierte pe Ghit pentru lipsa lui de
ncredere . Cnd acesta, simtind-o tulburat de tot felul de bnuieli rele, i aminteste c altii au avut
necazuri mai mari, Ana izbucneste: Ce-mi pas mie de altii ! Mai mult amar n-a fost n viata lor
ntreag dect este acum n sufletul meu; e mai grozav s triesti cum triesc eu, dect a fi ucis n drum.
Tu nu m omori, Ghit: m seci de viat, m chinuiesti, mi scoti rsuflare cu rsuflare viata din mine,
m lasi s m omor eu din mine .
Cu toate acestea, Ana, crescut de mama ei n traditia devotamentului fat de cmin, fat de
brbat si copii, nu se las zdruncinat n convingerea c Ghit e om cinstit. Ea si face adesea reprosuri
c n-a stiut s fie tot timpul alturi de el, s-l ajute la vreme, pentru a nu cdea n ispita lui Lic. Si, cu
toate c amrciunea pe care o simtea n suflet o fcea s nu mai poat surde usor, iar iubirea ei
devenise trist si lipsit de entuziasm, ea tot pe Ghit l avea la inim. Iar n momentele de dezamgire
simtea mai puternic nevoia de a i-o spune. Atunci cnd el a acuzat-o brutal c i st cale , Ana a
gsit n sufletul ei ceva mai tare dect pornirea de a-si lua copiii si de a pleca fr de ntrziere,
pentru ca s nu se mai ntoarc niciodat , strigndu-i n fat cu ncptnare : s nu crezi c asa m
vei alunga de la tine. Tin la tine Ghit, tin cu toat inima, si cu ct te vei face mai aspru, cu att mai
dinadins am s tin, si ti-o spun aceasta tocmai fiindc te vd c nu vrei s-o auzi .
n prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un bun cunosctor al psihologiei feminine.
Cnd ea era supus acestui zbucium sufletesc, se mai afla la vrsta la care cntecul si jocul nu dispar
nc din sufletul femeii si o fac capabil de emotii, de simtminte si vibratii pure. Trdarea brbatului nu
este pentru ea un gest necugetat, un capriciu superficial. Cnd iubirea pentru Ghit nceteaz, n sufletul
Anei se aprinde dispretul. Forta care l declanseaz este puternic si emotionant. Declaratia pe care
Ana i-o face lui Lic dezvluie la aceast fiint fragil un caracter ferm si o mare capacitate de
concentrare a sensibilittii pentru luarea unei decizii dificile: Tu esti om, Lic, iar Ghit nu e dect
muiere mbrcat n haine brbtesti, ba chiar mai ru dect asa . Spre aceeasi concluzie ne conduce si
reactia Anei n momentul cel mai dramatic. Strigtul disperat : Nu vreau s mor, Ghit ! Nu vreau s
mor ! , rugmintea adresat lui Lic de a o ridica sunt de ajuns pentru a convinge c, desi o sacrific,
Slavici gndea, ca si Ana, c viata e mai frumoas dect moartea.
Slavici si dovedeste talentul su de mare portretist si n realizarea lui Lic Smdul, personaj
cu o structur aparte. Desi linear ca viat sufleteasc, fr frmntrile si zbuciumul lui Ghit, Lic se
distinge prin cteva trsturi de caracter bine conturate pe fondul actiunilor la care particip.
Slavici l caracterizeaz indirect, prin apartenenta la acea categorie a pstorilor, specific
economiei ardelenesti din vremea sa. n aceast categorie, smdul ocup un loc aparte, fiind om cu
stare, care poate s plteasc grsunii pierduti ori pe cei furati .

Iar aceasta l face mai ales om aspru si nendurat, care mbl mereu clare de la turm la turm,
care stie toate nfundturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei ri, de care tremur toat
lumea . Desprins din acea categorie a smdilor, Lic este individualizat printr-un portret fizic,
alctuit din trsturi caracteristice : un om ca de treizeci si sase de ani, nalt, usctiv si supt la fat, cu
mustata lung, cu ochii mici si verzi si cu sprncenele dese si mpreunate la mijloc .
n aceast nftisare, Ana, mama ei si chiar Ghit intuiesc trsturi de caracter ce se vor afirma
pe msura desfsurrii evenimentelor. Un portret moral, confirmat de evenimentele care urmeaz, l
face Ana, atrgnd atentia lui Ghit s nu intre n crdsie cu el : F cum stii, dar eu ti spun, si nu ma
las inima s nu-ti spun, c Lic e om ru si om primejdios : asta se vede din ochii lui, din rnjetul lui si
mai ales din cuttura ce are cnd si roade mustata cu dintii. E om ptimas, Ghit, si nu e bine s te dai
prea departe cu el.
Asprimea de om primitiv a lui Lic este ns asociat cu un fel de noblete slbatic. El este
inteligent si generos cu cei ce-l sprijin n afaceri; la petreceri devine vesel si bun. Nu lipsesc nici
semnele exterioare ale acestei nobleti : Lic era porcar, ns dintre cei ce poart cmas subtire si alb
ca floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin cu codoristea de os mpodobit cu flori tiate
si cu ghintulete de aur . Unele elemente de factur romantic ( descrierea nftisrii lui Lic n
momentul n care era pe punctul de a o prsi pe Ana, tabloul de natur care urmeaz prsirii Anei,
precum si scena din biseric ) ntregesc portretul moral al lui Lic : om fr suflet, fr lege si fr
credint. Slavici anuntase, de altfel, acest portret ntr-o replic anterioar a lui Ghit : Tu nu esti om,
Lic, ci deavol .

5)

Arta personjului literar

Literatura romn de pn la Slavici izbutise s realizeze cteva personaje dramatice de mare


fort artistic, dar nu crease nc un personaj epic viabil care s nu ntruchipeze schematic o anumit
trstur de caracter sau categorie social, ci s tsneasc din propria sa lupt, din propria sa voint de a
se realiza ntr-un anumit fel si s devin prin aceasta un tip reprezentativ pentru societatea romneasc.
De aceea personajele conturate de Slavici n romanele si mai ales n nuvelele sale vor fi privite cu mare
interes. Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o comportare rigid,
dictat de anumite prejudecti morale, ci le d libertatea de a se manifesta, n mprejurrile n care le
pune viata, dup propriile ndemnuri, dup imperativele sufletului lor. Ni se relev astfel nu numai
caractere gata formate, ci si felul n care ajung oamenii s fie asa cum sunt, ca rezultat al nruririlor ce
s-au exercitat asupra lor, a conditiilor sociale n care au trit. A crea personaje prin care s arti c,
asupra predispozitiilor psihice nnscute, societatea n care triesc si ntmplrile vietii lor exercit
influente ce le transform caracterul, reprezenta pentru vremea lui Slavici o noutate n literatura romn
si un punct avansat al aplicrii metodei realiste n arta literar. Scriitorul pune accentul pe evolutia
artistic a personajului epic. n acest sens, el acord, n cadrul naratiunii, o atentie deosebit
evenimentelor aflate n legtur direct cu personajele, precum si interventiei lor nemijlocite n
desfsurarea ntmplrilor. Iat, spre exemplu, evolutia lui Ghit. Slavici nu ne povesteste ntmplrile
vietii lui, ci l pune pe el nsusi s actioneze sub ochii nostri. ntmplrile prin care trece l frmnt, l
zbucium dureros, dar, cu toate acestea, patima banului nu-l prseste. El si poart cu consecvent
povara propriilor sale slbiciuni, care i determin destinul, transformndu-l ntr-un veritabil erou tragic.
Desi ntelege c, n cele din urm, n lupta cu Lic, el va fi cel nfrnt, pentru a-si satisface dorinta de
rzbunare, Ghit intr n conflict cu toat lumea lui. l vedem angajat n lupt necruttoare cu toti
ceilalti, chiar si cu sine nsusi. l vedem cum se frnge si cade nvins. Ceea ce impresioneaz nu sunt
ns transformrile pe care le sufer caracterul lui, sfrsitul tragic, ci consecventa cu care personajele ca
el si sustin pasiunile, energia ce o degaj n lupta cu mprejurrile vietii si, n acelasi timp, cu propriile
lor pasiuni.
Slavici nu nfrumuseteaz cu nimic viata personajelor sale. Procentul de duritate si afectiune, de
buntate si rutate, de hotrre si slbiciune pe care l aflm n fiecare din ele face din Slavici un
observator fr prtinire, cu spirit realist desvrsit.
Dar n conceptia lui Slavici viata fiecrui personaj este vzut ca un destin propriu, care oricum
se va mplini. De aceea el nu se simte n nici un fel obligat s explice nimic, ci numai s descrie ct mai
fidel ntmplrile ce l mping pe fiecare personaj pe drumul destinului.

Astfel, observnd dezumanizarea lui Ghit, Slavici noteaz: Atta se simtea de ticlosit si de
slab n el nsusi, nct nu mai s-ai dea seama ce poate si ce nu poate s fac si asa ncetul cu ncetul se
las n voia ntmplrii. Personajele insesi sunt convinse c au o soart dinainte stabilit, creia nu i se
pot opune:
Cine poate s scape de soarta ce-i este scris !? se ntreab Ghit n sinea sa, odat,
cnd se afla la strmtoare. Alteori se consoleaz cu formule ca: dac e ru ce fac, nu puteam s fac
altfel . Nuvela nssi se ncheie cu reafirmarea acestei fataliste conceptii despre viata omului. Privind
cu ochii nlcrimati ce mai rmsese din crcium dup incendiu, soacra lui Ghit exclam: Smteam
eu c nu are s ias bine: dar asa le-a fost dat .
Definitorie pentru arta realizrii personajului la Slavici este o mare putere de interiorizare.
Aceasta a fcut ca eroii lui s fie nftisati n zbuciumul lor luntric, nu numai n manifestrile lor
exterioare, asa cum fuseser zugrviti n proza de dinainte de el.
Arta personajului epic atinge n Moara cu Noroc un nivel de miestrie ridicat si n ceea ce
priveste portretistica literar. Portretul fizic este concis, redus la esential, realizat aproape cu aceleasi
mijloace ca la predecesorii si. La Slavici, accentul nu cade ns pe substantive abstracte, nsotite de
determinri corespunztoare, ci pe adjective cu rol de epitet caracterizator. ntr-o msur mai mare dect
portretul fizic, portretul moral constituie un succes remarcabil al prozei romnesti de la nceputul
secolului al XX-lea. Originalitatea artei portretistice la Slavici const n faptul c personajele au nsusiri
numeroase, pozitive si negative, au calitti si defecte, voint si slbiciune, atitidini ferme si ezitri,
ndrzneli si temeri; iubesc sau ursc, dup mprejurri, sunt ptimase sau rezonabile; au n general,
comportarea unor fiinte reale. Astfel prezentati oamenii, portretul lor moral este, de regul, complex si
adesea alctuit din trsturi contradictorii. n nuvela Moara cu Noroc , el se constituie ca o nsumare
treptat a observatiilor autorului cu propriile mrturisiri ale personajului si cu reactiile sufletesti ale
celorlalte personaje.

6)

Particularitti ale limbii si stilului

Scriitor obiectiv, realist, Slavici d o mare atentie felului n care se exprim personajele. Si cum
contributia direct a eroilor la desfsurarea actiunii este masiv, valoarea limbajului ca document al
vietii sufletesti creste. Dialogurile, fiind reflexe ale intimittii omului, au o mare putere de caracterizare
psihic. Atunci cnd Ana i spune lui Ghit: Esti un om netrebnic si grozav trebiue s te fi ticlosit tu
n tine, pentru ca s-mi spui ceea ce nu crezi nici ti nsuti , avem nu numai o informatie despre
transformarea caracterului acestuia, ci si un reflex al amrciunii pe care constatarea o produce n
sufletul ei.
Remarcabile sunt, n stilul lui Slavici, expresiile, zictorile si proverbele. Anumite capitole ale
nuvelei par a ilustra chiar adevrul invariabil al unor proverbe.

Moara cu noroc
(prezentare general)
Alturi de Eminescu, Caragiale, Creang, Slavici este un clasic al literaturii
romneti, completnd fericit peisajul literar din a doua jumtate a sec. al XIX.-lea. Este
defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, excepional nuvelist,
romancier, dramaturg, publicist i memorialist.
Contribuia lui Slavici la dezvoltarea prozei romneti:
Prin creaia lui Slavici proza romneasc dobndete o consolidare a dimensiunii
realiste i o remarcabil deschidere spre psihologic.
1. Consolidarea dimensiunii realiste
Prin nuvelele i romanele sale Slavici a demonstrat necesitatea
prezentrii realitii aa cum este ea. Slavici respinge nfrumusearea,
prezentarea idilic a satului romnesc.
Departe de imaginea smntorist, satul lui Slavici este un spaiu
tensionat din cauza inegalitii sociale, un spaiu al rivalitilor pentru avere.
Cu Slavici se consolideaz reflectarea realist, obiectiv a realitii rurale,
ceea ce va constitui punctul de plecare al realismului obiectiv, impus de Liviu
Rebreanu.
Agrbiceanu, referindu-se la contribuia lui Slavici, la progresul
realizat de acesta n reflectarea satului i a ranului, preciza: proza literar
ardelean i are nceputul n nuvelele lui Slavici.
Slavici ofer o imagine autentic a satului romnesc, observat n
momentele lui rituale: naterea, nunta, srbtorile, moartea. De exemplu n
nuvela Pdureanca Slavici descrie obiceiurile de la seceri; n nuvela Gura
satului prezint obiceiurile de la peit; n nuvela La crucea din sat descrie
muncile agricole; n Moara cu noroc obiceiurile de Pati; n nuvela
Pdureanca obiceiurile de la nunt i la nmormntare.
Slavici este atent i la spiritualitatea rneasc concretizat n
proverbe, zictori, sentine populare.
n concluzie, Slavici -prin nuvelele sale- realizeaz un tablou etnografic
al satului ardelean, lipsit de orice intenie de idilizare.
2. Deschiderea spre psihologic
Slavici este primul scriitor, care demonstreaz c sufletul ranului este
un univers bogat i demn de interes.
Personajele lui Slavici nu sunt schematice, simple, primitive, ci sunt
indivizi nzestrai cu o bogat via interioar, capabil de sentimente, triri
profunde. Slavici i nzestreaz personajele cu complexitate psihologic, cu
caliti i defecte, cu acel amestec de bine i ru, ce se afl la oamenii
adevrai, dup cum observ George Clinescu.
Slavici i pune personajele n situaii limit cnd trebuie s aleag ntre
soliciti simultane, dar care se exclud reciproc (Ghi din Moara cu noroc).

Asupra personajului se exercit constrngeri deformatoare ale partenerului,


ale familiei sau ale satului (Gura satului).
Din aceste situaii rezult drame ale demnitii i ale vanitii (mndriei).
Slavici este un maestru al analizei psihologice; tie s urmreasc gradat
instalarea crizei sufleteti i evoluia ei de la primele semne pn la punctul
culminant.
Procedee ale analizei psihologice: acumularea lent a faptelor (Moara cu noroc),
descrierea celor mai fine mutaii sufleteti, notarea reaciilor fiziologice, monologul
interior, dialogul conflictual, legtura dintre criza sufleteasc i cadrul natural, deplina
motivare social i psihologic a dramelor. Slavici este creatorul nuvelei realistepsihologice romneti.

Moara cu noroc
Este o nuvel psihologic i realist remarcabil prin complexitatea personajului
principal, prin compoziie, prin observaie psihologic i social.
A vedea n personajul principal doar un individ dezumanizat din cauza setei de bani
ar nsemna o simplificare nepermis a nuvelei i a personajului, mai precis, o reducere a
acestuia numai la una din laturile sale fundamentale. Personajul triete o dram profund
a indeciziei, a imposibilitii de a alege ntre dou soluii simultane, dar contradictorii.
Personajul principal triete i o dram a vanitii rnite. mpotriva prerii generale,
Ghi nu este un om slab, dimpotriv, setea de bani o ntmpin o puternic rezisten
atunci cnd este vorba de pierderea cinstei. Reaciile personajului, mai ales n a doua parte
a nuvelei au la baz setea de rzbunare asupra aceluia care l-a supus unor umiline
repetate.
Aciunea nuvelei este plasat n mediul ardelenesc n a doua jumtate a secolului al
XIX.-lea. Atenia se concentreaz asupra lui Ghi, a crui evoluie este urmrit pe
fundalul unei lumi stpnit de viole, de crim i de corupie.
nceputul nuvelei st sub semnul nelepciunii populare, exprimate de mama Anei:
omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale
te face fericit, deci omul trebuie s fie mulumit cu rostul lui, s nu-i schimbe locul i
tradiia de dragul bogiei i al ctigului uor. ntreaga nuvel se conformeaz acestui
principiu. Esena nuvelei o reprezint zbaterea dramatic a personajului principal, lupta
acestuia cu sine nsui i cu ceilali.
La nceputul nuvelei Ghi apare ca un om harnic i cumsecade, care trudete din
greu pentru ntreinerea familiei; nemulumit de condiia sa, el dorete sincer s-i schimbe
viaa, s triasc altfel: s crpesc i mai departe cizmele oamenilor, care umbl toat
sptmna n opinci ori desculi, iar dac dumineca e noroi i duc cizmele pn la
biseric, i s ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amndoi
la copila, iar d-ta la tustrei. Iac linitea colibei.
mpotriva sfaturilor soacrei, Ghi hotrete singur s se mute la Moara cu noroc
pentru a face avere; dei locul e ru, izolat, n calea tlharilor, Ghi hotrete tot singur i
i asum toate riscurile. Stabilit la han, prin hrnicia sa, reuete s transforme locul
neprimitor ntr-un popas plcut pentru cltori. Ghi dovedete n acelai timp i o
capacitate de adaptare.
Dup o scurt perioad de mulumire i de prosperitate, Ghi descoper c
adevratul stpn al locurilor este Lic Smdul.

Primul semn l pune pe gnduri: porcarii lui Lic vin, mnnc, beau i pleac fr
s plteasc; Ghi nu este un om slab, el intuiete ce-l ateapt i se pregtete de
rezisten moral, cumprndu-i pistoale, aducndu-i cini i tocmind o slug.
Chiar de la prima ntlnire cu Lic i d seama de adevratele intenii ale acestuia i
refuz orice colaborare: Eu nu stau aici ca s in seam despre cei ce vin i trec i aa nici
nu-i prea tiu. Este ns repede redus la tcere i silit la colaborare de Lic Smdul, care
i ia toi banii sub form de mprumut; lui Ghi nu-i rmn prea multe posibiliti, pentru
c denunndu-l pe smdu i-ar putea pierde banii.
Prima greeal a lui Ghi este acceptarea grsunilor trimii de Lic. Treptat,
crciumarul face tot mai multe compromisuri; el ajunge astfel la ncruciarea unor
motivaii puternice, dar opuse: pe de o parte dorina de a rmne om cinstit, dar srac, iar
pe de alta tentaia ctigului uor, dar care nseamn pierderea cinstei.
Crciumarul ncepe un joc al disimulrilor: pe fa l informeaz pe Lic, dar n
ascuns ia legtura cu jandarmul Pintea. El i propune s-i fac acest joc 2-3 ani, pn
strnge ceva avere. Socoteala sa este greit: el nui d seama c Lic cere totul, o
supunere deplin i necondiionat. Asocierea cu rul nu se produce uor, ci are consecine
profunde asupra crciumarului, care-i pierde linitea sufleteasc, bucuria ctigului cinstit
i senintatea.
Crciumarul este chinuit de remucri; zbaterea sa este cu att mai dramatic, cu ct
el este contient de decderea sa. Crciumarul opune smdului o rezisten susinut
reacionnd puternic mpotriva umilirii: mi iai banii! Si fie de bine! Mi-ai luat linitea
sufletului i mi-ai stricat viaa: s-i fie de bine! Dar s nu crezi c m ii legat, s nu
crezi c te prinde s m iai n btaie de joc!; Lic, nu crede c poi s m ii de fric.
Dac eti om cuminte, caut s te pui la bun nelegere cu mine.
Ghi i d seama de propria sa degradare moral prin asocierea cu smdul; n
discuiile cu acesta rzbate un fel de revolt neputincioas mpotriva celui mai tare: Nu te
juca dar cu mine. Gndete-te c tu m-ai fcut s nu mai am multe de perdut i bag de
seam s nu mai perd i cele ce am! S-i fie fric de mine!
Devenind tot mai mult omul lui Lic, Ghi se schimb radical: dintr-un om
sociabil, deschis, devine un om nchis n lumea propriilor sale gnduri, venic preocupat
de propria sa familie. Din dorina de ai opcroti familia el o ine pe Ana departe de
problemele i gndurile sale; armonia, senintatea, veselia dispar treptat din familia sa.
Ghi accept s schimb banii murdari ai lui Lic i s-i dea informaiile necesare;
el prinde gustul banului nemuncit i drept rezultat lcomia sa se amplific tot mai mult.
Prima lovitur moral o reprezint luarea banilor de ctre smdu; a doua implicarea sa n
procesul mpotriva lui Lic i a oamenilor si. Ghi este nevinovat, dar apariia la proces
alturi de porcarii bnuii de crim, l descalific. Reputaia sa de om cinstit, autoritatea sa
moral se prbuesc; nstrinat de propria sa familie, condamnat la dispreul oamenilor,
umilit de repetate ori de smdu, Ghi ncearc o aprig sete de rzbunare mpotriva
smdului.El i d seama foarte bine, c datorit lui Lic a pierdut totul: mulumirea
ctigului cinstit, linitea i fericirea familiei, rescpectul oamenilor; gestul su din final,
abandonarea Anei n braele smdului este n fond o ncercare disperat de rzbunare.
Din nou, socoteala sa este greit, creznd c femeia va rezista pn cnd el va
aduce pe jandarm pentru a-l prinde pe smdu cu dovezi compromitoare asupra lui:
Tare om eti tu, Ghi, gri Pintea pe gnduri. i eu l ursc pe Lic; dar n-a fi putut smi arunc o nevast ca a drept momeal n cursa, cu care vreau s-l prind.

Uciderea Anei este pe fond o expresie a iubirii profunde pentru c viaa lor din acest
moment ar fi fost imposibil. Sfritul lui este o ilustrare a eticismului ardelean nsensul c
Ghi a greit trdndu-i tradiia i prsind munca cinstit de dragul ctigului uor, al
banilor.
Lic Smdul este un personaj la fel de complex i complicat. Fr ndoial are
cteva caliti: inteligent, temerar, bun cunosctor al oamenilor, autoritar, voluntar, dar
aceste caliti sunt puse n slujba rului.
Este un om tare, al crui scop este puterea, prin care s-i supun i s-i manevreze
pe ceilali. Fa de Ghi adopt o adevrat tactic a domesticirii: i obosete adversarul
prin ateptare prelungit, lsndu-l pe crciumar s se frmnte, s se macine n gol.
Ca o demonstraie de for, i trimite oamenii, care mnnc, beau i nu pltesc.
Cnd apare la han, intr pe ua din dos, sugernd astfel c el este adevratul stpn al
locurilor: Aci, la Moara cu noroc, nu putea s stea nimeni fr voia lui Lic: afar de
arnda i afar de stpnire mai era i dnsul care stpnea drumurile i n zadar te
nelegi cu arendaul, n zadar te pui bine cu stpnirea, cci, pentru ca s poi sta la
Moara cu noroc, mai trebuie s te faci i om al lui Lic.
Chiar de la prima discuie Lic i pune n vedere lui Ghi c trebuie s colaboreze
cu el: Ori mi vei face pe plac, ori mi fac rnd de alt om la Moara cu noroc . Lic se
autocaracterizeaz, dezvluindu-i brutalitatea i cinismul: Eu sunt Lic, smdul tu
vezi un lucru: c umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de ar i nimeni nu m oprete n
cale, c m duc n ora i stau de vorb cu domni".
Bun psihlog, Lic intuiete slbiciunea crciumarului: Te tiu om, care ine la bani.
Pentru a paraliza orice intenie de nesupunere, Lic ia toi banii crciumarului sub form
de mprumut. Faptele lui Lic sunt: nelciune, furt, crim. El se conduce dup un cod
moral propriu n afara legilor i a statului.
n raporturile cu Ghi i calculeaz cu atenie fiecare lovitur, lovind n demnitatea
omului, n mndria brbatului, n autoritatea sa de so i printe, de stpn al hanului; i nu
n ultimul rnd n imaginea sa de om cinstit.
Lic urmrete o subordonare total; treptat, el nltur toate elementele pe care s-ar
putea sprijini crciumarul, nelsndu-i dect o singur posibilitate: colaborarea cu Lic.
O demonstraie de for este crima i procesul, care urmeaz; printr-o singur
lovitur, Lic i realizeaz mai multe scopuri: scap de martori nedorii (femeia, BuzRupt i Sil); l implic pe Ghi, care dei este nevinovat, prin apariia sa la proces
alturi de porcarii bnuii de crim, se descalific (pierde stima i ncrederea celorlali);
scap nepedepsit, protejat de marii proprietari de turme de la ora.
Lic este un om crud pentru care a ucide un om este o fapt obinuit: Acum
sngele cald e un fel de boal, care m apuc din cnd n cnd pentru c tu nu tii nc
ce grozav e plcerea de a lovi pe omul care te supr
Pentru a-i realiza scopurile, Lic este n stare de orice. Pentru a-l lipsi pe Ghi de
sprijinul familiei, i atrage la nceput pe copii, i apoi pe Ana. Ana face i ea parte din
planul de supunere total a brbatului prin femeie. Aceeai trie de caracter o dovedete i
n final, cnd dndu-i seam c nu mai are nici o ans, se sinucide.
Personajul exercit permanent o fascinaie diavolic asupra celor din jurul su, acest
lucru este intuit de Ana: e om ru i primejdios; asta se vede n ochii lui, din rnjetul lui
i mai ales din cuttura ce are, cnd i roade mustaa cu dinii. E om ptima, Ghi, i
nu e bine s te dai prea aproape de el.

Ana i iubete familia (soul i copii) i sufer, cnd Ghi nu-i mprtete
gndurile lui. Neglijat, ea iese treptat de sub influena soului pentru a intra sub fascinaia
lui Lic. Dei la nceput l evit pe Lic, intuind fondul ru al acestuia, traptat este
impresionat de caracterul puternic i brbia lui. Ea este o victim nstrinat de so,
abandonat de Lic Smdul.

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu
intentia ginerelui sau de a lua in arenda carciuma numita Moara cu noroc, de langa
Ineu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima." Ghita ii
raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care
umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e noroi, isi duc
cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind
eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei".
Si se decide sa arendeze carciuma.
II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind
despre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara mergand spre ele, la
moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur mai
departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul
carciumar si familia sa "nu il primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca
pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor".
III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase
de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu
sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de fapt o
porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pascut.
De obicei este un "om aspru si neindurat, care umbla mereu calare de la turma la
turma, care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei
rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit
chiar si din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil
uimit la calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita oaspetele
ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.
IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga
si doi caini, pe care ii invata sa fie rai. Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia
sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri, dar el se
bucura cand o vedea pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se
aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci radea cu
hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai harjonea cateodata cu
dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere
carciumarului, printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de
baut porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci din acea turma.
Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi
opreasca porci, pazitorii lor ii spun ca nu au primit de la Lica ordin sa ii dea.
Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale de bunavoia
Samadaului.
V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un
drum laturalnic, dar este latrat de cainii cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste.
Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte ascuns in
spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a putea da de stire daca se intampla
ceva rau. Samadaul ii da lui Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe
care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii cere sa observe deplasarile
turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa care ia de la carciumar,
sub amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca
imprumut. Iritat de niste cuvinte josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i
ca te-ai facut bland ca un mielusel?"), Ghita il avertizeaza pe Samadau:"Lica, tu
trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni

nepretuiti". Afland de la Ghita despre trimiterea lui Laie, Lica accepta sa il trateze
pe carciumar ca pe un prieten.
VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita
parca fugea de dansa, parca-i ascundea ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu
dansa".
Ghita primeste de la Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea
insemnele turmelor Samadaului. Acesta il intreaba pe carciumar, in timpul unei
vizite la Moara, prefacandu-se a vorbi in soapta, dar de fapt vorbind in asa fel incat
sa il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu pentru a-si lua
banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigani la
carciuma, Lica ii pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea prinse voie
buna; se cam tulbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji
cand el o apuca de brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altfel nu putea sa
fie, si ea se dete din ce in ce dupa par"; atitudinea ei trezeste gelozia sotului.
VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea
caprarul, om scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late,
cu mustata tunsa si cu o taietura pe frunte, dar mai presus de toate om asezat si
tacut la fire". Situatia economica a carciumarului si a familiei sale este infloritoare,
caci "avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni,
avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata trai un an, doi dintrinsii".
Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghita, trezit de latratul cainilor
priveste afara si are impresia ca vede sosind, pentru a-l vizita pe Lica, un barbat
insotit de o femeie cu umeri largi. Din nou trezit de caini si privind iarasi afara, lui
Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica, insotit de aceeasi
femeie. Sosit la carciuma, Pintea il informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul
evreu fusese "batut de anevoie se mai poate pune pe picioare" si jefuit acasa la el.
Totodata ii marturiseste ca a fost tovaras de talharii cu Lica, a fost prins impreuna
cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita, sunt de treizeci si
opt de ani: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii
ca dansul. Mi-a facut una, pe care n-am sa i-o uit toata viata". Dupa care merge cu
Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru cercetari
asupra jafului de la arendas.
VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in
doliu, cu un copil de cinci ani, insotita de vizitiu si de feciorul din casa. Discutand cu
feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a sinucis cu trei saptamani in urma si ca femeia,
se zice, are turme de porci in padurile din preajma Morii cu noroc. Discutand intre ei,
feciorul si vizitiul, primul ii spune celui de-al doilea ca banuieste o intovarasire intre
Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si celalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o
hartie careia ii lipseste un colt, Ana cere sa i-o schimbe ceea ce vizitatoarea si face.
IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de
la Marti ca "Ghita are o veriga de sarma, pe care sunt insirate semnele turmelor lui
Lica, de la care a primit in mai multe randuri porci, si ca luni, ca ieri, Lica a stat cu
Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in
taina despre arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre
Ineu, Raut a luat-o pe vale in sus la padure, iara Lica a ramas pana dimineata la
carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el, Marti, a
iesit afara si, vazand un om si o muiere, a intrebat cine-i. Raut a raspuns
atunci:<Oameni buni!>. De cu zori insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau
cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu muierea aceea". Marturia lui Ghita difera
de cea a lui Marti, el afirmand ca nu Raut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca
cei doi, "omul" si "muierea" au plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa
miezul noptii. Dupa depunerea marturiilor, Ghita este eliberat pe garantie, o
garantie scrisa si semnata de un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe
Uta, om de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la

Moara cu noroc impreuna cu Pintea, doi jandarmi si noua servitoare, pe drum


gasesc o trasura fara cal, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita in
cap. Cu toata impotrivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o
perchezitie acasa, Ghita pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea
daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in caruta alaturi de Ghita o
face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:"nu mai simti in ea decat o singura
pornire patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i traga cu ghearele pelea de pe
obraji".
Apoi, pe acelasi fond de enervare, isi acuza sotul de colaborare cu Lica in
jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita
("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca
cu un om, precum tu ma socotesti pe mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua
mainile in cap.").
X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata
in negru, deja intepenit. Ea murise sufocata de carpa cu care fusese legata la gura,
iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea Pintea il gaseste
pe unul dintre jandarmi, Hantl, impuscat si injunghiat cu un cutit ramas in rana, dar
inca in viata, pentru scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda
pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila, iar la casa lui Buza-Rupta au gasit
ascunsa o parte din argintaria furata de la arendas. Pintea il aresteaza pe Lica, in
casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca
biciul era al sau si l-a uitat probabil la Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este
eliberat la interventia unui proprietar de turme de porci.
XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In
timpul audierilor, Lica neaga sosirea lui Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a
venit, dar singur, sa il anunte despre disparitia unei parti din turma de porci din
padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbit la
Moara cu noroc despre arendas, ori ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in noaptea
jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta anterior, judecatorii inclina
sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neaga plecarea lui Saila
si Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila
si Buza-Rupta sunt autorii jafului de la arendas si ai uciderii copilului, femeii si
jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecatorilor "ca nu-i crede pe Buza-Rupta si
pe Saila vinovati, ca argintaria arandasului a fost ascunsa de altii la casa lui BuzaRupta, ca cutitul lui Saila a fost lasat dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta
declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la Ineu, ci cu Raut si Saila la
Salonta, iar Saila spune ca s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la
Fundureni, iar apoi s-a dus la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca
si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-Rupta. Prin verdictul
judecatorilor, Lica si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul
condamnati la inchisoare pe viata.
XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand,
in urma intrebarii carciumarului, ca sunt din cei furati de la arandas si de la femeia
ucisa. Despre femeie marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o pentru ca si-a
pastrat pentru ea un lant de aur pe care el i l-a lasat pentru a-l vinde in conditii
sigure, putand astfel sa-l dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde
atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de boala, care ma apuca din cand
in cand".
XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre
bancnote hartia rupta la un colt pe care i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce
sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi, dintre care femeia a luat hartia
buna spre a o schimba pe cea data inapoi de Ana. La intrebarea ei asupra
provenientei banilor, Ghita raspunde ca intr-o zi ea va afla de unde sunt banii, si
pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani.

Acesta ii cere sa ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i


schimbe banii furati, orice suma, si sa faca schimbul la arendasul evreu jefuit, pana
cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la carciuma cu bani la el.
XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana
statea in dosul lui si privea peste umarul lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se
rezema cu dreapta de masa, iara stanga o tinea pe celalalt umar al lui". Vazand
scena, Ghita are un mic soc, dupa care se linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am
temut niciodata si nu ma tem nici acum". Lica merge din ce in ce mai des pe la
Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica invartindu-se pe langa Ana ori pa
Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu
sa vaza si-l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau".
La rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu,
dar Ana refuza sa plece fara sotul ei, ramas pentru o intalnire cu Lica. Inainte de a
pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i crezi pe oameni
buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dansii; Lica e insa om rau din fire." Profitand
de sosirea unor tigani lautari, Lica organizeaza o petrecere in timpul liturghiei, iar
Ana joaca cu placere cu el; apoi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase singur cu ea.
Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica
cu banii din jafuri asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita.
Lica isi motiveaza cererea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de
dependenta sa de femeie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici inainte
esti lecuit pe vecie". Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se
motiveaza:"Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine
barabatesti, ba chiar mai rau decat asa".
XV. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul
refuza. Pentru ca incepuse sa ploua pe drum Lica se adaposteste in biserica de la
marginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui Dumnezeu,
a faptului ca "este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile,
ca toate vin de la aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste"; dupa aceasta
observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si rosteste:"unul dupa altul, om cu
om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata trebuie sa se stinga,
caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte".
XVI. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se
opresc pe un deal inaintea ei; vazandu-l pe Lica plecand, pornesc toti in urmarirea
lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu intentia de a-si ucide sotia.
Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca
eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui, pentru ca sa-mi astampar setea de
razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il impusca pe Ghita, care era
aplecat asupra Anei.
Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca asupra ei ea tipa dezmierdat, ii
musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui, apoi cazu moarta langa sotul ei";
apoi Lica pleaca spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa dea foc
Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se prabuseste de oboseala. Lica il
abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul
de un copac. Mama Anei, sosita la carciuma dupa incendiu, isi spune ca totul se
datoreaza unui fulger ce a aprins casa.

Caracterizarea lui Ghita


Ghita este nemultumit de conditia sa sociala, el aspira firesc spre bunastare. Este un
meserias bun si harnic. Om blind si cumsecade trudind pentru fericirea familiei. Dupa
mutarea sa la Moara cu Noroc, Ghita se trans- forma, fiind mereu dus pe ginduri, ursuz, se
aprindea pentru orice lucru de nimic si nu mai zimbea ca inainte. La prima sa intilnire cu
Lica, Ghita incearca sa fie autoritar si dirz in fata lui, mai apoi accepta sa-i devina partas,
fiind coplesit de forta morala al acestuia.
Din acest moment Ghita incepe sase mistuie in sine. Actiunile, gesturile si atitudinile
lui tradeaza starea de nesiguranta si incertitudise, de teama si suspiciune. De aceea Ghita
merge la Arad di idi cumpara 2 pistoale, isi face rost de 2 ciini ciobanesti si isi angajeaza o
sluga credincioasa. Cu toate aceste previziuni el este tot mai mult dominat de Lica. Fire
slaba, el se lasa in dublicitatea: "sa pare om cinstit, dar sa fie si prieten cu Lica".
Relatiile sale cu lica, il face sa-si schimbe atitudinea si fata de familie. El refuza sa dea
lamuriri soacrei, o deglijeaza si devine rece fata de Anna, se departeaza de ea aruncind-o
cu buna stiinta in bratele lui Lica. Asistam astfel la o confruntare permanenta intre fondul
cinstit a lui ghita si ispita imbogatirii.
Suflet complex este sfisiat de tendinte si trairi contradictorii. La un moment dat vrea sa
treaca de la moara, renunta apoi si revine la hotarire, ascunde relatiile lui adevarate cu
Lica.

Toate aceste fapte il duc la autoreprosuri la remuscari sincere si dure-roase. De aceea


se adreseaza Annei cerindu-i iertare: "iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cit voi
trai pe fata pamintului". In Alta imprajurare sarutind unul din copii le zise: "tatal vostru e
un ticalos".
Circiumarul este individualizata prin trasaturi sufleteste contradictorii: dorinta de a
redeveni onest si tendinta irezistibila a inavutirii.
Saracia ii creaza lui Ghita un complex de inferioritate. Sentimentul nesigurantei il
transforma, are efecte negative, tensiunea din interiorul sau creaza senzatia de spaima si
astfel se instraineaza de cei din jur. Are momen-te cind ar dori sa se intoarca la linistea
colibei sale pentru ca sa-si recapete li-nistea sufleteasca.