Originea si evolutia limbii romane

Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu limba franceza,
italiana, spaniola, portugheza, provensala, catalana, sarda, dalmata si retoromana.
Toate aceste limbi romanice au evoluat din limba latina populara ( vulgara ).
In primul rand, originea limbii romane este legata de formarea poporului roman,
proces complex de sinteza daco-romana, asupra caruia s-au exercitat in timp si alte
influente, cum ar fi cea slava, greaca veche, germana, etc. In urma razboielor
desfasurate in 101 102 si 105 106 d. Hr., incheiate prin victoria romanilor, a
inceput procesul de romanizare al Daciei.
Contactul lingvistic dintre cuceritori si cuceriti, a dus treptat la abandonarea limbei
autohtone dacice in favoarea limbei latine populare. Limba dacica a devenit un
substrat care confera individualitate limbei romanice nou-formate. In absenta
izvoarelor scrise, particularitatile substratului dacic se pot deduce prin comparatia
intre limba romana cu cea albaneza, justificata de faptul ca ambele limbi au in
comun substratul tracic.
In opinia mea, faptul ca numarul cuvintelor pastrate din limba dacica nu depaseste
cifra doua sute, constituie un eveniment total nefericit. Eu consider ca studierea
originii limbii romane ar fi fost mai mult decat deosebita daca ar fi fost impartasite
informatii in mod egal despre cele doua limbi care au dus la formarea limbii romane.
Un alt considerent care constituie originea si evolutia limbii romane il reprezinta si
teritoriul formarii poporului roman si a limbii romane, care e prilejuit dispute
stiintifice, din care nu a lipsit miza politica. Timp de doua secole si jumatate au fost
avansate mai multe teorii : teoriile imigrationiste care contesta continuitatea
romanitatii in spatiul carpato-dunarean si sustin ca patria primitiva a romanilor se
afla in sudul Dunarii. Teoria originii nord- si sud-dunarene este sustinuta de istorici
( Nicolae Iorga ) si filologi ( Sextil Puscariu ) care considera formarea poporului
roman si a limbii romane ca procese inseparabile si unitare petrecute intr-un vast
spatiu romanizat. Teoria continuitatii se bazeaza pe diferite marturii : izvoare
istorice ( Gesta Hungarorum ), dovezi arheologice si diverse argumente lingvistice
formulate de Sextil Puscariu.
Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521
"Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung" care cuprinde formula de inceput si urarea
finala in slavona. Din a doua jumatate a secolului XVI, limba romana este folosita ca
mijloc de comunicare scrisa in texte originale, dar si in texte traduse, reprezentate
numai de scrieri religioase. Traducerile, numite si texte rotacizante, sunt copii ale
unor originale mai vechi si se identifica dupa numele donatorului. Astfel s-au
identificat urmatoarele : Psaltirea Hurmuza, Psaltirea Voroneteana, Codicele
Voronetean si Psaltierea Scheiana.

Tipariturile lui Coresi au legatura cu incercarea de raspandire a Reformei in randul

romanilor. Reforma implica folosirea limbii poporului in biserica si impune
traducerea Evangheliilor si a invataturilor in limba romana. Efectul este benefic
asupra limbii romane, tipariturile raspandindu-se.
Un alt fapt ce demonstreaza originea si evolutia limbii romane il constituie
unificarea lingvistica si limba literara. Formarea si fixarea limbii literare se realizeaza
pe mai multe cai : cartile circula in copii manuscrise, se largeste accesul cultural,
traducerile ies din sfera bisericeasca si se diversifica.
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, se tiparesc doua traduceri cu valoare de
monumente de limba: Noul Testament de la Balgrad ( 1648 ) si Biblia de la Bucuresti
( 1688 ). Biblia de la Bucuresti este prima traducere integrala in limba romana si se
bucura de un prestigiu in toate tinuturile romanesti impunand subdialectul muntean
ca limba literara.
In opinia mea, traseul tumultuos al evolutiei limbii romane, istoria extrem de vasta a
poporului roman si influentele destul de numeroase au dus la formarea limbii
romane, limba pe care multi o numesc adesea limba noastra dulce.