Sunteți pe pagina 1din 51
Editur’ a UNITER coperta: DAN STANCIU versiunea original L’Oeuvre d'art vivant, Edition Atar, Geneve, Suisse, 192 © pentru versiunea romineasca: Editura UNITEXT, 2000 Cartea a aparut cu sprijinul Ministerulul Culturil ISBN: 973-8129-04-4 Seria: MAGISTER ADOLPHE APPIA Opera de arta vie in roméneste de Elena Dragusin Popescu gjohe Editura UNITEXT Bucuresti, 2000 “Omul este misura tuturor Mcrurilor” Pitagore [Lui EMIL JAQUES DALCROZE, prietenul fidet ‘irwia Hi datorez faptul ct am o patrie estetich ie, WALT WHITMAN, care ma vet tnpelege, ‘lndel est viu - pentru totdeaunat Adolphe Appia “Prietene, aceasta mu 0 carte: Cel ce-o atinge atinge un om” W. Whitman Profata Acest studiti a avut, la inceput, o intindere de doud ori ‘mai mare decit prezentul volum. Autorul isiinchipuia ci-gi va face gindul mai clar gi mai ugor de infeles daca il documenta la fiecare pas gil dezvolta sub toate aspectele, Elcredeacé ar putea si exprime, astfel, seva unui fructcare, in timpul lucrului, era de nexprimat ca atare. In plus, era Convins cd un oaspete amabil gi indulgent nu poate fi atras Pe un drum accesibil doar celor initia, ignorind punctul de plecare, avand mereu in minte un drum obignuit si cu aspecte normale, deturnandu-i mereu privirile, poate gi Pasii, c&tre o directie noua si neprevazuta. In orice domeniu, documentatia este un studiu care se face in stafionare. Este o pregitire voluntara a plecdrii Picioarele “Calatorului” lui Rodin au fost “documentate”, - i tocmai de aceea a fost posibil ca ele s8 c&latoreascd ! Un turist se opreste si consulte o hart’, apoi o impatureste gi Porneste pe calea pe care e convins ca a inteles-o. ‘Timp de mai multi ani, autorul s-a consultat cu alfii sicu sine insusi. Atras irezistibil de un necunoscut pe care il banuia minunat, el dorea si se inzestreze cu toate garantiile Posibile inainte de a se angaja spre el. intelegea cA acest angajament trebuie si fie definitiv; simjea aceasta, la inceput obscur, iar, curand, teama care-| acaparase, incet-incet, nu a mai lisat nici o indoiala: nu exista vreo posibild intoarcere si, de aceea, trebuia inceput’ calitoria A plecat, deci. in spatele siu, se indepartau, una cate tuna, atractiile cele mai dragi care-I legau de un trecut pe care nu crezuse niciodata c& trebuie gi, mai ales, c& poate sil pirdseasca. Scopul acestei lucrari este s8 ofere pregatire pentru aceasta calitorie gi sl faca, astfel, si participe la documentarea cu care s-a insircinat autorul, f€r8 s8-1 impovareze cu ezitarile sau cu angoasele sale. A schimba directia si a abandona ceva cunoscut, care iti place, Pentru ceva necunoscut, pe care inc nu-l poti plicea, ‘Inseamni si efectuezi un act de sinceritate. In orice domeniu al vietii, o conversiune - adic& exact gi in sensul propriu al cuvintului, o schimbare de directie- este un eveniment grav titorului un fel de 6 ? ? 31 totdeauna tragic, pentru ca el inseamna numeroase renuntari, o abandonare progresiva pe care ni nu ar Putea s-o Inlocuiasca sau si 0 compenseze. Pentru a reveni la cea ce am numit documentatia noastrd, este de la sme infeles c& autoral unui ghid bine realizat nu va va ajuta in c&litorie descriindu-va tinutul pe care vrei si-1strabateti ci doar dac’ vi va da notiuni exacte, nofiuni tehnice. Abia mai tarziu va veti da seama daca afi facut bine intreprinzand calatoria, In cartea aceasta, autorul este si ghid gi cdlitor; studiul are un caracter dublu: el implic& responsal ate, dar gi confiden{d, un ansamblu tehnic, dar si un jurnal de drum. Si, cum el trateaza mai ales o problema estetic’, caracterul tehnic va p&rea totdeauna imprumutat. Acesta-i este giasupra artistului, scuzindu-i astfel slabiciunile; invidiem. _ | sufletul c&ruia ti acordam drept de viata in mai pufina sau J Gm maimultd lumina avantajoasa. Toate astea se datoreaz’, ” stim foarte bine, unei pos ti pe care n-o ave gia cdrei practic’ oferd bucurie gi un avantaj de invidiat. $8 observim, in acelagi timp, cA toate activititile pe care nu le putem injelege in am&nunt sila care doar constatim rezultatul ne inspira acest gen de admiratie si de invidie. Persoana unui , este despartit8 de a noastra prin tainele muncii sale. © munca de exceptie trebuie, evident, s8 aib’ o influenta foarte specific’ asupra caracterului; credem asta gi sintem inclinati s8 punem, cu respect, orice ciudatenie pe seama acestei influente. Munca necunoscut’ ne inspira si ea admiratie, dar ne desparte de individ. Nu facem distinctie clara intre marele savant gi artist. Socialmente, ne mentinem in starea de spectator fat de ei. Intindem mereu mina ca si primim si, dac& nu cerem bani unui om de afaceri, pentru c& ne simtim la acelagi nivel cu el, cersim toatd viata la cei a c&ror activitate ni se pare atit de dezinteresaté gi de diferita de a noastr’. Este foarte clar ca agteptaim mereu ceva de la artist, fara s& ne facem griji c& ar fi nevoie si-i oferim ceva in schimb. Privitor la bani, ei vor fi doar un intermediar iar noi vom fi mereu debitori fata de artist. Stim ci 0 pereche de {ncdltminte se face cu bani, dar, o dati cumpiirat’, ne putem gindi imediat la altceva. Dac& admiram o opera de arta ‘cumparata, simtim c& n-avem nimic de dat in schimb, ceva care si echivaleze valoarea ei, simfim c& ea nu ne apartine. “Proprietatea Domnului X” este o etichet& mincinoas’. Cel mare savant, astronom, chimist, et care cumpara un brevet stie bine c& el nu cumpara gi inventia. Nu se poate oferi nimic in schimbul unei mari a descoperiri, nimic pentru o oper de arta. $i una si cealalté ramin pentru todeauna proprietatea artistului sau a savantului. Rolul intermediar al banilor accentueaz’, schimb, $i mai mult pe acela de spectator incorig: sintem. Cind cumpirim un bilet la concert, la teatru sau la 0 i se manifesta din plin; coada conferint’, aceste triste rel din fata caselor de bilete este ceva umilitor gi toata lumea cauta s& nu mai dea atentie acestui fapt... Si totugi, viata noastrii eo coada perpetua in fata casei de bilete a artistului, a savantului. Noi continuim s& credem c& lucrurile se cumpard gi, daca ne deschidem, pentru asta, buzunarul cu sau fira bani, nu-l mai ferecim decit dupa o del interioara. Singurul dar care ar putea fi oferit in schimb sintem chiar noi ingine; stim asta perfect, darnu acceptim; rusinea dispretuitoare care ne interzice si ne aratam corpul, ne impiedicd s4 ne putem vedea propriul suflet. Si-atunci ne complicem in izolare! Cel care, fara prejudecati gicu un spirit drept, se va apropia de niste crestini sincer consecventi - ei sint foarte rari - i i va urmari un timp, observindu-le faptele, cuvintele, fizionomia si gesturile, va fi nevoit s& strige, aproape cu durere: “Astia sintartisti!” De fapt, aceste suflete de exceptie indeplinese, ceas de ceas, un act esential, indispensabil existenfei artei: daruirea de sine. Si viata lor ar fi o opera de arta daci am gti, dac’ am putea si ne-o {nsusim, adic& s-o dim pe anoastra in schimb. Asa c&, poate c& avem destule opere de art, dar nu posedim, de fapt, nici una A, dalSintem izolati, inchi nu ne putem cépata tainul zilnic decit in fata unui ghiseu. sub lacatin temnitanoastra; Atunci, cum s& stim ce se intimpla dincolo de ghiseu? Caci numai acolo se afl cea ce poate si ne sporeasca respectul siadmiratia. E libertatea pe care atita o dorim! Artistul? Da, ele cel de dincolo de ghiseu si de limitele sale, dincolo de jalnicele subordonari. O astfel de situatie ar trebui si creeze forme normale de Arta moderna contemporana este o arté destinat prizonierilor. lar artistul nu se poate dirui mai mult prizonierilor daca acestia nu au puterea si i se diruiasca; o poartd ferecati ti desparte. De acum, nici o forma de arta contemporana nu trebuie arta. A trai in inchisoare nue o viata normal s& ne mai serveascd norme, nici chiar ca exemplu. Vrem si iegim din inchisoare, s& respirdim aer curat, si si-I respiram impreuna. Orice opera inspirata de captivitatea noastra s-o care am vegetat. lar nfinile noastre, liberate, s& nu se mai intind’ pentru a primi, cipentru a dairui. N-are important daca sint goale: alte miini ‘ori le ating’, umplindu-le cuo vie cildura ce le va st&ibate, astfel, pactul nemuritor va fi incheiat, Am vrea toti si trim arta, si nu numai s& 0 jucdm! ca 8 0 primeasca inapoi N-am mai sta unit in fata altora ca in saloane sau biblioteci, ci ne-am intrepatrunde, si asta nu doar cu palide reflexe exterioare care ne-ar da stralucire ochilor... nul, chiar ochii nostri si-ar trimite in spatiu flacéira si ar crea, lumina vie intr-un spatiu 07 in transfigurarea timpului. $i ce daca primii pagi ne sint govaielnici? Sa trim arta, sau, mai bine, s& invatam s-o trifim; si-o s§ putem suride compatimitor fata de operele a ciror perfectiune superficial era rodul sclaviei noastre. %8 | | Piatra de incercare va fi experienta frumusefii, experient& trait in comun. Vom fi resonsabili impreund de propriile opere, si n-o s{ mai acceptim opere impl in afara noastra. Ele vor fi rezultatul suprem al unei vieti integrale, exprimati de un corp - al nostru - supus viefii austere a framusetii. Scopul nostru in asta const’; odata atins, el poate fi depasit; Viata inseamna Timp: odata realizata, trecutul o inghite, viitorul o reclama iar timpul nu-i ofer& repaus pentru pasivitate... De aceea, arta trebuie si fie traita ! Osi-iabandoniim pe anticari, pecolectionari, cu pinzele lor de paianjen. O carte, o partitura, un tablou, o statuie nu vor mai avea decit o valoare relativa; valoare de educare, de informare, de emotie, de amintire, de protectie. Schopenhauer ne asigura cd toti oamenii mari, in orice domeniu de activitate umand, au spus, sau au vrut si spun’, mereu “acelagi lucru”... Acest “lucru” il simtim vibrind in noi, cu tot mai multd fort’, inspirator. Eliberati din chingile Formei, 0 si strigim - acest “Iucru” - fiecare-n fel cu atit mai convingi cu cit mai siguri vom fi cd am atins starea de fiinta integrala. Experienta frumusetii, oferindu-ne cheia personalitafii, ne va face constienti de limitele vietii noastre cotidiene si ne va obignui cu ribdarea si seninditatea. Ea va intretine, in imprejurdirile mediocre gi dureroase ale vietii, un viu focar de sperant’. Asa se explicd de ce un artist care vede cum e distrust o opera de arts - poate propria sa opera, cumis-a intimplat lui Leonardo da Vinci - are puterea si creeze alte ii de opere noi. Dar aceasté noua putere nu va fi numai bucurie. Cresterea puterii implic& pe aceea a responsal daruirea de sine n-o s8 ne poaté impiedica si facem ciudate constatari. Trebuie si admitem ca a darui nu inseamna totul si cd trebuie si ne intreb&im mereu ce valoare, ce calitate are ceea ce vrem si oferim. Pentru ca experienta frumusetii a fost rezultatul unei constiinte noi fata de propriul corp, notiunea insisi de corp va c&pata o acceptie pe care nu o binuiam sau pe care 0 uitasem. Pind acum, eu, autorul, constrins de necesitatile tehnice ale subiectul numele su, am hotirit 54 numesc acest corp cu bisnuit; poate c& vreun cititor o fi fost socat de aceasta insistent& si peni intervine si-I tempereze. De fapt, morala ne-a obignuit s& nu intelegem prin acest cuvint decit notiunea de organism, subiect cu atractii atit de periculoase pentru fiinta noastra spirituala, incit stabilirea unei linii nete de demarcatie este i s& mai amintim pind la ce nivel de ipocrizie gi de uritenie ne-a facut acest principiu si decidem. Dar, este absolut obligatoriu si amintim acum, ca prin “corp” - corpul uman, nu mai mult - noi intelegem singura forma ld a fiintei integrale si c3, astfel, acest cuvint cap&t& una dintre cele mai inalte gravititi pe care viata poate s-o ofere limbajului. In consecinté, daca autorul a trebuit si se mirat ci nici un corectiv nu absolut necesara. In foloseasca de aceast notiune pentru a desemna o simpla forma mobil& din spatiu el n-a pierdut niciodata din vedere suprema sa funtiune. ‘A venit momentul s-o facem, pentru ca studiul nostru a ajuns in punctul in care responsabilitatea fiintei integrale - cuprinzind si corpul - poate fi mult mai bine inteleasa. Atita vreme cit nu era vorba decit despre timp si despre dimensiuni, de migcari gi de durate, - gravitatea termenului putea fi subinteleas’; cici era foarte clar c& n-o si ne facem atitea griji estetice pentru un organism fara suflet, pentru o simpli masina! Acum, orice neintelegere trebuie indepartat’. Am vazut c& gravitatea artistic’ a unui corp in miscare constituie o problema tehnic’ important de rezolvat pentru viitorul culturii contemporane. Rimine doar s& ne convingem de obligatiile pe care aceasta le impune fiinfei integrale in viata publica. In acest punct, studiul de fata va trebui si se opreasc’, caci fiecare poate decide, in limitele virstei si ale pozitiei sale sociale, ale gradului de cultura si ale trasiturilor personale, locul pe care-1 ocupa, sau ar trebui si-l ocupe pentru a fi un artist viu, un reprezentant al vietii artei. Viata aceasta confera discipolilor o stralucire pe care nici © deformatie profesionalé n-ar putea s-o anihileze. Ea este flacdra interioara aprinsa pentru totdeauna. De asemenea, Prezenta reali, personala si integral impune 0 valoare noua, care si poata proteja direct, si fara vreun intermediar, raza divind, cu sau fri cuvinte, cu sau fara opera distinct. Cel mai mic gest o revela. Deci, rispindind cit mai mult posibil, luind parte activa la viata public’, dind fara s& primesti - gi fra vreun vom pregiiti ivirea preafericita a artei vii. propune si revind intr-un alt studiu asupra influentei sociale a viefii artei, dezvoltind consecintele. Se intrevd, dej exemplu: saloanele, de orice fel, au cipatat o elasticitate care manifestiri precursoare remarcabile. De % nu poate lisa pe nimeni indiferent, Reuniuni politice, religioase, conferinte, concerte se tin frecvent intr-un circ, un teatru gi, din contré, teatrul se muti de buna voie la circ. Firma, riguros fixatd pe fatada cladirilor, incepe s& se vinture in toate directille. Muzica, dansul, au patruns in Comedie, iar drama in Opera. Existenta privat’ si viata publicd nu sint tot atit de strict del 7 iese in strad& iar viata in aer liber e la mare pret; telefonul le noastre ceva aproape public iar jem si-gi expund in vazul tuturor corpul fe ca in trecut. Caminul fai si, adesea, sufletul Nevoia tot mai imperioasa de reuniune, fie in aer liber, fie intr-o sali care 8 nu fie obligatoriu folosit’ pentru manifestiri publice, o sal& care sa foloseasci doar la a fi impreun, ca pe vremuri catedrala. Asta-icuvintul, da! Catedrala viitorului pe care 0 invocim cu toata puterea! O si refuziim tot mai mult si mai alergim dintr-un loc in altul pentru activitaticare presupun privirea fa{a in fata si intrepStrunderea, O s& vrem un loc in care nascuta comuniune si se poata afirma in spatiu, intr-un spafiu atit de suplu incit s8 suporte realizarea tuturor cerintelor Viefii integrale. Poate c& atunci alte etichete vor cidea ca niste frunze ‘moarte: concert, reprezentatie, conferint’, expozitie, sport, vor deveni denumiri tot mai desuete, intrepatrunderea lor reciproca va fi un fapt desavirgit. lar noi o s& ne triim in comun viafa, in loc si o privim cum se scurge prin diverse canale, intre ziduri etange. PURTATORII DE FLACARA “Din multimea fort sperants ce wr drum cen oll cineoa Figneste mere, fremitn, obi, fercit. Ferct! ‘Minat de-un trim intrior ‘teste rispindnd-gtbucuria cn peo tori! et ppt ardent ceo flacirs pe care vintul o striveste si alung! Si lumina ye ceo poartt Iumincazd felle apropiate din mate. Se rspindegte geet $4 cw ct amefeaiaicuprinde, pltruncindcten suet, cu ait acest pasonatpurtitri de nevizute iri ‘a chipul sen frames Invpiat de eort! Cu et mal multi risipesefericien cuatite suet lor mai bogat.” Jacques Chenevire Ajungind cu studiul acesta pind aici, mi-e team’ si nu-mi fi depasit drepturile fat de cititor. Asa am crezut de cuvin{a, caci, pentru a stapini cu adevéirat un obiect trebuie si-] depagesti, Macar cu 0 idee. Acum, am luat cunostin}& 98, | | | i a NR eit ALOR REE de arta vie, de Idea pe care 0 reprezinta si de respon- sabilitatile pe care le impune si care trebuie cutate in practica obignuita si aplicate in beneficiul culturii moderne contemporane. Am consumat sacrificiu dupa sacrificiu ca s8 ajungem la idea pur’ despre cea ce reprezinti Migcarea - adic& Viafa in arta, A trebuit s8 procediim negativ mai in toate punctele ca ne insugim cit mai sigur, cit mai solid posibil aceasta idee. Si am ajuns fata-n faté cu noi asemanatori, fara nici un alt intermediar dectt dorinta unei comuniuni estetice. Cum si exprimam aceasta dorinta in vederea unei realizari practice si cum s-o impartim cu ceilalti, intr-un fel concret gi convingator, ajungind si ne sine, $i cu cei noua unim pentru realizarea Marii Opere? Arta vie, am vazut, cere autorului dramatic o atitudine noug; iar atitudinea asta rezult’ din concentrarea imaginatiei sale numai asupra fiintei vii, excluzind orice dependenta. Un autor dramatic accept in opera sa elemente de umanitate pe care le dezaprobai chiar din acest conflict, ns’, opera lui imprastie viati. In ceea ce ne priveste, propria noastra opera dramaticd este viata publica i cotidiand, iar daca 0 s4 refuzam elementele lor subversive, os renuntim dintr-o dat la aceasta opera dramaticd, la opera de arti vie. Atitudinea noastra este foarte clara: pentru a fi dramaturg - de data asta luind elementele vi chiar de la origini - trebuie si dominam conflictele, reactile, pentru ‘un scop superior. Definitiv orientati, o si purtam flacaira ” vie care trebuie si lumineze toate replicile vietii noastre Publice gi, in mod deosebit, a vietii artistice. Nu asezindu-ne intr-un tur de fildes, in fata unor imagini numai de noi iubi i. Eu cred c& orice crestin » Ne vom putea orienta sem sincer consecventeste un artist; siasta pentru c& el se daruie, nerefuzind contactul cu cei pe care vrea si-i cunoasca $i, Poate, si-i salveze. Sa fim sincer consecventica el. Ca el, si pstraim cu iubire izvorul care ne hraneste flactira, dar si purtim aceasté flacaira cit mai sus, ca pe 0 imens& marturie, gi oriunde ne- am gsi, oriunde am vrea si ne gaisim, si lumindm cu ea pe aceia care se afli in acel spatiu. Ea va naste lumini nebainuite, va aduce umbre revelatoare, iar noi vom pregiti astfel, prin lupts, desigur, frateasca, spatiul nou cerut de dorintele noastre, Spatiul viu pentru fiinjele noastre vii Ca s& cucerim flacdra adevarului estetic trebuie si stingem in noi flacairile mincinoase ale unei culturi artistice mincinoase; acum, focul nostru - al tuturor - vrea s& reaprinda aceste flacdri. SA nu le abandondm intr-0 atmosfera fumeginda si deplorabil’. De acum inainte, datoria noastra este si luminam, nu si abandon’m, Daca vrem sa fim fericiti impreuna trebuie, mai inti i, 54 suferim impreuna. Acesta este, cum am vizut, principiul esential al artei, sicu atit mai mult al artei 2, In zilele noastre, arta vie este o atitudine personalii care trebuie 93 aspire a deveni comund tuturor. De aceea trebuie 100 sipistram in noi aceasta atitudine, peste tot undene poarta viata; ao abandona este singurul compromis pecare trebuie warcabilé ar fi arta sa. indirect supu: 4, Recitatd si nu citit’. Orie atare, Un actor care ci nue decit un lec senzatiile si gustul 6, O bolt de vit’ poate sa indi corpul viu si cesta, facut migcare daci cum dorim. 7. A punein scen’ un @ fost necesar