Sunteți pe pagina 1din 100

Universitatea Spiru Haret

Facultatea SJEA Brasov


Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
e_CURS

1. Analiza economico-financiara: tipuri, semnificatie


2. Metode de analiza economico-financiara
3. Instrumentele analizei economico-financiare
4. Analiza economica functionala
5. Analiza patrimoniului. Analiza echilibrului financiar
6. Analiza gestiunii resurselor
7. Analiza veniturilor
8. Analiza cheltuielilor
9. Analiza rentabilitatii
10. Analiza riscurilor economico-financiare

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

1.
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA: OBIECT, TIPURI, PROCESS DE
ANALIZA, SEMNIFICATIE
Obiective:
ntelegerea conceptului de analiza economico-financiara
Cunoasterea tipurilor de analiza economico-financiara
nsusirea procesului de analiza economico-financiara
ntelegerea semnificatiei analizei economico-financiare

Introducere
Elementele primare ale patrimoniului actual conceptual-metodologic al analizei economico-financiare au
aparut, cu peste doua secole n urma, o data cu nceputul revoluiei industriale si au devenit tot mai clare si
explicite prin lucrari ca: On the Economy of Machinery and Manufactures (Charles Babbage), Scientific
Management (Frideric Taylor), Administration generale industrielle (Henry Fayoll) si zecilor de autori
consacrai ai secolului al XX-lea, inclusiv cei ai scolii economice romnesti. Indiferent de domeniul sau de
activitate, organizatia (ntreprinderea, agentul economic, institutia) este considerata ca unul dintre actorii
eseniali ai devenirii economiei naionale si, totodata, un cmp al iniiativei personale si loc al inovarii si
promovarii1.
Piaa, ca mecanism de reglare a funcionarii are un impact decisiv, complex si permanent n luarea
deciziilor de catre conducerile agenilor economici privind opiunile n alocarea resurselor, dimensiunea
alocarii, eficiena utilizarii lor n vederea asigurarii marjei concureniale, a viabilitaii.
n contextul mecanismelor pieei cresterea gradului de complexitate a activitaii economice a agenilor
economici are implicaii profunde n procesul de conducere, proces care se poate realiza numai pe baza unui
studiu atent al realitaii, pe o analiza stiinifica care sa faciliteze adoptarea deciziilor corespunzatoare. Indiferent
de nivelul la care se exercita si de domeniul pe care-l vizeaza, activitatea de conducere, prin esena ei, implica
cunoasterea temeinica a situaiei date, a ntregului complex de cauze si factori care o determina, fapt care se
realizeaza prin intermediul analizei economico-financiare.
Analiza economico-financiara, practice, are un caracter permanent, indiferent daca se efectueaza de un
organism din interiorul sau din afara agentului economic si, de fapt, nu constituie un scop n sine, ci un mijloc
pentru atingerea unui obiectiv. De aceea, ea trebuie sa ofere soluii pentru fundamentarea corespunzatoare a
deciziilor.
Fiecare obiectiv din activitatea agentului economic nu se nfaptuieste prin analiza acestuia, ci se realizeaza
prin aciunea factorului uman care, pe baza analizei, a concluziilor desprinse, dirijeaza efortul astfel nct
efectele sa fie maxime.
1.1. Obiectul analizei economico-financiare
Cunoasterea profunda a fenomenelor, desprinderea legaturilor cauzale ale acestora ca scop de sine statator
face necesara utilizarea analizei. Analiza este definita ca fiind o metoda de cercetare si cunoastere bazata pe
descompunerea sau desfasurarea unui obiect sau unui fenomen n parile sale componente, precum si pe
stabilirea factorilor care l determina. Cu ajutorul metodelor specifice ea apare ca un instrument indispensabil n
procesul cunoasterii, deoarece permite stabilirea structurii fenomenelor, a relaiilor de cauzalitate, a factorilor
care le genereaza, a legilor formarii si desfasurarii lor, ceea ce constituie suportul elaborarii deciziilor privind
activitatea n viitor.
Nici un domeniu al activitaii umane si nici o stiina nu se poate dispensa de instrumentul analizei ca
metoda de cercetare. Cerinele perfecionarii acestui instrument metodologic, ale sporirii eficienei sale n
procesul cunoasterii au impus, nsa, apariia de discipline stiinifice independente de analiza n diferite domenii
ale stiinei precum: matematica, chimia, fizica, biologia, economia s.a.

ole, M. (2003) Analiza economico-financiar, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, p.12-19.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
3
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Analiza economico-financiara se considera a fi un instrument al managementului n procesul decizional.
Analiza economico-financiara ofera o abordare sistematica pentru studiul alocarii resurselor pentru realizarea
obiectivelor organizatiei.
n unele abordari2, nu exista un asemenea concept, ntruct analiza economica si analiza financiara au
scopuri diferite. Exista abordarea economica si abordarea financiara a afacerii. Este posibil ca cele doua
concepte sa fie combinate, dar valorile rezultate din cele doua abordari sunt diferite.
Analiza economica se abordeaza la nivel macroeconomic. Acest tip de analiza se refera la viata economica
a societatii si masoara aportul unei afaceri asupra societatii, mediului, pietei muncii si ariilor ce decurg din
acestea. Aceste rezultate nu sunt exprimate ntotdeauna n termeni cantitativi, dar contextualizeaza cstigurile
financiare n interesul economic al societatiui, statului, culturii. Analiza economica cerceteaza activitaile sau
fenomenele, din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obinute.
Esenialul n analiza economica l constituie luarea n considerare a relaiilor structural-funcionale si a celor de
cauza-efect. Determinativul economica fixeaza caracterul analizei, care poate avea ca obiect nu numai o
activitate economica, ci si una tehnica, sociala, administrativa, financiara etc. Spre exemplu, un proces
tehnologic poate fi analizat, din punct de vedere pur tehnic, viznd succesiunea diferitelor operaii, nivelul
acestora n raport de anumii parametri, norme etc. Totodata, poate fi analizat sub aspect economic, respectiv, al
costurilor si eficienei cheltuielilor efectuate3.
Analiza financiara se refera la o afacere/proiect, ntruct se refera la profit si pierdere si se cuantifica n
unitati monetare.
Analiza economico-financiara are o abordare macroeconomica care se refera la capitalul creat de o afacere
pentru societate. Aceasta abordare are n vedere profitul si pierderea, dar analizeaza modul n care acestea se
disperseaza catre stakeholderi, catre aceia care nu investesc n afacere, dar sunt afectati ntr-un mod sau altul de
rezultatele afacerii, fie asupra pietei muncii, asupra comunitatii din preajma, aprovizionarea cu apa, calitatea
aerului sau impozitele generate de afacere.
Fiecare abordare-economica, financiara sau economico-financiara- are setul sau de valori. mpreuna fac o
analiza coerenta a unui plan sau fenomen.
Tehnicile analizei economico-financiare ajuta n asigurarea operatiilor eficiente, minimizeaza cheltuielile
indirecte si compara costurile cu beneficiile.
Analiza economico-financiara a organizatiei include trei directii de analiza:
Analiza cost-eficacitate/eficienta;
Analiza cost-beneficiu;
Analiza cost-minimizare.
Capital
(Equity)
Eficien
Costuri

Beneficiu

Resurse
materiale si
umane
Minimizarea costurilor

Obiective
strategice

Realizarea obiectivelor

Economie

Eficacitate

2 Johnson, W., Financial Economic Analysis, eHow, http://www.ehow.com/about_8568649_financial-economic-analysis.


3
ole, M. (2003), op.cit.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
4
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Eficacitatea reprezinta masura n care obiectivele strategice sunt realizate. Comparaiile rezultatelor cu
scopurile strategice, cu alternativele strategice si cu previziunile proiectate reflecta eficacitatea strategiilor si a
masurii n care acestea au fost atinse.
Eficienta se refera la modul cum obiectivele strategice sunt atinse si masoara cel mai bun rezultat pentru un
nivel dat al resurselor sau cea mai scazuta utilizare a resurselor pentru un anumit rezultat previzionat.
Economia: Resursele strategice trebuie utilizate astfel nct sa creeze valoare pentru bani, sa nu fie risipite.
Capitalul investit (engl. equity) trebuie sa satisfaca cerinele si asteptarile investitorilor.
Analiza cost-beneficiu este indecvata organizatiilor non-profit, ntruct este dificil a se aloca valori banesti
beneficiului obtinut.
Analiza cost-minimizare este limitata n situatiile n care alternative n concurenta au aceleasi rezultate.
Analiza economico-financiara studiaza mecanismul de formare si modificare a fenomenelor economice prin
descompunerea lor n elemente componente, n parti simple si prin stabilirea factorilor de influenta.
Descompunerea se face n trepte, de la complex la simplu, n vederea identificarii cauzelor finale care explica o
stare de fapt, un anumit nivel de performanta sau o anumita evolutie a lor4.
Analiza economica ia n considerare relatiile structural-functionale si studiaza fenomenele pe baza
pricipiului cauza-efect. n analiza cauza-efect se tine cont de complexitatea fenomenului, avnd n vedere faptul
ca o cauza poate avea efecte multiple, iar un efect poate avea mai multe cauze.
Analiza economico-financiara se realizeaza pornind de la efecte sau rezultate si se continua cu identificarea
factorilor care le-au generat. De aceea, analiza economico-financiara reprezinta inversul evolutiei reale a
fenomenului economic.
Obiectivul descompunerii pe pari sau elemente (deci ale analizei) l poate constitui un rezultat sau o
modificare a rezultatului faa de o baza de comparaie. Sinteza nsa, apare ca un corelativ al analizei prin care se
realizeza reunirea parilor, a elementelor unui obiect sau ale unui fenomen ntr-un tot. n timp ce analiza
presupune o dezmembrare a unui rezultat, sinteza vizeaza o examinare a elementelor n unitatea lor.
Cunoasterea deplina a unei activitai, a obiectelor, a fenomenelor, necesita mbinarea ntr-o unitate a analizei si
sintezei, ca mijloace ale cunoasterii5.
Analiza economica poate fi definita ca fiind o disciplina economica de sinteza, ale careicaracteristici decurg
din faptul ca abordeaza probleme de natura economica, prelund o serie de categorii economice si de metode de
la alte discipline nrudite din domeniul stiinei
managementului, avnd menirea de a creste eficiena economica a activitailor (firmelor) supuse analizei.
Analiza economica are un puternic caracter multidisciplinar, determinat de integrarea sa n ansamblul
disciplinelor managementului stiinific, de utilizarea, n acest context, a unor concepte, modele, metode si
tehnici din alte discipline (matematica, statistica, psihologie, marketing, cibernetica, contabilitate) pe care le
adapteaza si le foloseste ntr-o maniera sistemica specifica, corespunzatoare particularitailor si condiiilor
concrete ale analizei.
Ca disciplina stiinifica, analiza economica reprezinta un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente care
asigura, prin studierea mecanismului de formare si de modificare a fenomenelor economice prin
descompunerea lor n elemente componente, depistarea factorilor de influena, tratarea informaiilor interne si
externe, n vederea formularii unor aprecieri pertinente referitoare la situaia unui agent economic, la nivelul si
calitatea performanelor sale, la gradul de risc ntrun mediu concurenial foarte dinamic.
Analiza economica constituie un instrument managerial care ajuta conducerea firmei n nelegerea
trecutului si prezentului, n vederea fundamentarii viitoarelor obiective strategice de meninere si dezvoltare a
firmei, ntr-un mediu concurenial; de asemeni, analiza face obiectul preocuparilor interne ale unor parteneri
economici si financiari- bancari, interesai n realizarea unor aciuni de cooperare cu firma respectiva.
Analiza financiara este parte a analizei economice si are ca scop analiza diagnostic financiara, pe baza
situatiilor financiare ale ntreprinderii.

4
5

Isfnescu, A. si colectiv, Analiza economico-financiar, Editura ASE, Bucuresti, 2002.


ole, M. (2003) op.cit.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
5
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
1.2. Tipuri de analiza economico-financiara
Complexitatea fenomenelor economice care fac obiectul analizei financiare a condus la aparitia diverselor
tipuri de analiza, grupate dupa criterii diverse, n functie de scopul urmarit n activitatea decizionala6.
Principalele tipuri de analiza economico-financiara se prezinta n tabel 1.
Tabel 1 Principalele tipuri de analiza economico-financiara
Nr. Criteriu
Gruparea tipurilor
1
Nivelul la care se desfasoara Analiza macroeconomica

2
3

Cum se desfasoara
la
nivelul
ramurilor
economiei nationale
Analiza microeconomica
la nivelul ntreprinderilor
sau
diviziunilor
organizatorice
Modul de urmarire n timp a Analiza statica
la un moment dat
fenomenelor
Analiza dinamica
evolutia n timp
Durata efectuarii analizei
Analiza pe termen scurt
de regula pe un an
Analiza pe termen lung pe 3-5 ani
(strategica)
Modul de desfasurare
Analiza
pe
verigile ex.
ntreprindere,
organizatorice
compartiment, loc de
munca
Analiza pe domenii
ex. costuri, vnzari
Dupa nsusirile fenomenelor Analiza cantitativa
prin
determinari
studiate
cantitative
Analiza calitativa
se
studiaza
nsusirile
fenomenelor
Dupa momentul producerii Analiza postfactum
realizarea
obiectivelor
fenomenelor
prestabilite
Analiza previzionala
evolutia
viitoare
a
fenomenelor

1. Dupa nivelul la care se desfasoara analiza, distingem: analiza microeconomica si analiza macroeconomica.
Analiza microeconomica este aceea care se desfasoara la nivelul individului sau la scara agentului
economic si elementelor ei ca sistem. Analiza microeconomica studiaza comportamentul individului
sau al agentului economic n activitatea economica si rezultatele obinute, releva factorii care
determina orintarea n investirea capitalurilor, n utilizarea resurselor, n crearea si fabricarea
produselor, n asigurarea eficienei economico-financiare etc.
Analiza macroeconomica studiaza fenomenele la niveluri agregate: ramura, economie naionala,
economie mondiala, opernd preponderent cu marimi globale sau agregate (produs intern brut, venit
naional etc).
2. Dupa modul de urmarire n timp a fenomenelor, se dis-ting: analiza statica si analiza dinamica.
Analiza statica studiaza fenomenele la un moment dat, relevnd relaiile dintre elementele si factorii
care determina o anumita poziie a fenomenului cercetat. Noiunea de static nu este legata de natura
fenomenului, ci de momentul de efectuare a analizei. Fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
Analiza dinamica cerceteaza fenomenele economice n miscare, relevnd poziia lor ntr-un sir de
momente. Ea scoate n evidena legatura dintre poziiile care s-au succedat sau se vor succeda ale
fenomenului, pe baza cercetarii factorilor care determina schimbarile poziionale.
3. Dupa orizontul de timp pe care se desfasoara, distingem: analiza pe termen scurt si analiza pe termen
lung.
Morosan, I., Analiza economico-financiar n industrie, come, turism si exploataii agricole, Editura Fundaiei Romnia
de Mine, Bucuresti, 2001, p.17.
6

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
6
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Analiza pe termen scurt se refera la fraciunea de timp care merg pna la un an (zile, saptamni,
decade, luni, trimestre, semestre) si opereaza preponderent cu modele de tip determinist. Acest tip de
analiza serveste managementului agentului economic pentru conducerea operativa.
Analiza pe termen lung opereaza cu date care depasesc termenul de un an si utilizeaza frecvent modele
de tip statistic sau stocastic. La scara microeconomica, n arile cu economie de piaa se opereaza
frecvent cu modele n care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.
4. n funcie de delimitarea obiectivului analizat se pot stabili urmatoarele tipuri:
analiza pe ramuri;
analiza pe unitai organizatorice (firme, secii, sectoare, ageni economici, combinate, holdinguri, trusturi
etc.);
analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adaugata, productivitatea muncii, salariile,
rentabilitatea, lichiditatea etc.).
n ultimile decenii, tipul de analiza care s-a impus pe plan internaional att n teoria economica, ct si n
practica, raspunznd unor necesitai ale agenilor economici, organelor de control si fiscale, este analiza
activitaii economico - financiare.
5. Din punctul de vedere al urmaririi nsusirilor eseniale sau al determinarilor cantitative ale
fenomenelor, se disting doua tipuri de analiza: analiza calitativa si analiza cantitativa.
Analiza calitativa urmareste esena fenomenului, nsusirile sale eseniale si permite stabilirea factorilor
care sunt de aceeasi natura cu fenomenul si l determina. Potrivit principiului descompunerii n trepte,
n procesul de analiza se trece de la o esena mai puin profunda catre alta mai profunda. Abordarea
sistemica a fenomenelor, cercetarea lor cibernetica constituie cai de realizare a analizei calitative. Rolul
analizei calitative l constituie elaborarea de modele n care sunt surprinse elementele eseniale ale
fenomenului.
Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenului prin determinari cantitative exprimate prin
greutate, grad, suprafaa, volum, numar, durata. n analiza cantitativa si gasesc cmp tot mai larg de
aplicaii metodele matematice. Este de necontestat ca succesul aplicarii metodelor matematice n
analiza variabilelor unui fenomen economic este condiionat de modelarea proceselor economicofinanciare pe baza analizei calitative.
Cmpul de aplicare a metodelor matematice este creat de analiza calitativa, ceea ce nseamna ca aceasta
trebuie sa devanseze analiza cantitativa.
6. Dupa raportul ntre momentul n care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii fenomenului, se
disting doua tipuri fundamentale: analiza post-factum sau post-operatorie sau analiza activitaii (analiza gradului
de ndeplinire a obiectivelor) si analiza previzionala sau analiza prospectiva.
Analiza activitaii priveste prezentul si trecutul. Daca separam prezentul de trecut se mai poate crea o
categorie- analiza concomitenta sau curenta. Noiunea de analiza concomitenta apare daca secionam un
fenomen si l urmarim pe fragmente, dar consideram fenomenul n unitatea sa. Daca raportam nsa
analiza la fiecare fragment, este evident ca avem de-a face cu tipul de analiza post-factum, indiferent de
diviziunea de timp la care ne referim.
Ca tip de analiza post-factum care se mbina cu analiza prospectiva, se ntlneste n teorie si practica
analiza diagnostic prin care se obin aprecieri asupra ansamblului unui agent economic, asupra unei
subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme.
Analiza previzionala presupune determinarea evoluiei viitoare a unui fenomen economic pe baza
cercetarii factorilor (a relaiilor de cauzalitate).
Cele doua tipuri de analiza prezinta particularitai dictate de faptul ca analiza activitaii se bazeaza pe
variabile cunoscute, certe, pe cnd analiza previzionala, pe variabile presupuse, incerte. De aici deriva o
serie de aspecte metodologice diferite. n cadrul analizei activitaii economico-financiare se studiaza o
singura varianta a fenomenului - varianta de execuie si prevaleaza legaturile de tip determinist, pe cnd
n cadrul analizei previzionale pot fi studiate mai multe variante si apar frecvent legaturi de tip
stocastic.
Analiza previzionala constituie o etapa premergatoare, hotartoare n elaborarea planului de afaceri al
agentului economic. Planificarea nseamna mai mult dect previziunea, nseamna utilizarea previziunii
de catre un centru de decizie economica pentru a stabili obiectivele de atins ntr-o perioada viitoare.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
7
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
7. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor distingem: analiza economica; analiza tehnico-economica;
analiza socio-economica; analiza eco-economica etc.
Analiza economica se refera la fenomene economice (inclusiv cele financiare) si opereaza cu metode si
instrumente specifice acestui domeniu. ntruct orice activitate social-umana apare ntr-o dubla ipostaza consumatoare de resurse si producatoare de efecte - calculul economic vizeaza eficiena consumarii de resurse
n toate domeniile care ies din sfera economicului: tehnic, social, administrativ, sanitar, ecologic etc. n acest
mod, apare necesara mbinarea analizei economice cu analiza fenomenelor tehnice, sociale, culturale,
administrative, sanitare, ecologice etc.
1.3. Procesul de analiza economico-financiara
Desfasurarea procesului de analiza presupune utilizarea unor notiuni specifice ca: element, fenomen, factor,
cauze, legaturi factorial-cauzale7:
elementele reprezinta pari componente ale fenomenului analizat (costul produsului pe articole de
calculaie);
factorii reprezinta acele fore motrice care provoaca sau determina un fenomen (productivitatea
muncii faa de producia exerciiului);
cauzele reprezinta fenomene, care, n anumite condiii, provoaca si explica apariia unui fenomen. n
cadrul analizei activitaii economice, termenul factori este utilizat pentru fenomene mai complexe
dect cauzele;
cauzele finale reprezinta ultimele cauze descoperite n procesul de analiza, avnd n vedere limitele
sferei de cercetare ale analizei respective. Ele apar drept cauze finale, datorita faptului ca procesul de
analiza reprezinta inversul evoluiei reale a fenomenului.
Din punctul de vedere al apariiei si dezvoltarii fenomenului, ele sunt cauze primare.
Demersul de analiza prevede respectarea unor etape, clar delimitate si ierarhizate.
Etapele procesului de analiza economico-financiara sunt:
delimitarea obiectului analizei (n timp, spatiu, cantitatic si calitativ) care consta n fapte, rezultate,
fenomene.
determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului studiat. Fenomenul studiat se descompune
n elemente de structura, iar factorii se urmaresc succesiv, trecnd de la cei cu influenta directa, la cei
cu influenta indirecta, pna la stabilirea cauzelor primare.
determinarea corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat, ct si a corelatiilor dintre factorii care
actioneaza.
masurarea influentei diferitelor elemente sau factori pentru cuantificarea rezervelor interne si a
aprecierii ct mai exacte a rezultatelor.
sintetizarea rezultatelor analizei si concluzionarea asupra activitatii desfasurate.
stabilirea masurilor si actiunilor viitoare necesare folsirii optime a resurselor si sporirea eficientei
activitatii.
Parcurgerea acestor etape, asigura caracterul complex si, totodata, stiinific al analizei economicofinanciare.
1.4. Semnificatia analizei financiare
nelegerea analizei ca metoda a cunoasterii, poate reliefa faptul ca n procesul de conducere, analiza
economico-financiara constituie un instrument operaional, de cunoastere a starii de funcionare a sistemului
si, pe aceasta baza, de iniierea masurilor de reglare a disfuncionalitailor.
Agentul economic n general, ca sistem, constituie obiectiv al conducerii, ceea ce reclama elaborarea unor
decizii menite sa asigure trecerea dintr-o stare ntr-alta si, implicit, reglarea funcionarii ei.
n cadrul acestui proces complex de schimbare si reglare a starii, diagnosticul joaca un rol deosebit de
important, care, prin definiie, presupune cercetarea funcionarii sistemului sub raport structural si
funcional/cauzal si se ntemeiaza pe informaia de stare. Aici se manifesta n mod vizibil sistemul cognitiv
cauzal, fara de care explicarea fenomenelor nu este posibila. Prin diagnostic se repereaza punctele critice n
cadrul sistemului si, totodata, se avizeaza centrele de decizie pentru a iniia masurile de reglare.

ole, M., (2003) op.cit.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
8
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Prelucrarea automata a datelor ofera posibilitatea de a capata informaia de stare a sistemului, structurata
tipic, din punct de vedere cauzal. Semnalul dereglarii funcionarii sistemului si respectiv pentru ordonarea
analizei economico-financiare l reprezinta abaterea de la un obiectiv parametrizat, n timp si spaiu, de la o
norma de funcionare a sistemului.
Este important de menionat ca diagnosticul se efectuaza nu numai cnd, la nivelul sistemului, apar
semnele de dereglare, ci si atunci cnd informaia sintetica de stare atesta o funcionare normala.
Analiza economico-financiara, prin ea nsasi, realizeaza n procesul conducerii agentului economic o
seama de funcii8:
funcia informaionala a centrelor de decizie economica privind situaia economico-financiara,
poziionari ale unor stari comparativ cu standardele normative, bugete, niveluri ale concurenei pe
diferite piee etc;
funcia de evaluare a valorii potenialului tehnico-economic al sistemului agentului economic;
funcia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficiena att n stadiul preevaluarii potenialului
(capacitaii de oferta), corelat cu cererea bunurilor si serviciilor, ct si n stadiul executiei (evaluare si
decizie n condiiile funciunii reale);
funcia de realizare a cerinelor gestiunii eficiente a patrimoniului;
funcia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, care presupune analiza
relaiilor cu bancile de la care se fac mprumuturi, cu furnizorii, creditorii, cu sistemele de impozitare a
veniturilor, bursa de valori s.a.
Analiza economico-financiara serveste la masurarea performantei organizatiei.
Masurarea performantei economico-financiare este necesara pentru:
cunoasterea rezultatelor obtinute;
compararea rezultatelor cu obiectivele propuse;
justificarea angajarii de resurse;
analiza contributiei fiecarui compartiment sau angajat la obtinerea rezultatelor;
compararea rezultatelor obtinute n diferite perioade de timp, ntre rezultatele diferitelor subunitati, ntre
rezultatele organizatiei si alte organizatii;
elaborarea analizei diagnostic a organizatiei si stabilirea directiilor viitoare de actiune.
Complexitatea studierii relaiilor cauza-efect este amplificata, n condiiile analizei fenomenelor economice,
de caracterul deosebit de complex al acestora. O serie de aspecte din care deriva caracterul complex al analizei
cauzale nu pot fi minimalizate deoarece9:
acelasi efect poate fi produs de cauze diferite;
efecte diferite se pot combina dnd o rezultanta a complexului de aciuni sau fore;
complexitatea si intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului studiat, ci si
calitatea lui;
n fenomenul studiat pot aparea nsusiri pe care nu le avusese nici un element al fenomenului;
n realitatea obiectiva nsusirile eseniale se amesteca n cele mai multe cazuri cu cele neeseniale,
secundare sau aleatorii.
n cercetarea fenomenelor economice un rol primordial l are abstractizarea stiinifica, nefiind posibile
cercetari de laborator, cum este cazul analizei fenomenelor din natura, care sa conduca la desprinderea aciunii
izolate a anumitor factori. Studiul aprofundat al fenomenelor economice este de natura sa sublinieze primatul
analizei calitative n raport cu analiza cantitativa.
Analiza economico-financiara apare ca instrument indispensabil n fundamentarea deciziilor proceselor
manageriale la scara microeconomica.
Rezultatele analizei economico-financiare sunt urmarite de stakeholderi care au interese diferite privind
activitatea si rezultatele organizatiei.

n tabelul 2 sunt prezentate principalele aspecte urmarite de stakeholderi.


8
9

ole, M. (2003), op.cit.


ole, M. (2003), op.cit.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

Tabel 2 Indicatori economico-financiari urmariti de stakeholderi


Stakeholderi
Proprietari/actionari/asociati

Indicatori urmariti
profit, eficacitatea activitatilor, pretul per actiune, valoarea
afacerii/ntreprinderii
Manageri
indicatori de eficienta, indicatori de rezultate, continuitatea activitatii
Banci/creditori financiari
solvabilitate, lichiditate, flux de numerar, ncredere
Beneficiari/clienti/consumatori
calitatea produselor si serviciilor, termene de livrare, valoarea pentru
pret
Salariati
nivelul salariilor, beneficii non-financiare, siguranta locului de munca,
oportunitati profesionale, conditiile de lucru, satisfactii morale
Competitori
pretul de vnzare, calitatea produselor si serviciilor, cota de piata
Statul
nivelul impozitelor si taxelor
Sursa: adaptare dupa Radu si Taicu (2009), p.132 (op.cit).

Concluzii:
Obiectul analizei economice l constituie studierea complexa la nivel micro si macroeconomic a rezultatelor
obinute ntr-o perioada de timp, n folosirea resurselor materiale, umane si financiare, n strnsa lor legatura cu
factorii care le-au determinat, n scopul identificarii si utilizarii unor noi soluii care sa duca la dezvoltarea si
perfecionarea activitaii economice.
Concepte cheie: analiza economica, analiza financiara, analiza economico-financiara, resurse, eficienta, eficacitate
ntrebari de autoevaluare
Ce urmareste analiza economico-financiara?
Ce deosebire exista ntre analiza economica si analiza financiara?
Ce diferenta exista ntre conceptele eficienta si eficacitate?
Ce studiaza analiza economico-financiara?
Care este definitia stiintifica a analizei economico-financiare?
Ce tipuri de analiza economico-financiara cunoasteti?
Care sunt etapele procesului de analiza economico-financiara?
De ce este necesara masurarea performantei economico-financiare a unui organizatii?
Dati exemple de grupe de indicatori din cadrul sistemului de indicatori economico-financiari!
Care sunt indicatorii economico-financiari urmariti de stakeholderi?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

10

2.
METODE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
Obiective
nsusirea principalelor metode de analiza economico-financiara
Diferentierea metodelor de analiza utilizate
Abordarea detaliata a metodelor analizei prin substituirea n lant si metoda bilantiera
Cunoasterea sistemului de indicatori utilizati n analiza economico-financiara

Introducere
Metodologia de analiza, n general, cuprinde un complex de metode, tehnici i procedee. Metoda reprezinta
o succesiune de procedee folosite pentru atingerea obiectivului sau. Procedeul reprezinta latura practica a
efectuarii unei lucrari, pentru atingerea obiectivelor propuse. Totalitatea procedeelor folosite n aplicarea
practica a unei discipline tiinifice formeaza tehnica acesteia.
Metodele de analiza economico-financiara se grupeaza n doua mari categorii: metode calitative si metode
cantitative.
Metodele analizei calitative vizeaza esenta fenomenului si depistarea legaturilor cauzale. Principalele
metode ale analizei calitative sunt: comparatia, gruparea, diviziunea si descompunerea rezultatelor si modelarea
fenomenelor economice.
Metodele analizei cantitative au ca obiect cuantificarea influentei factorilor care explica fenomenul studiat.
Dintre metodele cele mai utilizate n practica sunt: metoda substituirilor n lant (metoda iteratiilor), metoda
balantiera, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda grilelor de evaluare, diagrama Pareto, cercetarile
operationale, metoda analizei regresionale, metoda calculului matricial, metoda calculului marginal, metoda
fluxurilor, metode sociologice, banchmarkingul si metodele grafice.
Alte metode, mai putin utilizate n analiza economico-financiara, sunt: metoda cresterilor proportionalemetoda separarii actiunii izolate a fiecarui factor cu repartizare proportionala a interactiunii factorilor; metoda
ponderilor logaritmice (Fisher); metoda cresterilor finite (Lagrange); metoda ponderilor medii (Edgeworth);
metoda indicilor statistici; metode statistico-matematice de analiza a corelatiilor.
Analiza economico-financiara se bazeaza pe un sistem de indicatori care au un rol important n analiza
performantei si diagnosticarea activitatii financiare si non-financiare a organizatiei. Sistemul de indicatori
cuprinde, printre altele, urmatoarele categorii10:
Indicatori de apreciere a rezultatelor productiei si a activitatii de comercializare (ex. productia
exercitiului, valoarea adaugata);
Indicatori ai eficientei resurselor umane (ex. productivitatea muncii anuala, zilnica, orara);
Indicatori ai eficientei utilizarii mijloacelor fixe (ex. eficienta meie a echipamentului, productia la 1000
lei active fixe);
Indicatori de eficienta a utilizarii resurselor materiale consumate (ex. consumul mediu de
material/produs);
Indicatori de structura a cheltuielilor totale si a categoriilor de cheltuieli n total venituri;
Indicatori de eficienta a patrimoniului sau indicatori de rotatie a capitalului si activelor;
Analiza marginala a profitabilitatii si altii.
ntre acesti indicatori se pot stabili corelatii prin care situatia economico-financiara a unei organizatii poate
fi apreciata ntr-un mod complex, evidentiind punctele tari si punctele slabe ale activitatii, ca si masurile ce ar
trebui luate pentru mbunatatirea n viitor a performantelor.

Radu, F., aicu; M. (2009) Considrations regarding the concept and indicators of the economic-financial performance, n
Volumul Economic-Financial Analysis and Property Valuation. Challenges into the Actual Global Contex. Theoretical and
Applied Economics. Supplement, pp.124-133.
10

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

11

2.1. Metode ale analizei calitative


Principalele metode de analiza calitativa, dupa cum am aratat mai sus, sunt: comparatia, gruparea,
diviziunea si descompunerea rezultatelor si modelarea fenomenelor economice. Succint, avceste metode
constau n urmatoarele:
Comparaia consta n studierea fenomenelor, proceselor i rezultatelor economice i financiare prin prisma
unui criteriu de referina i n stabilirea de asemanari i deosebiri ntre acestea.
Analiza are astfel posibilitatea de a examina i aprecia rezultatele economice, nu ca
marimi n sine, ci n raport cu un criteriu, cu o baza de comparaie, stabilind nivelurile,
proporiile i ritmurile de dezvoltare a acestora. n cadrul firmelor se utilizeaza urmatoarele
categorii de comparaii:
- comparaii n timp (compararea fenomenelor n diferite momente ale evoluiei sale);
- comparaii n spaiu (pe structuri organizatorice, cu rezultate ale sectorului de activitate
sau ale altor ntreprinderi cu activitai similare, concurente);
- comparaii mixte, att n timp ct i n spaiu;
- comparaii n funcie de un nivel prestabilit: programe, norme, normative, standarde,
clauze contractuale etc.;
- comparaii cu caracter special care au loc n determinarea eficienei unor masuri sau
soluii tehnico-economice (compararea variantelor n vederea alegerii celei optime) etc.
n cazul folosirii acestei metode trebuie respectate cel puin urmatoarele condiii:
- sa fie asigurata omogenitatea datelor supuse comparaiei(indicatorii comparai sa aiba
acelai coninut economic i aceeai metodologie de determinare);
- analiza sa se refere la aceeai perioada de timp(an, semestru, trimestru, luna etc.).
Comparatia permite analiza prin raportare la o baza de referina cum poate fi: alta perioada, alta firma,
media sectoriala sau pe ramura, standarde, norme.
Se utilizeaza urmatoarele tipuri de comparaii:
- n timp (anul precedent sau programul de activitate);
- n spaiu (alte firme);
- faa de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde);
- cu caracter special (strategii de dezvoltare pentru firme aflate n dificultate);
- mixte (timp i spaiu).
De exemplu, se compara cifra de afaceri realizata cu cifra de afaceri planificata
Comparaia poate fi efectuata prin intermediul urmatorelor categorii de indicatori:
indicatori absolui, indicatori relativi, indicatori medii, indicatori de variaie, indicatori ajustai.
Pentru exemplificare vom folosi n comparaii indicatorii absolui i relativi, cei mai utilizai la nivelul
unitailor economice.
I. Indicatori absolui
a) Abaterea absoluta a fenomenului ( F) reprezinta diferena dintre nivelul efectiv i cel al bazei de
comparaie ale aceluiai fenomen sau rezultat economic, exprimate n unitatea de masura a indicatorului dat. n
dinamica sporul absolut reprezinta diferena n marimi absolute dintre nivelul indicatorului din perioada
curenta(1) i cea de baza (0).
Arata n marimi absolute cu cte unitai s-a modificat (a crescut sau redus) indicatorul n perioada curenta faa
de cea de referina.
Din punct de vedere statistic reprezinta diferena de ordinul nti dintre doua valori ale unei serii
dinamice:
- cu baza fixa: F= Ft F0
- cu baza n lan F= Ft Ft-1
b) Abaterea relativa n marimi absolute (r F) reprezinta diferena dintre nivelul efectiv al
fenomenului sau rezultatului economic analizat i nivelul bazei de comparaie recalculate n condiiile
volumului efectiv al activitaii, respectiv ponderat cu indicele de cretere (Iq).
Se determina cu ajutorul relaiei:
r F = F1- F0 Iq

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
12
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Valorile (1) si (0) sunt notaii didactice care semnifica valori realizate n perioada curenta (1) respectiv
n perioada de referina/baza (0)
II. Indicatori relativi
Indicele de cretere exprima de cte ori nivelul efectiv al fenomenului sau rezultatului economic
analizat a crescut sau a scazut faa de nivelul considerat ca baza. n dinamica arata de cte ori indicatorul (baza
de comparaie) din perioada de baza se regasete n indicatorul (comparat) din periada curenta. Se exprima sub
forma de coeficient sau procentual.
2) Gruparea presupune mparirea entitaii studiate n grupe relativ omogene. De exemplu, potenialul
uman se poate grupa: pe categorii de persoane, dupa vrsta, vechime, sex, naionalitate, formare profesionala.
3) Diviziunea i descompunerea rezultatelor:
Aceasta metoda consta n descompunerea fenomenelor i proceselor cercetate n elementele lor componente,
stabilind contribuia lor la modificarea totala a fenomenelor studiate i localizarea n timp i spaiu a
provenienei rezultatelor i a cauzelor acestora.
n analiza economico-financiara se disting:
- diviziunea dupa timpul de formare a rezultatelor prin care se localizeaza contribuia diferitelor unitai de timp
la formarea rezultatului total i se evideniaza abateri de la tendina generala de manifestare n timp a
fenomenului;
- diviziunea dupa locul de formare a rezultatelor care semnaleaza locurile unde efectul obinut nu corespunde
condiiilor create, unde exista posibilitai de mbunataire a activitaii;
- diviziunea pe pari, factori sau elemente componente asigura cercetarea laturilor eseniale ale formarii i
dezvoltarii acestuia.
De exemplu, descompunerea profitului obtinut pe activitati.
4) Modelarea fenomenelor economice
Modelul construit reprezinta reproducerea simplificata, dar exacta a unor laturi i aspecte ale realitaii,
n care, prin abstracie de tot ceea ce se considera neesenial, se face o sinteza de unanumit fel, o generalizare.
Modelul ofera o descriere simplificata si fundamentata a sistemului sau procesului per care l reprezinta, cu
ajutorul unor reprezentari grafice, pe baza de ecuaii, tehnici conceptuale etc., care faciliteaza analiza n vederea
descoperirii unor relaii i legiati foarte greu de gasit pealte cai.
Modelele pot fi: materiale, imaginare, funcionale (cibernetice), structurale, euristice (de
cercetare), de aciune, deductive, inductive, analitice, simbolice etc.
Folosirea n analiza a modelelor presupune:
- definirea obiectului analizei si a nivelului la care se poate realiza;
- precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informaii pe baza carora se
construiete modelul;
- stabilirea nsuirilor eseniale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor de analiza
calitativa, care vor fi puse n evidena atunci cnd este necesar;
- stabilirea restriciilor i respectiv a criteriilor de eficiena;
- construirea modelului care, predominant n analiza, este un model economico-matematic, exprimat sub forma
de ecuatii, inegaliati, funcii de producie etc
Se cunosc 3 tipuri de modele:
- modele imitative;
- modele analogice;
- modele simbolice.
Modelele imitative sunt materiale i reprezinta fenomenul la alta scara (fotografia, macheta, harta).
Modelele analogice utilizeaza tehnica vizualizarii (graficele). Principalele tipuri de grafice utilizate:
cronograma, diagrama cu doua variabile, sectoriala, cu coordonate plane pentru a studia sezonalitatea,
histograma.
Modelele simbolice utilizeaza simbolurile i iau forma unor ecuaii matematice, fiind modele abstracte.
Acestea sunt:
- modele aditive (costul unui produs este o suma de consumuri de resurse n):

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

13

C = x1 + x2 + + xn

sau

C xi
i 1

- modele multiplicative:

Pr AE
unde:

CA Pr

AE CA

Pr profit; AE active de exploatare;

CA
Pr
- cifra de afaceri la 1 leu active de exploatare;
AE
CA

- rata rentabilitaii comerciale.


- modele balaniere:
CA = Si + I Sf
unde: CA cifra de afaceri; Si stoc iniial; Sf stoc final; I intrari.
- modele sub forma de raport:

S
CA

unde: D durata medie de rotaie a activelor circulante; S - soldul mediu al activelor circulante; CA cifra de afaceri medie zilnica.
- modele combinate:

Re

Rc
1 1

f n

100

CA
; n numarul de
AI

unde: Rc rata rentabilitaii comerciale; f cifra de afaceri la 1 leu active fixe

CA
.
AC

rotaii

2.2. Metode ale analizei cantitative


Principalele metode calitative sunt: metoda substituirilor n lan, metoda balaniera, metoda ratelor,
metoda scorurilor, grilelor de evaluare, diagrama Pareto, metoda cercetarilor operaionale, metoda analizei
regresionale, metoda calculului matricial, metoda calculului marginal, metoda fluxurilor, metoda sociologica,
banchmarkingul.
1) Metoda substituirilor n lan se aplica cnd ntre factorii de influena exista relaia matematica de
produs sau raport.
Principiile metodei substituirilor n lan sunt:
- ordonarea factorilor se face dupa:
- factorii cantitativi;
- factorii de structura;
- factorii calitativi.
- substituirile se fac succesiv, n ordinea factorilor: cantitativi, de structura, calitativi.
- un factor substituit ramne substituit pna la final.
a. Cazul produsului ntre factori:

F a bc

Se au n vedere doua perioade:


1 valoarea efectiva;
0 valoarea de referina.

F F1 F0 a1b1c1 a 0 b0 c0

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
- influena modificarii factorului a:

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

a F a1b0 c0 a 0 b0 c0 a1 a 0 b0 c0

- influena modificarii factorului b:

b F a1b1c0 a1b0 c0 a1 b1 b0 c0

- influena modificarii factorului c:

c F a1b1c1 a1b1c0 a1b1 c1 c0

F a F b F c F

b. Metoda substituirilor n lan pe baza de indici:

IF

ia

iii
F1
abc
100 1 1 1 100 a b 2c
F0
a 0 b0 c0
100
a1
b
c
100 ; ib 1 100 ; ic 1 100
a0
b0
c0

Influenele variaiei relative a factorilor asupra modificarii relative a fenomenului studiat se calculeaza:

iaI F ia 100

i a ib
ia
100
i i i
i i
icI F a b 2 c a b
100
100
I F iaI F ibI F icI F
ibI F

Indicele unui fenomen oarecare N, influenat de n factori, se determina astfel:

IN

i1 i2 ... in
; n2
100 n 1

Influena unui factor oarecare k se calculeaza:

ikI N

i1 i2 ... ik i1 i2 ... ik 1
; 1 < k < n.

100 k 1
100 k 2

b. Cazul raportului ntre factori:


Modelul general: P

a
b

b1. Cazul n care factorul cantitativ este la numitor:


- pe baza de marimi absolute (totale):

P P1 P0
a
a
1. b P 0 0
b1 b0
a a
2. a P 1 0
b1 b1

P b P a P .

14

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
- pe baza de indici:

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

15

i
P1
100 a 100
P0
ib
I P I P 100
100
1. ibI P
100 100
ib
i
100
2. iaI P a 100
100
ib
ib
IP

I P ibI P iaI P

b2. Cazul n care factorul cantitativ se afla la numarator:


- pe baza de marimi absolute (totale):

a1 a0

b0 b0
a a
1 1
b1 b0

1. a P
2. b P

- pa baza de indici:
1. iaI P ia 100
2. ibI P

ia
100 ia .
ib

2) Metoda balaniera se utilizeaza cnd ntre factori exista relaia matematica de suma sau diferena.
Modelul general este:
M=a+bc

M M 1 M 0

1. a M a1 a 0
2. b M b1 b0

3. c M c1 c0

a M b M c M M

3) Metoda ratelor. Rata este un raport ntre doua marimi coerente cu o valoare informaionala i
operaionala mai mare dect a celor doi indicatori judecai separat.
Ratele pot fi:
- rate de structura;
- rate de eficiena (corelaia efect/efort; efort/efect);
- rate de echilibru financiar (lichiditate, solvabilitate).
4) Metoda scorurilor (scoring) se folosete de regula n banci.
Matematic funcia scor Z are forma:
Z = ax1 + bx2 + + axn
n care: x1, xn reprezinta ratele implicate n calcul;
a, b, , z reprezinta coeficienii de semnificaie afereni ratelor.
Scorul Z calculat la nivelul unei firme indica gradul de vulnerabilitate.
5) Metoda grilelor de evaluare se folosesc n diagnosticarea mediului concurenial i n poziionarea
globala a firmei.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
16
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Etapele:
- identificarea criteriilor de evaluarea a firmei;
- stabilirea coeficienilor de semnificaie pentru fiecare criteriu;
- determinarea unei note medii ponderate i poziionarea firmei n sistemul dat.
6) Diagrama Pareto (metoda ABC) folosita n analiza stocurilor, analiza costurilor, analiza cifrei de
afaceri, analiza furnizorilor.
Etape:
- identificarea fenomenului i a parametrului specific;
- stabilirea valorilor parametrului specific;
- ordonarea n ordine descrescatoare a valorilor parametrului;
- delimitarea a trei zone A, B, C;
- reprezentarea grafica a curbelor A, B, C.
7) Cercetarile operaionale reprezinta un ansamblu de metode matematice folosite n adoptarea
deciziilor.
Metodele operaionale pot fi:
- deterministe: programarea liniara, programarea dinamica, teoria jocurilor, metoda drumului critic;
- probabiliste: lanurile MARCOV, teoria firelor de ateptare, metoda PERT;
- simulative: metoda MONTE CARLO.
8) Metoda analizei regresionale
Etape:
- determinarea legaturii de cauzalitate dintre fenomen i factori i formalizarea matematica (liniara,
hiperbolica, parabolica, exponeniala);
- stabilirea valorii parametrilor ecuaiei de regresie cu ajutorul metodei celor mai mici patrate;
- determinarea intensitaii legaturii dintre fenomen i factori cu ajutorul cu ajutorul coeficientului de
corelaie sau a raportului de corelaie;
- evidenierea influenei factorilor asupra fenomenului cu ajutorul coeficienilor de determinare.
9) Metoda calculului matricial se utilizeaza n cazul existenei unei relaii deterministe ntre fenomenul
analizat i factorii de influena:
n

F ai bi
i 1

10) Metoda calculului matricial reflecta fie cheltuielile, fie veniturile adiionale generate de modificarea
cu o unitate a volumului de activitate sau a factorilor de producie.
Indicatorii eseniali ai analizei marginale sunt:
- contribuia medie a unui factor de influena la realizarea fenomenului;
- contribuia marginala care arata cu ct sporete fenomenul cnd un factor de influena sporete cu o
unitate;
- coeficientul de elasticitate masoara cu cte procente variaza fenomenul ca urmare a variaiei cu un
procent a factorului de influena;
- coeficientul mediu de elasticitate masoara cu cte procente se modifica n medie indicatorul pe un
interval ca urmare a modificarii n medie cu un procent a factorului de influena.
11) Metoda fluxurilor permite evidenierea i analiza transformarilor nregistrate ntr-o anumita perioada,
analiza lichiditaii i solvabilitaii.
12) Metode sociologice: tehnica chestionarului i interviului.
Chestionarul cerine elementare: limbaj simplu, ntrebari clare, logica n idei.
Interviul o discuie deschisa prin care se largete cmpul de informaii.
13) Banchmarkingul se desfaoara n trei etape:
- identificarea proceselor cheie n funcie de importana lor strategica;
- identificarea celor mai bune performane, practici manageriale;
- identificarea posibilitailor i mijloacelor concrete de aplicare acestor practici n firma analizata.
14) Metode de analiza grafica

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
17
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Cuantificarea influentei factorilor asupra modificarii rezultatului exprimat prin indicatorul analizat se face
prin diferite metode n functie de forma matematica a relatiilor dintre factori. Dintre cele mai utilizate metode
sunt metoda sustituirilor n lant si metoda bilantiera.
2.3. Metoda substituirilor n lant
Acesata metoda se utilizeaza in cazul relatiilor de tip determinist care imbraca forma matematica de produs
sau raport intre factorii de influenta si impune respectarea a 4 reguli de baza si anume:
1. asezarea sau ierarhizarea factorilor in relatiile de cauzalitate se face in ordinea:
conditionarilor lor economice respective factorilor cantitativi urmati de calitativi;
naturii lor incepand cu factorii tehnici, urmati de factorii tehnologici si economici;
importantei lor factori principali urmati de secundari.
2. substituirea factorilor incepe cu factorii cantitativi (principali) si continuand cu cei calitativi (secundari).
3. in succesiunea substituirilor fiecare factor este considerat variabil in momentul substituirii ceilalti fiind
considerati constanti.
4. un factor deja substituit se mentine ca valoare pana la finalizarea tuturor substituirilor.
Daca un factor ramane neschimbat, influenta lui este nula.
A. in cazul unui indicator care imbraca forma matematica de produs de 3 factori relatia determinista este de
forma : R = a x b x c
Etapele substituirii sunt:
a) determinarea abaterii indicatorului in perioada curenta fata de perioada de referinta se efectueaza astfel
D = R1 R0 = a1 x b1 x c1 ao x bo x co
D abatere
R1 indicator in perioada curenta
R0 indicator din perioada de referinta
b) abaterea totala a indicatorului este determinata de abaterea factorilor de influenta (a, b, c) ceea ce
presupunedescompunerea abaterii totale D pe abaterile factorilor astfel:
D = Da + Db + Dc
c) calculul influentei factorilor cu respectarea regulilor de substituire se realizeaza astfel:
C1) determinarea influentei factorului 'a'
Da = a1 x bo x co ao x bo x co = (a1- ao ) x bo x co
C2) determinarea influentei factorului 'b'
Db = a1 x b1 x co a1 x bo x co = a1 x (b1 bo) x co
C3) determinarea influentei factorului 'c'
Dc = a1 x b1 x c1 a1 x b1 x co = a1 x b1 x (c1 co)
d) suma influentei factorilor trebuie sa fie identica cu abaterea totala a indicatorului
Da + Db + Dc = 1
B. In cazul in care un indicator imbraca forma de raport de 2 factori, relatia determinista este de forma:
a
R = --------b
Etapele analizei factoriale si substituirii:
a) determinarea abaterii totale a indicatorilor in perioada curenta fata de cea de referinta:
a1
ao
D = R1 R0 = ------ - ------b1
bo
b) descompunerea abaterii pe factori de influenta si separarea influentei acesteia se face in 2 variante in
functie de pozitia factorului principal (cantitativ)
b1) cand factorul cantitativ se afla la numaratorul raportului substituirea incepe cu acesta si abaterea totala este
D = Da + Db
Calculul influentei factorilor in acest caz ( factorul cantitativ la numarator ) va fi:
1) influenta factorului a:

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

18

a1
ao
Da = -------- - -------bo
bo
2) influenta factorului b :
a1
a1
Db = ------- - -------b1
bo
b2) cand factorul principal ( cantitativ) se afla la numitorul raportului substituirea va incepe cu acesta si
descompunerea abaterii totale se va calcula:
D = Db + Da
Calculul influentei factorilor se va efectua cu factorul de la numitor:
1) influenta factorului b :
ao
ao
Db = ------ - ------b1
bo
2) influenta factorului a :
a1
ao
Da = ------- - -----b1
b1
In ambele situatii suma influentei factorilor trebuie sa fie egala cu abaterea totala a indicatorului analizat:
Da + Db = D
2.4. Metoda bilantiera
Aceasta metoda se utilizeaza cand intre factorii indicatorului analizat (sau intre elementele fenomenului
analizat) exista relatii de tip determinist de forma sumei si diferentei.
Analiza modificarii unui indicator de acest tip presupune compararea valorii fiecarui element ( factor de
influenta) din perioada curenta cu valoarea din perioada de referinta. Modelul relatiilor de tip determinist
balantier este:
R = a +b c
A) analiza factoriala in marimi absolute presupune urmatoarele etape:
a) determinarea abaterii totale se calculeaza astfel:
D = R1 Ro = (a1 + b1 - c1) (ao + bo - co)
b) descompunerea abaterii totale pe factori de influenta:
D = Da + Db + Dc
c) calculul influentei factorilor
Da = a1 ao
Db = b1 bo
Dc = - c1 (-co) = co c1
d) totalul influentei factorilor trebuie sa fie egala cu abaterea totala
Da + Db + Dc = D
B) analiza factoriala de tip balantier in marimi relative (procentuale) presupune determinarea indicelui
de realizare a indicatorului analizat in perioada curenta fata de perioada de referinta conform urmatorului
model:
R1
a1 + b1 c1
IR = -------- x 100 = ----------------------- x 100
Ro
ao + bo co
IR - indice de realizare
Etapele analizei sunt:
a) determinarea abaterii totale relative se calculeaza astfel:
Dr = IR 100(%)
Dr abaterea relativa
b) stabilirea factorilor de influenta ai abaterii totale relative se face astfel:
Dr = Dra +Drb + Drc
a)
calculul influentei factorilor:

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

19

a1 +bo co
ao + bo co
a1 ao
Da
Dra = -------------- x 100 - ---------------------- x 100 = ----------- x 100 = ------ x 100
ao + bo co
ao +bo co
Ro
Ro
a1 + b1 co
a1 + bo co
b1 bo
Db
Drb = ------------------ x 100 - ------------------- x 100 = -------------- x 100 = ----- x 100
ao + bo co

ao + bo co

Ro

Ro

a1 + b1 c1
a1 + b1 co
-c1 (-co)
Dc
Drc = ------------------ x 100 - ------------------- x 100 = -------------- x 100 = ----- x 100
ao + bo co
ao + bo co
Ro
Ro
Totalul abaterilor relative ale factorilor trebuie sa fie egala cu abaterile relative ale factorilor.
Dra +Drb + Drc = D
2.5. Sistemul de indicatori
Radiografierea activitaii ntreprinderii este condiionata de sistemul de indicatori, de capacitatea informaionala a
fiecaruia. Acest sistem de indicatori trebuie sa fie cuprinzator pentru a permite realizarea scopului informaiei.
Sistemul indicatorilor operaionali utilizati n analiza poate fi reprezentat de urmatoarea grupare 11:
Indicatori ai potenialului tehnico-economic:
- indicatori ai capacitaii de producie (fizici, valorici, pe utilaje i produse);
- indicatori ai imobilizarilor:
- corporale (terenuri, mijloace fixe);
- necorporale;
- indicatori ai activelor circulante (volum, structura);
- indicatori ai potenialului uman (numar, structura, vrsta, calificare);
- indicatori ai capacitaii de cercetare.
Indicatori ai potenialului financiar:
- capitalurile;
- patrimoniul net (dimensiune, structura, surse de formare);
- fondul de rulment (net, propriu, strain);
- lichiditatea generala i pariala;
- autonomia financiara .a.
Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:
- cifra de afaceri;
- valoarea adaugata;
- rezultatul (profitul din exploatare, profitul curent, profitul fiscal);
Indicatori ai eficienei utilizarii potenialului tehnico-economic i financiar:
- rata de eficiena a mijloacelor fixe (cifra de afaceri, valoare adaugata, profit la 1000 lei mijloace fixe);
- rata de eficiena a activelor circulante de exploatare (cifra de afaceri, valoare adaugata, profit la 1000 lei
active circulante de exploatare);
- viteza de rotaie a activelor circulante;
- productivitatea muncii;
- rata de eficiena a cheltuielilor;
- rata rentabilitaii.
Sistemul de indicatori este exemplificativ i nu s-au prezentat modelele de calcul i funciile n
diagnosticare, acestea realizndu-se n cadrul tratarii problemelor specifice ce alcatuiesc coninutul lucrarii. De
11

Tole, M., Analiza economico-financiar, Ed. Universitar, Bucureti, 2004.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
20
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
mare utilitate n radiografierea activitaii societaii pe aciuni sunt corelaiile i, respectiv, ratele de echilibru i
eficiena.
Prin intermediul unei corelaii sau rata, se exprima sintetic multe stari economico-financiare, se proiecteaza
performane agentului economic. Exemple de corelaii i rate cu care se opereaza n analiza sunt:
- corelaia dintre dinamica produciei exerciiului i cea a valorii adaugate;
- corelaia dintre dinamica productivitai muncii i a salariului mediu .a;
- rata capitalului permanent faa de activele imobilizate;
- rata capitalului propriu faa de cel permanent .a.
Analiza se poate finaliza ntr-un raport care sa conina:
- prezentarea obiectivelor i a condiiilor realizarii radiografierii;
- prezentarea starilor observate, i, respectiv, constatate;
- concluziile, care necesita examinarea faptelor prin prisma relaiilor factorial-cauzale.
Pornind de la aceste fapte i cauze, analistul observator va trebui sa formuleze propuneri de schimbare a
starilor i, respectiv, recomandari de ameliorare a lor.
Notiuni cheie: metode de analiza economico-financiara, metode calitative, metode cantitative, metoda substituirii n
lant, metoda bilantiera, sistemul de indicatori n analiza economico-financiara
ntrebari de autoevaluare:
Ce diferenta exista ntre metoda si procedeu de analiza?
Care sunt principalele metode de analiza calitativa?
Dati exemple de fenomene economice analizate prin metode calitative!
Care sunt principalele metode cantitative de analiza economico-financiara?
Dati exemple de fenomene economice analizate prin metode cantitative!
n ce consta metoda de analiza a substituirii n lant?
n ce consta metoda de analiza bilantiera?
Ce grupe de indicatori sunt cuprinse n sistemul de indicatori de analiza economico-financiara?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

21

3.
INSTRUMENTELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective
Cunoaterea importantei informatiei, a cantitatii i calitatii acesteia, n analiza economico -financiara
ntelegerea importantei corelatiei dintre situatiile financiare, ca instrumente de baza n analiza economicofinanciara
ntelegerea conceptului de analiza diagnostic si scopului acestei activitati;
nsuirea modalitatii de culegere de date si informatii pentru analiza si concluzii n domeniile managementului
economico-financiar;
nsuirea modalitatii de utilizare a analizei diagnostic economico -financiara;
Utilizarea abilitatilor de analiza si sinteza n situatii concrete.

Introducere
Sursa principala de informatii i date n analiza economico -financiara o reprezinta situatiile financiare (situatia
patrimoniala, contul de profit i pierdere, situatia contului de numerar, balantele de verificare contabila i anexele
la bilanul contabil).
n conditiile competitivitatii vietii economice si sociale actuale, analiza diagnostic este un prim pas n procesul
de analiza critica pentru luarea deciziilor manageriale si desigur si n evaluarea unei ntreprinderi.
3.1. Informatiile n analiza economico-financiara
n conditiile actuale, ale unei societati informationale, cea mai importanta resursa este informatia.
Aceasta sta la baza oricarui proces decizional, iar n domeniul economic contabilitatea este principala sursa
de informare, att pentru entitatea economica n cauza, ct si pentru partenerii acesteia. Un management
performant se realizeaza doar printr-o informare pertinenta si n timp util a decidentului.
n cadrul sistemului informational economic, contabilitatea ocupa locul central, ea nsasi poate fi (si este)
considerata un sistem specific de informatie datorita functiilor pe care le ndeplineste, dintre care amintim:
furnizarea de informatii reale, comparabile, sintetice si analitice, necesare n analiza diverselor fenomene
economice; comunicarea informatiilor de la sursa la utilizator; controlul exercitat asupra fenomenelor
economice; potentarea rolului previzional.
Contabilitatea este un element esential n viata oricarei entitati economice, necesitnd, din punct de vedere al
organizarii, un compartiment distinct si avnd ca functie sintetizarea si nregistrarea tuturor evenimentelor,
orict de insignifiante ar parea, din viata entitatii. Ea este cea mai importanta sursa de informatii privind
activitatea economica a unei natiuni (Oskar Morgenstern).
Documentele financiare de sinteza reprezinta forma principala de publicare a informatiei contabile, nsa
pentru a fi utila n luarea deciziilor, trebuie avuta n vedere si informatia previzionala, mai ales cea referitoare la
fluxuri monetare.
Practica occidentala releva faptul ca procesul decizional se bazeaza mai mult pe informatia de tip cash
flow, dect pe beneficiul contabil.
n ceea ce priveste perceperea si ierarhizarea caracteristicilor calitative ale informatiei, acestea difera de la un
organism la altul, n functie de interesele utilizatorilor. Astfel, pentru IASC (International Accounting Standards
Committee), caracteristicile calitative esentiale sunt: inteligibilitatea, pertinenta, fiabilitatea si comparabilitatea.
FASB (Financial Accounting Standards Board) acorda importanta n primul rnd inteligibilitatii informatiei
contabile, iar ASB (Accounting Standards Board) apreciaza pertinenta si fiabilitatea ca fiind calitatile esentiale.
Obiectivul principal al informatiei contabile este ca aceasta sa stea la baza fundamentarii deciziilor
economice de catre utilizatori.
Contabilitatea generala constituie o sursa privilegiata de informatii pentru analiza financiara deoarece aduce
indicatii monetare, sistematice, omogene si sintetice privind entitatea economica. Totusi, aceasta sursa esentiala
nu poate fi o sursa exclusiva, n masura n care diagnosticul de firma necesita luarea n considerare a indicatiilor
pe care contabilitatea generala nu le poate transpune, avnd n vedere nsasi natura lor.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
22
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Difuzarea de informatii contabile de catre entitatile economice, precum si a altor informatii industriale,
comerciale sau juridice, se realizeaza gratie unor canale complexe. Interventia unor furnizori puternici si
structurati de servicii, precum si utilizarea noilor tehnologii decentralizare, de procesare si de difuzare de
informatii conduc la formarea, mai ales n tarile dezvoltate, a unei veritabile piete si a unei veritabile industrii a
informatiei contabile si financiare. De altfel, informatia contabila are, n ciuda evolutiei recente a normalizarii si
a reglementarii, n special, legatura cu trecutul. Este de la sine nteles ca daca analiza trecutului recent al
entitatii economice poate clarifica viitorul apropiat, aceasta nu este suficienta pentru a formula o apreciere a
evolutiei viitoare a situatiei si a performantelor sale. De fiecare data cnd acest lucru este posibil, analistul
completeaza informatia contabila cu informatii cu caracter previzional. Cu toate acestea, desi entitatile produc
acest tip de informatie, ele sunt prudente n difuzarea lui, deoarece pot dezvalui proiectele lor si prezinta un
caracter strategic.
Activele imobilizate corporale detin ponderea cea mai mare n totalul imobilizarilor unei entitati economice
si influenteaza semnificativ rentabilitatea activitatii desfasurate. Acestea reprezinta o importanta sursa de
informare, pentru investitori n primul rnd, pentru creditori, parteneri comerciali, stat, chiar si pentru
concurenta si, n general, pentru utilizatorii de informatie contabila, dar mai alespentru propria conducere, n
vederea fundamentarii unor decizii de politica economica si de investitii.
Potentialul tehnic si tehnologic, calitatea echipamentelor, know-how-ul, calificarea salariatilor, nivelul
productivitatii etc. reprezinta factori care determina competitivitatea prezenta si viitoare a entitatii economice si
deci, a performantelor sale financiare.
Principalele surse de informatii pentru analiza economico-financiara sunt12:
- dupa natura lor: informatii economico-financiare, tehnice, tehnologice, politice, sociale, juridice, etc.;
- dupa gradul de accesibilitate: informatii deschise, limitate, nchise (protejate);
- dupa provenienta: informatii interne, externe;
- din punct de vedere functional: informatie normativa, efectiva, de stare a performantelor economicofinanciare.
Cerinte fundamentale ale informatiei: utilitate, exactitate, profunzime, actualitate, valoarea informatiei,
costul informatiei.
Principalii utilizatori ai informatiilor rezultate din analiza economico-financiara sunt stakeholderii, dintre
care:
- furnizorii de capital (actionarii, investitorii, bancile);
- partenerii de afaceri (furnizorii, clientii, angajatii, sindicatele);
- statul (fiscul, guvernul, autoritatile locale);
- alti utilizatori (managementul firmei, analistii si consultantii, auditorii, publicul).
3.2. Situatiile financiare-instrumente ale analizei economico-financiare
Sursa principala a informatiilor n analiza economico-financiara o reprezinta contabilitatea. Din contabilitate
se pot utiliza fiele de cont i balanta de verificare. n urma operatiilor contabile rezulta situatiile financiare:
situatia patrimoniala (prima parte a bilantului contabil), situatia contului de profit i pierderi sau situatia
veniturilor i cheltuielilor (la organizatiile non profit) (a doua parte a bilantului contabil) i anexele la bilant
(numar salariati, datorii neexigibile, amortizarea etc.). Informatiile sunt completate cu date din alte
compartimente ale organizatiei (productie, vnzari, resurse umane etc.).
3.2.1. Bilantiul contabil
Bilantul contabil se defineste ca documentul de sinteza cel mai important, care asigura centralizarea si
generalizarea datelor agentilor economici si institutiilor publice, intr-o forma sistematica si unitara, care permite
o prezentare de ansamblu, o analiza detaliata si un control al activitatii derulate si rezultatelor obtinute la
sfarsitul fiecarei perioade de gestiune.
In conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate, Legea Contabilitatii din tara noastra stabileste
ca bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale.

12

Popescu, A. Manea, R., Barbu, M., Analiza economico-financiara. Aplicatii Excel, Ed. Universitara, Bucuresti, 2009.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
23
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Ca instrument de lucru, bilantul contabil este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate intro structura dorita sau impusa de reglementarile contabile, activele si pasivele patrimoniale.
Practica contabila a impus ca forma de baza a bilantului contabil, balanta in care activul este egal cu pasivul.
Proprietarii unei organizatii, indiferent daca sunt persoane fizice, persoane juridice, statul sau o combinatie
dintre acestea, sunt interesate de a cunoaste din timp n timp care este situatia patrimoniala, care este valoarea
organizatiei.
Situatia patrimoniala (prima parte a bilantului contabil) include activele si pasivele organizatiei. Activele
sunt elementele patrimoniale, iar pasivele sunt sursele de acoperire ale elementelor patrimoniale.
Bilantul contabil (situatia patrimoniului) poate avea prezentarea pe orizontala sau pe verticala. n multe
tari bilantul se utilizeaza n forma pe verticala. Noile reglementari, care armonizeaza contabilitatea financiara
romneasca la directivele europene si standardele internationale de contabilitate prevede forma pe verticala, mai
complexa (detaliata) sau simplificata, n functie de marimea firmei.
Bilantul arata deci patrimonial brut al organizatiei (total active din forma pe orizontala) si patrimonial net al
organizatiei (capitaluri proprii din forma pe verticala, sau total active minus total datorii din forma pe
orizontala).
Patrimoniul net reflecta valoarea contabila a organizatiei, dar nu ntotdeauna si valoarea reala.
Bilantul contabil nu reflecta valoarea curenta, pentru ca unele elemente sunt exprimate la cost istoric. Multe
elemente cu valoare financiara sunt omise din nregistrarile contabile, cum sunt: clientela, bunul renume,
valoarea angajatilor care au acumulat cunostinte si experienta si care sunt legate inseparabil de valoarea
ntreprinderii
3.2.2. Situatia veniturilor i cheltuielilor sau contul de profit si pierdere
Situatia veniturilor sau contul de profit si pierdere, cuprinde : venituri, cheltuieli si rezultatul exercitiului
(profit/ surplus sau pierdere), care se calculeaza din venituri minus cheltuieli.
n ceea ce priveste veniturile, cele din vnzarea produselor si serviciilor produse n cadrul organizatiei si din
subventii reprezinta cifra de afaceri. Alte venituri sunt: variatia stocurilor, productia imobilizata, etc. Acestea
mpreuna cu cifra de afaceri sunt venituri din exploatare.Veniturile rezulta si din activitatea financiara : dobnzi
ncasate, diferente de curs valutar etc. si se numesc venituri financiare.
Uneori, organizatia obtine venituri exceptionale sau extraordinare, cum ar fi compensatii pentru calamitati.
n ceea ce priveste cheltuielile, cel mai important aspect este acela de a delimita costul bunurilor vndute si al
serviciilor prestate de costurile operationale din cadrul cheltuielilor pentru exploatare.
Costul bunurilor vndute si al serviciilor prestate cuprinde: costurile primare ale activitatii de baza si auxiliare
si costurile indirecte de productie.
Costurile operationale sunt costurile de vnzare, costurile de administratie, alte costuri indirecte.
Apoi sunt cheltuielile financiare (dobnzile la credite, diferente de curs valutar, altele asemenea) si
cheltuielile exceptionale sau extraordinare (pierderi n urma unor calamitati, exproprieri).
3.2.3 Situatia fluxului de numerar
Aceasta situatie financiara este cea mai importanta pentru manageri, deoarece arata sanatatea financiara a
organizatiei. Prezinta sursele numerarului si iesirile de numerar. Situatia veniturilor sau contul de profit si
pierdere se bazeaza mai degraba pe intentia de a obtine sau plati bani si nu pe numerar efectiv. Aceasta
nseamna ca scopul este de a evidentia cheltuielile care genereaza veniturile n perioada de operare si nu este
obligatoriu sa egaleze numerarul generat de activitate. Veniturile si cheltuielile se nregistraza n situatia
contului de profit si pierdere, iar intrarile si iesirile de numerar, de bani, se nregistraza n situatia fluxului de
numerar. Un manager vegheza sa aiba mereu numerar. Lipsa numerarului, sau o situatie negativa a fluxului de
numerar, arata ca nu exista fonduri financiare interne disponibile pentru a mentine activele existente, pentru a
face noi investitii sau pentru a plati datoriile curente si pe termen lung.
3.2.4. Raportul anual financiar
Toate organizatiile prezinta un raport anual proprietarilor, investitorilor sau altor persoane interesate.
Situatiile financiare sunt parte din acest raport anual. Forma si continutul raportului anual difera de la tara la
tara, sau n functie de tipul si marimea organizatiei. Acestea se supun unor reguli impuse de Ministerul
Finantelor, de standarde internationale si europene, de reglementari ale unor organisme profesionale (corpul
expertilor contabili, al auditorilor, al tranzactiilor financiare pe bursa de valori etc.). In majoritatea tarilor

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
24
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
raportul anual contine 6 sectiuni: raportul managerilor, raportul auditorilor (sau cenzorilor), situatia veniturilor,
bilantul contabil, situatia fluxului de numerar si notele explicative.
n Romnia, notele explicative s-au introdus din 2001/2002, o data cu reglementarile de armonizare la
standardele europene si internationale si difera dupa marimea si tipul intreprinderii organizatiei. Acestea
detaliaza unele aspecte cu referire la principii, politici si metode contabile; provizioane; repartizarea profitului
etc.
3.2.5. Corelatii ntre situatiile financiare
Principalele corelatii dintre cele trei situatii financiare sunt prezentate n tabelul de mai jos (bilant pe
verticala):
Bilant contabil
ACTIVE CIRCULANTE
Numerar
Creante
Stocuri
Total active circulante
ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizari la valoarea neta
Total imobilizari
TOTAL ACTIVE
PASIVE
Pasive curente, din care:
Datorii comerciale curente
Alte datorii curente necomerciale

Sursa datelor
Soldul situatiei fluxului de numerar
calcul NFR

Planul si calculul amortizarii

calcul NFR
calcul : salarii, datorii la bugete, datorii
catre actionari/asociati etc.

Total pasive curente


Pasive pe termen lung, din care :
Datorii pe termen lung (mprumuturi, leasing,
etc)
Capital
Rezerve
Profit
Total capital propriu

Fluxul de numerar si planul de investitii


Bilantul anterior +/- creteri/reduceri
capital
Repartizarea profitului
Contul de profit i pierdere

de

TOTAL PASIVE

3.3. Analiza diagnostic economico-financiara


3.3.1. Analiza diagnostic. Generalitati
Cu denumirea de diagnostic definim aprecierea facuta asupra unei firme sau a unei activitati a acesteia, pe
baza informatiilor cantitative obtinute prin analiza economica.
Analiza diagnostic urmareste determinarea starii generale a ntreprinderii care este supusa evaluarii, lund
n considerare mediul dinamic n care aceasta si desfasoara activitatea, factorii perturbatori interni si externi si
oportunitatile ce pot fi oferite. Analiza diagnostic poate avea diferite grade de detaliere si se poate referi la
perioade diferite de timp (termen scurt, mediu sau lung).
Analiza diagnostic se realizeaza prin urmatoarele tehnici si procedee, care se combina ntre ele functie de
specificul sarcinilor si de strategia evaluatorului:
1) vizite n ntreprindere si examinare vizuala: vizita generala si vizite pe domenii de activitate
Vizitarea ntreprinderii urmareste stabilirea climatului general, a starii activelor fixe, a amplasamentelor si
disponibilitatilor de spatiu, a starii altor mijloace materiale si a resurselor umane. Evaluatorul va avea n vedere:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
25
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
fluxurile tehnologice, stocurile existente, produsele si gradul lor de complexitate, diferentierea subunitatilor,
documentele primare utilizate n fabricatie, modul de lucru al personalului.
2) studierea documentelor puse la dispozitia evaluatorului de catre conducerea administrativa a
ntreprinderii
Analiza documentelor puse la dispozitie are ca scop formarea unei imagini generale asupra ntreprinderii
sustinuta de documente si compararea indicatorilor n evolutie sau cu indicatori ai altor ntreprinderi.
3) Masuratori pe teren
Masuratorile au ca scop stabilirea corecta a spatiilor destinate diverselor activitati n vederea utilizarii
acestor marimi n calculele ulterioare.
4) Interviu cu factorii de decizie si alti factori de executie
Interviurile au ca scop cunoasterea factorilor de raspundere din ntreprindere si a opiniilor acestora despre
ntreprindere, cunoasterea activitatii fiecarei functiuni, primirea opiniilor si culegerea detaliilor asupra
functiunilor si relatiilor dintre functiuni n trecut, prezent si viitor.
Structura generica a interviului pe functiuni este:
- definirea misiunii si rolului acesteia
- organizarea functiunii
- resurse umane si tendinta pe termen scurt
- resurse materiale si tendinta pe termen scurt
- sistemul de relatii cu alte functiuni
- elemente specifice functiunii
5) Utilizarea chestionarelor scrise
Chestionarele au ca scop detalierea cu date si opinii a unor aspecte aflate n discutie n cadrul interviului.
Chestionarele sunt ntrebari grupate pe domenii de activitate pregatite de evaluator care se pun la dispozitia
persoanelor cheie din ntreprindere si care dupa completare sunt colectate si studiate de catre evaluator.
6) Utilizarea fiselor de constatare a evaluatorului
Aceste fise au rolul de a sintetiza informatiile si datele culese de evaluator si formeaza baza redactarii
raportului de evaluare la capitolul Analiza diagnostic. Fisele au referinte stabilite prin planul general si
indicative pe evaluatori.
7) Utilizarea instrumentelor de diagnostic
Aceste instrumente, dintre care cel mai cunoscut este grila de evaluare, asigura formarea unei opinii
generale prin facilitarea observarii rapide a punctelor tari si slabe, evita omisiunile si cuantifica informatiile.
n realizarea acestei etape echipa de evaluatori va solicita conducerii administrative a ntreprinderii punerea
la dispozitie a urmatoarelor categorii de documente :
a) documente juridice:
- contractul si statutul de societate, actul de nfiintare, acte aditionale, alte documente de stabilire a
identitatii ntreprinderii;
- contractele comerciale de aprovizionare si vnzari, contracte de asociere n participatiune;
- contracte de nchiriere, locatie de gestiune si concesionare, contracte de societate (participari la alte
societati);
- contractul colectiv de munca, contractul de management;
- litigiile pe rol;
- contractele de credit bancar si de leasing;
- titluri de proprietate, extrase de carte funciara.
b) documente tehnico- administrative:
- planuri de situatie, amplasament;
- planuri ale fluxurilor tehnologice;
- planuri de operatii tehnologice si de control a calitatii;
- organigrama si statul de functiuni.
c) documente financiar- contabile:
- bilanturile contabile, contul de profit si pierderi, alte anexe la bilantul contabil, contul de numerar si
balantele de verificare;
- raportul administratorilor si raportul comisiei de cenzori;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
26
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- bugetul de venituri si cheltuieli;
- procesele-verbale de control financiar;
- rapoartele de audit financiar;
- listele cu inventarul activelor corporale, reevaluarile efectuate si amortizarea scriptica la data
respectiva;
- listele cu obiectele de inventar, animale, plantatii, stocuri;
- listele cu clientii debitori, vechimea debitelor;
- listele cu furnizorii creditori si vechimea creditelor;
- listele cu alti creditori.
Analiza diagnostic ncepe cu studiul trecutului care ajuta la ntelegera prezentului si va conduce la
detectarea unui viitor diferit de prezent13.
Una din metodele utilizate pentru efectuarea diagnosticului unei firme consta n a aprecia
modalitatile de manifestare a functiilor acesteia si a stabili :
- concluziile favorabile (oportunitati oferite de mediul economic nconjurator, precum si
atuurile punctele forte ale firmei, si, mai ales, potentialul de dezvoltare a acesteia);
- concluziile nefavorabile (riscuri sau pericole datorate aceluiasi mediu, deficientele punctele slabe ale
firmei).
Functiile firmei care formeaza obiectul diagnosticului sunt :
functia juridica patrimoniala, functie care asigura cadrul legal al activitatii (diagnostic
juridic);
functia de productie (diagnosticul productiei efectueaza analiza portofoliului de
produse/servicii si formuleaza ntrebari legate de tipurile de produse (activitati), ponderea lor, ritmul de
nnoire, caracteristicile productiei (prestatiei), controlul proceselor, organizarea controlului de calitate
etc.;
functia comerciala (diagnostic comercial) are menirea de a gasi solutii la probleme care se refera la:
- care sunt principalii/potentialii clienti/furnizori?
- cum si onoreaza obligatiile fiecare?
- care sunt preturile si tendinta lor n perspectiva?
- care din materialele(marfurile) necesare sunt deficitare sau vor avea un astfel
- de caracter?
- care este situatia stocurilor si ce politica trebuie adoptata?
- si ntrebarile pot continua (privind piata, clientii, concurenta functia de personal (diagnosticul
personalului) formuleaza ntrebari legate de: structura personalului (pe categorii de vrsta, sex,
pregatire), probleme sociale, gestionarea fortei de munca etc.
functia economica (diagnostic financiar contabil) - face obiectul expres al analizei financiare, realizata
pe baza bilantului si a contului de profit si pierdere.
Acest diagnostic pune n evidenta: situatia patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichiditatii si
solvabilitatii firmei, eficienta proceselor prin analiza rezultatelor (analiza veniturilor, a cheltuielilor, a cifrei de
afaceri, a rentabilitatii), precum si oportunitatile si pericolele financiare ale medilui ambiant.
Sursa principala a informatiilor privind modul n care se realizeaza obiectivele firmei, cuprinse n scenarii
si programe, este evidenta economica si financiar-contabila.
Subsistemul financiar-contabil trebuie sa
alimenteze factorii de decizie cu informatii furnizate oportun si operativ, sa semnaleze factorii si cauzele care
genereaza perturbatii n buna desfasurare a activitatilor. Totodata, compartimentele administrative trebuie sa
asigure cadrul necesar gestionarii resurselor si a fondurilor n concordanta cu normele legale.
Punctele forte si punctele slabe determinate din analiza diagnostic sunt completate cu oportunitati si riscuri
ale ntreprinderii care rezulta din analiza mediului extern si a corelatiei mediu extern-mediu intern.
Pentru analiza mediului extern poate fi utilizata analiza STEEP, a facorilor sociali, tehnici-tehnologici.
economici, de mediu sau ecologici si politici.

13

Toma, M., Chivulescu, M. (1994) Ghid pentru diagnostic i evaluare a ntreprinderii, CECCAR, Editura ROMFEL,
p.103.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
27
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Pentru evidentierea relatiei dintre mediul extern si mediul intern si prezentarea concluziilor analizei se
utilizeaza modelul SWOT care permite prezentarea concluziilor analizei diagnostic n patru cadrane: puncte
forte, puncte slabe, oportunitati si amenintari.
Analiza diagnostic este necesara n evaluarea ntreprinderii deoarece ajuta la stabilirea lanturilor de cauzalitate
pentru explicarea disfunctionalitatilor si prezinta baza tendintelor anticiparii evolutiilor viitoare ale fenomenelor
economice, necesare n elaborarea previziunilor.
3.3.2.
Analiza diagnostic economico-financiara
Diagnosticul financiar are ca scop examinarea si estimarea starii de sanatate financiara privind cresterea
activitatii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare 14 ale ntreprinderii.
Pe baza situatiilor financiare, se analizeaza:
structura capitalului;
evolutia activelor si pasivelor si structura acestora: ponderea activelor circulante n total active, ponderea
stocurilor n total active, ponderea creantelor n total active, ponderea datoriilor n total pasive etc.
evolutia veniturilor si cheltuielilor si structura acestora: ponderea veniturilor din vnzari n total venituri,
ponderea cheltuielilor salariale n total cheltuieli, ponderea cheltuielilor materiale n total cheltuieli etc.
evolutia fondului de rulment si a necesarului de fond de rulment; echilibrul financiar;
evolutia ratelor financiare si semnificatia acestora: lichiditatea, solvabilitatea, gradul de ndatorare;
indicatori financiari: valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii, rezultatul curent al exercitiului,
rezultatul brut si net, capacitatea de autofinantare.
Analiza n dinamica a ratelor financiare si a indicatorilor financiari pune n evidenta orientarea strategica a
managementului ntreprinderii si performantele ntreprinderii.
Modul de calcul al ratelor financiare si indicatorilor financiari se studiaza la disciplinele Management
financiar si Analiza economico-financiara.
Se evidentiaza punctele forte si punctele slabe ale managementului si ale organizatiei din punct de vedere
financiar.
Exemple:
Puncte forte: lichiditate buna, viteza normala de rotatie a stocurilor, evolutia ascendenta a profitului brut si net
Puncte slabe: fondul de rulment negativ.
Concluzii
Calitatea informatiei reprezinta fundamentul analizei economico-financiare.
Sursa informatiei n analiza economico-financiara o constituie contabilitatea.
Situatiile financiare sunt instrumente financiar-contabile care ofera managererilor si altor organisme
interesate o imagine cu privire la starea financiara a organizatiei.
Bilantul rezuma pozitia organizatiei la sfrsitul anului financiar si reflecta valoarea contabila a
patrimoniului.
Situatia veniturilor rezuma activitatea organizatiei si se axeaza pe venituri, cheltuieli si profit sau
surplus si pierdere.
Situatia fluxului de numerar reflecta sursele financiare n numerar si utilizarile n cursul anului.
Anual se intocmeste un raport care contine si situatiile financiare.
Analiza diagnostic urmareste determinarea starii generale a ntreprinderii care este supusa evaluarii,
lund n considerare mediul dinamic n care aceasta si desfasoara activitatea, factorii perturbatori
interni si externi si oportunitatile ce pot fi oferite.
Analiza diagnostic poate avea diferite grade de detaliere si se poate referi la perioade diferite de
timp (termen scurt, mediu sau lung).
Analiza diagnostic vizeaza: diagnosticul juridic, diagnosticul comercial, diagnosticul tehnic,
tehnologic si de productie, diagnosticul managementului si al resurselor umane si diagnosticul
financiar.
14

Cartea expertului evaluator (2003) Editura CECCAR, Bucureti, p.92.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
28
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Diagnosticul financiar are ca scop examinarea si estimarea starii de sanatate financiara privind
cresterea activitatii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare ale ntreprinderii.
Notiuni cheie: informatia, situatia patrimoniala, contul de profit i pierdere, situatia fluxului de numerar, balanta de
verificare contabila, analiza diagnostic. Analiza diagnostic economico-financiara
ntrebari de evaluare
1. Care este sursa principala de informatii n analiza economico-financiara?
2. Cum se grupeaza principalele surse de informatii pentru analiza economico-financiara?
3. Care sunt cerintele fundamentale ale informatiei?
4. Care sunt principalii utilizatori ai informatiilor rezultate din analiza economico-financiara?
5. Ce reflecta bilantul contabil?
6. Ce rezuma contul de profit i pierdere?
7. Ce reflecta situatia fluxului de numerar ?
8. Care sunt corelatiile principale existente ntre situatiile financiare?
9. Ce este analiza diagnostic ? n ce consta ? De ce este necesara ?
10. Care sunt principalele domenii de analiza n diagnostic?
11. Care sunt prinipalele rate financiare care sunt analizate n cadrul dignosticului financiar ?
12. Ce concluzii trageti din studierea cazului prezentat ?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

29

4.
ANALIZA ECONOMICA FUNCTIONALA
Obiective:
ntelegerea modului de abordare a analizei functionale
ntelegerea necesitatii de retratare a bilantului contabil
ntelegerea modului de realizare a bilantului economic
ntelegerea modului de realizare a bilantului financiar
ntelegerea modului de realizare a bilantului functional

Introducere
Analiza functionala implica, pe de o parte, o noua conceptie a ntreprinderii, iar pe de alta parte un nou
continut pentru analiza financiara. Analiza functionala se bazeaza pe retratarea bilantului contabil, rezultnd
bilantul economic, bilantul financiar si bilantul functional.
Analiza functionala a bilantului permite ntelegerea functionarii ntreprinderii, care da o utilizare resurselor.
4.1. Analiza functionala. Definitie. Abordare
Analiza functionala presupune o grupare prealabila a diferitelor operatii realizate de ntreprindere n raport
cu natura, destinatia sau functia lor, de unde si originea expresiei "analiza functionala".
Conceptia functionala defineste intreprinderea ca o entitate economica si financiara asigurand, in raport cu
dezvoltarea sa, anumite functii, cum ar fi: functia de productie; functia de investire si dezinvestire, precum si
functia de finantare. Se considera, prin urmare, trei cicluri:
ciclul de investitii cuprinde ansamblul de decizii privind achizitionarea de active fixe corporale
sau financiare, finantarea acestor investitii trebuind sa se realizeze din surse stabile
ciclul de exploatare presupune derularea unor operatiuni specifice de aprovizionare, productie,
stocare, vanzare, in urma carora se degaja atat un flux material (de produse, lucrari sau servicii), cat si un
flux financiar (de incasari si plati)
ciclul de finantare cuprinde operatiunile derulate intre intreprindere si proprietarii de capital
(actionari si creditori) si permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichiditati de intrare si de iesire
degajat de ciclul de exploatare.
Legatura dintre cele trei cicluri de operatiuni se evidentiaza n tabel 4.1.
Tabel 4.1 Legatura dintre ciclurile de operatiuni
Activ (Utilizari)
Active
aciclice
stabile

Pasiv (Surse)

Ciclul
investitii

de

Active ciclice

Ciclul
exploatare

de

Trezorerie de
activ

Disponibilitati
proprii

sau

Surse
aciclice
stabile

sau

Ciclul de
finantare

Surse ciclice

Ciclul de
finantare

Trezorerie de
pasiv

Credite de
pasiv

In centrul analizei functionale se situeaza ciclul de productie sau de exploatare cu cele patru faze
principale si anume: achizitionarea si stocajul materiei prime; fabricarea; stocajul produselor finite si
comercializarea; incasarile din vanzari. Structura ciclului de productie - exploatare se prezinta in tabel 4.2.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
Tabel 4.2. Structura ciclului de exploatare
Verigi/
Fluxuri si stocuri
Stoc de produse finite
Stoc de produse n curs
Stoc de materii prime si
materiale
Fluxuri reale si stocuri
fizice
Creante
Credit furnizori

Aprovizionare

Fabricatie

Flux de intrare
materii prime

Procese
Materiale
Energie

Cumparari

Procese
Materiale
Energie
Forta de munca

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

Comercializar
e
Servicii
comerciale

Clienti/
Beneficieri
Livrare produse
finite

Vnzari

Incasari/
plati

30

Fluxuri monetare si stocuri


financiare

In faza de aprovizionare se constituie un stoc fizic de materii prime. Fluxurile reale de materii prime pot
angaja, in contrapartida, fluxuri monetare imediate, in cazul platilor in numerar, sau decalaje, in cazul
cumpararilor pe credit. Decalajul da nastere unui stoc financiar (datorii catre furnizorii de exploatare), calificat
drept o "rezerva de credit", iar durata sa de disponibilitate constituie o sursa de finantare, atata timp cat plata
datoriilor nu este efectuata.
In faza de fabricatie, stocurile reale de materii prime alimenteaza stocurile de productie in curs de
fabricatie, care se transforma in produse finite. Dar productia antreneaza si alte fluxuri reale de munca, furnituri,
energie etc., evaluate in unitati monetare ce se adauga costului materiilor prime. Aceste "costuri adaugate"
genereaza fluxuri monetare de contrapartida imediata sau decalaje. Daca durata creditului furnizor depaseste
durata stocajului materiilor prime, faza de fabricatie poate fi partial finantata prin credit - furnizor.
Trebuie mentionat ca fluxul de amortizare, care, de asemenea, face parte din "costurile adaugate", fiind doar
un consum economic, nu provoaca nici o iesire de fonduri, deci nici un flux monetar. La sfarsitul procesului de
productie se constata un flux de produse finite, al carui cuantum este reprezentat de ansamblul costurilor
angajate in fabricatie.
In faza de comercializare, intreprinderea trebuie sa finanteze stocajul de produse finite, angajand si
cheltuieli de comercializare pana la vanzarea acestora. Fluxurile de trezorerie isi au originea in stocurile de
produse finite destinate comercializarii. Daca vanzarile se fac cu numerar, fluxurile reale de iesire sunt
compensate imediat printr-un flux monetar de intrare. Daca vanzarea se face pe credit, decalajul fluxurilor
monetare da nastere unui stoc financiar sub forma creantelor asupra clientilor. Acest stoc financiar poate fi
considerat o "rezerva de credit" si durata sa de indisponibilitate creeaza o nevoie de finantare pana in momentul
incasarii creantei. Stingerea creantelor reprezinta momentul trecerii catre ultima faza a ciclului de exploatare.
In faza de incasare a creditelor-clienti, banca poate facilita finantarea creditului clienti, mobilizand sau
rascumparand creantele asupra clientilor. Fiecare stadiu al ciclului de exploatare este, de fapt, veriga unui lant
functional propriu intregii organizari a intreprinderii. Cu toate acestea, in functie de natura activitatii sale
economice, una sau doua verigi ale acestui lant functional pot lipsi (cazul intreprinderilor de comert si service).
4.2. Bilantul economic si bilantul financiar
Din punctul de vedere al analizei financiare, bilantul contabil constituie documentul de sinteza cu ajutorul
caruia se prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, adica bunurile economice, drepturile si
obligatiile reflectate in activul, respectiv pasivul bilantului.
Pe baza bilantului contabil prin ajustari realizate n urma procesului de evaluare/ reevaluare rezulta bilantul
economic.
Bilantul economic se utilizeaza la evaluarea/ reevaluarea ntreprinderii. Bilantul economic se ntocmeste
dupa anumite reguli si principii referitoare la evaluare. Acesta cuprinde patrimoniul exprimat in valori
economice, precum si un rezultat financiar determinat tinand cont de conditiile normale de piata si nu de
politicile interne ale intreprinderii.Continutul bilantului economic este prezentat n tabelul 4.3.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
Tabel 4.3 Bilantul economic
Activ
Imobilizari
Stocuri
Creante
Disponibilitati banesti

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017
Sume

Pasiv
Capital social
Rezerve
Profit nerepartizat
Diferenta din reevaluare

31

Sume

Furnizori - creditori
Alti creditori
Datorii la banci
Total pasiv

Total Activ

In analiza financiara, se folosesc datele din bilantul financiar. Bilantul financiar se construieste in valori
nete, reflectand o imagine statica a patrimoniului. Aceasta imagine este mult mai reala dect in cazul bilantului
contabil. Continutul bilantului financiar este prezentat n tabelul 4.4.
Tabel 4.4. Bilantul financiar pe baza bilantului economic
Activ
Imobilizari
Stocuri + Creante
Disponibil la banci
Total

Sume

Pasiv
Capitaluri permanente
Obligatii nefinanciare
Obligatii financiare
Total

Sume

Bilantul financiar - este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilantul contabil, a celor trei mari
mase financiare ale intreprinderii:
fondul de rulment net global;
necesarul de fond de rulment;
trezoreria intreprinderii.
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre durata unei operatii de finantat si durata
mijloacelor de finantare corespunzatoare, bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale ale
finantarii, respectiv nevoile permanente vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din capitalurile
proprii, in timp ce nevoile temporare vor fi in mod normal, finantate din resurse temporare. Nerespectarea
regulilor de finantare va determina o situatie de dezechilibru financiar.
Partea de sus a bilantului reflecta echilibru financiar pe termen lung, iar partea de jos echilibrul financiar pe
termen scurt.
FR = Capital permanent Imobilizari
NFR = Creante + Socuri Obligatii nefinanciare
TN = Disponibil Obligatii financiare
Scopul bilantului financiar este inventarierea averii si angajamentelor intreprinderii si ordonarea lor pe
termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.
Utilitatea bilantului financiar poate fi privita din mai multe perspective:
din perspectiva celor carora li se adreseaza:
- actionari care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului lor, evolutia marimii acestuia,
durata de lichidare a acestuia in eventualitatea unei recuperari de capitaluri;
- creditori care doresc sa cunoasca valoarea patrimoniului intreprinderii ce reprezinta
garantia realizarii drepturilor lor;
din perspectiva modului in care satisface cerintele si obiectivele analizei financiare ordonarea
bilantului pe termene raspunde mai bine:
- analizei structurii financiare;
- analizei echilibrului finaciar;
- analizei randamentului financiar;
- analizei riscurilor;
- analizei bonitatii financiare;
- valorii patrimoniale a intreprinderii.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
32
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Pentru construirea bilantului financiar se folosesc urmatoarele criterii:
pentru activ se urmareste eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi transformate in
lichiditati si regruparea elementelor ramase in functie de gradul real de lichiditate al acestora
pentru pasiv se urmareste regruparea elementelor in functie de gradul real de exigibilitate al
acestora.
Bilantul financiar se construieste in urmatoarele etape:
A. retratarea elementelor din bilantul contabil
B. regruparea elementelor corectate functie de gradul de lichiditate sau exigibilitate real.
A. Operatiunea de retratare a elementelor din bilantul contabil vizeaza atat elementele de activ, cat si pe
cele de pasiv.
Principalele operatiuni de retratare sunt:
1. eliminarea activelor fictive, acestea neputand fi transformate in numerar (tabel 4.5).
Tabel nr. 4.5 Corectii asupra bilantului contabil, eliminarea activelor fictive
Nr.
crt.
1.
2.

3.
4.
5.

6.

Denumirea
elementului
de activ
Cheltuieli de constituire si
cercetare - dezvoltare
Decontari cu asociatii priv.
capitalul:
- soldul debitor
- soldul creditor
Cheltuieli inregistrate in
avans
Decontari din operatiuni in
curs de clarificare
Diferente de conversie activ

Primele de rambursare a
obligatiunilor

Corectia asupra activului

Se elimina din activ

Corectia
pasivului

asupra

Se elimina din activ


Se elimina din activ

Se diminueaza cu aceeasi
suma capitalul propriu
Se reduce capitalul social
Se majoreaza capitalul social

Se elimina din activ

Se reduce capitalul propriu

Se elimina din activ

Se reduce capitalul propriu

Se elimina din activ

Se deduc din provizioanele


constituite in acest sens sau
din capitalul propriu
Se deduc din datoriile pe
termen mediu si lung

Se elimina din activ

2. majorarea capitalurilor proprii cu diferentele de conversie pasiv, care in momentul constructiei


bilantului financiar sunt considerate rezultat favorabil
3. includerea veniturilor inregistrate in avans la capitaluri proprii, deoarece privite static aceste
venituri pot fi asimilate rezultatului exercitiului
4. reclasificarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli prin trecerea lor la Datorii in situatii
foarte clare, astfel:
provizioanele pentru cheltuieli sunt trecute la datorii atunci cand:
- au un scop si o valoare bine precizate
- exista o mare probabilitate de utilizare a lor
- cheltuiala pe care o acopera provizioanele este depistata inainte de incheierea
exercitiului financiar
provizioanele pentru riscuri sunt trecute la datorii in situatia in care sunt destinate acoperirii
riscurilor identificate ca inevitabile pentru activitatea intreprinderii.
5. reducerea capitalului propriu cu valoarea dividendelor ce revin actionarilor din profitul net
nerepartizat si majorarea datoriilor mai mici de un an
6. reducere a capitalurilor proprii cu datoria fiscala generata de reintegrarea provizioanelor
reglementate si a subventiilor pentru investitii virate in contul de rezultate.
B. Prin regruparea elementelor se urmareste pozitionarea elementelor de activ si pasiv la un nivel care
sa reflecte gradul real de lichiditate si exigibilitate al acestora:
pentru activ:
- activele imobilizate cu durata de realizare mai mare de un an (inclusiv creantele cu durata de
incasare mai mare de un an)

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
33
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- activele circulante cu durata de realizare mai mica de un an (inclusiv imobilizarile financiare
mai mici de un an)
pentru pasiv:
- capitaluri proprii (inclusiv diferente de conversie pasiv si provizioane pentru riscuri si cheltuieli)
- datorii pe termen mediu si lung (inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli si venituri
inregistrate in avans cu o durata mai mare de un an)
- datorii pe termen scurt inclusiv provizioane pentru riscuri si cheltuieli).
4.3. Bilantul functional
Bilantul functional ofera o imagine dinamica a patrimoniului intreprinderii, spre deosebire de cel financiar
care ofera o imagine statica ce caracterizeaza strict momentul in care este intocmit. Cu ajutorul bilantului
functional se pot identifica ciclurile de operatiuni pe care le deruleaza intreprinderea, facand posibila intelegerea
rolului pe care il are fiecare ciclu functional in derularea activitatilor lucrative.
n cadrul concepiei funcionale cu privire la bilan, utilizarile i resursele acestuia sunt grupate n stocuri de
utilizari i stocuri de resurse.
Bilanul funcional sta la baza echilibrului financiar i a soliditaii structurale a ntreprinderii.
Din punct de vedere structural, resursele respective nevoile (utilizarile) cuprind:
resurse
- stabile (durabile peste un an);
- datorii ale ciclului de exploatare (pasiv circulant pe termen scurt, sub un an);
utilizari (nevoi):
- active stabile (durabile, investiii peste un an);
- active circulante (bunuri i creane legate de ciclul de exploatare, sub un an).
Se evideniaza astfel doua categorii de utilizari n activ (una independenta de ciclul de exploatare, iar cealalta
legata direct de acesta) i doua categoriide resurse n pasiv (una fara legatura cu exploatarea, iar cealalta
generata de aceasta).
Continutul bilantului functional se prezinta n tabelul 4.6
Tabel 4.6 Bilantul functional pe baza bilantului economic
Activ
Sume
Pasiv
Imobilizari
Capitaluri proprii
Stocuri + Creante
nefinanciare
Sume la banci
Total

Datorii

Sume

Obligatii financiare

Total

Bilantul functional ofera o imagine asupra modului de functionare economica a intreprinderii, punand in
evidenta resursele si utilizarile corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare.
Functia de investitii sta la baza strategiei de reinnoire, mai mult sau mai putin rapida a echipamentelor cat a
optiunilor de oportunitate a dezvoltarii, intre investitiile productive si participatiile financiare.
Functia de investitii: imobilizari
Functia de finantare sta la baza strategiei optime de finantare a intreprinderii, motivata de cresterea valorii
acesteia prin reducerea costului mediu ponderat al capitalurilor.
Functia de finantare: Capitaluri proprii + Datorii financiare
Functiei de exploatare ii corespund fluxurile de aprovizionare productie si vanzari generatoare de stocuri
reale si financiare, care se reinnoiesc cu o anumite regularitate.
Functia de exploatare: Stocuri + Creante Datorii nefinanciare
Corelaia dintre active i stocurile de utilizari i ntre pasive i stocurile de resurse este urmatoarea:
imobilizarile necorporale, corporale i financiare sunt utilizari stabile;
activele circulante ale exploatarii (stocuri, clieni, alte creane) reprezinta utilizari sau nevoi temporare de
exploatare;
activele circulante care nu aparin exploatarii sunt utilizari temporare n afara exploatarii;
activele circulante foarte lichide (titluri de plasament) i trezoreria sunt utilizari temporare ce aparin
trezoreriei;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
34
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu i lung precum i provizioanele pentru riscurii cheltuieli sunt
resurse stabile;
pasivele circulante ale exploatarii (datorii faa de furnizori, datorii sociale i alte datorii), reprezinta resurse
temporare de exploatare
Caracteristicile bilantului functional sunt:
permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleaca de la premisa de continuitate a activitatii, iar
elementele de activ si pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbari pe parcursul
evolutiei financiar-patrimoniale a intreprinderii;
face posibila identificarea nevoilor de finantare pe care le are intreprinderea si, in acelasi timp, a
surselor de finantare disponibile;
se construieste in valori brute;
prezinta patrimoniul pe cicluri de operatiuni.
Principiul de baza al bilantului functional consta in utilizarea valorii de origine a elementelor care il
compun.
Etapele de realizare a bilantului functional:
A. Tratarea posturilor din bilantul contabil si din afara lui.
B. Ordonarea posturilor de activ si de pasiv pe cicluri de operatiuni.
A. Pentru tratarea posturilor din bilantul contabil se parcurg urmatorii pasi:
- inregistrarea elementelor de activ la valoarea bruta pentru a reconstitui investitia initiala care s-a
facut in momentul achizitionarii lor;
- nu se mai utilizeaza conceptul de nonvaloare sau de activ fictiv, patrimoniul fiind privit in mod
dinamic;
- mijloacele fixe detinute in leasing se asimileaza activelor imobilizate, sporind nivelul acestora cu
valoarea de contractare, iar in contrapartida pentru pasiv se majoreaza imprumuturile pe termen mediu si
lung cu partea ramasa de achitat si capitalul propriu cu partea achitata (amortizata);
- partea de cheltuieli inregistrate in avans care privesc mai multe exercitii viitoare (cheltuieli cu
reparatiile capitale) sunt asimilate investitiile si majoreaza valoarea activelor imobilizate, iar cheltuielile
inregistrate in avans care sunt aferente strict exercitiului viitor se asimileaza creantelor;
- primele de rambursare a obligatiunilor se elimina din activ, iar in contrapartida pentru pasiv se
diminueaza imprumuturile pe termen mediu si lung;
- diferentele de conversie activ si pasiv nu se mai inregistreaza ca atare, iar pentru revenirea la
valoarea de origine se procedeaza astfel: cu valoarea diferentelor de conversie activ se majoreaza creantele
sau se diminueaza obligatiile, respectiv cu valoarea diferentelor de conversie pasiv se diminueaza creantele
sau se majoreaza obligatiile;
- titlurile de plasament sunt asimilate creantelor, fiind excluse din trezoreria de activ datorita gradului
diferentiat al lichiditatii acestora;
- veniturile inregistrate in avans sunt asimilate datoriilor de exploatare, deoarece, din perspectiva
continuitatii activitatii, in contul acestora intreprinderea trebuie sa ofere ceva (bunuri, lucrari, servicii).
B. Ordonarea posturilor de activ si pasiv pe cicluri de operatiuni
Continutul detaliat al bilantului functional se prezinta n tabel 4.7.
Tabel 4.7. Continutul detaliat al bilantului functional
I.

II.

ACTIV FUNCTIONAL
Active stabile (imobilizate)
Imobilizari necorporale
= imobilizarile necorporale la care se adauga amortizarea aferenta lor
Imobilizari corporale
=imobilizarile corporale la care se adauga amortizarea aferenta lor
Imobilizari financiare
= imobilizari financiare la care se adauga creantele cu durata de peste 1 an
Active ciclice (realizabile)
Stocuri (din exploatare)

Sume

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

35

Creante(din exploatare)
= creante la care se scad creantele cu durata de peste 1 an si se adauga cheltuielile
in avans
III.

I.

II

III.

Creante inafara exploatarii


Trezoreria de active (pozitiva)
Disponibilitati
PASIV FUNCTIONAL
Surse stabile (aciclice)
Capitaluri proprii=
+ capital social subscris si nevarsat + capital social varsat + reserve
+ provizioane- realizabile peste un an
Datorii pe termen mediu si lung
Surse ciclice
Datorii pe termen scurt=
=Datorii pe termen scurt la care se adauga veniturile in avans
Trezoreria de pasiv (negativa)
-reprezinta imprumuturi financiare sub 1 an

Bilantul functional permite:


ntelegerea functionarii ntreprinderii prin intermediul analizei modului de utilizare a resurselor
financiare de care aceasta dispune. Se poate detecta, astfel inca din faza incipienta, riscul de
faliment, plecand de la politica de finantare a firmei.
Aprecierea politicii financiare pe baza bilantului
Studiul bilantului va da posibilitatea identificarii si analizei resurselor financiare si a utilizarii lor in functie
de ciclul de activitate (investitii, exploatare si finantare).
In cadrul acestui proces, se recomanda sa se aiba n vedere ca:
a. imobilizarile brute sunt aferente activitatii de investitii;
b. nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFR) reprezinta nevoia de finantare generata de
activitatea de baza a firmei, adica de exploatare (ciclul aprovizionare - productie - desfacere):
NFR = stocuri + creante din exploatare - datorii din exploatare
c. firma poate fi finantata prin fonduri proprii atrase (marire de capital social), fonduri proprii interne
rezultate din activitatea firmei (cash flow pozitiv) si datorii financiare (imprumuturi pe termen mediu si
lung).
Utilizarile resurselor financiare includ imobilizarile la valoarea lor bruta de achizitie si inregistrare. In
consecinta, amortizarile si provizioanele figureaza la resurse si formeaza impreuna cu rezultatele trecute la
rezerve fondurile proprii interne.
Aprecierea situatiei la un moment dat a desfasurarii activitatii economice. Elementele bilantului
reprezinta lichiditati imobilizate in diferite cicluri ale activitatii de exploatare. In acest context,
resursele financiare si utilizarile care s-au dat acestora nu sunt inregistrate la valoarea lor de piata,
pentru ca rezulta din agregarea unor fluxuri ale caror valori nu sunt omogene.
De exemplu, investitiile corespund imobilizarilor achizitionate pe un interval de mai multi ani.
Aprecierea la un moment dat a structurii resurselor financiare si utilizarilor si a structurii in care
activelor economice le corespund resurse financiare. Diagnosticul riscului de faliment rezulta din
interpretarea acestei relatii.
Concluzii
Bilantul economic cuprinde patrimoniul exprimat in valori economice, precum si un rezultat financiar
determinat tinand cont de conditiile normale de piata si nu de politicile interne ale intreprinderii.
Bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale ale finantarii, respectiv nevoile permanente
vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din capitalurile proprii, in timp ce nevoile
temporare vor fi in mod normal, finantate din resurse temporare. Nerespectarea regulilor de finantare va
determina o situatie de dezechilibru financiar.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
36
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Bilantul functional ofera o imagine asupra modului de functionare economica a intreprinderii, punand
in evidenta resursele si utilizarile corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare.
Functia de investitii sta la baza strategiei de reinnoire, mai mult sau mai putin rapida a echipamentelor
cat a optiunilor de oportunitate a dezvoltarii, intre investitiile productive si participatiile financiare.
Functia de finantare sta la baza strategiei optime de finantare a intreprinderii, motivata de cresterea
valorii acesteia prin reducerea costului mediu ponderat al capitalurilor.
Functiei de exploatare ii corespund fluxurile de aprovizionare productie si vanzari generatoare de
stocuri reale si financiare, care se reinnoiesc cu o anumite regularitate.
Notiuni cheie: bilant contabil, retratarea bilantului, bilant economic, bilant financiar, bilant functional
ntrebari de autoevaluare
Care sunt ciclurile care sunt abordate n conceptia functionala?
Care sunt criteriile care stau la baza bilantului financiar?
Care sunt etapele de construire a bilantului financiar?
Care sunt activele fictive care se elimina n bilantul financiar?
Ce deosebire exista ntre bilantul contbil si bilantul economic?
Ce deosebire exista ntre bilantul financiar si bilantul functional?
Care sunt resursele din bilantul functional?
Care sunt utilizarile din bilantul functional?
Care sunt caracteristicile bilantului functional?
Care sunt etapele de realizare a bilantului functional?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

37

5.
ANALIZA PATRIMONIULUI. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Obiective
Intelegerea modului de analiza a patrimoniului si a echilibrului financiar per baza bilantului
Insusirea modului de analiza a structurii patrimoniale
Intelegera modului de finantare a patrimoniului
Insusirea modului de analiza a echilibrului financiar
Insusirea modului de calcul si analiza a ratelor financiare patrimoniale

Introducere
Analiza patrimoniului si a echilibrului financiar se bazeaza pe bilantul contabil si a bilantului financiar. O
concepie a bilanului este cea legata de starea patrimoniala, in conformitate cu care bilanul este un inventar al
averii agentului economic. Patrimoniul este in esena ansamblul drepturilor i obligaiilor - cu substana
economica - ale unei societai comerciale, precum i ale oeicarui subiect de drept privat. Avnd un activ i un
pasiv, patrimoniul este supus tuturor operaiunilor la care participa subiectul caruia ii aparine, indeplinindu-i
obligaiile i exercitndu-i drepturile. Prin definirea noiunii de patrimoniu se creeaza o premisa a formularii
principalelor probleme ale analizei acestuia.
5.1. Analiza patrimoniului
5.1.1. Analiza situaiei generale a patrimoniului pe baza structurii activului i pasivului bilanului
Analiza structurii patrimoniale are ca obiect dinamica acestuia, precum i a raporturilor dintre diferitele
elemente patrimoniale i a schimbarilor intervenite in situaia mijloacelor i surselor, determinate de activitatea
desfaurata in cursul exerciiului in cadrul agentului economic.
In acest scop, se utilizeaza :
pentru analiza patrimoniului (activului) net, structurii financiare, lichiditaii i solvabilitaii
intreprinderii se folosesc informaiile din bilanul patrimonial (financiar);
pentru analiza echilibrului financiar informaiile pot fi obinute din bilanul funcional.
Analiza patrimoniului net
Elementele legate in mod direct de evaluarea poziiei financiare a intreprinderii sunt activele, datoriile i
capitalurile proprii.
Patrimoniul net reflecta activele intreprinderii degrevate de datorii. Patrimoniul net exprima averea
acionarilor stabilita pe baza bilanului patrimonial. Acest indicator este echivalentul activului net
contabil, respectiv a capitalului propriu corectat.
Patrimoniul net se poate determina in doua moduri:
a) ca diferena intre activul total i datoriile totale (exprimare materiala a patrimoniului net);
b) ca suma a surselor de finanare a acestuia.
Pentru determinarea i analiza patrimoniului net, informaiile din bilanul patrimonial se structureaza
astfel:

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
Nr. crt.
1
1.1.
1.2.
1.3.
2.
2.1.
2.2.
2.3.
3.
4.
5.
5.1.
5.2.
5.3.
5.4.
5.5.

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

38

Active imobilizate total, din care:


Imobilizari necorporale
Imobilizari corporale
Imobilizari financiare
Active circulante total, din care:
Stocuri
Creane
Disponibilitai i plasamente
Activ total (1+2)
Datorii totale
Patrimoniul net (3-4), din care finanat pe seama:
Capital social varsat
Prime de capital
Rezerve (legale, statutare, din conversie, din reevaluare etc.)
Rezultat reportat
Alte surse

Pentru stabilirea surselor de finanare a patrimoniului net se au in vedere informaiile din Situaia
modificarilor capitalului propriu.
Avnd in vedere componena materiala a patrimoniului net, respectiv prima modalitate de calcul,
creterea acestuia se inregistreaza atunci cnd activele devanseaza datoriile totale.
Analiznd sursele de finanare a patrimoniului net se pot intlni, de regula, urmatoarele aspecte:
- dinamica cea mai accentuata o inregistreaza sursele constituite pe seama rentabilitaii intreprinderii: rezervele
legale pna la limita prevazuta de lege, rezervele statutare majorate pe seama profitului net ca urmare a deciziei
acionarilor i rezultatul reportat care poate fi profit nerepartizat (i atunci determina creterea patrimoniului
net) sau pierdere neacoperita (caz in care determina diminuarea patrimoniului net);
- capitalul social se modifica doar in cazul unor noi aporturi, respectiv a unei finanari din surse externe (ale
vechilor acionari sau ale unor noi acionari) i/sau prin conversia unor datorii in capital social (stingerea unor
datorii in schimbul unui pachet de aciuni).
De asemenea, rezultatul reportat poate proveni din aplicarea pentru prima data a IAS, mai puin IAS 29,
modificarea politicilor cantabile, corectarea erorilor fundamentale, surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Deci, patrimoniul net poate sa creasca pe seama surselor interne (rentabilitatea intreprinderii) i pe baza
unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii in capital social etc.).
Variaia patrimoniului net, exclusiv cea determinata de noi aporturi ale activelor, conversia datoriilor in
aciuni, rezultatul reportat din aplicarea pentru prima data a IAS, modificarea politicilor cantabile i corectarea
erorilor fundamentale, poate reprezenta rezultatul global al acionarilor obinut in perioada analizata.
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea i urmarirea evoluiei ponderii elementelor
patrimoniale. In acest caz este recomandata metoda ratelor.
Ratele de structura in cazul resurselor economice (Rai) se determina dupa relaia:
Rai

Ai
100
At

(1)

unde:
Ai = valoarea pe categorii de active;
At = valoarea activelor totale.
Ratele de structura in cazul surselor de finanare (Rsi) se calculeaza astfel:
Si
(2)
Rsi 100
Pt
unde: Si = suma pe categorii de surse de finanare;
Pt = totalul surselor de finanare (pasivului).
Prin calcularea ratelor de structura de activitaii de pasiv se obine bilanul patrimonial in procente.
Informaiile obinute in acest mod sunt, de cele mai multe ori, mai relevante dect in cazul folosirii valorilor
absolute.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
39
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Valorile ratelor de structura de activ i de pasiv sunt influenate de caracteristicile tehnice, economice,
juridice, marimea intreprinderii, strategia aleasa etc.
5.1.2. Analiza patrimoniului net (propriu) i a surselor financiare
Patrimoniul net al agentului economic reprezinta averea acesteia la un moment dat. Analiza lui
presupune determinarea pe baza de bilan i explicarea modificarilor intervenite prin prisma elementelor
componente.
5.2. Analiza lichiditaii i solvabilitaii
Informaiile despre lichiditate i solvabilitate sunt necesare pentru a estima capacitatea unei
intreprinderi de a-i onora datoriile scadente. Lichiditatea poate fi definita ca fiind capacitatea intreprinderii de
a-i onora obligaiile de plata la scadena pe seama activelor sale curente.

Solvabilitatea o definim ca fiind capacitatea intreprinderii de a-i onora datoriile totale. Conform
paragrafului 16 din Cadrul General de intocmire i prezentare a situaiilor financiare, elaborat de
Comitetul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate, lichiditatea se refera la disponibilitaile de
numerar in viitorul apropiat, dupa luarea in calcul a obligaiilor financiare aferente acestei perioade,
iar solvabilitatea se refera la disponibilitaile de numerar pentru o perioada mai mare in care urmeaza
sa se onoreze angajamentele financiare scadente.
Analiza lichiditaii intreprinderii poate fi realizata pe baza ratelor de lichiditate i a fondului de rulment
patrimonial.
Analiza ratelor de lichiditate
Pe baza datelor din bilanul patrimonial se pot stabili urmatoarele rate:
a) Rata lichiditaii curente sau generale (Rlc):
Active curente
(3)
Rlc
Datorii curente
Activele curente cuprind activele circulante, mai puin stocurile fara micare, degradate sau declasate i
creanele incerte (in cazul in care nu s-au constituit provizioane ).
Datoriile curente cuprind datoriile cu termen de exigibilitate mai mic de un an.
b) Rata lichiditaii rapide (testul acid):
Active curente Stocuri
Rlr
Datorii curente

(4)

c) Rata lichiditaii la vedere:

Rlv

Disponibilitati banesti
Datoriiexigibileimediate

(5)

Rata lichiditaii la vedere reflecta capacitatea de plata pentru o perioada scurta de timp (de regula de o
luna).
Pentru a aprecia poziia financiara a unei intreprinderi din punctul de vedere al lichiditaii ratele a i
b se impun a fi comparate cu ratele medii sectoriale, iar rata c rata Rata lichiditaii la vedere se impune a fi
mai mare dect 1.
Potrivit uzanelor internaionale rata a rata lichiditaii curente sau generale trebuie sa fie in jurul
valorii 2, iar rata b rata Rata lichiditaii rapide intre 0,8 i 1.
Analiza fondului de rulment patrimonial
Fondul de rulment patrimonial, denumit in continuare fond de rulment (FR), reflecta lichiditatea curenta
in marime absoluta a unei intreprinderi pe termen scurt.
Fondul de rulment reprezinta marja de sigurana a intreprinderii, impusa de decalajul dintre sumele de
incasat i sumele de platit pe termen scurt, precum i de decalajul dintre termenul mediu de transformare a
activelor circulante in lichiditai i durata medie in care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
40
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Fondul de rulment poate fi calculat in doua moduri:
FR = Active circulante (curente) - Datorii pe termen scurt (curente)
Fondul de rulment coreleaza lichiditatea activelor curente cu exigibilitatea datoriilor curente.
FR = Capital permanent - Active imobilizate
Capital permanent (angajat) = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung
Rezulta ca fondul de rulment este partea din capitalul permanent folosita pentru finanarea activelor
circulante.
In acest sens se pot calcula urmatoarele rate:
rata de finanare a stocurilor (Rfs):

Rfs

Fond de rulment
Stocuri

(6)

rata de acoperire a activelor circulante (Rac):

Rac

Fond de rulment
Active circulante

(7)

Aceste rate se compara cu mediile sectoriale.


Solvabilitatea unei intreprinderi poate fi masurata cu ajutorul ratei solvabilitaii globale (Rsg):
Active totale
(8)
Rsg
Datorii totale
Nivelul minim al acestei rate este de 1,4 (in condiiile in care ponderea minima a capitalurilor proprii in
totalul capitalurilor este de 30%).
O marime subunitara a ratei solvabilitaii globale arata ca firma este insolvabila, activele totale fiind
mai mici dect datoriile totale. Cauza unei asemenea situaii este reprezentata de pierderea inregistrata, care este
mai mare dect capitalul social, rezervele constituite i alte surse proprii, ceea ce a determinat un capital propriu
negativ.
Analiza gradului de indatorare
Situaia financiara a intreprinderii poate fi caracterizata i cu ajutorul ratelor de indatorare.
In acest scop pot fi stabilite urmatoarele rate:
a) rata indatorarii globale:
Datorii totale
(9)
Capitaluri proprii
O valoare mai mare dect 2 reflecta o capacitate de indatorare saturata.
b) rata indatorarii la termen (denumita i rata autonomiei financiare):
Datorii pe termen lung
(10)
Capitaluri proprii
O rata mai mica dect 1 arata ca datoriile pe termen lung sunt acoperite cu capitaluri proprii.
Apelarea la capital imprumutat presupune i cheltuieli financiare. Aprecierea riscului la care se expune
intreprinderea prin apelarea la credite poate fi realizata pe baza ratelor:
a) raportul dintre cheltuielile financiare i cifra de afaceri:
Cheltuieli financiare
100
CA

(11)

O valoarea mai mare de 3% se apreciaza ca un potenial risc de indatorare pentru firma.


b) ponderea cheltuielilor financiare in excedentul brut al exploatarii:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
41
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Cheltuieli financiare
(12)
100
EBE
Aceasta rata este considerata una dintre cele mai importante in cazul folosirii metodei scorurilor. In
cazul unei valori mai mari de 50% se considera ca riscul financiar este mare.
c) rata privind acoperirea dobnzilor:
EBIT
(13)
Cheltuieli cu dobanzi
unde: EBIT = rezultatul inaintea deducerii dobnzilor i a impozitului pe profit.
Rata menionata arata de cte ori este acoperita cheltuiala cu dobnzile. Cu ct valoarea indicatorului
este mai mica cu att poziia financiara a intreprinderii este mai riscanta. Pentru o valoare mai mica dect 1,
firma inregistreaza un rezultat curent negativ.
5.3. Analiza fondului de rulment net global, necesarul de fond de rulment i trezoreria neta
A. Fondul de rulment net global FRNG.
Relaia de calcul este:
FRNG = Surse aciclice (stabile) - Active aciclice (stabile)
B. Necesarul de fond de rulment NFR
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezinta diferena dintre nevoile ciclice i sursele ciclice, respectiv
suma necesara finanarii decalajelor care se produc in timp, intre fluxurile reale i fluxurile de trezorerie
determinate, in principal, de activitatea de exploatare.
Pe baza bilanului funcional necesarul de fond de rulment se determina astfel:
NFR = Active ciclice - Surse ciclice
Nevoia de fond de rulment se poate descompune in doua componente: necesarul de fond de rulment din
exploatare i necesarul de fond de rulment din afara exploatarii.
NFR = NFRE + NFRAE
unde:
NFRE = Active ciclice aferente exploatarii - Surse ciclice aferente exploatarii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatarii - Surse ciclice din afara exploatarii
Marimea necesarului de fond de rulment din exploatare este influenata de natura activitaii, durata
ciclului de fabricaie, viteza de rotaie a stocurilor i creanelor, nivelul de activitate etc.
C. Trezoreria neta
Trezoreria (Tn) este indicatorul care exprima corelaia dintre fondul de rulment net global i nevoia de
fond de rulment, reflectnd situaia financiara a firmei, att pe termen mediu i lung, ct i pe termen scurt.
Trezoreria neta se poate calcula pe baza bilanului funcional astfel:
Tn = FRNG - NFR
sau
Tn= Ta-Tp
unde:
Ta reprezinta trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilitai i plasamente;
Tp reprezinta trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria neta pozitiva este un excedent monetar al exerciiului financiar. In cazul in care necesarul de
fond de rulment este constant, atunci trezoreria pozitiva este echivalentul profitului net, diminuat cu dividendele
platite in cursul aceleiai perioade, la care se adauga amortizarea i alte cheltuieli care nu presupun plai.
Trezoreria neta negativa reflecta un deficit monetar la sfritul anului i care a fost acoperit pe seama
creditelor pe termen scurt. In situaia in care necesarul de fond de rulment este constant, trezoreria neta negativa
este efectul inregistrarii de pierderi.
Atunci cnd intreprinderea realizeaza produse rentabile, dispune de piaa (de aprovizionare i de
desfacere), dar inregistreaza o cretere a necesarului de fond de rulment, ca urmare a dezvoltarii activitaii,
constatarea unei trezorerii nete negative nu semnifica o situaie economico-financiara nefavorabila, ci

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
42
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
inregistrarea unui decalaj intre termenul mediu de transformare a stocurilor i creanelor in lichiditai i durata
medie de onorare a obligaiilor pe termen scurt.
5.4. Analiza echilibrului financiar funcional prin metoda ratelor
Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcional, se recomanda folosirea ratelor de rotaie i de
finanare.
Rate de rotaie
Cea mai importanta rata este durata de rotaie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR):
NFRE
Fi ACEi
Fj SCEj
DR
T

CA
CA Fi
CA Fj
unde:
T = durata perioadei analizate (de regula exprimata in numar de zile);
NFRE = necesarul de fond de rulment mediu al perioadei;
CA = cifra de afaceri fara TV A;
ACEi = soldul mediu al activelor ciclice de exploatare pe elemente componente;
Fi = fluxul de activitate asociat elementelor de active ciclice de exploatare;
SCEi = soldul mediu al surselor ciclice de exploatare pe componente;
Fj = fluxul de activitate asociat surselor ciclice de exploatare pe componente;
ACEi
T = rata de rotaie aferenta elementului i ;
Fi
SCEj
T = rata de rotaie aferenta sursei i ;
Fj
Fi Fj
= coeficienii care reflecta legatura dintre fluxurile de activitate i cifra CA de afaceri fara TVA.
,
CA CA
Si Sf
Valorile medii ale indicatorilor menionai se pot calcula ca medii aritmetice simple
sau ca
2
Sf
Si
S1 S2 ...
2 .
medii cronologice 2
n 1

In acest caz:
Si = sold iniial, Sf= sold final; SI, S2 Sn - soldurile pe subdiviziuni de timp;
n = numarul de subdiviziuni.
Formulele de calcul ale duratelor de rotaie ale componentelor necesarului de fond de rulment din
exploatare se prezinta astfel:

al) stocuri de materii prime i materiale:


Stocul mediu de materii prime si materiale
T
Consumul de materii prime si materiale
a2) stocuri de producie in curs de execuie:
Stocul mediu de productie neterminata
T
Productia obtinuta evaluata in costuri de productie
a3) Stocul mediu de produse finite.
Stocul mediu de produse finite
T
Productia vanduta evaluata in costuri de productie

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

43

a4) stocuri de marfuri:


Stocul mediu de marfuri
T
Costul de cumparare al marfurilor vandute
b) durata de rotaie a creanelor:
Stocul mediu al creantelor
T
Cifra de afaceri in preturi inclusiv TVA
c) durata de rotaie a furnizorilor:
Stocul mediu al furnizorilor
T
Consumul provenite de la terti in preturi inclusiv TVA
d) durata de rotaie a altor datorii din exploatare:
Soldul mediu al obligatiilor
T
Fluxul de activitate corespunzator
Ratele de rotaie ale activelor ciclice de exploatare permit masurarea lichiditaii acestora, rezultnd o
imbunataire a poziiei financiare a intreprinderii in cazul reducerii lor i invers. Ratele de rotaie ale surselor
ciclice de exploatare permit evaluarea termenelor de plata a obligaiilor, respectiv durata creditului comercial
obinut din partea creditorilor (mai puin cei financiari). In ansamblu, acest sistem de rate de rotaie permite
desprinderea condiiilor in care s-a format necesarul de fond de rulment din exploatare, inclusiv in funcie de
fluxurile de activitate ale intreprinderii.
Rate de finanare

Pe baza fondului de rulment net global se pot calcula urmatoarele rate:


a) rata marjei de securitate:
FRNG
360
CA
Se apreciaza ca aceasta rata, pentru majoritatea firmelor, trebuie sa fie cuprinsa intre 30 i 90 zile cifra de
afaceri;
b) rata de finanare a necesarului de fond de rulment:
FRNG
100
NFR
c) rata de finanare a activelor ciclice de exploatare:
FRNG
100
ACE
Alte rate de finanare care pot fi stabilite pe baza bilanului funcional sunt:
a) rata de acoperire a capitalului investit:
Surse aciclice (stabile)
100
Capital investit
unde: capitalul investit este format din active imobilizate i necesarul de fond de rulment din exploatare.
Echilibrul financiar este asigurat atunci cnd rata este egala cu 1. O rata net inferioara lui 1 indica
finanarea unei pari importante a capitalului investit pe seama creditelor de trezorerie.
b) rata finanarii necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de trezorerie:
Credite de trezorerie
100
NFRE
Valoarea ridicata a acestei rate, in condiiile reducerii sau suspendarii creditelor de trezorerie de catre banci,
se reflecta intr-un risc important privind finanarea activitatii.
5.5. Analiza vitezei de rotaie a activelor circulante
Viteza de rotaie a activelor circulante poate fi tratata i ca o problema distincta in cadrul analizei
economico-financiare, datorita funciilor pe care le indeplinete, respectiv, ca mijloc de caracterizare a eficienei
utilizarii activelor circulante i ca instrument practic de dimensionare a fondului de rulment normativ.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
44
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Volumul activelor circulante ale agentului economic este dependent de doi factori, i anume, cifra de
afaceri i viteza de rotaie a activelor circulante. Cu ct acestea vor parcurge mai repede fiecare stadiu al rotaiei
capitalului, cu att viteza de rotaie va fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment mai mic pentru un volum
dat al produciei, respectiv, cifra de afaceri.
Viteza de rotaie a activelor circulante este un indicator sintetic calitativ de eficiena, in care se reflecta
toate schimbarile intervenite in activitatea de exploatare i cea financiara a agentului economic. Indicatorul
sintetizeaza aspecte legate de desfaurarea procesului de aprovizionare i producie, de reducerea costurilor,
scurtarea ciclului de producie, a perioadei de desfacere i incasare a produciei. Pentru caracterizarea vitezei de
rotaie a activelor circulante in practica economica se folosesc urmatorii indicatori:
a) - numarul de rotaii (n), exprimat prin relaia
n = Ca/AC
in care
AC = activele circulante (ca sold mediu).
b) - durata in zile a rotaiei (DZ)
DZ = AC*T/Ca
(T = 360 zile, 180 de zile sau 90, in funcie de perioada pentru care se face calculul).
Analiza vitezei de rotaie a activelor circulante cuprinde, in principal, urmatoarele probleme:
- dinamica indicatorilor vitezei de rotaie;
- analiza factoriala a accelerarii sau incertitudinii vitezei de rotaie;
- evidenierea cailor posibile de accelerare a vitezei de rotaie a activelor circulante. Dinamica vitezei de
rotaie poate fi urmarita att in raport cu prevederile din B.V.C., ct i faa de realizarile perioadei
anterioare sau alte criterii care pot constitui marimi normative sau orientative, specifice domeniului in
care activeaza agentul economic respectiv.
Pentru a scoate in evidena influena elementelor activelor circulante, se urmarete evoluia acestora pe
stadiile circuitului economic. In acest scop, se determina influena:
- ponderii cheltuielilor cu resursele materiale in totalul costurilor de producie;
- ponderii produciei in curs de execuie in producia exerciiului;
- ponderii produciei stocate in costurile aferente veniturilor din exploatare;
- raportului dintre veniturile din exploatare i cifra de afaceri.
Vom ine seama de momentele circuitului economic din cadrul agentului economic in care se gasesc
elementele activelor circulante, utiliznd relaiile:
- pentru rezervele materiale de producie
(Sm x T)/ Cheltuieli cu materialele
- pentru producia in curs de execuie:
(Sm x T)/Producia exerciiului exprimata in costuri
- pentru produse finite i semifabricate destinate livrarii
(Sm x T)/Costurile aferente veniturilor din exploatare
- pentru clieni i alte creane:
(Sm x T)/ Venituri din exploatare
Sm reprezinta soldul mediu al elementului respectiv,.
innd cont de poziia pe care o ocupa fiecare element al activelor circulante in circuitul general,
pentru a marca legatura cu viteza de rotaie a totalitaii activelor circulante, se folosesc relaiile:
- La stocurile de rezerve materiale pentru producie (materii prime i materiale, piese de schimb,
obiecte de inventar, echipament i materiale de protecie):
Sm x T/Cheltuieli cu rezervele materiale x Cheltuieli cu rezervele materiale/Cheltuieli aferente
produciei exerciiului /cheltuieli aferente veniturilor din exploatare x Cheltuieli aferente veniturilor din
exploatare/ Venituri din exploatare x /Cifra de afaceri
- La producia neterminata:
Sm x T/Cheltuieli aferente produciei exerciiului x Cheltuieli aferente produciei exerciiului/Cheltuieli
aferente veniturilor din exploatare/Venituri din exploatare/Cifra de afaceri
- La produse finite i semifabricate:
Sm x T/Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare /Venituri din exploatare /Cifra de afaceri

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
45
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- Pentru clieni i alte creane:
Sm x T/Venituri din exploatare /Cifra de afaceri.
Pe baza acestor relaii se poate stabili att contribuia fiecarui element la modificarea totala a vitezei de
rotaie, ct i exemplificarea acesteia prin factorii care determina modificarea fiecarui raport al modelului
multiplicativ prezentat.
Consecinele accelerarii sau incetinirii vitezei de rotaie se materializeaza in eliberari sau
imobilizari de active circulante.
Suma eliberarii sau imobilizarii de active circulante o stabilim pe baza relaiei:
Ca1
Sm1
(DZ1 - DZo) ------ sau (DZ1 - DZo) -----360
Dz1
Aplicnd prima formula, rezulta:
2900
(223,45 - 213,33) ------ = + 81,52 mil.lei
360
Incetinirea vitezei de rotaie a activelor circulante cu 10,12 zile se materializeaza intr-o imobilizare de
81,52 mil.lei, fapt ce implica in cursul perioadei sume suplimentare de finanare a activitaii de exploatare.
Caile de accelerare a vitezei de rotaie a activelor circulante sunt multiple. Ele sunt proprii fiecarui
stadiu al rotaiei capitalului investit. In stadiul aprovizionarii pentru a se accelera viteza de rotaie, exista doua
cai principale, respectiv, aprovizionarea sa se faca la timp, iar stocurile de materiale, piese de schimb, obiecte de
inventar etc. sa fie reduse la minimum necesar.
Acestea presupun:
a) incheierea la timp de contracte de aprovizionare, in care sa se prevada termene precise de primire a
materiilor i materialelor i sa se asigure ritmicitatea in aprovizionare;
b) aprovizionarea cu materiale sa se faca de la sursele cele mai apropiate i cu mijloace de transport
economice;
c) reducerea pierderilor de materiale sa se faca prin imbunatairea condiiilor de depozitare i de pastrare a
materialelor, modernizarea operaiunilor de incarcare-descarcare, ridicarea calificarii personalului de la
magazii i depozite, precum i asigurarea securitaii bunurilor materiale.
In stadiul produciei, caile principale de accelerare a vitezei de rotaie a activelor circulante au in
vedere reducerea duratei ciclului de producie i diminuarea consumurilor specifice de materii prime i
materiale prin:
a) reproiectarea produselor i asimilarea de produse noi, cu consumuri reduse i performane superioare;
b) organizarea corespunzatoare a muncii;
c) organizarea raionala a transportului intern i a aprovizionarii locului de munca.
d) perfecionarea proceselor i procedeelor tehnologice;
In stadiul vnzarii caile principale se refera la creterea ritmului vnzarilor, ceea ce determina
reducerea stocurilor de produse finite i de semifabricate destinate vnzarii i accelerarea ritmului de decontare
(incasare) a produselor finite i semifabricate vndute.
Creterea ritmului vnzarilor presupune, pe lnga o producie ritmica i:
a) incheierea contractelor de livrare a produciei cu cantitai, dimensiuni, calitate i termene precis
specificate;
b) mecanizarea transportului produselor finite i semifabricatelor de la seciile de producie la magaziile de
produse finite;
c) urmarirea modului de executare a prestarilor de servicii de catre firmele de transport, pentru livrarea in
termen catre clieni a produselor vndute etc.;
d) controlul operativ i sistematic al modului in care sunt respectate clauzele contractuale att de catre
firmele furnizoare, ct i de catre clieni.
Sporirea ritmului de incasare a produciei livrate are o importana deosebita pentru asigurarea
disponibilitailor baneti necesare onorarii obligaiilor agenilor economici prin:
a) alegerea celei mai avantajoase forme de decontare pentru condiiile date;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
46
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
b) inerea unei evidene clare i la zi a documentelor de decontare, introducerea unei circulaii raionale a
docu-mentelor de decontare i accelerarea intocmirii i predarii lor in termen la banca, in condiiile
extinderii utilizarii calculatoarelor electronice;
c) organizarea in mod judicios a urmaririi incasarii sumelor in curs de decontare;
d) urmarirea aplicarii unor sanciuni economice i financiare (despagubiri, amenzi, dobnzi), in cazul
neindeplinirii condiiilor contractuale i a disciplinei decontarilor;
e) utilizarea decontarilor prin compensaii etc.
Notiuni cheie: Analiza patromoniului, patrimoniul net, rate de lichiditate, rata de solvabilitate, gradul de indatorare,
fondul de rulment, necesarul de fond de rument, trezoreria, rate ale duratelor de rotaie ale componentelor necesarului de
fond de rulment din exploatare, rata de finanare a necesarului de fond de rulment, rata marjei de securitate, rata de
finanare a activelor ciclice de exploatare, viteza de rotatie a mijloacelor circulante

Intrebari de autoevaluare
In ce scop se utilizeaza analiza structurii patrimoniului?
Care tip de bilant se utilizeaza pentru analiza patrimoniului?
Care tip de bilant se utilizeaza pentru analiza echilibrului financiar?
Ce exprima patrimoniul net?
Ce informatii sunt necesare pentru stabilirea surselor de finanare a patrimoniului net?
Ce obiectiv are analiza structurii patrimoniale?
Ce influenteaza valorile ratelor de structura de activ i de pasiv?
Ce presupune analiza patrimoniului net?
Care sunt ratele de lichiditate?
Cum se calculeaza rata de solvabilitate?
Cum poate fi calculat fondul de rulment?
Cum se realizeaza analiza gradului de indatorare?
Ce este trezoreria?
Ce rate ale duratelor de rotaie ale componentelor necesarului de fond de rulment din exploatare se pot calcula?
Ce rate se calculeaza pe baza fondului de rulment net global?
Ce reflecta viteza de rotaie a activelor circulante ?
Ce influente se determina pentru a scoate in evidena influena elementelor activelor circulante ?
Cum se materializeaza consecinele accelerarii sau incetinirii vitezei de rotaie ?
Care sunt caile de accelerare a vitezei de rotaie a activelor circulante ?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

47

6.
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective
Insusirea modului de analiza a capitalului real
Intelegerea modului de analiza a gestiunii materialelor
Insusirea modului de analiza gestiunii resurselor umane

Introducere
Resursele activitatii unei organizatii, inafara celor financiare, tratate in capitolul 5, sunt: capitalul real
(capacitatea tehnica), resurse materiale si resurse umane. De modul in care aceste resurse sunt consumate
depind performantele organizatiei, incluznd eficienta si eficacitatea activitatii si a managementului.
6.1. Analiza gestiunii capitalului real. Analiza utilizarii potenialului tehnic
Viabilitatea i eficiena intr-o economie concureniala sunt asigurate i de masura in care aceasta
dispune de un potenial material ai carei parametrii tehnici i funcionali corespund noilor exigene ale
economiei de piaa.
Situaia aceasta presupune existena unui potenial tehnic corespunzator ca volum, structura, calitate,
care sa ofere agentului economic posibilitatea realizarii unei producii corespunzatoare exigenelor pieei pe
care-i desface produsele.
6.1.1. Analiza volumului, structurii i calitaii potenialului tehnic
Volumul mijloacelor fixe se refera la mijloacele fixe deinute de o societate.
Dinamica mijloacelor fixe se recomanda a fi stabilita att pe baza valorii de inventar, ct i pe seama
valorii medii anuale.
Analiza potentialului tehnic este, in general, o problema interna a societaii pe aciuni care sesizeaza, pe
de o parte, materializarea investiiilor, iar pe de alta parte, legatura cu dinamica efectelor pe care le produce,
ceea ce presupune interesul agentului economic privind capacitatea de finanare, vizavi de concurena celorlali
ageni economici cu acelai profil i de penetrare pe piaa interna i externa a produselor sale.
Dinamica mijloacelor fixe se analizeaza pe baza indicatorilor:
- coeficientul intrarilor de mijloace fixe:

KI

I
Mf

(1)

- coeficientul ieirilor de mijloace fixe:

KE

E
Mf

(2)
-

K MT

IE
.
Mf

coeficientul micarii totale:


(3)

In care:
I=intrari de mijloace fixe
E=iesiri de mijloace fixe
Mf= total mijloace fixe
Structura mijloacelor fixe se analizeaza cu indicatorii:
- coeficientul de structura pe categorii de mijloace fixe:

KS

mf i
Mf
- compoziia tehnologica a capitalului:

(4)

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Mf '
KT
Mf

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

48

(5)

Starea mijloacelor fixe:


- coeficientul de reinoire a mijloacelor fixe:

K reinoire

Valoarea _ de _ achizitie _ a _ mijlocelor _ fixe


Valoarea _ bruta _ a _ mijlocelor _ fixe _ totale

(6)

- gradul de amortizare:

K amortizare

Amortizare
100
Valoarea _ bruta _ a _ mijlocelor _ fixe _ totale

(7)

- gradul de inzestrare tehnica:

K inzestrare _ tehnica

Valoarea _ medie _ a _ mijlocelor _ fixe


Numarul _ mediu _ de _ salariati

(8)

Analiza dinamicii valorice a mijloacelor fixe are in vedere att valoarea iniiala (de inventar), ct i
valoarea medie, acestea fiind actualizate, intruct efectele economice sunt supuse fluctuaiilor preurilor ca efect
al inflaiei.
In analiza dinamicii mijloacelor fixe se urmareste evoluia valorii medii (sau a valorii de inventar) pe o
perioada, pe total, i pe principalele categorii de mijloace fixe. O atenie deosebita se acorda acelor categorii de
mijloace fixe productive, care participa in mod direct la procesul de producie.
In principiu, dinamica mijloacelor fixe trebuie sa fie corelata cu efectele pe care le produce, concretizate
in indicatori de rezultate ai agentului economic, ca: cifra de afaceri, valoarea adaugata, profitul brut etc.
Corelaia poate fi marcata prin relaia:
y = a + bx
(9)
in care:
y
= indicatori de rezultate ai agentului economic;
x
= valoarea mijloacelor fixe (stabilita in condiiile
menionate);
a i b = parametri ecuaiei determinai pe baza formulelor
consacrate.
Cu ajutorul funciei de regresie, se poate face o extrapolare a efectului, valoarea probabila situndu-se
intr-o zona cu amplitudine mai mare sau mai mica, faa de valoarea seriei teoretice.
Structura mijloacelor fixe indeplinete o funcie importanta att in analiza eficienei generale a
acestora, ct i a activitaii totale, i are rolul de a orienta efortul investiional catre acele categorii de mijloace
fixe care participa nemijlocit la obinerea produselor finite, a lucrarilor, serviciilor etc. O astfel de structura este
definita in literatura de specialitate ca fiind compoziia tehnologica a capitalului fix.
Intre compoziia tehnologica a capitalului fix i efectele de baza ale performanei agentului economic,
exista legaturi att de tip determinist, ct i de tip aleatoriu.
Astfel, cu ct este mai mare ponderea mijloacelor fixe active, cu att este mai puternica influena
exercitata asupra indicatorilor de eficiena a mijloacelor fixe, existnd, desigur, o limita dupa care eficiena
incepe sa scada.
Ca efect determinist, se poate folosi urmatoarea relaie:

E
1
E
g

Mf 100
Mfa

(10)

sau

Ir

Is * Ia
100

(11)

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
49
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
in care:
g = ponderea mijloacelor fixe (productive);
E = efectul utilizat in calculul de eficiena (volumul
produciei, valoarea adaugata, profitul brut etc.);
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe active;
Ir = indicele eficienei mijloacelor fixe;
Is = indicele ponderii mijloacelor fixe active;
Ia = indicele randamentului mijloacelor fixe active.
Din punct de vedere al analizei, este oportuna i urmarirea structurii mijloacelor fixe pe vrsta, care
scoate in evidena nivelul bazei tehnice a produciei, dinamica procesului de inlocuire, reinnoire i largire a ei.
Prezinta interes i situaia modernizarii utilajelor (utilaje modernizate, utilaje vechi, utilaje
nemodernizate).
Starea mijloacelor fixe se prezinta cu ajutorul indicatorilor:
- gradul de uzura, care se stabilete pe total mijloace i pe categorii, la inceputul i sfritul perioadei,
conform relaiei:
Gradul de uzura = amortizarea mijloacelor fixe / valoarea de inventar
(12)
Cu ct valoarea gradului de uzura se reduce (ca efect al reparaiilor capitale efectuate la timp i
calitativ), starea mijloacelor fixe se imbunataete;
- gradul de reinnoire, care se stabilete conform relaiei:
Grad de reinnoire = valoarea mijloacelor fixe noi intrate prin investiii / valoarea medie a mijloacelor fixe
(13)
De asemenea, starea mijloacelor fixe se apreciaza att printr-o analiza separata a acestor doi coeficieni,
ct i printr-o analiza corelata (dinamica coeficientului de reinnoire trebuie sa fie ct mai apropiata de aceea a
coeficientului de uzura).
De regula, coeficientul de reinoire evideniaza inlocuirea mijloacelor fixe vechi cu cele noi, care
presupun performane superioare. Acest proces de reinnoire nu poate fi limitat numai la raportul valoric, ci el
trebuie intregit cu aspecte legate de performane care influeneaza cantitativ intreaga activitate economica a
agentului economic (randament de funcionare etc).
6.1.2. Analiza utilizarii potenialului tehnic
Analiza utilizarii potenialului tehnic cuprinde:
- gradul de utilizare a capacitaii de producie. Acest indicator determina i costul subactivitaii respectiv
costul neutilizarii utilajelor;
- capacitatea maxima de producie se analizeaza sub 3 aspecte:
- capacitatea teoretica care semnifica volumul maxim de producie finita in condiiile in care
toate utilajele sunt optim folosite;
- capacitatea suplimentara care reprezinta surplusul de echipament i utilaje meninute in
conservare;
- capacitatea normala care reprezinta nivelul mediu al capacitaii de producie necesar pentru a
satisface cererea de produse.
Factorii care influeneaza gradul de utilizare a capacitaii de producie sunt: structura mijloacelor fixe,
gradul de utilizare a timpului i randamentul mijloacelor fixe.
Indicatorii de analiza sunt:
1. Gradul de folosire a dotarii tehnice reflecta modul de utilizare extensiva a echipamentului;
2. Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil;
3. Randamentul echipamentului;
4. Eficiena utilizarii mijloacelor fixe se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:
- eficiena mijloacelor fixe exprimata in funcie de producia obinuta destinata vnzarii (marfa);
- eficiena mijloacelor fixe exprimata in funcie de cifra de afaceri;
- eficiena mijloacelor fixe exprimata in funcie de profitul aferent cifrei de afaceri.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
50
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Legatura dintre modul de utilizare extensiva i intensiva este reprezentata prin valoarea produciei (Q),
exprimata in funcie de numarul de utilaje (N), timpul mediu lucrat de un utilaj (t) i randamentul mediu pe
unitate de timp (r).
Q=Ntr
(14)
6.2. Resurse materiale
Resursele materiale includ stocurile de materii prime si materiale.
Stocurile reprezinta partea din activele circulante cu rol important, att pentru producie ct i pentru
comer.
Sub aspect metodologic, analiza stocurilor de materiale ale unei societai comerciale vizeaza gestionarea
resurselor materiale, care se realizeaza sub 3 aspecte:
1.Analiza pieei de aprovizionare cu resurse presupune:
- identificarea celor mai buni furnizori in funcie de serviciile aferente, sediul firmei, increderea,
termenele de plata, ritmul aprovizionarii;
- corelaia intre calitatea i preul resurselor;
- trebuie studiat i gradul de dependena faa de furnizori.
2. Analiza procesului de aprovizionare presupune analiza:
- acoperirii cu contracte a necesarului de aprovizionat;
- realizarea programului de aprovizionare pe total i categorii de resurse;
- asigurarea necesarului de resurse materiale pentru producie.
3. Analiza stocurilor de materiale urmarete urmatoarele aspecte:
- formarea stocurilor i costul stocarii;
- stocul de materii prime i materiale;
- utilizarea resurselor materiale i performanele economice ale firmei.
Pentru analiza utilizarii resurselor materiale se folosesc 2 categorii de indicatori:
a. Indicatori analitici:
- consumul specific adica cantitatea de material utilizat pentru obinerea unei unitai de produs;
- ponderea unui anumit material in greutatea neta a produsului;
- coeficientul de randament exprima gradul i modul de utilizare a materialelor sub aspect fizic.
b. Indicatori sintetici:
- gradul de valorificare a resurselor materiale:

Gv

Valoarea _ produsului
Cantitatea _ de _ material _ consumata

(15)

- valoarea produciei la 1 u.m. resurse materiale:

Valoarea _ productiei
Valoarea _ materialelor _ consumate

(16)

- valoarea adaugata la 1 u.m. resurse materiale:

Valoarea _ adaugata
Valoarea _ materialelor _ consumate

(17)

- rezultatul exploatarii la 1 u.m. resurse consumate:

Re zultatul _ exp loatarii


Valoarea _ materialelor _ consumate

(18)

Efectele consumului specific asupra:


- volumului produciei fizice;
- valorii produciei obinute;
- costului produsului;
- profitului unitar;
- rentabilitaii resurselor consumate pe produs.
Orice stoc de materiale, prin natura lui reprezinta o imobilizare de valori, de capital.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
51
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Funciile pe care le indeplinesc in procesul circulaiei capitalului determina strategia pe care o adopta
societatea pe aciuni in gestiunea stocurilor de materiale, in care marimea acestora prezinta o importana
deosebita.
In analiza stocurilor, al doilea aspect se refera la evoluia lor faa de un anumit nivel (stoc normal,
mediu, maxim sau orice alta categorie). Pentru ca procesul de producie sa continue, se impune existena
stocurilor de materiale. Pentru aceasta, agentul economic trebuie sa-i stabileasca limita stocurilor i sa
urmareasca respectarea acesteia. Actualele sisteme de evidena permit ca, in orice moment, sa fie identificate
materialele sau grupele de materiale care prezinta abateri faa de limita stabilita. Recomandabil este sa se
opereze cu principiul excepiei, iar inscrierile in lista ori vizualizarea pe monitorul calculatorului sa se faca dupa
un criteriu, fie in ordine crescatoare, fie descrescatoare a codurilor etc.
Al treilea aspect in analiza stocurilor se refera la gradul de imobilizare. Grupndu-le, pot exista
stocuri normale, stocuri cu micare lenta, stocuri fara micare i stocuri disponibile.
Incadrarea intr-o grupa sau alta se face in funcie de frecvena consumului, calculndu-se durata de
imobilizare a stocului (Di) in zile pe baza relaiei:
S 360
Di = -----------;
E
in care :
S = stocul mediu anual;
E = ieirile din magazie.
In funcie de aceasta marime calculata pentru perioadele anterioare, se stabilete convenional,
intervalul in zile pentru fiecare grupa. De exemplu, daca durata medie de stocare este de 30 zile, materialele
care au timp de stocare mai mic dect aceasta durata intra in grupa stocurilor normale, intre 30-60 zile,
reprezinta micare lenta, iar peste 60 zile, fara micare. Astfel, daca la un material Di = 45 zile, iar la ultima
modificare (ieire ) au trecut 50 zile, intra in gruparea stocurilor cu micate lenta.
Stocurile disponibile se identifica dupa alte criterii, respectiv, dupa posibilitaile de utilizare in cadrul
agenilor economici.
Stocurile existente la un moment dat trebuie sa asigure continuitatea procesului de producie. Ca
urmare, o alta problema in analiza acestora se refera la rezerva in zile (Rz), care se stabilete pe baza relaiei:
S1
Rz = ----cz
in care :
S1 = stocul efectiv la un moment dat;
cz = consumul mediu zilnic.
Daca se formeaza i stocul de sigurana, rezerva in zile se determina astfel:
S1 - (t cz )
Rz = ---------------,
cz
in care:
t = echivalentul in zile a stocului de sigurana.
Pentru exemplificare, se folosesc datele din Tabelul 8.7.
Concluzionam ca situaia celor trei materiale este diferita. Daca materialele A i B pot asigura
continuitatea procesului de producie, in schimb, pentru materialul C se impun masuri urgente in vederea
completarii stocului de materiale.
6.3. Resursele umane
Gestiunea resurselor umane presupune:
- realizarea integrala i la termen a obiectivului de activitate;
- obinerea unor produse i servicii de calitate superioara i competitive pe piaa;
- valorificarea superioara a potenialului resurselor umane.
Analiza dimensiunii i a structurii resurselor umane vizeaza:
- latura cantitativa i calitativa a incadrarii firmelor cu personal necesar;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
52
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- structura i dimensiunea personalului uman.
1. Analiza cantitativa a resurselor umane se caracterizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori:
- numarul de salariai reprezinta efectivul de salariai la inceputul i sfritul perioadei de gestiune i
cuprinde toi salariaii angajai cu contracte individuale de munca pe durata determinata sau nedeterminata,
existeni la un moment dat;
- numarul de personal care cuprinde numarul de salariai plus personalul cu contract de prestari servicii,
colaborare, convenie;
- numarul mediu de salariai se calculeaza ca o medie aritmetica simpla a efectivului zilnic de salariai;
- numarul mediu de personal este o medie aritmetica simpla a efectivului zilnic de personal;
- numarul maxim admisibil de personal este alcatuit in funcie de volumul de activitate i de
productivitatea medie a muncii.
2. Analiza calitativa a resurselor umane se caracterizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori:

- coeficientul mediu de calificare a personalului K m

- coeficientul mediu de complexitate a lucrarilor executate K t


Km = Kt concordana deplina;

K m K t - reflecta faptul ca muncitorii cu un grad de calificare inferioara executa lucrari de categorie


superioara, adica afecteaza calitatea produselor;
K m K t - reflecta faptul ca muncitorii cu un grad de calificare superioara executa lucrari de categorie
inferioara i conduce la folosirea incompleta a resurselor de munca.

- coeficientul mediu de concordana K c reflecta concordana dintre categoria medie de calificare a


muncitorilor i categoria medie tarifara a lucrarilor.
3. Analiza structurii resurselor umane
Clasificarea conform CAEN(Clasificarea activitatilor din economia nationala) la nivelul economiei
naionale:
- personal ocupat in activitai industriale;
- personal ocupat in activitai neindustriale.
Clasificarea conform COR(Clasificarea ocupatiilor din Romania) evideniaza la nivelul firmei:
- legiuitori, inali funcionari i conducatori;
- specialiti (cu ocupaii intelectuale i tiinifice);
- tehnicieni;
- funcionari;
- muncitori i meseriai;
- operatori pe maini, pe instalaii, echipamente, etc.;
- muncitori necalificai.
Clasificarea personalului pe ocupaii:
- muncitori direct productivi i indirect productivi;
- personal tehnic: ingineri, subingineri;
- personal cu pregatire economica;
- personal de conducere tehnica: maitrii, tehnicieni;
- personal de conducere i administrativ;
- personal de deservire generala: de serviciu, paza, pompieri.
Alte criterii:
- vrsta (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani);
- vechimea in firma (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani);
- sexul;
- pregatirea profesionala;
- funciile firmei (cercetare-dezvoltare, producie, comerciala, personal, financiar-contabil).
Analiza dinamicii personalului pe total i pe categorii.
4. Analiza comportamentului resurselor umane

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
53
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
a. Analiza mobilitaii i stabilitaii personalului:
- circulaia personalului (transfer, boala, studii, pensionare);
- fluctuaia (ieiri fara aprobarea conducerii, desfacerea CCM).
Indicatori:
1. Coeficientul mediu de intrari de personal (Ci);
2. Coeficientul mediu al ieirilor de personal (C e);
3. Coeficientul fluctuaiei personalului (Cf):
- ponderea vechimii in unitatea analizata in total vechime munca;
- vechimea medie in aceiai unitate.
b. Analiza utilizarii timpului de munca se face pe baza balanei timpului de munca i din balana
utilizarii efective a timpului de munca.
Indicatori:
- fondul de timp calendaristic (Ftc);
- fondul de timp maxim disponibil:
- timp efectiv lucrat;
- timp nelucrat:
- din cauze justificate (CM, de maternitate, zile libere platite);
- din cauze nejustificate (absene nemotivate, CFS).
c. Analiza statica i dinamica a timpului de munca
Indicatori:
- gradul de propagare a fondului de timp calendaristic;
- gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic;
- gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil;
- gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil;
- gradul de utilizare a duratei medii normale a zilei de lucru;
Efectele modificarii timpului de munca se reflecta:
- asupra valorii produciei obinute destinate vnzarii;
- asupra valorii produciei exerciiului;
- asupra cifrei de afaceri;
- asupra valorii adaugate;
- asupra profitului aferent cifrei de afaceri;
- asupra profitului pe salariat.
5. Analiza eficienei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu indicatorii:
- productivitatea muncii;
- profitul pe salariat.
Analiza productivitaii muncii
Caracterizarea generala a productivitaii muncii reflecta eficiena cu care a fost cheltuita munca i se
poate calcula sub forma unor rapoarte:
-

Efect
Pr oductia _ obtinuta _ destinata _ livrarii
, exemplu:
Efort
Fond _ total _ de _ timp _ de _ munca

(19)

Efort
Fond _ total _ de _ timp _ de _ munca
, exemplu:
.
Efect
Pr oductia _ obtinuta _ destinata _ livrarii

(20)

Productivitatea muncii se poate calcula cu ajutorul unor:


- indicatori fizici (bucai, tone, metrii, etc.);
- indicatori economici exprimai valoric: producia exerciiului, valoarea adaugata, CA, venituri din
exploatare).
Productivitatea medie a muncii poate fi:
- productivitate medie anuala;
- productivitate medie zilnica;

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
- productivitate medie orara.
Productivitatea medie zilnica este influenata de:
- modificarea duratei medii a zilei de lucru;
- modificarea productivitaii medii orare:
- modificarea structurii produciei fabricate g i ;

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

54

- modificarea productivitaii orare pe grupe de produse Whi .


Productivitatea medie anuala este influenata de:
1. modificarea numarului mediu de zile lucrate de un salariat;
2. modificarea productivitaii medii zilnice a muncii.

- modificarea duratei medii zilnice de lucru N h ;

Qf

- modificarea productivitaii medii orare a muncii W h

- modificarea structurii produciei fabricate g i ;

- modificarea productivitaii orare pe grupe de produse Whi .


Interpretarea influenelor favorabile asupra productivitaii muncii este:
g i cu + semnifica creterea ponderii produselor a caror productivitate a muncii in perioada luata ca
baza de comparaie este superioara productivitaii medii a muncii;
Whi cu + semnifica creterea productivitaii orare pe produs la majoritatea produselor;

Wh cu + semnifica creterea productivitaii medii orare prin utilizarea eficienta a timpului de lucru la
nivelul zilei de lucru;

N h cu + semnifica depairea duratei medii a zilei de lucru;


W z cu + semnifica creterea eficienei utilizarii resurselor de munca datorita creterii productivitaii
medii zilnice;

N z cu + semnifica depairea numarului mediu de zile lucrate de un salariat.


Modificarea productivitaii medii anuala (orare) are efecte asupra:
- produciei exerciiului;
- profitului aferent cifrei de afaceri;
- ratei rentabilitaii economice a activului;
- ratei rentabilitaii financiare.
Efectele modificarii productivitaii fizice a muncii sunt asupra:
- costului pe unitatea de produs;
- profitul pe unitatea de produs;
- profitul la nivel de produs;
- profitul pe total firma;
- nivelul cheltuielilor la 1000 u.m. cifra de afaceri;
- rentabilitaii economice a activului;
- rentabilitaii financiare.
Profitul pe salariat poate fi influenat de:
1. modificarea productivitaii medii anuale a muncii:
1.1. modificarea timpului mediu lucrate de un salariat;
1.2. modificarea productivitaii medii orare:
1.2.1. modificarea structurii produciei fabricate;
1.2.2. modificarea productivitaii orare a muncii pe grupe de produse.
2. modificarea gradului de valorificare a produciei fabricate;
3. modificarea profitului mediu la 1 u.m. cifra de afaceri:
3.1. modificarea structurii produciei vndute;
3.2. modificarea preurilor medii de vnzare;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
55
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
3.3. modificarea costurilor unitare.
Se pot analiza corelatiile dintre:
- eficiena utilizarii resurselor umane i rentabilitatea comerciala;
- inzestrarea tehnica a muncii i a compoziiei tehnologice a mijloacelor fixe cu eficiena utilizarii
resurselor.
Dimensionarea raionala a numarului de personal constituie o problema importanta in utilizarea lui
eficienta i crearea condiiilor materiale pentru aciunea intregului complex de factori motivaionali.
Dinamica efectivului de personal pe total i categorii are menirea de a pune in evidena dimensiunea
potenialului tehnico-economic legata de acest factor de producie, in raport cu realizarile perioadelor anterioare
i necesarul prestabilit. Astfel se stabilete modificarea absoluta (N) pe total personal i categorii.
N = N1 - No
(21)
in care:
N = numarul de personal (mediu sau scriptic) realizat (1) i cel din baza de comparaie (0).
In contextul efectuarii unor studii, de subieci din afara agentului economic, in cadrul analizei, se
constata situaia data, facndu-se insa comparaii cu agenii economici similari in ceea ce privete numarul i
structura personalului i nivelul de productivitate.
De exemplu, analiza structurii personalului poate viza gruparea acestuia in funcie de meserie, vrsta,
sex, vechime totala in munca, stagiul in cadrul societaii pe aciuni i alte criterii, fiecare avnd o semnificaie
proprie in aprecierea situaiei existente la un moment dat.
Pentru personalul productiv i de deservire generala, dinamica acestuia poate fi urmarita in corelaie cu
evoluia productivitaii muncii, stabilindu-se astfel o modificare relativa pe baza relaiei:
N - N Iq
In analiza productivitaii muncii se utilizeaza un sistem de indicatori prin care se exprima fie cantitatea
de produse obinute cu o anumita cheltuiala de munca, fie cheltuiala de munca efectuata pentru obinerea unei
unitai de produs.
In prima situaie, productivitatea muncii (W) se exprima ca raport intre volumul produciei (Q) i
cheltuielile de munca (T) efectuate:
W = Q/T
(22)
iar in cea de a doua se utilizeaza raportul invers:
W = T/Q
(23)
Pentru determinarea productivitaii in unitai valorice la nivel microeconomic, se pot folosi indicatorii:
producia marfa fabricata (Qf), cifra de afaceri (Ca sau CA), valoarea adaugata neta (Qn) sau valoarea adaugata
(Qa).
In funcie de cheltuielile de munca se deosebesc:
- productivitatea anuala - cnd cheltuielile de munca sunt exprimate prin numarul mediu scriptic (total
personal sau muncitori):
__
Wa = Q/N
(24)
- productivitatea zilnica - cnd cheltuielile de munca sunt exprimate prin consumul de timp in omzile:
__
Wz = Q/T (om-zile)
(25)
- productivitatea orara - cnd cheltuielile de munca sunt exprimate prin consumul de timp in om-ore:
__
Wh = Q/T (om-ore)
(26)
In literatura de specialitate sunt prezentate modalitai de analiza pe baza productivitaii marginale (Wm),
calculata cu ajutorul relaiei:
Q
Wm = ----T

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
56
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Astfel se cuantifica sporul de producie obinut cu ajutorul unei cantitai suplimentare de munca.
Pe baza productivitaii marginale, se poate caracteriza elasticitatea produciei (E). Ea reflecta creterea
procentuala a produciei agentului economic la o modificare cu un procent a factorului de munca.

Q
Q T
Wm
Q

T
Q T W
T

Cu concursul unui ir de date, rezultate in urma unor cercetari putem stabili zona in care productivitatea
marginala atinge valoarea maxima, dupa care, o sporire a factorului munca conduce la o diminuare a
productivitaii medii.
Concluzii:
Resursele activitatii unei organizatii sunt: resurse financiare, capitalul real (capacitatea tehnica), resurse
materiale si resurse umane.
Viabilitatea unei intreprinderi presupune existena unui potenial tehnic corespunzator ca volum,
structura, calitate, care sa ofere agentului economic posibilitatea realizarii unei producii corespunzatoare
exigenelor pieei pe care-i desface produsele.
Analiza potentialului tehnic sesizeaza materializarea investiiilor si legatura cu dinamica efectelor pe
care le produce.
Analiza dinamicii valorice a mijloacelor fixe are in vedere att valoarea iniiala (de inventar), ct i
valoarea medie, acestea fiind actualizate, intruct efectele economice sunt supuse fluctuaiilor preurilor ca efect
al inflaiei.
Structura mijloacelor fixe are rolul de a orienta efortul investiional catre acele categorii de mijloace fixe
care participa nemijlocit la obinerea produselor finite, a lucrarilor, serviciilor etc.
Coeficientul de reinoire evideniaza inlocuirea mijloacelor fixe vechi cu cele noi, care presupun
performane superioare.
Factorii care influeneaza gradul de utilizare a capacitaii de producie sunt: structura mijloacelor fixe,
gradul de utilizare a timpului i randamentul mijloacelor fixe.
Analiza resurselor materiale- stocurilor de materiale ale unei intreprinderi vizeaza gestionarea resurselor
materiale, care se realizeaza sub trei aspecte: analiza pieei de aprovizionare cu resurse, analiza procesului de
aprovizionare si analiza stocurilor de materiale.
Analiza dimensiunii i a structurii resurselor umane vizeaza: latura cantitativa i calitativa a incadrarii
firmelor cu personal necesar si structura i dimensiunea personalului uman.
Notiuni cheie: Analiza gestiunii capitalului real, analiza utilizarii potenialului tehnic, dinamica mijloacelor fixe,
structura mijloacelor fixe, starea mijloacelor fixe, gradul de utilizare a capacitaii de producie, gestionarea resurselor
materiale, gestiunea resurselor umane, productivitatea muncii

Intrebari de autoevaluare
Cum se stabileste dinamica mijloacelor fixe ?
Ce se urmareste in analiza dinamicii mijloacelor fixe?
Ce functie indeplineste structura mijloacelor fixe?
Care este relatia de determinare a influentei productivitatii muncii medii anuale asupra valorii adaugate;
Care sunt principalele rate de eficienta a utilizarii mijloacelor fixe;
Cum este reprezentata legatura dintre modul de utilizare extensiva i intensiva a potentialului tehnic?
Care sunt etapele desfasurarii procesului de aprovizionare?
Ce corelatie exista intre evolutia stocurilor si cifra de afaceri?
Ce reprezinta gradul de valorificare a resurselor materiale?
Care sunt indicatorii cu ajutorul carora se face analiza cantitativa a resurselor umane ?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

57

7.
ANALIZA VENITURILOR

Obiective:
Intelegerea necesitatii analizei productiei fizice, a cifrei de afaceri si a veniturilor pe categorii ale unei
intreprinderi
Insusirea modalitailor de calcul si interpretare a principalilor indicatori de masurare a activitaii de producie i
comercializare i corelaiile dintre aceti indicatori
Insusirea modalitatii de analiza si interpretare a cifrei de afaceri si a analizei factoriale a cifrei de afaceri
Intelegerea necesitatii analizei aportului intreprinderii prin analiza valorii adaugate.

Introducere
Pentru comensurarea activitailor de producie i comercializare, in practica se recomanda utilizarea
unui sistem de indicatori valorici, fiecare, prin coninut i mod de determinare avnd un anumit potenial
informaional. Principalii indicatori folosii ca instrumentar ai analizei agentului economic, sunt:
Cifra de afaceri (Ca), respectiv suma totala a veniturilor din activitatea comerciala intr-o perioada
determinata.
Cifra de afaceri din activitatea de baza, sau valoarea produciei marfa vnduta (Qv), care reprezinta
totalitatea vnzarilor din activitatea de baza a unui agent economic. Pentru nevoile interne de conducere, pe
baza datelor contabile, se poate stabili i producia marfa vnduta i incasata, care marcheaza finalitatea
activitaii de producie i comercializare. Orice societate pe aciuni este interesata in sporirea cifrei de afaceri i
realizarea unui profit care sa-i asigure stabilitatea i dezvoltarea in continuare.
Producia marfa fabricata (Qf), care reprezinta producia obinuta destinata livrarii i cuprinde:
valoarea produselor finite i a semifabricatelor destinate vnzarii (P), valoarea lucrarilor executate i serviciilor
prestate (Ls).
Valoarea adaugata (Qa), indicatorul valoric, care exprima capacitatea unei de a crea bogaie.
Valoarea adaugata se determina, de regula, ca diferena intre valoarea produciei globale (Qe) i consumurile
intermediare, respectiv, cheltuielile cu materialele (M).
Producia exerciiului, respective, globala (Qe) este indicatorul care dimensioneaza intreaga activitate
a agentului economic i cuprinde:
- valoarea produciei vndute;
- creterea sau descreterea produciei stocate in care se includ stocurile de produse finite,
semifabricate, producie neterminata etc;
- producia imobilizata, respectiv, imobilizarile corporale i necorporale realizate in regie proprie.
Analiza dinamicii activitailor de producie i comercializare are menirea de a pune in evidena
obiectivele stabilite in raport cu realizarile perioadelor precedente, gradul de realizare a acestora, cauzele care
pot determina anumite abateri, precum i masurile ce se impun pentru corectarea situaiilor nefavorabile
intervenite intr-un interval de timp determinat.
In practica, analiza situaiei concrete dintr-o societate pe aciunise face in raport cu corelaiile normale
care trebuie sa existe intre indicatorii valorici menionai. Astfel, daca, din punct de vedere strict teoretic, se
admite egalitatea: ICa = IQf = IQe = IQa, inseamna ca faa de o baza de raportare se menin aceleai
proporionalitai intre elementele care difereniaza indicatorii respectivi, fapt care nu poate fi intlnit in
activitatea unui agent economic i nici nu este de dorit, deoarece, de la o perioada la alta, pe lnga schimbarile
cantitative trebuie sa intervina i cele de natura calitativa.
Intr-un interval de timp dat, intre indicatorii valorici menionai, se considera ca fiind situaii normale:
a) ICa > IOf - in cazul egalitaii, inseamna ca se menine proporia (ponderea) imobilizarilor in stocuri. Or,
tendina fiind de reducere a acestora, cifra de afaceri trebuie sa inregistreze o dinamica superioara;
b) IQf > IQe - inegalitatea scoate in evidena reducerea stocurilor de producie neterminata i a
consumului intern, dar pna la limita la care se asigura o desfaurare normala a procesului de producie;
c) IQa > IQe - inegalitatea rezulta din reducerea ponderii cheltuielilor materiale.
7.1. Analiza produciei fizice

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
58
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
In analiza statistica i economica producia fizica este necesara pentru urmarirea modului in care firmele
ii realizeaza obligaiile contractuale, pentru urmarirea modului in care se asigura concordana dintre cerere i
oferta. Pe baza produciei fizice se poate stabili gradul de valorificare a unor categorii de resurse materiale.
De asemenea, producia fizica sta la baza calcularii tuturor indicatorilor valorici.
Analiza productiei fizice se realizeaza sub urmatoarele aspecte:
1. analiza realizarii programului de producie pe sortimente;
2. analiza structurii produciei;
3. analiza ritmicitaii produciei i a vnzarilor;
4. analiza calitaii produciei i a implicaiilor economico-financiare ele acesteia.
Pentru a caracteriza gradul de realizare a programului de fabricatie pe total firma, in cazul unei
producii eterogene, se calculeaza coeficientul mediu de sortiment i coeficientul de nomenclatura.
Coeficientul mediu de sortiment (Ks) se stabilete avnd in vedere principiul de baza conform caruia nu se
accepta compensarea nerealizarilor la anumite sortimente de catre depairile de la alte sortimente.
Coeficientul de nomenclatura conform caruia se acorda aceeai importana tuturor produselor, indiferent
de ponderea lor in volumul produciei. Valoarea informaionala a acestui indicator este mai limitata dect
coeficientul mediu de sortiment.
Gradul de realizare a structurii programate se calculeaza cu ajutorul indicatorului coeficientul mediu
de structura care reflecta intensitatea modificarii structurii produciei la nivelul de ansamblu al productiei
fizice.
Analiza ritmicitaii produciei i al vnzarilor vizeaza un aspect important, cel al realizarii
programului de producie i vnzari pe subdiviziuni de timp.
Caracterizarea ritmicitaii se poate realiza cu ajutorul urmatorilor indicatori:
- indicii produciei pe subdiviziuni de timp;
- structura produciei i a vnzarilor;
- coeficientul mediu al ritmicitaii.
De asemenea, se analizeaza gradul de realizare a structurii programate a productiei pe categorii de calitate
(calitatea a I-a, calitatea a II-a etc.). Calitatea produselor poate fi definita ca fiind masura, gradul in care un
produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale i de exploatare, satisface nevoia pentru care
a fost creat.
7.2. Principalii indicatori de masurare a activitaii de producie i comercializare i corelaiile
dintre aceti indicatori
In activitatea practica a societailor comerciale principalii indicatori de masurare a activitaii de producie
i comercializare sunt: cifra de afaceri, producia marfa fabricata, producia exerciiului (producia globala),
valoarea adaugata.
1. Cifra de afaceri (CA) reflecta performana comerciala a intreprinderii i reprezinta suma veniturilor
realizate din:
- vnzarile de marfuri;
- executarea de lucrari i prestari servicii.
2. Producia marfa fabricata (Qf) exprima valoarea produselor fabricate, lucrarilor executate i
serviciilor prestate destinate vanzarii.
3. Producia exerciiului sau producia globala reflecta in expresie valorica volumul total al activitaii de
producie desfaurata de firma pe o perioada determinata, de obicei un an. Producia exercitiului este formata
din producia vnduta, variaia produciei stocate i producia realizata in scopuri proprii i capitalizata.
4. Valoarea adaugata (VA) reprezinta surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la
teri, bogaia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane i financiare ale intreprinderii. VA este un
indicator de performana al firmei dar i un indicator in sistemul fiscalitaii.
Analiza dinamicii activitaii de producie i comercializare se realizeaza cu scopul de pune in evidena:
- obiectivele stabilite in raport cu realizarile perioadelor precedente;
- gradul de realizare a obiectivelor stabilite prin planul de afaceri;
- cauzele care pot determina anumite abateri;
- masurile ce se impun pentru corectarea situaiilor nefavorabile intervenite.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
59
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Analiza situatiei concrete intr-o intreprindere se realizeaza in raport cu corelaiile normale care trebuie
sa existe intre indicatorii valorici, corelaii care se bazeaza pe teoria indicilor statistici.
Indicii exprima un raport intre doua marimi ale aceluiai indicator, dintre care numaratorul este valoarea
curenta (1), iar numitorul, baza de comparaie (0).
Corelaii intre indicatorii valorici
1. Corelaia intre indicele produciei vndute (IQv) i indicele produciei marfa fabricate (IQf):
IQv = IQf - arata meninerea ponderii imobilizarilor in stocuri de produse finite;
IQv > IQf semnifica tendina de reducere a ponderii imobilizarilor de produse finite, adica creterea
gradului de valorificare a produciei obinute.
2. Corelaia intre indicele valorii adaugate (IVA) i indicele produciei exerciiului (IQe):
IVA > IQe exprima reducerea ponderii consumurilor provenite de la teri in volumul total al activitaii
firmei, adica creterea gradului de valorificare a resurselor materiale.
O situaie normala a firmei apare astfel:
ICA IQf > IQe < IVA
Raportul static dintre indicatorii valorici

CA

exprima modificarile
- Raportul dintre cifra de afaceri i valoarea produciei marfa fabricata
Qf
intervenite in stocurile de produse finite i alte venituri din activitatea de baza. Se considera favorabila situaia
firmei care prezinta valoarea acestui raport mai mare sau egala cu 1.
Qf

care
- Raportul dintre valoarea produciei marfa fabricata i valoarea produciei exerciiului
Qe
caracterizeaza evoluia stocurilor de producie neterminata i a consumului intern.
Qf
mai mare sau egal cu 1.
Qe

Situatie favorabila in cazul in care

- Raportul dintre valoarea adaugata i valoarea produciei exerciiului evideniaza modificarea


consumurilor provenite de la teri. Situaia favorabila este cnd valoarea acestui raport este mai mare sau
egala cu 1.
Raportul dinamic se stabilete pe baza indicilor (in baza fixa) i caracterizeaza evoluia comparativa a
indicatorilor valorici faa de o anumita perioada, respectiv perioada precedenta:
I
- Raportul dintre cifra de afaceri i producia fabricata CA evideniaza raportul intre ritmul vnzarilor
I
Qf
(livrarilor) i ritmul fabricaiei. Situaia normala este cnd valoarea acestui raport este mai mare sau egala cu 1;

I Qf
I
Qe

- Raportul dintre producia fabricata i producia exerciiului

care exprima legatura dintre ritmul

produciei i ritmul volumului total. Valoarea indicatorului mai mare sau egala cu 1 indica o situaie normala
desfaurarii activitaii intreprinderii;

I VA
exprima creterea sau scaderea
I
Qe

- Raportul dintre valoarea adaugata i producia exerciiului

gradului de valorificare a resurselor materiale provenite de la teri.


Situatia este pozitiva cnd valoarea rapotului este mai mare sau egala cu 1.
7.2.1 Analiza cifrei de afaceri
Interesul oricarui intreprinzator vizeaza o cretere a cifrei de afaceri pentru obinerea unui profit ct mai
mare sau a unuia moderat, dar cu un grad de certitudine in viitor.
Cifra de afaceri reprezinta veniturile totale provenite din operaiunile comerciale ale unei firme intr-o
perioada determinata. Operaiunile comerciale luate in considerare in determinarea cifrei de afaceri sunt:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
60
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- vnzari de bunuri, de marfuri, de produse;
- contravaloare lucrarilor efectuate;
- venituri din redevene, locaii de gestiune i chirii;
- alte venituri.
In cifra de afaceri nu se includ:
- veniturile financiare;
- veniturile extraordinare.
Indicatorii de masurare a cifrei de afaceri sunt:
1. Cifra de afaceri neta (CA) cuprinde sumele rezultate din vnzare de produse i furnizarea de servicii
dupa deducerea reducerilor comerciale i a TVA i a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

2. Cifra de afaceri medie CA numita i pre mediu de vnzare:

CA

CA
Q

(1)

unde: Q volumul fizic al vnzarilor.


3. Cifra de afaceri marginala (CAm) care exprima variaia veniturilor generate de creterea cu o unitate a
volumului fizic al vnzarilor:

CAm

CA CA1 CA0

Q
Q1 Q0

(2)

Problemele analizei diagnostic a cifrei de afaceri sunt: analiza dinamicii i structurii cifrei de afaceri;
analiza factoriala a cifrei de afaceri; analiza cifrei de afaceri in corelaie cu capacitatea de producie i cerere.
7.2.1.1. Analiza dinamicii i structurii cifrei de afaceri
Indiferent de subiectul care efectueaza analiza i de scopul ei, analiza cifrei de afaceri a unui agent
economic trebuie sa dea raspuns unor intrebari, cum ar fi:
o care sunt principalele surse de venituri ale unui agent economic?
o care este evoluia acestora in ultimii ani i ct de stabile sunt?
o care este tendina de evoluie a acestora in viitorul apropiat?
o cum sunt determinate veniturile i care este modul lor de masurare?
Pentru a-i diminua riscurile sau a-i reduce condiiile de incertitudine care apar pe segmente de piaa
pe care activeaza, muli ageni economici ii diversifica oferta de produse i activitai, avnd astfel o structura
variata a veniturilor.
In analizarea surselor de venituri este important sa se plece de la caracterizarea agentului economic, in
funcie de modul de operare, respectiv, daca opereaza pe o singura piaa sau pe mai multe, intruct, fiecare piaa
poate avea o evoluie proprie, distincta i specifica, cu influene asupra rezultatelor obinute de agentul
economic. Astfel ca, in evaluarea potenialului de cretere a veniturilor, sunt necesare informaii privind sursele
de venituri, evoluia lor in ultima perioada de timp, precum i modul lor de agreere pe diferite piee.
Analiza dinamicii cifrei de afaceri urmarete evoluia pe total i pe elementele componente faa de
perioada precedenta, precum i modificarile intervenite in structura cifrei de afaceri. Analiza dinamicii i
structurii cifrei de afaceri sesizeaza cauzele care au determinat evoluia acestui indicator i modificarile
structurale in vederea stabilirii masurilor corespunzatoare pentru reglarea activitaii. In Tabelul 2.4 este expusa
situaia structurala a veniturilor unei societai pe aciuni. Pe baza datelor prezentate, se poate explica evoluia
fiecarei categorii de venituri, contribuia acestora la cifra de afaceri, precum i modificarile intervenite in
structura acesteia. Se constata ca, faa de bazele de raportare, veniturile totale au inregistrat creteri sensibile,
ceea ce va influena pozitiv cifra de afaceri.
Intr-o asemenea situaie trebuie precizate cauzele determinante care, de regula, se circumscriu la:
- supraevaluarea cererii i dimensionarii corespunzatoare a produciei;
- nerealizarea produciei prevazute, din diferite cauze;
- scaderea cererii solvabile a potenialilor cumparatori;
- calitatea produselor;
- apariia de noi produse etc.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
61
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Nerealizarea veniturilor din activitatea de baza este compensata de cele provenite din alte activitai, in
cadrul carora au intervenit, insa, modificari de structura. Concluzia finala este aceea ca evoluia cifrei de afaceri
se inscrie pe o linie ascendenta, agentul economic dispunnd de un capital corespunzator, care sa-i consolideze
poziia pe piaa.
Analiza cifrei de afaceri poate fi detaliata pna la nivelul produsului, grupelor de produse sau
categoriilor de activitai. Astfel, agentul economic poate i trebuie sa fie interesat sa cunoasca care dintre
produse sunt mai mult solicitate, care este contribuia lor la formarea veniturilor, care sunt rentabile.
Cifra de afaceri poate fi analizata sub urmatoarele aspecte: a nivelului, a dinamicii, a structurii si
factoriala.
Analiza nivelului cifrei de afaceri
Pentru a reflecta o situaie normala cifra de afaceri trebuie sa indeplineasca unele condiii:
- nivelul CA sa acopere cheltuielile de exploatare i sa permita realizarea de profit;
- sa deina o pondere de minimum 85% din venitul de exploatare, respectiv 75% din veniturile totale;
- in dinamica sa prezinte o tendina de cretere reala pentru a asigura o cretere reala a volumului de
afaceri al firmei;
- sa fie realizata corespunzator cu specificul activitaii pe elementele sale componente de venituri.
Dinamica CA trebuie sa prezinte o tendina de cretere in preuri comparabile de la o perioada la alta
pentru a asigura o cretere reala a afacerilor firmei.
Structura cifrei de afaceri pe elemente componente ofera informaii despre modul de realizare a
afacerilor pe tipuri de venituri, adica din vnzarea produciei i comercializarea marfurilor. Analiza structurii
CA se face in funcie de specificul activitaii.
Pentru o firma industriala ponderea majoritara (85% din CA) ar trebui sa o deina producia vnduta.
7.2.1.2. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
In afara analizei structurale i comparativa cu perioadele anterioare, cifra de afaceri poate fi analizata i
din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care condiioneaza evoluia ei.
Analiza factoriala a cifrei de afaceri are scopul de a identifica factorii care influeneaza evoluia
acesteia, marimea i sensul acesteia, informaii necesare pentru aprecierea situaiei existente, ct i pentru
adoptarea deciziilor in perioada viitoare.
Un model de analiza factoriala in cadrul agentului economic il reprezinta exprimarea cifrei de afaceri in
funcie de numarul de angajai, productivitatea muncii i gradul de valorificare a produciei fabricate.
Analiza factoriala a CA in cazul firmelor de producie cu profil industrial se realizeaza dupa urmatoarele
modele:
1. CA Ns

Q f CA

Ns Q f

(3)

2. CA Ns Nz Nh Wh

(4)

Mf Q f CA
3. CA Ns

Ns Mf Q f

(5)

Mf Mf ' Q f CA

Ns Mf Mf ' Q f
S CA
5. CA Ns t
Ns S t
4. CA Ns

6. CA Q p unde: p

pi

100

unde:
CA cifra de afaceri;

Ns - numarul mediu de personal;

(6)
(7)
(8)

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
Qf producia marfa fabricata destinata livrarii;

Qf

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

62

- productivitatea medie anuala a muncii (calculata pe baza produciei fabricate);

Ns
CA
- gradul de valorificare a produciei obinute destinate livrarii;
Qf
Nz
Nh
Wh
Mf

- numarul mediu de zile lucrate de un angajat in perioada analizata;


- numarul mediu de ore lucrate de un angajat intr-o zi;
- productivitatea medie orara a unui angajat;
- valoarea medie a mijloacelor fixe;

Mf ' - valoarea medie anuala a mijloacelor fixe direct productive;


Mf

- gradul de inzestrare tehnica a muncii;

Ns
Mf '
Mf
Qf

Mf '

- compoziia tehnologica a mijloacelor fixe;


- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producia marfa fabricata la 1 u.m. mijloace fixe);

St stocuri de materii prime, materiale;

p - preul mediu de vnzare unitar;


gi structura produciei vndute pe produse;
pi preul de vnzare aferent produciei de tip i.
Conform primului model de analiza ( CA Ns

Q f CA
) orice modificare a unuia din cei trei factori:

Ns Q f

- numarul de salariai;
- productivitatea muncii pe salariat in funcie de producia fabricata (
- gradul de valorificare a produciei fabricate (

Qf
Ns

);

CA
);
Qf

conduce la o modificare a CA.


Concluzii:
Daca indicele produciei marfa fabricata devanseaza indicele de cretere a numarului de personal,
atunci productivitatea muncii va inregistra i se va reflecta favorabil i asupra CA:

I Qf I Ns

I Qf
I Ns

(9)

Daca ritmul de cretere a CA este superior ritmului de cretere a produciei marfa fabricate,
atunci gradul de valorificare a produciei marfa fabricate crete, determinnd i o cretere a CA:

I CA I Qf

I CA
0
I Qf

Factorii de influena asupra CA dupa primul model de analiza sunt:

(10)

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

CA

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

Ns

Qf

CA
Qf

Ns

Mf
Ns
Mf '
Mf

, iar

Qf
Ns

63

Mf Mf ' Q f

Ns Mf Mf '

Qe

Mf

'

Metoda substituirilor in lan:

CA CA1 CA0

(11)

Factorii de influena asupra CA dupa al doilea model de analiza ( CA Ns Nz Nh Wh ):

Ns
Nz

CA

Nh
Wh
Indicatorul T Ns Nz Nh exprima fondul total de timp de munca al firmei (ore-om).
Indicatorul t Nz Nh exprima timpul mediu de munca al unui salariat (ore).
Indicatorul Wh
Indicatorul

Mf

CA
- productivitatea medie orara a unui salariat.
T

- gradul de inzestrare tehnica a muncii exprima efortul investiional al firmei. Acesta va

Ns
sporii atunci cnd ritmul de cretere a valorii medii a mijloacelor fixe va devansa ritmul de cretere a
personalului.
Indicatorul

Mf

'

- compoziia tehnologica a mijloacelor fixe exprima ponderea mijloacelor fixe direct

Mf
productive in totalul mijloacelor fixe.
Indicatorul

Qf
Mf '

- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producia marfa fabricata la 1 u.m.

mijloace fixe), este factorul determinant al creterii CA. Acesta este un factor cu o incarcatura informaionala
mare i complexa pentru ca exprima eficiena muncii (productivitatea ei) precum i calitatea managementului in
toate zonele de manifestare a lui: producia i comercializarea.
Concluzia finala, care trebuie sa constituie baza deciziilor ce urmeaza a fi adoptate, este aceea ca
agentul economic i-a marit cota de piaa, dar cu eforturi nerecuperate in totalitate. Ori, deciziile de care s-a
amintit trebuie sa se finalizeze cu efecte materializate in scurtarea termenului de recuperare a capitalului
investit.
7.3. Analiza factoriala a rezultatului exerciiului
Analiza factoriala presupune stabilirea factorilor care influenaza asupra profitului i a marimii
influenelor lor. Avnd in vedere multitudinea de forme sub care se prezinta profitul (sau pierderea), in analiza
factoriala se aprofundeaza urmatorii indicatori:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
a) rezultatul exerciiului inaintea impozitarii (profitul brut total);
b) rezultatul exploatarii (profit sau pierdere);
c) rezultatul aferent cifrei de afaceri (produciei vndute).
7.3.1. Analiza factoriala a rezultatului exerciiului inaintea impozitarii
Modelul de analiza este:
_
Pb = Vt pr

64

(12)

in care:
Vt = veniturile totale (din exploatare, financiare i excepionale):
__
pr = profitul mediu la 1 leu venituri totale.
7.3.2. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii
Factorial, rezultatul exploatarii se poate analiza pe baza urmatoarelor modele:
__
Pe = Ve pre
(13)
Ve Pe
Pe = Ae ---- ----(14)
Ae Ve
in care:
Ve = veniturile din exploatare;
__
pre = profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;
Ae = valoarea activelor de exploatare (active imobilizate i active circulante aferente exploatarii);
Ve
---- = venitul mediu la 1 leu active de exploatare.
Ae
Calcularea i cuantificarea influenelor factorilor se face potrivit metodologiei substituirilor in lan.
7.3.3 Analiza factoriala a rezultatului aferent cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezinta parte principala a veniturilor din exploatare, iar rezultatul aferent cifrei de
afaceri este componenta cea mai importanta a rezultatului exploatarii. De aceea, in analiza rentabilitatii
agenilor economici, studiului rezultatului aferent cifrei de afaceri i se acorda o atenie deosebita.
Modelele ce pot fi folosite in analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri sunt:
Pr = qv p - gv c = qv(p-c)
__
Pr
Pr = Ca pr = Ca ---Ca
__
Qf Ca Pr
Pr = Ae E K pr = Ae ----- ----- ----Ae Qf Ca

(15)
(16)

(17)

Pr = (qv p - qv cv) - Chf = qv(p - cv) - Chf = qv m Chf (18)

Qf Ca Pr
Pr = (T W) K pr = T---- ----- ---T Qf Ca

(19)

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
65
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
__
Mf Qf Ca Pr
Pr = T G E K pr = T ---- ---- ----- ---(20)
T
Mf Qf
Ca
in care:
Pr = rezultatul aferent cifrei de afaceri
gv = volumul fizic al produciei vndute
p = preul de vnzare (exclusiv TVA) pe produs
c = costul complet pe produs;
Ca = valoarea cifrei de afaceri (produciei vndute)
__
pr = profitul mediu la 1 leu cifra de afaceri (rata medie a rentabilitaii)
Ae = valoarea mijloacelor economice (active mobilizate i active circulante) aferente exploatarii
E = eficiena mijloacelor economice stabilita dupa formula E=Qf/Ae
(producia marfa fabricata la 1 leu mijloace economice)
K = raportul static dintre producia vnduta i producia marfa fabricata Ca/Qf , respectiv gradul de
valorificare a produciei marfa fabricate i a stocurilor de produse finite
cv
= costurile variabile pe unitatea de produs
gvcv = suma cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri
Chf = suma cheltuielilor fixe
m
= venitul marginal pe produs (m = p - cv)
T
= nr. mediu de personal sau timpul total de munca
W = productivitatea muncii stabilita pe baza produciei obinute destinate livrarii (marfa fabricata) pe

o persoana sau pe o unitate de timp W

Qf

G = gradul de inzestrare tehnica a muncii G

MF

Qv

Qf

K = raportul static dintre producia vnduta i producia fabricata

r = rata medie a rentabilitaii.


Pe al doilea loc se situeaza deplasarile in structura produciei catre produse cu o rata de rentabilitate mai
mare dect rata medie, ceea ce arata i orientarea cererii catre anumite sortimente.
Al treilea factor il constituie reducerea costurilor care, de asemenea, a avut un efect favorabil, reflectnd
introducerea progresului tehnic i a altor masuri pe linia creterii productivitaii muncii. In raport cu cerinele
eficienei economice, acest factor calitativ trebuie sa aiba o pondere ct mai ridicata in obinerea sporului de
profit, dar aceasta exigena nu poate fi satisfacuta in mod absolut pentru ca intervine i raportul cerere-oferta.
Al patrulea factor il prezinta preurile de vnzare, ca urmare a unor reduceri la unele sortimente, care au
determinat o micorare a profitului. Astfel de reduceri pot avea loc ca urmare a sezonalitaii unor sortimente,
factori conjuncturali ai pieei, soldari, abateri de la calitate .a.
7.4. Analiza valorii adaugate
Valoarea adaugata exprima gradul de bogaie care se obine prin activitatea productiva i comerciala a
unei firme. VA reflecta contribuia firmei la formarea PIB reprezentnd o expresie a performanei economice a
firmei.
Analiza dinamicii i structurii valorii adaugate evideniaza aspecte deosebit de interesante privind
activitatea firmei.
Indicatorul valoarea adaugata exprima creterea (plusul) de valoare, care se obine prin activitatea
tehnico-productiva a unui agent economic. Exprimnd aportul agentului economic in cadrul producerii de
bunuri sau de servicii, valoarea adaugata permite aprecierea structurii i metodelor de producie ale acesteia,
prin intermediul gradului de integrare (ca raport intre valoarea adaugata i producia corespunzatoare sau cifra

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
66
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
de afaceri), precum i dezvoltarea sau regresul activitaii desfaurate. In acelai timp, cu ajutorul valorii
adaugate pot fi constituii o serie de indicatori, necesari pentru caracterizarea eficienei factorilor de producie
(munca, capitalul), iar in cadrul fiscalitaii, reprezinta baza impozitului datorat statului (taxa pe valoare
adaugata, ceea ce nu se confunda cu metodologia de stabilire a acesteia).
Valoarea adaugata (Qa/VA) se poate determina prin doua metode:
a) Sintetica, potrivit careia din producia exerciiului (globala) (Qe) se scad consumurile intermediare
(M), care cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele, energia, apa i serviciile prestate de teri.
- cnd firma desfaoara numai activitai de producie:
(21)
VA Qe M
unde:
M consumuri intermediare;
- cnd firma desfaoara activitai de producie i activitai de comercializare:
(22)
VA Qe Mc M '
unde:
Mc marja comerciala;
M consumurile intermediare pentru producie i comer.
In cazul acesta, in care agentul economic desfaoara i activitate de comer, valoarea adaugata totala se
determina insumnd diferena dintre valoarea produciei exerciiului i consumurile intermediale, cu valoarea
marjei comerciale (care reprezinta diferena dintre valoarea marfurilor vndute i costul acestora).
b) Metoda de repartiie sau aditiva, care are in vedere insumarea urmatoarelor elemente: cheltuieli cu
personalul (salarii i contribuii pentru asigurarile i protecia sociala), amortizare, provizioane aferente
exploatarii, dobnzi, impozite i taxe (exclusiv impozitul pe profit), rezultatul exploatarii recalculat (rezultatul
aferent CA din care se scad dobnzile.
Analiza valorii adaugate vizeaza dinamica acesteia, gradul de realizare a nivelului prevazut, explicarea
modificarii absolute i a schimbarilor intervenite in structura pe elemente, precum i direciile de aciune in
viitor in vederea sporirii acesteia. Studierea valorii adaugate prezinta importana, intruct ea furnizeaza
informaii cu privire la performanele proprii, in raport cu cele realizate in perioadele anterioare sau prevazute,
precum i cu cele ale agenilor economici concureni. Pe baza valorii adaugate i a elementelor sale structurale,
pot fi construii anumii indicatori, cum sunt:
- gradul de integrare pe verticala = valoarea adaugata/cifra de afaceri
(23)
- contribuia factorului uman la formarea valorii adaugate=(salariile + elementele aferente)/ valoarea adaugata
(24)
- aportul activelor fixe = amortizarea aferenta perioadei/ valoarea adaugata
(25)
Daca primul indicator are o valoare care tinde spre 1, inseamna ca in agentul economic este un grad
ridicat de integrare. Pentru a aprecia eficiena integrarii, indicatorul trebuie corelat cu alii, cum ar fi rata
cheltuielilor totale, rata rentabilitaii i a profitului. In acest context, se poate aprecia daca este eficient sau nu sa
se acioneze in direcia sporirii gradului de integrare pe verticala.
Marimea i evoluia celorlali doi indicatori furnizeaza informaii cu privire la situaia rentabilitaii
poteniale proprii, element important in strategiile de retehnologizare i modernizare a agentului economic (in
acest scop, in activitatea practica sunt necesare date i asupra situaiei agenilor economici concureni).
Valoarea adaugata este formata din remunerarea urmatorilor parteneri sociali: salariailor; acionarilor;
statului; instituii care acorda credite; firmei.
Analiza factoriala a valorii adaugate
Un alt aspect al studierii valorii adaugate se refera la analiza factoriala, care permite punerea in
evidena a factorilor care au determinat modificarea acesteia, precum i direciile in care trebuie sa se acioneze
in viitor.
In acest scop, modelul de calcul respectiv (Qa = Qe - M) se transforma in urmatorul model de analiza:
_
_ _
_ _ _
Qa = Qe(1-M)= Qe.va =(T.Wh) .va = (Ns.t .Wh) .va)
(25)
Qe

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
In baza modelului prezentat se poate stabili urmatorul sistem factorial:

67

Ns
T
Qe

t
_
Wh

Qa
_
va
in care:
T = fondul de timp de munca (ore)
Ns = numarul mediu de salariai
_
t
= timpul de lucru pe un salariat (ore)
_
Wh = productivitatea medie orara
_
va = valoarea medie adaugata la 1 leu producie a exerciiului
Analiza factoriala a valorii adaugate se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor modele de analiza:

1. VA Qe 1

M
Qe va
Qe

Q VA
2. VA Ns e
Ns Wa va
Ns Qe
Q VA
3. VA T e
T Wh va Ns t Wh va
T Qe
Mf Mf ' Qe VA
4. VA Ns

Ns Mf Mf ' Qe

(26)
(27)
(28)

(29)

In principiu, direciile de aciune pentru sporirea valorii adaugate sunt:


- creterea productivitaii muncii pe seama factorilor specifici;
- imbunatairea utilizarii timpului de munca;
- reducerea cheltuielilor cu materialele la 1 leu producie;
- imbunatairea calitaii produselor;
- creterea gradului de folosire a capacitaii de producie etc.
Concluzii
Pe baza produciei fizice se poate stabili gradul de valorificare a unor categorii de resurse materiale.
Analiza productiei fizice se realizeaza sub urmatoarele aspecte: analiza realizarii programului de producie pe
sortimente; analiza structurii produciei; analiza ritmicitaii produciei i a vnzarilor si analiza calitaii
produciei i a implicaiilor economico-financiare ele acesteia.
In activitatea practica a societailor comerciale principalii indicatori de masurare a activitaii de
producie i comercializare sunt: cifra de afaceri, producia marfa fabricata, producia exerciiului (producia
globala), valoarea adaugata.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
68
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Cifra de afaceri reprezinta veniturile totale provenite din operaiunile comerciale ale unei firme intr-o
perioada determinata. Indicatorii de masurare a cifrei de afaceri sunt: cifra de afaceri neta, cifra de afaceri medie
si cifra de afaceri marginala.
In analiza factoriala a rezultatului exercitiului se aprofundeaza urmatorii indicatori: rezultatul
exerciiului inaintea impozitarii (profitul brut total); rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) si rezultatul
aferent cifrei de afaceri (produciei vndute).
Principalii factori care influenteaza cresterea profitului sunt : volumul vnzarilor, deplasarile in
structura produciei catre produse cu o rata de rentabilitate mai mare dect rata medie, reducerea costurilor si
reducerea preturilor la unele sortimente.
Indicatorul valoarea adaugata exprima creterea (plusul) de valoare, care se obine prin activitatea
tehnico-productiva a unui agent economic. Valoarea adaugata (Qa sau VA) se poate determina prin doua
metode: metoda sintetica si metoda aditiva/de repartitie.
Analiza factoriala a valorii adaugate permite punerea in evidena a factorilor care au determinat
modificarea acesteia, precum i direciile in care trebuie sa se acioneze in viitor.
Notiuni cheie: Cifra de afaceri, cifra de afaceri din activitatea de baza/valoarea produciei marfa vnduta,
producia marfa fabricata, producia exerciiului, valoarea adaugata, coeficientul mediu de structura, cifra de afaceri neta,
cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginala, analiza factoriala a valorii adaugate
Intrebari de autoevaluare
De ce este necesara analiza statistica i economica a produciei fizice?
Sub ce aspecte se analizeaza productia fizica?
Care sunt principalii indicatori de masurare a activitaii de producie i comercializare?
Care este scopul analizei dinamicii activitaii de producie i comercializare?
Care sunt corelaiile normale care trebuie sa existe intre indicatorii valorici?
Care sunt operaiunile comerciale luate in considerare in determinarea cifrei de afaceri?
Care sunt indicatorii de masurare a cifrei de afaceri?
Ce scop are analiza factoriala a a cifrei de afaceri?
Ce conditii trebuie sa indeplineasca cifra de afaceri intr-o situatie normala?
Ce se aprofundeaza in analiza factoriala a rezultatului exercitiului?
Care sunt principalii factori care influenteaza cresterea profitului ?
Care sunt indicatorii construiti pe baza valorii adaugate i a elementelor sale structurale?
Ce scop are analiza factoriala a valorii adaugate?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

69

8.
ANALIZA CHELTUIELILOR

Obiective:
Intelegerea necesitatii clasificarii costurilor/cheltuielilor
Insusirea modalitatilor de calcul si analiza a cheltuielilor aferente veniturilor si a ratelor financiare
Cunoasterea modului de aplicare si interpretare a analizei cheltuielilor la 1000 lei venituri

Introducere
Activitatea unui agent economic in derularea ei necesita consumuri de resurse umane, materiale,
financiare. Dupa natura lor, in funcie de care se realizeaza i gruparea in contul de profit i pierderi, cheltuielile
i veniturile agentului economic se grupeaza astfel: de exploatare, financiare i excepionale.
In totalul cheltuielilor agenilor economici, cele de exploatare dein ponderea cea mai insemnata, ceea
ce impune o analiza atenta a lor. Cheltuielile de exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, care cuprinde
ansamblul urmatoarelor operaiuni: cumpararea de materii prime i materiale, stocarea lor, procesul de
producie, stocarea semifabricatelor, produselor finite i vnzarea lor, precum i achiziionarea de marfuri i
vnzarea lor, daca este cazul.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenia evoluia acestora, factorii care
influeneaza nivelul lor, precum i identificarea rezervelor care pot fi puse in valoare, pentru reducerea lor sau
meninerea in limitele de eficiena care concura la performana economico-financiara a agentului economic.
Este necesar a se face diferentiere intre costuri si cheltuieli.
Costurile reprezinta totalitatea consumurilor exprimate in forma baneasca pe care le efectueaza firma in
vederea realizarii unei anumite producii sau a unui singur produs.
Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit pentru: consumuri, lucrari executate i
serviciile prestate de teri; remunerarea personalului; executarea unor obligaii legale sau contractuale;
constituirea amortizarilor i provizioanelor; consumuri excepionale.
8.1. Criterii de clasificare a cheltuielilor
Cheltuielile in Contul de profit si pierdere se grupeaza dupa natura lor, dupa comportamentul fata de
volumul productiei si dupa continutul lor.
A. Dupa natura lor, cheltuielile sunt:
a. cheltuieli de exploatare:
- cheltuieli cu materii prime i materiale consumabile;
- cheltuieli cu lucrarile i serviciile executate de teri;
- cheltuieli cu personalul;
- cheltuieli cu amortizarea i provizioanele aferente exploatarii;
- alte cheltuieli de exploatare.
b. cheltuieli financiare:
- pierderi din creane legate de participaii;
- cheltuieli privind investiiile financiare cedate;
- diferene nefavorabile de curs valutar;
- dobnzile aferente creditelor atrase, privind exerciiul financiar in curs;
- sconturi acordate clienilor.
c. cheltuieli extraordinare legate de evenimente excepionale:
- pierderi din calamitai;
- debitori diveri.
B. Dupa comportamentul faa de volumul produciei cheltuielile sunt:
a. cheltuieli variabile care sunt dependente de volumul de activitate i conin:
- cheltuieli cu materii prime i materiale aferente obinerii produciei;
- cheltuieli cu salariile personalului productiv;
- cheltuieli cu servicii i lucrari prestate de teri in scopul obinerii produciei.
b. cheltuieli fixe care sunt constante, pe termen limitat, in raport cu volumul de activitate, dar dependente
de capacitatea de producie i distribuie, formate in principal din:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- amortizare;
- cheltuieli cu caracter fix (materiale, cheltuieli salariale).
C. Dupa coninutul lor cheluielile sunt:
a. cheltuieli materiale care cuprind consumuri de resurse materiale i amortizarea mijloacelor fixe;
b. cheltuieli cu salariile i aferente utilizarii personalului (asigurari i protecie sociala).

70

8.2. Analiza cheltuielilor totale aferente veniturilor totale


Cheltuielile i veniturile intreprinderii reflecta o arie larga de fenomene economico-financiare legate de
consumul i utilizarea factorilor de exploatare (de producie), natura, munca i capitalul, respectiv de
recuperarea resurselor utilizate.
Problemele de baza ale diagnosticarii cheltuielilor se refera, pe de o parte, la cheltuielile aferente
veniturilor intreprinderii (in mod deosebit cele de exploatare), iar pe de alta parte, la eficiena diferitelor
categorii ale acestora (variabile, fixe, directe, indirecte, materiale, salariale, cu dobanzile, etc.).
Cheltuielile totale ale intreprinderii sunt grupate in cadrul contului de profit i pierdere, in cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare i cheltuieli extraordinare. Corespunzator acestor categorii de cheltuieli,
veniturile totale ale intreprinderii se grupeaza in: venituri din exploatare (venituri din vnzarea produselor,
marfurilor, executarea lucrarilor i prestarea serviciilor, venituri din producia stocata i venituri din producia
de imobilizari), venituri financiare (dobnzi incasate, venituri din titluri de plasament, diferene favorabile de
curs valutar, venituri din participaii) i respectiv venituri extraordinare (venituri cu caracter conjunctural).
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utiliznd rata de eficiena a cheltuielilor
totale, al carui studiu se poate efectua prin metoda substituirilor in lan.
Modelul de calcul i analiza a indicatorului menionat este urmatorul:
Rata de eficiena a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 u.m. venituri totale:

Ci1000

Chi
1000
Vi

(1)

unde:
1000
c i = rata de eficiena a cheltuielilor pe structura;
Chi = cheltuielile pe structura (exploatare, financiare);
Vi = venituri pe structura.
Sau
n

chi

gi ci (1000)
Rct = -------- 1000 = ---------------;
n
100
vi
i=1

chi
ci(1000) = ---- 1000
vi

(2)

i=1

in care:
chi = suma cheltuielilor pe cele trei grupari (exploatare, financiare, excepionale);
vi
= suma veniturilor pe gruparile similare cheltuielilor;
gi
= structura veniturilor;
ci(1000)= rata de eficiena a cheltuielilor pe grupari.
u.m. = unitati monetare
8.2.1. Analiza cheltuielilor din exploatare la 1000 u.m. venituri din exploatare
In totalul cheltuielilor agenilor economici, cele de exploatare dein ponderea cea mai insemnata, ceea ce
impune o analiza atenta a lor. Cheltuielile de exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, care cuprinde
ansamblul urmatoarelor operaiuni: cumpararea de materii prime i materiale, stocarea lor, procesul de
producie, stocarea semifabricatelor, produselor finite i vnzarea lor, precum i achiziionarea de marfuri i
vnzarea lor, daca este cazul.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

71

8.2.1.1. Cheltuieli totale


Cheltuielile din exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, dein ponderea cea mai mare in totalul
cheluielilor firmei i cuprind ansamblul urmatoarelor operaiuni: aprovizionarea cu materii prime i materiale,
depozitarea acestora, folosirea lor in cadrul procesului de producie, stocarea semifabricatelor, produselor finite
i vnzarea acestora, pecum i achiziionarea de marfuri i ambalaje i vnzarea lor.
Pentru dimensionarea i urmarirea evoluiei cheltuielilor de exploatare se folosete indicatorul rata de
eficiena a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare). Acest indicator are in
vedere cheltuielile aferente produciei totale a exerciiului financiar, inclusiv costul marfurilor vndute, corelate
cu valoarea produciei exerciiului (care include producia vnduta, producia stocata i producia imobilizata),
inclusiv valoarea marfurilor vndute.
Analiza cheltuielilor la 1000 u.m. venituri din exploatare se realizeaza cu ajutorul indicatorului rata de
eficiena a cheltuielilor de exploatare sau cheltuieli la 1000 u.m. venituri din exploatare.
Rata de eficiena a cheltuielilor de exploatare se determina cu relatia:

Che
1000
Ve

(3)

unde:
R e = rata de eficiena a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;

Che = cheluieli aferente activitailor componente ciclului de exploatare;


Ve = venituri pe tipuri de activitai ale ciclului de exploatare.
Sau

gj rcej(1000)
Rce = ------------------;
100

chj
rcej(1000)= ----- 1000
vj

(4)

in care:
gj
= structura veniturilor din exploatare;
rcej(1000) = rata de eficiena a cheltuielilor pe tipuri de venituri
din exploatare;
chj
= cheltuieli aferente activitailor care compun
ciclul exploatare;
vj
= venituri pe feluri de activitai componente ale
ciclului exploatare.
Din punct de vedere factorial, rata de eficiena a cheltuielilor de exploatare se analizeaza pe baza
modelului menionat anterior. Factorii care influeneaza sunt structura veniturilor din exploatare i rata de
eficiena a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare.
Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
Fiind parte componenta principala a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare, cheltuielile la 1000
lei cifra de afaceri vor fi examinate pe baza modelului:
qv c
C(1000) = ---------- 1000
(5)
qv p
in care:
qv = volumul fizic al produciei vndute;
p = preul de vnzare mediu (exclusiv T.V.A);
c = costul unitar al produselor.
Analiza factoriala a cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
Factorii care influeneaza nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri sunt: structura cifrei de afaceri,
preul de vnzare (exclusiv TVA) i costul unitar.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
72
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
8.2.1.2. Analiza cheltuielilor variabile la 1000 u.m. cifra de afaceri
Analiza cheltuielilor variabile prezinta importana in activitatea de conducere pentru asigurarea incadrarii
intr-un nivel de rentabilitate care sa permita practicarea unor preuri menite sa conduca la meninerea i eventual
creterea cotei de piaa.
Analiza factoriala poate avea ca obiect nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare i
nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifra de afaceri.
Analiza cheltuielilor variabile la 1000 u.m. cifra de afaceri (CA):

C 1000

qv c 1000
qv p
v

(6)

8.2.1.3. Analiza eficientei cheltuielilor fixe


Cheltuielile fixe constituie o premisa i o consecina a desfaurarii activitaii de exploatare. Aceste
cheltuieli nu sunt in dependena direct proporionala sau invers proporionala cu producia sau cu vnzarile ci,
in anumite limite, acestea ramn constante sau independente de volumul activitaii de exploatare.
Raportul dintre cheltuielile fixe i cele variabile caracterizeaza, in activitatea practica, aa-numita
structura de exploatare i servete la analiza riscului operaional ca o componenta a riscului global al
intreprinderii. Intreprinderile care au cheltuieli fixe mari trebuie sa practice preuri mari i sa realizeze un volum
mare al activitaii de exploatare.
Cheltuielile fixe cuprind urmatoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
- cheltuieli cu serviciile telefonice;
- cheltuieli cu servicii radio-tv;
- prime de asigurare;
- impozite i taxe legale.
Eficiena cheltuielilor fixe se apreciaza prin nivelul lor la 1000 u.m. venituri sau cifra de afaceri.
Analiza cheltuielilor fixe la 1000 u.m. CA:

Cf 1000

Cf
1000 ;
CA

Cf 1000

Cf
1000
qv p

(7)

Aprecierea eficienei cheltuielilor fixe se realizeaza prin determinarea indicilor de cretere a celor doi
indicatori. Creterea mai rapida a CA faa de cheltuielile fixe ( I CA I Chf ) conduce la micorarea cheltuielilor
fixe la 1000 u.m. CA faa de nivelul de referina (p0).
8.2.2. Analiza cheltuielior materiale
Cheltuielile materiale dein o pondere mai mare sau mai mica in totalul cheltuielilor de exploatare, in
funcie de profilul de activitate al intreprinderii.
Aceste cheltuieli cuprind consumurile de resurse materiale i a prestarilor de servicii i insumeaza:
- cheltuielile cu materiile prime i materialele;
- cheltuielile cu combustibilii, energia i apa;
- cheltuielile cu amortizarea;
- cheltuielile cu obiectele de inventar;
- cheltuielile cu lucrarile i serviciile prestate de teri;
- alte cheltuieli materiale.
Reducerea cheltuielilor materiale se realizeaza ca urmare a introducerii progresului tehnic, a folosirii obiectelor
muncii cu parametri superiori care determina micorarea consumurilor specifice.
Analiza factoriala a cheltuielilor materiale se realizeaza, metodologic, asemanator cheltuielilor la 1000 u.m.
cifra de afaceri..
Analiza cheltuielilor materiale la 1000 u.m. cifra de afaceri:

Cm1000

qv c 1000
qv p
m

(8)

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
= cheltuieli materiale;
m

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

73

qv = cantitate realizata;
p = preul unitar pe produs.
8.2.3. Analiza cheluielilor cu amortizarea
Cheltuielile cu amortizarea au un caracter constant, in anumite limite, i se analizeaza ca nivel la 1000
u.m. venituri din exploatare. Amortizarea reprezinta expresia valorica a uzurii mijloacelor fixe, inclusa in costul
produselor.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 u.m. cifra de afaceri:

C a1000

A
1000
CA

(9)

unde: A = cheltuielile cu amortizarea.


8.2.4. Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul
O atenie aparte se va acorda salariilor de baza in care se reflecta calitatea factorului uman (calificarea) i
diferitele forme de adaosuri (de vechime, compensaii, prime).
Eficiena cheltuielilor salariale, totale sau pariale, se evideniaza prin indicatorii:
- cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;
- cheltuieli salariale la 1000 lei cifra de afaceri;
- cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adaugata.
Pentru toate cele trei situaii in analiza, se pot folosi att modele de corelaie, ct i modele
multiplicative.
a) Pentru cheltuielile salariale la 1000 lei venituri din exploatare:
Cs
----1000, ca modele multiplicative se pot folosi:
Ve
Ns
Cs
( ---- ------) *1000
(10)
Ve
Ns
sau circumscrise la salarii pesonal:
Fs
Ns Fs
---1000, respectiv, ( ---- ----) *1000
(11)
Ve
Ve Ns
in care:
Cs = cheltuielile salariale (cu personalul);

Ns = numarul mediu al salariailor;


Fs = fondul de salarii.
b) Pentru cheltuielile salariale la 1000 lei cifra de afaceri (producie vnduta daca nu intervin
cumparari-revnzari de marfuri) se au in vedere modelele:
Cs
Ns Cs
---1000, respectiv, (---- ----) * 1000
Ca

Ca

(12) sau

Ns

Fs
Ns Fs
----1000, corespunzator, ( ---- ----) * 1000
(13)
Ca
Ca Ns
c) Pentru cea de-a treia modalitate, respectiv, cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adaugata:
Cs
--- 1000,
Qa

Cs
Ns
respectiv, (---- ----)* 1000
Qa

Ns

(14)

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
74
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
sau:
_
Fs
Ns
Fs
---1000, corespunzator ( ---- -----)* 1000
(15)
Qa
Qa
Ns
Pe baza indicatorilor eficienei cheltuielilor salariale in general, precum i a celor cu salariile
personalului, se confirma eficiena acestora, in sensul reducerii nivelului lor la 1000 lei venituri din exploatare,
cifra de afaceri i valoare adaugata in Pn, faa de Pn-1.
Aceasta inseamna, in primul rnd, existena corelaiilor:
- IVe ICs i, respectiv, IFs
- ICa > ICs i, corespunzator, IFs
- IQa > ICs i, respectiv, IFs
Cu excepia ultimei corelaii, la celelalte se pune problema ca in dinamica veniturilor i corespunzator
cifrei de afaceri sa se reflecte in principal, volumul fizic al produciei i serviciilor, precum i calitatea acestora.
Intruct cheltuielile salariale cuprind i componente ce se formeaza relativ proporional cu fondul de
salarii, diagnosticul factorial se determina pe baza acestuia. In acest scop, se utilizeaza modelele multiplicative
de tipul:
Fs N T _
---- = --- --- sh
(16)
Ve Ve N
Cheltuielile cu personalul cuprind cheltuielile firmei legate de remunerarea muncii(cheltuielile cu
salariile) si cheltuielile privind protectia sociala.
Analiza cheltuielilor cu salariile se ralizeaza atat in marimi absolute cat si la 1000 u.m. cifra de afaceri,
venituri din exploatare sau valoare adaugata, prin utilizarea unor modele de corelatie sau modele multiplicative.
Analiza cheltuielilor cu salariile ( s ):

a. C S Ns S

CA C S

Ns CA
T CS
c. C S Ns

Ns T
b. C S Ns

(17)
(18)
(19)

unde:

T
Ns
CS
CA
CA
Ns
CS
T

- numarul mediu de ore lucrate/salariat ( t );


- cheltuieli medii cu salariile/1 u.m. CA ( cs );
- productivitatea medie anuala ( Wa );
- salariul mediu orar ( csh ).

Corelaia dintre creterea productivitaii muncii i cea a salariului mediu se reflecta cu ajutorul indicelui
de corelaie stabilit dupa una dintre relaiile:

IC

I csa
I Wa

(20)

I csa 100
- cnd cei doi indici au valori mai mari dect 100
I Wa 100

(21)

sau

IC

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
75
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
IC < 1 este favorabil, adica productivitatea muncii a inregistrat un ritm superior de cretere faa de
salariul mediu.
Creterea salariului mediu este un fenomen normal daca se reflecta fie i parial productivitatea fizica a
muncii i este totodata obiectiv necesara in condiiile inflaiei (ce reclama indexarea).
i in ceea ce privete cheltuielile cu salariile, se pot face extrapolari pe termene scurte, fie pe baza
funciei y = a + bt,
fie y a

b
x

in care:
t = perioada urmatoare;
x = veniturile din exploatare sau cifra de afaceri.
8.2.5. Analiza cheltuielilor cu dobnzile
Cheltuielile cu dobnzile reprezinta componenta cea mai importanta a cheltuielilor finaciare ale
intreprinderii. Aceste cheltuieli nu se includ in costurile de producie, insa prezinta interes pentru analiza
economica, deoarece reducerea lor determina creterea rezultatului financiar.
Modelul de analiza cel mai utilizat in practica economica este:

1000
d

S d 1000;
CA

(22)

unde:

C
s

1000
d

= cheltuielile cu dobnzile la 1000 u.m.cifra de afaceri;

= suma cheltuielior cu dobnzile;

CA = cifra de afaceri.
Concluzii
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenia evoluia acestora, factorii care
influeneaza nivelul lor, precum i identificarea rezervelor care pot fi puse in valoare, pentru reducerea lor sau
meninerea in limitele de eficiena care concura la performana economico-financiara a agentului economic.
Cheltuielile in Contul de profit si pierdere se grupeaza dupa natura lor, dupa comportamentul fata de
volumul productiei si dupa continutul lor.
Problemele de baza ale diagnosticarii cheltuielilor se refera, pe de o parte, la cheltuielile aferente
veniturilor intreprinderii (in mod deosebit cele de exploatare), iar pe de alta parte, la eficiena diferitelor
categorii ale acestora (variabile, fixe, directe, indirecte, materiale, salariale, cu dobanzile, etc.).
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utiliznd rata de eficiena a cheltuielilor
totale.
Analiza cheltuielilor la 1000 u.m. venituri din exploatare se realizeaza cu ajutorul indicatorului rata de
eficiena a cheltuielilor de exploatare sau cheltuieli la 1000 u.m. venituri din exploatare.
Factorii care influeneaza nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri sunt: structura cifrei de afaceri,
preul de vnzare (exclusiv TVA) i costul unitar.
Notiuni cheie: Costuri, cheltuieli, cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli exceptionale, costuri fixe,
costuri variabile, rata de eficiena a cheltuielilor totale, rata de eficiena a cheltuielilor de exploatare sau cheltuieli la 1000
u.m. venituri din exploatare, analiza factoriala a cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri, analiza cheltuielilor variabile la
1000 u.m. cifra de afaceri, analiza eficientei cheltuielilor fixe, analiza cheltuielilor materiale la 1000 u.m. cifra de afaceri,
analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 u.m. cifra de afaceri, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul, analiza
cheltuielilor cu dobnzile

Intrebari de autoevaluare
Ce diferenta este intre costuri si cheltuieli ?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

Cum se clasifica cheltuielile ?


Cu ce indicator se analizeaza cheltuielile aferente veniturilor totale?
Cum se mai numeste rata de eficiena a cheltuielilor de exploatare?
Care sunt factorii care influeneaza nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri ?
Ce caracterizeaza raportul dintre cheltuielile fixe i cele variabile?
Cum se realizeaza reducerea cheltuielilor materiale?
Prin ce indicatori se evidentiaza eficiena cheltuielilor salariale, totale sau pariale ?
Ce importanta are analiza cheltuielilor cu dobnzile ?

76

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

77

9.
ANALIZA RENTABILITATII INTREPRINDERII
Obiective:
Intelegerea importantei analizei rezultatelor financiare ale organizatiei pentru rentabilitatea intreprinderii
Insusirea modului de analiza a profitului si a factorilor care il influenteaza
Insusirea modului de analiza a ratelor de rentabilitate
Intelegerea pragului de rentabilitate si a utilitatii determinarii si analizei acestuia

Introducere
Activitaile de producie i de comercializare reprezinta obiective importante ale agentului economic,
indiferent de forma de proprietate, deoarece prin acestea se realizeaza bunurile necesare satisfacerii unor nevoi
sociale. Activitatea tehnico-productiva trebuie sa raspunda comenzilor nevoilor sociale.
Profitul, in economia de piaa, constituie raiunea de a fi a unui agent economic. El se dimensioneaza in
jocul preurilor, ca urmare a raportului cerere-oferta i al costurilor, care reflecta modul de gospodarire a
resurselor consumate. Cererea solvabila a consumurilor influeneaza oferta i, prin mecanismul rentabilitaii,
orienteaza plasarea capitalurilor i deci producia.
Aadar, rentabilitatea apare astfel ca instrument hotartor in mecanismul economiei de piaa, in
orientarea produciei, in raport cu cerinele consumatorilor (productivi sau individuali). Aceasta presupune
obinerea unor venituri mai mari dect cheltuielile in urma vinderii i incasarii produciei fabricate. Deci,
rentabilitatea reflecta capacitatea agentului economic de a produce profit.
In acest capitol abordam performana firmei pe baza rentabilitaii care are in vedere rezultatele obinute
prin utilizarea factorilor de producie, respectiv cele recunoscute in contul de profit i pierdere 15.
9.1. Analiaza profitului
Contul de profit i pierdere (CPP) face parte dintre situaiile financiare de inchidere a exerciiului
financiar, fiind un document contabil de sinteza care masoara performanele activitaii unei firme in cursul unei
perioada date.
Profitul reflecta performana firmei i capacitatea acesteia de a reinvesti sau de a acorda dividende.
Modul de prezentare a CPP difera de la o ara la alta, dupa coninutul informaional i dupa forma de
prezentare.
Dupa coninutul informaional distingem doua forme:
- CPP cu prezentarea veniturilor i cheltuielilor dupa natura lor;
- CPP cu prezentarea dupa destinaie a cheltuielilor de exploatare (pe funcii ale firmei).
Dupa forma de prezentare se intlnesc:
- sub forma de lista (verticala) care prezinta formarea din treapta in treapta a rezultatelor exerciiului;
- sub forma de cont (tablou bilateral), in care cheltuielile i pierderile sunt prezentate in partea stnga, iar
veniturile i profitul in partea dreapta.
Modelele de mai sus sunt recomandate prin directiva a IV-a a U.E.
In Romnia se folosete sistemul prezentat sub forma de lista, cu structura veniturilor i cheltuielilor dupa
natura lor.
Rentabilitatea este una dintre formele sintetice de exprimare a eficienei activitaii economico-financiare
a firmei, a tuturor factorilor de producie innd cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare,
producie i vnzare.
Pentru masurarea rentabilitaii se utilizeaza 2 categorii de indicatori:
- profitul;
- ratele de rentabilitate.

15

Popescu, A., Manea, R., Barbu, M. (2009) Analiza economico-financiara. Aplicatii Excel, Ed. Universitara, Bucuresti.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
78
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Marimea absoluta a rentabilitaii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalurile sau utilizarea
resurselor firmei aduc profit este reflectata de rata rentabilitaii. Rentabilitatea utilizeaza pentru exprimare doi
indicatori: profitul i rata rentabilitaii. Marimea absoluta a rentabilitaii este oglindita de profit (indicator de
volum), iar gradul in care capitalul sau folosirea resurselor societaii pe aciuni aduc profit este reflectat in rata
rentabilitaii (indicator al marimii relative a rentabilitaii).
In corelaia dintre rentabilitate i eficiena economica sunt de facut unele precizari. Eficiena economica
este mai cuprinzatoare dect rentabilitatea. Putem aprecia ca eficiena economica reprezinta cea mai generala
categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate, pentru utilizarea sau
economisirea unor resurse intrate sau neintrate in circuitul economic. Deci, eficiena economica vizeaza
minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.
Rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficienei economice, anume, o forma
sintetica realizata cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utiliznd ca rezultat
(efect) nu numai profitul net, ci intregul venit net, deci profitul brut (care cuprinde i datoriile financiare i
impozitele).
Marja comerciala permite determinarea rezultatului obinut din vnzarea marfurilor i se calculeaza prin
scaderea costului marfurilor vndute din totalul vnzarilor de marfuri.

MC CAmf Rmc

(1)

Unde:
MC marja comerciala;
CAmf cifra de afaceri din vnzarea marfurilor;

Rmc - rata medie a marjei comerciale.


Producia exerciiului (Qe) reprezinta valoarea produciei globale a unei firme intr-un exerciiu financiar
i este formata din:
- producia vnduta;
- producia stocata;
- producia imobilizata.
Valoarea adaugata i excedentul brut al exploatarii
Valoarea adaugata (VA) si execdentul brut al exploatarii (EBE) reflecta aportul adus de societatea
comerciala, prin scaderea din cifra de afaceri a elementelor de cheltuieli specifice si modalitatea de
autofinantare din activitatea desfasurata.
Creterea EBE este o condiie importanta pentru marirea capacitaii de autofinanare a firmei deoarece
trebuie sa asigure:
- remunerarea capitalurilor investite de banci i acionari;
- rambursarea imprumuturilor pe termen mediu i lung;
- inlocuirea activelor fixe;
- plata impozitului pe profit.
Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
Rezultatul exploatarii este format din rezultatul aferent CA (Pr) i rezultatul din alte activitai de
exploatare (RE).
RE = Pr + RE
(2)
Unde:
Pr CA cheltuieli aferente CA
RE alte venituri din exploatare alte cheltuieli din exploatare.
In cazul firmelor cu activitate industriala sau agricola se pot folosi urmatoarele modele de analiza a
profitului aferent CA pe total firma:

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
1. Pr
qvi pi qvi ci

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017
(3)

79

qv - volumul fizic al produciei vndute


g - structura produciei vndute pe produse
c - costuri complete unitare
p - preurile medii de vnzare unitare, exclusiv TVA.

2. Pr

qv p
i

qvi ci
1
qv p
i
i

qv

CA

CA pr

(4)

g
pr

3. Pr Ns

p
c

CA Pr

Ns CA

(5)

CA
- productivitatea
Ns
Pr
- profitul care revine la 1 u.m. CA.
CA
Ns
t
CA
Pr
Ns
Wh
g
Pr
p
CA
c
9.2. Analiza ratelor de rentabilitate
O rata de rentabilitate exprima relatia dintre un rezultat (efect) si capitalul (efortul) investit pentru a-l
obtine. Trebuie deci sa asociem indicatorilor prezentati precedent niste indicatori de capital (capital propriu,
capital permanent, active fixe, activ total etc.).
Ratele de rentabilitate cele mai folosite in analiza financiara vizeaza fie rentabilitatea activului
(rentabilitate economica sau de exploatare), fie doar rentabilitatea capitalurilor proprii (rentabilitate financiara).
9.2.1. Ratele de rentabilitate economica
Ratele de rentabilitate economica exprima rezultatele degajate de capitalurile angajate pentru asigurare
a unei activitati. Ele nu tin seama de structura financiara (modalitatea de procurare a resurselor).
Rentabilitatea economica reprezinta raportul dintre un rezultat economic si activul total sau activul
economic.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
80
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Activul economic (AE) este activul total din care se scad datoriile nebancare pe termen scurt (datorii de
exploatare si in afara exploatarii).
AE = A - DEX
(6)
AE = IMO + NFR + ATZ
(7)
AE = CPR + DFN
(8)
unde: A = activ total
DEX = datorii de exploatare
ATZ = active de trezorerie
IMO = imobilizari nete
NFR = nevoia de fond de rulment
CPR = capitalul propriu
DFN = datorii financiare
Se pot calcula urmatoarele rate de rentabilitate economica:
a) rata excedentului brut de exploatare:
(9)
Aceasta rata nu este afectata de politica de amortizare (liniara sau degresiva).
b)

rata bruta de rentabilitate economica:


(10)
unde: EBIT = profit inainte de plata dobnzii si a impozitului pe profit

c)

rata neta de rentabilitate economica:


(11)

unde:
Ip = impozitul pe profit
Aceasta rata masoara capacitatea activului economic de a asigura att reinnoirea sa, ct si remunerare a
investitorilor de capital.
d) rata profitului net:
(12)
Rata profitului net este dependenta de politica de finantare a firmei deoarece ia in calcul dobnzile
aferente capitalului imprumutat. De aceea este mai putin comparabila cu ratele realizate de alte intreprinderi
similare din punct de vedere economic si tehnologic, dar finantate diferit.
Analiza ratelor de rentabilitate economica trebuie sa tina cont de rata inflatiei. De aceea se calculeaza o
rata reala a rentabilitatii economice in functie de rata nominala a acesteia si de rata inflatiei.

(13)
Daca rata inflatiei este mai mica de 10%, atunci numitorul fractiei se poate aproxima cu 1, iar formula
devine:
(14)
Pentru o mai buna interpretare a rentabilitatii economice, aceasta se poate descompune astfel:
(15)
Unde:
CA = cifra de afaceri

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

81

= rata marjei brute de acumulare


= coeficientul de rotatie al activului economic
Aceasta descompunere a rentabilitatii pune in evidenta doua strategii opuse pentru cresterea
rentabilitatii economice:
- strategia marjei slabe (preturi mici) si rotatiei foarte rapide a activului economic (investitii la periferie,
rotatie foarte rapida a stocurilor);
- strategia marjei crescute (preturi mari) si a rotatiei slabe a capitalului economic (investitii in centrul
orasului, rotatie scazuta a stocurilor).
Rentabilitatea economica se mai poate descompune si in functie de valoarea adaugata:
(16)
unde:

= rata marjei asupra valorii adaugate


= productivitatea imobilizarilor

= gradul de imobilizare al activului economic


Rentabilitatea economica poate fi majorata prin cresterea unuia din cei trei factori, in functie de
strategia adoptata de intreprindere.
9.2.2.
Ratele de rentabilitate financiara
Ratele de rentabilitate financiara masoara randamentul capitalurilor proprii, adica gradul de remunerare a
plasamentului efectuat de proprietarii intreprinderii. Remunerarea se realizeaza fie prin plata dividendelor, fie
prin cresterea rezervelor.
Pentru masurarea rentabilitatii financiare, se folosesc urmatorii indicatori:
a) rata rentabilitatii financiare:
(17)
Pentru ca actiunile firmei sa fie atractive, trebuie ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare dect
rata medie a dobnzii de piata.
b) profitul pe actiune:
(18)
Acest indicator nu tine cont de politica de dividend a firmei, exprimnd profitabilitatea totala a
intreprinderii.
d) coeficientul de capitalizare bursiera
(19)
unde: CB = cursul bursier al actiunii.
PER arata de cte ori sunt dispusi investitorii sa plateasca profitul pe actiune. O valoare ridicata a
indicatorului reflecta anticipatii favorabile ale pietei asupra profiturilor viitoare ale firmei.
Acest coeficient intereseaza mai putin din punct de vedere al diagnosticului financiar, deoarece cursul
bursier poate depinde de numerosi factori si nu doar de situatia financiara a intreprinderii.
Rentabilitatea financiara poate fi descompusa astfel:

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

82

(20)
unde:

= rata marjei nete de acumulare


= coeficientul de rotatie al capitalului propriu
(21)

unde:

= coeficientul de rotatie al activului total

= rata de structura a capitalurilor


Rentabilitatea financiara poate fi majorata fie prin cresterea marjei nete de acumulare, fie printr-o
rotatie mai rapida a activului economic prin cifra de afaceri, fie prin cresterea indatorarii.
9.2.3.
Rentabilitatea medie ponderata a capitalurilor
Patrimoniul intreprinderii reflecta, pe de o parte, deciziile de investitii (activul economic) si, pe de alta
parte, capitalurile mobilizate pentru finantare a acestora (capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si
lung). Fiecaruia dintre aceste posturi bilantiere ii corespunde o rata de rentabilitate. Rata rentabilitatii
economice caracterizeaza profitabilitatea activului economic, rata rentabilitatii financiare, pe cea a capitalurilor
proprii, iar rata dobnzii, pe cea a imprumuturilor.
Pe baza bilantului de mai sus se poate scrie urmatoarea relatie (modelul Miller & Modigliani16,3):
AE x Rec = CPR x Rfin + DFN x Rdob
(22)
Considernd AE = CPR + DFN si impartind relatia de mai sus la CPR, obtinem:

(23)
(24)
unde:

= rata rentabilitatii financiare


= rata rentabilitatii economice
= rata dobnzii
= levier (coeficient de indatorare)
= efect de levier (efectul indatorarii)

Se pot inregistra doua situatii:


16

Modigliani, F., & Miller, M. H. (1958). The cost of capital, corporation finance and the theory of investment.
American Economic Review, 48(3), pp. 261- 297.
3
Miller, Merton; Modigliani, Franco (1961) Dividend Policy, Growth, and the Valuation of Shares, Journal of Business,
nr.4, pp. 411-433.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

83

- Daca
>
, atunci EL > 0, iar rentabilitatea financiara va fi cu att mai mare cu ct levierul
este mai mare (indatorare mai mare). In acest caz, firma este interesata sa se imprumute ct mai mult, pentru a
beneficia de "efectul de levier".
- Daca
<
, atunci EL < 0, iar rentabilitatea financiara va scadea pe masura ce levierul
(indatorarea) creste. Firma nu trebuie sa se indatoreze, deoarece indatorarea are un "efect de maciuca" asupra
rentabilitatii financiare.
9.3. Pragul de rentabilitate
In literatura de specialitate, pragul de rentabilitate este acel nivel al activitaii la care intreprinderea,
prin veniturile obinute ii acopera integral cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nula. Se mai
numete i punct mort sau cifra de afaceri (producie) critica.
Analiza pragului de rentabilitate, precum i evoluia lui in raport cu factorii conjuncturali care pot
influena volumul de activitate, implicit indicatorii de performana i rezultate ai intreprinderii, se foloseste
pentru determinarea riscului de exploatare (problema tratata in capitolul 10).
Analiza pragului de rentabilitate are la baza datele din contul de rezultate si structurare a cheltuielilor de
exploatare in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe in raport cu cifra de afaceri.
Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu cifra de afaceri (cheltuieli cu materiile prime, cu
salariile personalului direct productiv etc.).
Cheltuieli fixe sunt independente de variatia cifrei de afaceri, ele existnd chiar si cnd cifra de afaceri
este egala cu zero (cheltuieli cu energia electrica, apa, gazele, cu salariile personalului administrativ, cu
amortizare).
Aceasta clasificare a cheltuielilor este valabila doar pe termen scurt, pentru ca pe termen lung toate
cheltuielile sunt variabile.
Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct mort, reprezinta cifra de afaceri pentru care
rezultatul exploatarii este nul. El evidentiaza nivelul minim de activitate pe care firma trebuie sa-l desfasoare
pentru a nu lucra in pierdere. Peste acest nivel, rezultatul exploatarii devine pozitiv, activitatea fiind rentabila.
Pragul de rentabilitate se poate determina in unitati fizice sau valorice, pentru un singur produs sau
pentru intreaga activitate a firmei. Vom prezenta pragul de rentabilitate in unitati valorice, pentru intreaga
activitate.
Se vor folosi urmatoarele notatii:
CA = cifra de afaceri
CV = cheltuieli variabile
CF = cheltuieli fixe
RE = rezultatul exploatarii
RE = CA - CV - CF
MCV = marja asupra cheltuielilor variabile
MCV = CA CV
(25)
MCV% = marja procentuala asupra cheltuielilor variabile (este constanta, indiferent de modificarile cifrei de
afaceri).
(26)
Determinarea pragului de rentabilitate (CAPR) se face pornind de la urmatoarea relatie:
RE = 0
(27)
CAPR - CV - CF = 0
(28)
CAPR - CV = CF
(29)
Ultima relatie se imparte la CAPR.
(30)

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

84

(31)
(32)
Analiza pragul de rentabilitate permite obtinerea unor informatii utile pentru calculele de previziune ale
intreprinderii:
- profitul realizabil la o variatie data a cifrei de afaceri;
- cifra de afaceri necesara obtinerii unei anumit profit;
- cifra de afaceri necesara mentinerii unei anumit profit in conditiile in care se modifica nivelul
cheltuielilor fixe.
Concluzii
Rentabilitatea apare astfel ca instrument hotartor in mecanismul economiei de piaa, in orientarea
produciei, in raport cu cerinele consumatorilor (productivi sau individuali). Rentabilitatea reflecta capacitatea
agentului economic de a produce profit.
Performana firmei pe baza rentabilitaii care are in vedere rezultatele obinute prin utilizarea factorilor de
producie recunoscuti in contul de profit i pierdere.
Pentru masurarea rentabilitaii se utilizeaza 2 categorii de indicatori: profitul si ratele de rentabilitate.
Marimea absoluta a rentabilitaii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalurile sau utilizarea resurselor
firmei aduc profit este reflectata de rata rentabilitaii.
Ratele de rentabilitate cele mai folosite in analiza financiara vizeaza fie rentabilitatea activului
(rentabilitate economica sau de exploatare), fie doar rentabilitatea capitalurilor proprii (rentabilitate financiara).
Pragul de rentabilitate este acel nivel al activitaii la care intreprinderea, prin veniturile obinute ii
acopera integral cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nula.
Notiuni cheie: Rentabilitate, rate de rentabilitate, marja comerciala, costului marfurilor vndute, producia
exerciiului, valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii, rentabilitatea economica, rata excedentului brut de
exploatare, rata bruta de rentabilitate economica, rata neta de rentabilitate economica, rata profitului net, rate de
rentabilitate financiara, pragul de rentabilitate

Intrebari de autoevaluare
Ce este rentabilitatea?
Ce categorii de indicatori se utilizeaza pentru masurarea rentabilitaii?
Ce indicatori cuprinde sistemul indicatorilor de rezultate i de rentabilitate ?
Ce exprima ratele de rentabilitate economica?
Ce rate de rentabilitate economica se pot calcula?
De ce rata profitului net este dependenta de politica de finantare a firmei?
Cum poate fi majorata rentabilitatea economica?
Ce masoara ratele de rentabilitate financiara?
Cum poate fi majorata rentabilitatea financiara?
Ce este pragul de rentabilitate?
De ce este utila analiza pragului de rentabilitate?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

85

10.
ANALIZA RISCURILOR ECONOMICO-FINANCIARE

Obiective:
Intelegerea riscurilor care apar in activitatea unei intreprinderi
Insusirea modalitatilor de evaluare a riscurilor de exploatare si financiare
Insusirea principalelor metode de evaluare a riscului de faliment

Introducere
Activitatea intreprinderii este supusa in orice moment riscului. In linii generale, riscul constituie
probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca.
In funcie de poziia sa pe piaa, de situaia economica i financiara, de mediul economic, respectiv climatul in
care ii desfaoara activitatea, o societate poate suporta mai greu sau mai uor riscurile la care este supusa.
Practic nu exista activitate economica in care sa nu intervina riscul la un moment dat. Intensitatea acestuia poate
fi insa diferita in funcie de domeniu, de tendinele pieei, de imaginea arii in contextul mondial etc.
In lucrarea sa Diagnostic global strategic, autoarea Maria Niculescu 17 evideniaza faptul ca orice
intreprindere este supusa riscului: de exploatare, financiar i de faliment.
10.1. Analiza riscului economic (de exploatare)
Riscul economic mai este cunoscut i sub denumirea de risc de exploatare sau operaional. Orice
intreprindere, pentru a fi rentabila, trebuie sa ii acopere integral cheltuielile i sa obina profit. Riscul de
exploatare reprezinta incapacitatea unei societai de a se adapta la modificarile mediului cu costuri minime.
Rezultatele agenilor economici sunt influenate foarte mult de modificarile care apar la un moment dat in
mediul economic, politic i social in care activeaza societatea: accentuarea concurenei, modificarea cererii,
apariia produselor de substituie, dezvoltarea tehnologica, modificarea legislaiei, schimbarea regimului politic
etc. In activitatea de exploatare, riscul depinde in mare masura de modul de gestionare a factorilor interni i in
principal, de evoluia preturilor de vnzare, de raportul cost-pre, calitate-pre de modificarea structurii
cheltuielilor in raport cu volumul de activitate s.a. Practic, pentru determinarea riscului de exploatare se
analizeaza pragul de rentabilitate precum i evoluia lui in raport cu factorii conjuncturali care pot influena
volumul de activitate, implicit indicatorii de performana i rezultate ai intreprinderii.
Se tie ca pragul de rentabilitate este atunci cnd veniturile sunt egale cu cheltuielile:
CA = ChT Pr = 0
(1)
in care:
ChT reprezinta suma cheltuielilor totale;
CA = cifra de afaceri.
In funcie de evoluia lor in raport cu volumul de activitate, cheltuielile totale se impart in cheltuieli
variabile i cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile se modifica odata cu modificarea volumului de activitate
(proporional sau neproporional) in timp ce cheltuielile fixe, pe termen scurt, se menin constante. Rezulta
ca atunci cnd ritmul de cretere al cheltuielilor variabile este egal cu dinamica cifrei se reduce odata cu
creterea cifrei de afaceri.
Att cifra de afaceri ct i cheltuielile variabile pot fi determinate in funcie de volumul fizic al activitaii
i de preul unitar, respectiv costul variabil unitar. Relaia (1) devine:
qp = qcv + ChF
(2)

q pr p c v Ch F q cr

17

Ch F
p cv

Nicolescu, M. (2000) Diagnostic global strategic, Editura Economica, Bucureti.

(3)

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
86
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Diferena p-cv se numete marja unitara a cheltuielilor variabile iar marimea sa trebuie sa acopere
costul fix unitar i sa asigure obinerea unui profit unitar. Relaia precedenta devine:

q cr

Ch F
mjv

(4)

Pentru exprimarea pragului de rentabilitate in unitai valorice (CA), in cazul intreprinderilor care
produc i comercializeaza un singur produs, se utilizeaza aceeai metodologie (cifra de afaceri critica):
CA = ChT
CA = Chv + ChF
(5)
In capitolul referitor la analiza cheltuielilor s-a evideniat faptul ca acestea pot fi analizate fie in marime
absoluta fie sub forma ratelor de eficiena a cheltuielilor, in cazul acesta, rata cheltuielilor variabile se exprima
la 1 leu cifra de afaceri, astfel:

Rv

Ch v
Ch v CA R v
CA

(6)

Relatia (1) devine:

CA CA R v Ch F CA 1 R v Ch F
Deci, cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate va avea relaia:

CA cr

Ch v
,
1 R v

(7)

in care: 1 - Rv = Rmjv, unde Rmjv este rata marjei cheltuielilor variabile. Altfel spus:

CA cr

Ch F
Rmjv

(8)

Se poate determina i gradul critic de utilizare a capacitaii de producie (Gcr) care exprima procentual,
nivelul la care trebuie sa fie utilizata capacitatea disponibila, astfel inct societatea sa nu inregistreze
pierderi, respectiv profitul sa fie nul:

G cr

q cr
100,
q max

(9)
in care: qmax reprezinta capacitatea maxima de producie, exprimata in unitai fizice.
Perioada critica reprezinta intervalul de timp in care societatea realizeaza producia la nivelul critic:

Tcr

CA cr
CAz

(10)
in care: CAz constituie cifra de afaceri zilnica, CAz = CA/T, unde T este perioada supusa analizei (360, 180, 90
zile). Orice intreprindere poate sa estimeze, pe baza acestei logici, nivelul necesar al tuturor indicatorilor
(volumul produciei fizice, cifra de afaceri, gradul de utilizare al capacitaii de producie etc.) pentru cazul in
care ii dorete obinerea unui profit anume (la valoarea indicatorilor la prag se adauga marimea profitului
ateptat). In cazul in care intreprinderea produce i comercializeaza o gama variata de produse, metodologia de
determinare a pragului de rentabilitate este similara.
Evaluarea riscului de exploatare se realizeaza pe baza interpretarilor date valorilor aferente indicatorilor
determinai la pragul de rentabilitate. Se subinelege ca atunci cnd o societate realizeaza o producie i o cifra
de afaceri sub nivelul aferent punctului mort, inregistreaza pierderi. De asemenea, daca perioada critica este mai
mare dect perioada implicata in analiza intreprinderea nu ii acopera toate cheltuielile de exploatare. Pe termen
scurt, o astfel de situaie nu este alarmanta, deoarece este posibil ca in politica intreprinderii sa fi intervenit
anumite evenimente care au modificat evoluia ateptata (de exemplu realizarea unei investiii care nu a condus
la obinerea unor performane deosebite in acelai an, modificarea deciziilor strategice etc.).
Pe termen lung, perpetuarea unei situaii negative poate accentua foarte mult riscul de exploatare, astfel ca
autonomia financiara a intreprinderii se va reduce odata cu creterea gradului de indatorare. Consecina va fi,

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
87
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
creterea riscului financiar i chiar a riscului de faliment. Iata de ce este importanta analiza riscului operaional;
ea ofera imaginea asupra starii de sanatate a intreprinderii.
Metodele de evaluare a riscului de exploatare prezinta insa i unele limite. De exemplu, condiiile
economice se considera relativ constante pe timpul analizei, insa in practica situaia este de multe ori alta; ritmul
de cretere al cheltuielilor variabile se considera egal cu dinamica volumului de activitate; cheltuielile fixe sunt
considerate constante, dei uneori ele se pot modifica semnificativ in contextul apariiei unor factori
conjuncturali etc. Din acest motiv este necesara o extrapolare, pentru investigarea celorlalte situaii (I Chc > ICA
sau IChc < ICA).
Din analiza pragului de rentabilitate s-a constatat ca:
- atunci cnd cifra de afaceri se situeaza cu pna la 10% peste pragul de rentabilitate, situaia intreprinderii
este instabila;
- cnd cifra de afaceri este cu pna la 20% mai mare dect cea a punctului critic, societatea are o situaie relativ
stabila.
- daca cifra de afaceri depaete punctul mort cu peste 20%, situaia este confortabila.
Ca o concluzie generala, marimea riscului de exploatare este data numai de dimensiunea cheltuielilor fixe
(rata cheltuielilor variabile este constanta in timp). Cu ct cheltuielile fixe sunt mai mici cu att riscul de
exploatare este mai mic (deoarece pragul de rentabilitate se obine pentru o valoare a cifrei de afaceri mai
redusa).
10.2. Analiza riscului financiar
Pentru desfaurarea activitaii economice, orice intreprindere are nevoie de resurse financiare, necesare
materializarii obiectului de activitate (echipamente, materii prime, salarii etc.). Aceste resurse financiare
formeaza capitalul societaii; el este alcatuit din doua componente: capitalul propriu (resursele financiare
proprii a caror utilizare nu presupune nici un cost) i datoriile (creditele atrase care genereaza cheltuieli
financiare sub forma dobnzilor).
Indatorarea, prin marimea costului implicat, genereaza riscuri financiare i afecteaza rezultatele finale ale
intreprinderii. Metodologia de analiza a riscului financiar este similara celei aferente riscului de exploatare, cu
meniunea ca marimea cifrei de afaceri trebuie sa fie suficient de mare inct sa acopere pe lnga cheltuielile
totale de exploatare i cheltuielile cu dobnzi. La un anumit nivel de activitate i cheltuielile cu dobnzile sunt
considerate cheltuieli fixe.
In acest caz, pragul de rentabilitate global se determina dupa relaia:

CA PR

Ch F Dob Ch F Dob

1 R v
R mv

(11)

in care: Dob reprezinta dobnzile, iar celelalte simboluri au semnificaia de la analiza riscului de exploatare.
Este firesc faptul ca riscul financiar crete odata cu creterea gradului de indatorare iar volumul de
activitate necesar acoperirii cheltuielilor curente trebuie sa creasca proporional cu creditele atrase.
Analiza evoluiei rentabilitaii financiare sub incidena politicii financiare a firmei este un aspect
fundamental al riscului financiar, de care sunt interesai in primul rnd acionarii. In literatura de specialitate,
levierul financiar (efectul de levier) permite determinarea influenei capitalului atras asupra rentabilitaii
capitalului propriu.
Se pornete de la ideea ca rezultatul exploatarii (RE) este dependent de rentabilitatea economica (Re)
degajata de activul economic total al intreprinderii; matematic, aceasta tendina se reprezinta astfel:
(12)
RE A t Re
in care: Re

RE
este rentabilitatea economica la un leu activ total.
At

Pentru a studia riscul financiar, se va face abstracie de rezultatele extraordinare, de impozitul pe profit
precum i de veniturile financiare. In aceasta situaie rezultatul exerciiului (Rex) ar putea fi determinat ca:
Rex = RE -Dob
(13)
Adica valoarea profitului dupa ce s-au dedus dobnzile.
Se tie ca At = Pt, unde Pt este pasivul total; deci At = Cpr + D; (unde D reprezinta datoriile totale).

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management
Rata rentabilitaii financiare poate fi scrisa astfel:

Rf
Rf

R ex A t R e Dob C pr D Dob

C pr
C pr
C pr

C pr R e DR e Dp

88

(14)

(15)

C pr

Rf Re Re p

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

CD

(16)

pr

in care: Dob D p , unde p este rata dobnzii; D reprezinta datoriile.


In cazul in care intreprinderea datoreaza impozit pe profit relaia de calcul devine:

R f R e R e p D C pr 1 Cip

(17)

unde: Cip - cota de impozit pe profit;


Rf -rentabilitatea financiara (a capitalului propriu).
Din relaiile prezentate, rezulta ca rentabilitatea financiara este dependenta de raportul dintre rata
rentabilitaii economice i rata dobnzii. Interpretarea corelaiilor dintre indicatorii de mai sus este oferita in
capitolul Analiza performanelor.
Din situaiile precedente rezulta efectul de levier acioneaza pozitiv atunci cnd rata rentabilitaii
economice este superioara ratei medii a dobnzilor la creditele atrase. In acest scop, toate elementele de activ
implicate in realizarea rentabilitaii economice trebuie sa fie utilizate cu maximum de eficiena (randamentul
activelor totale CA/AT sa fie ct mai mare) iar rata rentabilitaii comerciale sa creasca foarte mult (vezi
capitolul de rentabilitate).
Daca resursele atrase nu sunt performante atunci costurile acestora pot afecta solvabilitatea i
lichiditatea, care in final pot duce la blocaje financiare ce maresc riscul financiar.
10.3. Analiza riscului de faliment
10.3.1. Riscul de faliment
Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din
angajamentele anterioare contractate, fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea
activitatii, fie din prelevari obligatorii.
In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a
invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza
prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adica nu poate
fi omis sub nici o motivatie. In practica economica, se poate concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada
mai dificila sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea
nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire.
Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se apreciaza nuantat in functie de
conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea
dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creante
importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de
plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple pot
permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor: obtinerea de termene suplimentare
din partea furnizorilor, amanarea datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.
Intreprinderea poate cunoaste dificultati financiare periodice, ca de exemplu intarzierea platilor in
anumite momente ale anului sau in perioade de accelerare a cresterii. Chiar daca viabilitatea intreprinderii nu e
pusa in pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbarilor periodice.
Permanenta unor dificultati de achitare a obligatiilor este expresia unei fragilitati economice si financiare
structurale. Ele pot genera restrangerea activitatii, reducerea efectivului de salariati, restructurarea sistemului de
gestiune sau in cazurile foarte grave, falimentul intreprinderii.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
89
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Desfaurarea unei activitai viabile care sa asigure perenitatea intreprinderii este o condiie eseniala ce
implica multe eforturi i totodata o atenie permanenta asupra evoluiei mediului intern i extern specifice
domeniului de activitate. Falimentul este ultima etapa in existena economica a unei intreprinderi.
In literatura de specialitate, deseori termenul de eec este considerat echivalentul celui de faliment. In teoria
economica eecul este interpretat in mod diferit, in funcie de situaia cu care se confrunta societatea comerciala
si anume:
eec economic, considerat atunci cnd veniturile nu sunt suficient de mari inct sa acopere costurile
totale;
eec al intreprinderii, intlnit in cazul in care intreprinderea i-a incetat activitatea, genernd o pierdere
pentru creditori;
insolvabilitate in faliment este acea stare a societaii in care valoarea de realizare pe piaa a activelor
este inferioara valorii datoriilor, deseori declarndu-se falimentul firmei;
insolvabilitate tehnica este o situaie a intreprinderii in care obligaiile curente nu pot fi onorate la
scadena din lipsa de lichiditai;
incapacitate de plata, considerata atunci cnd intreprinderea nu i-a onorat toate obligaiile contractuale
prin care creditorii i-au avansat fonduri sau bunuri (aici pot incluse societaile aflate in insolvabilitate
tehnica i cele in faliment);
faliment juridic, apreciat ca fiind atunci cnd:
a) societatea se afla in eec conform criteriilor stabilite de legislaia naionala cu privire la
faliment;
b) societatea a fost declarata falita de catre o instana judecatoreasca.
Este de reinut faptul ca falimentul este un proces care incepe financiar i se termina legal, in timp ce
eecul poate sa nu aiba i componenta juridica. Dezechilibrul financiar constituie etapa premergatoare
falimentului i este efectul incapacitaii activelor curente lichide de a stinge obligaiile curente existente in baza
contractelor financiare.
Unii autori considera falimentul ca fiind:
a) Activul net negativ;
b) Incetarea plailor catre creditor/neplata creditorilor;
c) Incapacitatea de achitare a creditelor;
d) Neplata dividendelor pentru aciuni prefereniale.
Cauzele falimentului sunt diverse:
- Managementul neperformant, care pare a sta la baza a peste 50% din totalul falimentelor. Principalele
erori manageriale ar fi:
- consultana financiara greita;
- lipsa de comunicare cu angajaii;
- pierderea controlului asupra costurilor;
- politici de marketing inadecvate;
- supracapacitate de producie etc.
- Disfuncfionalitai interne:
- fora de munca necalificata;
- pierderea unor proiecte importante;
- degradarea imaginii;
- fraude;
- rebuturi peste nivelul maxim admis;
- Factori externi:
- concurena;
- ciclul de viaa al intreprinderii; este cunoscut faptul ca toate produsele, serviciile i chiar
intreprinderile au o durata de viaa limitata;
- recesiune economica;
- calamitai etc.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
90
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Predicia falimentului companiilor, instituiilor de credit sau a oricaror altor forme organizatorice
suscita tot mai mult atenia practicienilor i a cercetatorilor in ultimii ani.
Principalii utilizatori ai acestui tip de analiza sunt:
- Instituiile financiare creditoare; in scopul obinerii certitudinii ca resursele financiare acordate vor fi
rambursate integral i la termen, marea majoritate a companiilor de finanare analizeaza inainte de
acordarea creditului, riscul de neplata, respectiv de faliment ai intreprinderii solicitante;
- Investitorii sunt interesai de viitorul activitaii companiei spre care acetia doresc sa ii orienteze
deciziile;
- Oficialitaile guvernamentale sunt interesate in predicia falimentului intreprinderilor deoarece aceste
analize permit elaborarea unor politici sau reglementari specifice (promovarea legilor antitrust, de exemplu) i
exercita un impact major asupra economiei, politicii i societaii, in general;
- Autoritaile de reglare din diferite domenii care au ca sarcina monitorizarea i meninerea solvabilitaii
entitailor individuale din cadrul sistemului (instituii financiare, fonduri de investiii, companii de asigurare);
- Auditorii. Analiza falimentului ofera informaii deosebit de valoroase asupra continuitaii exploatarii, ca
fundament al evaluarii activelor i datoriilor intreprinderii (IAS nr. l);
- Conducerea companiei este in mod direct interesata de predicia falimentului, funcia scor fiind un
barometru aflat nu numai la dispoziia acionarilor ci i a managementului intreprinderii.
- Alte profesii liberale ca: evaluator, avocat, lichidator etc. Pot fi utilizatorii informaiilor fumizate de
predicia falimentului.
Riscul de faliment poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. Astfel, se poate realiza o analiza
statica a riscului de faliment prin compararea marimilor principalelor elemente de activ i de pasiv, i prin
determinarea ratelor de solvabilitate i de structura financiara a pasivului. Pe aceasta baza se obin informaii
despre evoluia fondului de rulment ai intreprinderii, respectiv despre durata medie de realizare a activelor
circulante i durata medie de rambursare a datoriilor pe termen scurt.
Se apreciaza ca riscul de faliment se diminueaza odata cu creterea fondului de rulment i atunci cnd, la
termen, activele circulante transformate in lichiditai depaesc valoarea datoriilor curente. De asemenea,
concluzii pertinente cu privire la faliment se pot desprinde i daca se realizeaza o analiza funcionala a riscului,
prin studierea corelaiei Fond de rulment - Necesar de fond de rulment - Trezorerie neta.
Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment, esentiale pentru procesul decizional sunt
urmatoarele:
1.Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial;
2. Analiza functionala a riscului de faliment;
3.Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor.
O importana deosebita in analiza riscului de faliment o are metoda scorurilor, utilizata foarte frecvent de
catre instituiile creditoare cu scopul de a se asigura impotriva riscului de insolvabilitate a clienilor. In
prezentul capitol se va insista asupra acestei forme de analiza a riscului de faliment.
10.3.2. Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial
Analiza financiar-patrimoniala este in esenta o analiza statica in care sunt prioritare valoarea si
solvabilitatea intreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp in teoria economica singura modalitate
de evaluare a riscului. Principalele instrumente operationale la care recurge analiza financiara pentru
investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate.
A. Analiza riscului de faliment per baza analizei fondului de rulment
In acceptiunea patrimoniala, activul si pasivul sunt formate din doua mari mase:
-o masa relativ permanenta (cu o durata >1 an), formata din activul imobilizat (Ai) si capitalul permanent (CP);
-o masa mobila (cu o durata < 1 an), alcatuita din activul circulant (Ac) si obligatiile pe termen scurt (OTS).
Potrivit teoriei patrimoniale, o intreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor de aceeasi
durata, daca respecta urmatoarele reguli financiare:
Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (CP)
Activ circulant (Ac) = Obligatii pe termen scurt (OTS)
Respectarea stricta a acestor ecuatii de echilibru presupune o activitate fara intreruperi si de o regularitate
perfecta in privinta incasarilor si platilor. Cu alte cuvinte, intreprinderea trebuie sa dispuna la fiecare scadenta a

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
91
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
unei obligatii, de disponibilitati suficiente pentru a le achita. Realizarea practica a acestor cerinte este dificila
deoarece activele (ca intrari potentiale de fonduri) si pasivele (ca iesiri potentiale de fonduri) sunt asimetrice din
punct de vedere al riscului.
In timp ce exigibilitatea obligatiilor pe termen scurt este certa, transformarea activului in disponibilitati este
aleatoare, putand fi perturbata de o serie de factori economici, financiari si de conjunctura lor. Aceasta asimetrie
impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje in masura sa faca fata neregularitatilor de scadenta,
cunoscuta in teoria economica sub numele de fond de rulment patrimonial.
Se cunoaste faptul ca fondul de rulment reprezinta acea parte din capitalul permanent care depaseste
valoarea imobilizarilor nete si poate fi afectata finantarii activelor circulante. Deci, fondul de rulment
reprezinta excedentul activelor circulante peste valoarea obligatiilor pe termen scurt. Pornind de la
componenta proprie si cea imprumutata a capitalului permanent, se poate calcula un fond de rulment propriu,
respectiv un fond de rulment strain. Fondul de rulment strain reprezinta diferenta dintre fondul de rulment
patrimonial si cel propriu.
Notiunea de fond de rulment, rezultata prin punerea in corespondenta a lichiditatii activelor cu exigibilitatea
pasivelor permite aprecierea pe termen scurt a riscului de nerambursare a obligatiilor, a riscului de faliment.
Intre activele circulante, ca lichiditati potentiale (obtinute prin realizarea stocurilor, incasarea creantelor si
pastrarea de disponibilitati) si exigibilitatea potentiala pot exista, practic, urmatoarele 3 situatii:
Ac = OTS - FR = 0
Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asigurata, dar acest echilibru este fragil, putand fi compromis de orice
dereglare in realizarea creantelor.
Ac > OTS - FR > 0
Se inregistreaza un excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt fata de exigibilitatea potentiala pe termen
scurt. Intreprinderea are o situatie favorabila in termeni de solvabilitate, pentru ca este in masura sa faca fata
obligatiilor la scadenta, dispunand in plus de un stoc tampon de lichiditati potentiale.
Ac < OTS - FR < 0
Lichiditatile potentiale nu acopera in totalitate exigibilitatile potentiale, intreprinderea avand dificultati in ce
priveste echilibrul financiar.
Unde: Ac=active circulante
OTS= obligatii pe termen scurt
FR=fond de rulment
Aprecierea corespunzatoare a semnificatiei fondului de rulment pentru echilibrul financiar necesita
luarea in considerare a duratei medii a activelor si pasivelor, care in practica nu sunt egale decat ca exceptie.
Daca activele circulante se rotesc (deci devin lichide) mai repede decat obligatiile, inseamna ca
intreprinderea poate sa-si asigure echilibrul financiar. Un exemplu clasic in acest sens il reprezinta situatia
intreprinderilor din sectorul distributiei, a caror activitate se caracterizeaza printr-o rotatie rapida a activelor
circulante, datorita incasarii in numerar a vanzarilor (a clientilor) si o rotatie mai lenta a obligatiilor pe termen
scurt, datorita temenelor de plata favorabile, acordate de furnizori. In aceste conditii, echilibrul financiar e
compatibil nu numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare, dar si cu un fond de rulment negativ.
Daca activele circulante se rotesc mai lent decat obligatiile pe termen scurt (deci timpul de transformare a
activelor in lichiditati depaseste timpul de achitare a obligatiilor), mentinerea echilibrului financiar necesita un
fond de rulment pozitiv si de valoare ridicata. Rezulta astfel ca nu exista o relatie simpla si clara intre fondul de
rulment si riscul de faliment al unei firme.
Anumite unitati satisfac cerintele echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, in timp ce altele se
dovedesc insolvabile in ciuda unui fond de rulment pozitiv. De asemenea, unele intreprinderi isi mentin
solvabilitatea cu un fond de rulment scazut, in timp ce altele cunosc dificultati financiare in ciuda unui fond de
rulment de valoare foarte mare.
B. Analiza riscului de faliment pe baza analizei ratelor de solvabilitate
Ratele de solvabilitate realizeaza o raportare a activelor realizabile la obligatiilor exigibile in vederea
evaluarii riscului de faliment. Se cunoaste faptul ca ratele frecvent utilizate sunt: rata solvabilitatii generale, rata
solvabilitatii partiale si rata solvabilitatii immediate.
Rata solvabilitatii generale (RSG ), care compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor
circulante cu ansamblul obligatiilor scadente sub un an, se calculeaza astfel:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
92
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
RSG = (Activ circulant) / (Obligatii pe termen scurt)
(18)
RSG permite aprecierea gradului de acoperire a obligatiilor pe termen scurt de catre activul circulant. O rata
unitara arata o corespondenta deplina intre activele circulante si sursele corespunzatoare. O valoare supraunitara
a acestei rate indica existenta unor active mai mari decat obligatiile pe termen scurt si, prin urmare, utilizarea
unei parti din capitalul permanent pentru finantarea exploatarii.
Rata solvabilitatii generale este echivalenta cu asa-zisa rata a fondului de rulment( RFR) calculata ca raport
intre capitalul permanent si activul imobilizat:
RFR = (Capitalul permanent) / (Activ imobilizat)
(19)
Aceasta rata este supraunitara cand la acoperirea activelor circulante a concurat, pe langa obligatiile pe
termen scurt, si capitalul permanent.
Rata solvabilitatii generale nu permite o judecata definitiva asupra solvabilitatii pe termen scurt.
Semnificatia sa are o marja sporita de aproximare, datorita numarului mare de variabile ale
solvabilitatii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotatie a activelor si a
stocurilor, intensitatea sezonalitatii activitatii.
Rata solvabilitatii partiale (RSP), care exclude stocurile din activele circulante, acestea constituind
elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditatii sale, se calculeaza astfel:
RSP = (Activ circulant Stocuri) / (Obligatii pe termen scurt)
(20)
sau
RSP = (Creante + Plasamente + Disponibilitati) / (Obligatii pe termen scurt)
(21)
RSP exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din creante si
disponibilitati. Aceasta rata, de regula subunitara, trebuie analizata si interpretata cu prudenta prin luarea in
calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor ( numarul de clienti, ponderea lor in totalul
creantelor). In teoria economica sunt pareri potrivit carora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie
optima in ce priveste solvabilitatea.
Rata solvabilitatii imediate (RSI), care pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului
cu obligatiile pe termen scurt, se calculeaza astfel:
RSI = (Plasamente + Disponibilitati) / (Obligatii pe termen scurt)
(22)
In teoria economica se apreciaza ca: RSI > 0,3.
Interpretarea ratei trebuie sa mai implice si alte informatii privind conditiile de desfasurare a activitatii.
Desi, teoretic, o rata ridicata indica o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicata, ea poate avea si alte
semnificatii, ca de exemplu, o folosire mai putin performanta a resurselor disponibile. De asemenea, o valoare
ridicata a acestei rate, nu este o garantie a solvabilitatii daca celelalte active au un grad redus de lichiditate. O
valoare scazuta a ratei de solvabilitate imediata poate fi perfect compatibila cu mentinerea echilibrului financiar
daca intreprinderea minimizeaza valoarea incasarilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante,
stocuri usor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea obligatiilor la termen.
Majoritatea organismelor financiare din tarile cu economie de piata recurg si la alte rate in vederea evaluarii
riscului financiar. Una dintre acestea este rata autonomiei financiare (RAF).
RAF = (Obligatii pe termen mediu si lung) / (Capital propriu)
(23)
Creditorii impun ca aceasta rata sa fie subunitara. De asemenea, aprecierea solvabilitatii se recomanda
compararea activului net contabil cu totalul pasivului. Anumite organisme financiare pretind ca activul net
contabil sa fie mai mare decat o treime din pasiv.
Activul net contabil > Pasiv.
Aprecierea solvabilitatii prin metoda ratelor este adesea putin semnificativa datorita aprecierii generale a
lichiditatii, respectiv solvabilitatii, fara luarea in analiza a gradului (duratei) de realizare a activelor, respectiv
pasivelor.
Metoda ratelor (financiare i de rentabilitate in special) este frecvent utilizata in analiza riscului de
faliment, in estimarea ratingului datoriilor, in evaluarea intreprinderii in scopul fuziunii sau achiziiei etc. Aa
cum s-a mai precizat, indicatorii financiari determinai sub forma ratelor au o deosebita semnificaie economica,
mult mai relevanta dect cei absolui, deoarece permit comparaii intre parile constitutive i aprecieri calitative
privind credibilitatea intreprinderii cercetate. Ele permit, evaluarea performanelor managementului, aprecierea
starii de sanatate financiara a intreprinderii, realizarea unor previziuni cu privire la activitatea intreprinderii in
perspectiva etc.

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

93

10.3.3. Analiza riscului de faliment pe baza analizei functionale


Analiza patrimoniala a riscului de faliment a fost completata cu analiza functionala bazata pe notiunea
de stocuri si fluxuri din utilizari si resurse. Analiza functionala este adesea calificata ca o analiza dinamica, prin
opozitie cu analiza patrimoniala fundamental statica. In realitate, analiza functionala are un caracter static atunci
cand e bazata pe analiza stocurilor, sau dinamic, cand opereaza cu fluxuri de utilizari si resurse.
Fondul de rulment functional
Fondul de rulment functional reprezinta diferenta dintre resursele aciclice stabile si activele (utilizarile)
aciclice stabile.
Fondul de rulment functional este destinat acoperirii unei parti din nevoia de finantare legata de ciclul
de exploatare.
Nevoia de fond de rulment reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantate din resurse stabile.
Nevoia de fond de rulment (NFR) se calculeaza astfel: NFR = AC (active ciclice) RC (resurse ciclice)
Nevoia de fond de rulment cunoaste fluctuatii importante in timpul derularii ciclului de exploatare
datorita sezonalitatii activitatii, uzantelor in materie de termenul de plata etc.
In cadrul nevoii de fond de rulment se distinge existenta unei componente stabile care trebuie finantata din
resurse stabile, adica fie din capital propriu, fie din imprumuturi pe termen lung si mediu.
Intr-o maniera generala, cu cat ciclul de exploatare este mai lung, cu atat nevoia de fond de rulment este
mai mare. De asemenea, cu cat decalajul dintre fluxuri este in detrimentul intreprinderii, cu atat creste nevoia de
fond de rulment. Deficientele de organizare si gestionare a ciclului de exploatare, si anume: rotatia mai lenta a
stocurilor, facturarea cu intarziere a clientilor, incasarea unor creante, clientele dificila, alegerea
necorespunzatoare a furnizorilor genereaza cresterea nevoii de fond de rulment. In conditiile unei durate date a
ciclului de exploatare, nevoia de fond de rulment depinde de nivelul de activitate; cu alte cuvinte, daca cifra de
afaceri creste, nevoia de fond de rulment inregistreaza aceeasi tendinta.
In practica, la o structura data a ciclului de exploatare, se constata ca raportul dintre NFR si CA e relativ
constant, avand o rata de variatie rar superioara a 10 15 %.
Nevoia de fond de rulment cuprinde pe langa nevoia de fond de rulment pentru exploatare si nevoia de
fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE).
Se poate spune deci, ca nevoia de fond de rulment permite aprecierea incidentei deciziilor luate in
materie de aprovizionare, stocare, de credit clienti, de termene de plata a furnizorilor, de investitii financiare
etc asupra nevoilor de finantare si asupra echilibrului financiar al intreprinderii
Relatiile de trezorerie
Se cunoaste faptul ca diferenta dintre fondul de rulment functional si nevoia de fond de rulment
reprezinta soldul de trezorerie (T) : T = FRF NFR.
Relatiile de trezorerie pun in evidenta modul de realizare a ciclurilor financiare ale intreprinderii.
In optica functionala, echilibrul financiar este respectat daca: FRF >NFR; aceasta implica un sold
pozitiv de trezorerie: T > 0. Deci, fondul de rulment este suficient de mare nu numai pentru finantarea nevoii de
fond de rulment din exploatare, ci si pentru asigurarea unei trezorerii care sa-i permita efectuarea de plasamente
si detinerea unor disponibilitati. Capitalul permanent, asigura in acest caz, finantarea stabila a:
- ansamblului imobilizarilor;
- nevoii de fond de rulment pentru exploatare;
- lichiditatii excedentare.
O asemenea structura financiara apare la prima vedere favorabila in termeni de echilibru financiar,
respectiv de risc.
Pe termen scurt pot aparea unele dificultati de plata daca anumite resurse de trezorerie au termene
scurte de plata. Dar, o astfel de situatie nu poate sa genereze probleme grave de solvabilitate, deoarece
negocierea unui nou credit sau realizarea unor active ar trebui sa permita intreprinderii sa treaca peste
dificultatile existente. Existenta unui sold de trezorerie pozitiv ar putea fi insa semnul unei fragilitati potentiale
pe termen mediu sau lung.
Abundenta de resurse stabile ar putea semnifica o utilizare insufucient de eficace a acestora, ceea ce in
perspectiva medie sau lunga genereaza dificultati in remunerarea capitalului si rambursarea imprumuturilor. O
asemenea apreciere trebuie formulata cu prudenta intr-o conjunctura financiara caracterizata printr-o rata a

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
94
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
dobanzii foarte ridicata, care descurajeaza investitiile productive si incita intreprinderile sa-si orienteze
fondurile spre utilizari de trezorerie, mai remuneratorii si mai putin riscante.
Daca FRF < NFR , intreprinderea are un sold negativ de trezorerie : T < 0. In acest caz, nevoia de fond
de rulment nu poate fi finantata in intregime din resurse permenente, intreprinderea fiind obligata sa apeleze la
resurse de trezorerie (mai ales credite bancare) pentru a acoperi, partial, nevoia de finantare generata de ciclul
de exploatare. O asemenea situatie a bilantului atentioneaza asupra echilibrului financiar, intreprinderea fiind
considerata vulnerabila. Astfel, derularea normala a ciclului de exploatare justifica apelarea la resurse de
trezorerie fara ca imaginea, posibilitatile intreprinderii sa fie puse la indoiala.
Adevarata problema generata de o trezorerie negativa nu se pune in termeni de solvabilitate, ci de
dependenta fata de banci, care furnizeaza majoritatea resurselor de trezorerie. Acordarea, respectiv reinnoirea
sistematica de credite conduce in numeroase cazuri la tranformarea lor in credite pe termen lung.
Pentru intreprinderile cu dificultati financiare, bancherii ajung sa imparta riscul cu proprietarul, fiind
obligati sa se poarte ca un cvasi-asociat. Dependenta intreprinderii fata de banca, poate genera practic riscul de
nereinnoire a creditelor curente, precum si riscul de a accepta conditii de creditare neavantajoase, in special o
rata a dobanzii mai mare.
Daca FRF = NFR , soldul de trezorerie este nul: T = 0.
Aceasta egalitate este numai teoretica; in activitatea practica ea nu poate avea decat caracter pasager.
Mentinerea unei trezorerii care sa tinda spre zero, chiar in conditiile unei fluctuatii in sensul cresterii sau
scaderii, poate fi expresia unei politici de gestiune financiara. O asemenea practica (T0) apara intreprinderea
impotriva riscurilor pe care le prezinta, atat detinerea unor supralichiditati (folosire ineficienta a resurselor) , cat
si o trezorerie negativa (dependenta fata de banci).
Fondul de rulment functional, nevoia de fond de rulment si relatiile de trezorerie furnizeaza indicatii
simple si rapide asupra structurii patrimoniului si a problemelor de echilibru puse de finantarea investitiilor si a
exploatarii. Este vorba, fara indoiala, de un prim nivel de reprezentare a echilibrului financiar.
Fondul de rulment bancar
Intr-o viziune rigida, regula de echilibru pe care se bazeaza analiza functionala presupune ca o
intreprindere nu poate fi viabila cu o trezorerie negativa. Dar, in practica economica se constata deseori
intreprinderi cu sold de trezorerie negativ, fara ca acestea sa aiba dificultati financiare grave. Astfel, in Franta,
in 1982, 5o la suta din nevoia de fond de rulment din exploatare era acoperita din credite bancare curente, iar in
1988 acest procent era de 34 la suta , stabilitatea financiara a intreprinderilor fiind asigurata prin reinnoirea
automata a imprumuturilor bancare curente. Desi este incontestabil ca o acoperire corespunzatoare a nevoii de
fond de rulment limiteaza riscul de faliment, nu se poate insa conchide ca o incalcare a regulii functionale de
echilibru amintite maximizeaza automat riscul.
Pornind de la aceste neajunsuri, anumite organisme bancare occidentale au introdus un prag critic,
fundamentat pe importanta creditelor bancare curente. Pragurile cele mai utilizate sunt:
- creditele bancare curente (C.B.C.) nu trebuie sa depaseasca doua luni cifra de afaceri: C.B.C.< 2 luni CA;
- creditele bancare curente sa nu fie superioare a NFR.
Recunoasterea caracterului de reinnoire sistematica a anumitor credite bancare curente a condus la
definirea notiunii de fond de rulment bancar.
Fondul de rulment bancar reprezinta fondul de rulment functional necesar acoperirii nevoii de fond de
rulment din exploatare, diminuat cu creditele bancare curente (ce se reinnoiesc automat).
Se apreciaza ca echilibrul financiar e respectat daca: FR functional > FR bancar.
Ratele de gestiune
Calculul nevoii de fond de rulment din exploatare se poate face si prin folosirea ratelor de gestiune,
stabilite ca raport intre un stoc si un flux de aceeasi natura. Aceste rate se calculeaza pentru elementele de activ
si pasiv care definesc continutul nevoii de rulment.
Rata globala a nevoii de fond de rulment se calculeaza astfel:
RgNFR = NFR x 360 / CA
(24)
Aceasta rata permite aprecierea globala a nevoii de fond de rulment in raport cu volumul de activitate.
Ratele de gestiune de activ:
Ratele de gestiune a stocurilor se calculeaza, in masura in care este posibil, pe fiecare categorie de stoc
in parte, astfel:

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
95
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Rata stocului de marfuri:
Rmf = Stoc de marfuri x 360/ Costul de cumparare al marfurilor vandute
(25)
Rata produselor finite:
Rpf = Stoc de produse finite x 360 / Costul de productie
(26)
Rata creditului clienti:
Rcc = Clienti x 360 / CA
(27)
Rate de gestiune de pasiv:
Rata creditului furnizori:
Rcf = Furnizori din exploatare x 360/ Intrari (cumparari) de marfuri
(28)
Aceasta metoda de determinare a nevoii de fond de rulment e cunoscuta in teoria economica sub denumirea
de metoda expertilor contabili.
10.3.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor
Metodele de analiza a riscului prezentate anterior permit masurarea performantelor trecute ale
intreprinderii, informand in mica masura asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare se pot degrada foarte
rapid in timp, de aceea apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la
riscul de faliment. Ca o reactie la aceste cerinte practice, diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o
importanta dezvoltare datorita utilizarii unor metode statistice de analiza a situatiei financiare pornind de la un
ansamblu de rate.
Analiza discriminanta a riscului de faliment pe baza ratelor constituie o metoda frecvent utilizata de
instituiile financiare in aprecierea solvabilitaii i lichiditaii intreprinderilor solicitante de credite: metoda
scorurilor (scoring). Scorul ca finalizare a analizei discriminante, constituie o metoda de diagnostic extern care
consta in masurarea i interpretarea riscului la care se expune investitorul, creditorul intreprinderii, dar i
intreprinderea ca sistem in activitatea viitoare. El se bazeaza pe formularea unor judecai de valoare care
combina liniar un grup de rate (in principal financiare) semnificative. Metoda scorurilor are ca obiectiv
furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei intreprinderi. Aceasta metoda se
bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de
intreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de intreprinderi cu dificultati financiare si un grup de
intreprinderi sanatoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabileste o serie de rate, dupa care se determina
cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentierea celor doua grupuri de intreprinderi. Ca
urmare a aplicarii analizei discriminante, se obtine pentru fiecare intreprindere un scor Z, functie liniara de un
ansamblu de rate. Distributia diferitelor scoruri permite distingerea intreprinderilor sanatoase de cele in
dificultate.
Din punct de vedere tehnic, determinarea scorului necesita parcurgerea urmatoarelor etape de lucru:
- alegerea unui eantion de intreprinderi, care sa cuprinda doua grupuri, de exemplu, intreprinderi
falimentare sau aflate in dificultate i societai care nu intmpina probleme financiare;
- compararea intreprinderilor din cele doua grupuri pe parcursul unui interval de timp, prin utilizarea
unor indicatori considerai cei mai semnificativi;
- selectarea indicatorilor care realizeaza cea mai buna discriminare (prin testare statistica se rein
indicatorii considerai cu aciune permanenta i puternica asupra eantioanelor cercetate);
- elaborarea prin tehnica analizei discriminante a unei combinaii liniare Z a indicatorilor semnificativi,
Xi.
Scorul Z atribuit fiecarei intreprinderi se determina cu ajutorul functiei:
Z = a1x1 + a2x2 + a3x3 + . + anxn
(29)
Unde:
- x reprezinta ratele implicate in analiza;
- a reprezinta coeficientul de ponderare al fiecarei rate.
Situaia economico-financiara se va reduce la un singur rezultat matematic care va permite incadrarea
societaii analizate in unul din grupurile considerate;
- stabilirea unor puncte de inflexiune care sa realizeze clasificarea predictiva a intreprinderilor in cele doua
grupuri;
- analiza apriori a ratei de succes a scorului Z prin compararea clasificarii predictive cu situaia cunoscuta a
intreprinderilor din eantion;

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
96
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
- analiza aposteori a ratei de succes a funciei Z prin investigarea gradului de relevana pentru un alt eantion de
firme.
In literatura de specialitate s-au calculat peste 150 de rate financiare. Este de ineles ca nu toate sunt la fel
de relevante in aprecierea perfomanelor i a riscului intreprinderii. Cele mai des utilizate sunt: modelul Altman,
modelul Canon si Holder si modelul Bancii Frantei. Alte modele cunoscute in lieteratura de specialitate sunt:
modelul Holder si modelul Loeb si Partier, dar si modele romnesti, cum sunt: Camaoiu-Negoiescu, Anghel,
Robu-Mironiuc, Banca Comerciala Romna, Banca Raiffeisen, BRD- Groupe Societe Generale, etc.18
Modelul Altman
Modelul scorului Z este o combinatie de 4 sau 5 rate financiare ponderate cu coeficienti. Coeficientii au
fost estimati prin identificarea unui set de firme care au declarat falimentul si apoi s-au colectat date pentru un
esantion de firme care au supravietuit, din acewasi industrie si marime aproximativ egala.
Altman19 a aplicat metoda statistica a analizei discriminantului la un set de date din intreprinderi
manufacturiere publice, dar apoi a reestimat coeficientii pe baza datelor din intreprinderi private
manufacturiere, intreprinderi nemanufacturiere si intreprinderi prestatoare de servicii. Datele originale s-au
referit la 66 de firme manufacturiere, din care jumatate au anuntat falimentul, dar au fost eliminate cele cu
active sub 1 milion de $. Modelul si-a dovedit acuratetea previziunii cu 1 an inaintea falimentului in 80-90% din
cazuri.
Modelul original20 -pentru intreprinderi publice/cotate- este:
Z = 1.2T1 + 1.4T2 + 3.3T3 + 0.6T4 + 0.999T5.
(30)
Unde:
T1 = Capitalul de lucru (circulant) / Total active. Masoara lichiditatea activelor in corelatie cu marimea firmei.
T2 = Profitul reinvestit / Total active. Masoara profitabilitatea care refleta puterea de csting in corelasie cu
vrsta firmei.
T3 = Profitul inaintea dobnzilor si impozitelor / Total active. Masoara eficienta dactivitatii de exploatare si
recunoaste profitul operational ca fiind important pentru viabilitatea per termen lung a firmei.
T4 = Valoarea de piata a capitalului (capitalizarea bursiera)/ total datorii la valoare contabila. Adauga
dimensiunea de piata care arata fluctuatia pretului actiunilor.
T5 = Cifra de afaceri (vnzari)/ Total active. Masura standard pentru cifra de afaceri, care variaza de la o
industrie la alta).
Altman a gasit rata de faliment la o medie de -0,25 si rata de non-faliment la +4,48.
Zonele de discriminare sunt prezentate in tabelul 10.1.
Tabel 10.1
valoarea lui Z
zona
dediscriminare
> 2.99
zona sigura
1.81 < Z < 2.99
zona gri
< 1.81
zona critica
Modelul Z pentru firme private manufacturiere este:
Z' = 0.717T1 + 0.847T2 + 3.107T3 + 0.420T4 + 0.998T5

(31)

Unde:
T1 = (Active curente Datorii curente) / Total active
T2 = Profitul reinvestit / Total active
T3 = Profitul inaintea dobnzilor si impozitelor / Total active
T4 = Valoarea contabila a capitalului/ Datorii totale
18

Muntean, M., Solomon, D.C. (2011) Some Romanian Models of the Bankruptcy Risk Analysis in Firms Management
Market, Economy Transdisciplinarity Cognition, Vol. XIV, Issue 1/2011, pp.276-285.
19
Altman, Edward I. (May, 2002). ""Revisiting Credit Scoring Models in a Basel II Environment"". Prepared for "Credit
Rating: Methodologies, Rationale, and Default Risk", London Risk Books 2002.
20
Altman, Edward I. (September, 1968). ""Financial Ratios, Discriminant Analysis and the Prediction of Corporate
Bankruptcy"". Journal of Finance: 189209.

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
97
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
T5 = Cifra de afaceri (vnzari)/ Total active
Zonele de discriminare sunt prezentate in tabelul 10.2.
Tabel 10.2
valoarea lui Z
zona
dediscriminare
> 2.9
zona sigura
1.23 < Z < 2.9
zona gri
< 1.23
zona critica
Modelul Z pentru firme nemanufacturier si piete emergente este:
Z'' = 6.56T1 + 3.26T2 + 6.72T3 + 1.05T4
(32)
Unde:
T1 = (Active curente Datorii curente) / Total active
T2 = Profitul reinvestit / Total active
T3 = Profitul inaintea dobnzilor si impozitelor / Total active
T4 = Valoarea contabila a capitalului/ Datorii totale
Zonele de discriminare sunt prezentate in tabelul 10.3.
Tabel 10.3
valoarea lui Z
zona
dediscriminare
> 2,9
zona sigura
1,22 < Z < 2,9
zona gri
< 1,75
zona critica
Modelul Canon si Hodler
Modelul Canon si Holder are la baza functia:
Z = 16 x1 + 22 x2 87 x3 10 x4 + 24 x5
(33)
Unde:
X1 reprezinta rata solvabilitatii partiale = (Creante + Plasamente + Disponibilitati) / (Obligatii pe termen scurt);
X2 reprezinta rata stabilitatii financiare = Capitaluri proprii / Pasiv total;
X3 reprezinta rata (nivelul) cheltuielilor financiare = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri;
X4 reprezinta rata de remunerare a personalului (cheltuielile cu personalul in valoarea adaugata) = Cheltuieli
salariale / Valoarea adaugata;
X5 reprezinta ponderea excedentului brut de exploatare in valoarea adaugata = Excedent brut din exploatare /
Valoarea adaugata.
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului. Astfel, se disting 3 zone:
zona nefavorabila pentru Z < 4
zona de incertitudine pentru 4 < Z < 9
zona favorabila pentru Z > 9
Probabilitatea falimentului in functie de valoarea scorului este prezentata in tabelul 10.4.
Tabel 10.4
Scorul Z
Probabilitatea
falimentului
%
Negativ
80
0-1,5
75-80
1,5-4,0
70-75
4,0-8,5
50-70
9,5
35
10,0
30
13,0
25
16,0
15
peste 16,0
10

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
98
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
Modelul bancii centrale franceze
Functia de scor obtinuta de Centrala Bilanturilor Bancii Frantei cuprinde o serie de 8 rate, ale caror
relatii de calcul sunt prezentate mai jos :
Z = -1,25 x1 2,003 x2 2,824 x3 + 5,221 x4 0,689 x5 1,164 x6 + 0,706 x7 + 1,408 x8 (34)
Unde :
X1 = Rata cheltuielilor financiare = Cheltuieli financiare / Excedent brut din exploatare
X2 = Rata de acoperire a capitalului investit = Capitalul permanent / Capitalul investit
X3 = Rata capacitatii de rambursare a obligatiilor = Capacitatea de autofinantare / Obligatii
X4 = Rata marjei brute de exploatare = Excedent brut din exploatare / Cifra de afaceri
X5 = Durata medie a creditului financiar = (Sold mediu x Furnizori x T) / (Cumparari de marfa)
X6 = Rata de crestere a valorii adaugate = (Valoarea adaugata 1 Valoarea adaugata 2) / Valoarea adaugata p
X7 = Durata medie a creditului clienti = (Sold mediu clienti x T) / Vanzari
X8 = Rata investitiilor fizice = Investitii / Valoarea adaugata
In functie de valoarea lui Z se disting 3 zone (table 10.5).
Tabel 10.5
Zona
Valuarea lui Z
nefavorabila
Z < -0,25
de incertitudine
0,25 < Z < 0,125
favorabila
Z > 0,125
Metoda scorurilor completeaza practic metodele clasice ale analizei riscului, avand o caracteristica
preponderent predictiva.
10.4. Riscul de credit
Conform cu recomandarile Basel II privind riscul de credit, evaluarea riscului de credit poate fi efectuat
prin una din urmatoarele metode: abordarea standardizata si abordarea pe baza de modele interne.
1. Abordarea standardizata
In abordarea standardizata expunerea la risc se pondereaza cu grade de risc standard determinate de ratingurile acordate institutiilor de credit si entitatilor economice respective.
Pentru a imbunatati senzitivitatea riscului de credit, gradele de risc aferente expunerilor institutiilor de
credit catre entitati suverane (guverne, banci centrale, entitati din sectorul public/bugetar), institutii de credit,
companii, au la baza evaluarile efectuate de agentiile internationale de rating si de alte institutii de profil (
gradul de risc de credit difera in functie de categoria imprumutatului). Astfel, institutia de credit acorda un grad
de risc fiecarui activ si elementelor extrabilantiere si insumeaza activele in functie de gradele de risc respective.
De exemplu, gradele de risc pentru creantele aferente debitorilor persoane juridice stabilite de agentiile de
rating sunt prezentate in tabelul 10.6.
Tabel 10.6
Rating

Grad
risc

de

AAA
pana la
AA20%

A+
pana la
A50%

BBB pana
la BB-

Sub BB-

Fara rating

100%

150%

100%

2. Abordarea pe baza de modele interne


Abordarea pe baza de modele interne (IRB) presupune ca institutiile de credit sa utilizeze propriile modele
de evaluare a credibilitatii debitorului, prin metode analitice specifice tipurilor de expunere la risc. Pentru a
estima valoarea pierderii asteptate, institutia de credit trebuie sa determine probabilitatea ca un debitor sa nu isi
achite obligatiile de plata (probabilitatea de nerambursare), cat urmeaza sa piarda institutia din creanta
cuvenita (pierderea datorata nerambursarii), valoarea creantei pe care institutia de credit urmeaza sa nu o
recupereze (expunerea la riscul de nerambursare ). Acesti indicatori constituie si fundamentul cerintelor de
adecvare a capitalului asociat riscului de credit. Abordarea pe baza de modele interne are doua variante: de baza
(IRB de baza) si avansata (IRB avansat).
Abordarea bazata pe modele interne de baza (IRB de baza) estimeaza probabilitatea de nerambursare a
fiecarui debitor. Pentru calculul acestui indicator sunt necesare informatii pe o perioada de cinci ani) , ceilalti

Universitatea Spiru Haret


Analiza economico-financiara
99
Facultatea SJEA Brasov
Prof.univ.dr. Elena Doval
Program de studii Management
2016-2017
indicatori, pierderea datorata nerambursarii si expunerea la riscul de nerambursare fiind stabiliti de banca
centrala.
Abordarea avansata bazata pe modele interne (IRB avansat) estimeaza indicatorii probabilitatea de
nerambursare, pierderea datorata nerambursarii si expunere la riscul de nerambursare. Determinarea
ultimilor doi indicatori necesita informatii pe o perioada de sapte ani.
Diferentele de estimarea a riscului de credit prin cele trei metode se prezinta in tabelul 10.7.
Tabel 10.7
Valoarea
pierderii
asteptate
Abordare
standardizata

IRB
abordarea
de baza
IRB
abordarea
avansata

Probabilitatea
de
nerambursare
(PD)
Rating extern
Agentii
de
rating
Ratin intern
(Scoring
intern)
Ratin intern
(Scoring
intern)

Pierderea
datorata
nerambursarii
(LGD)
Prevazuta prin
reglementari
conform Basel
II
Prevazuta prin
reglementari
Conform
modelului
intern

Expunere
la
riscul
de
nerambursare
(EAD)
Prevazuta prin
reglementari
conform Basel
II
Prevazuta prin
reglementari
Conform
modelului intern

Metoda prezinta urmatoarele avantaje:


Extinde gama ponderilor de risc de credit la opt categorii, astfel: 0%, 10%, 20%, 35%, 50%, 75%,
100%, 150%;
Diversifica instrumentele de diminuare a riscului de credit, prin recunoasterea garantiilor oferite de
administratiile locale si regionale, entitati din sectorul public, alte entitati cu rating ridicat;
Utilizeaza rating-urile pentru evaluarea clientilor.
Concluzii
Activitatea intreprinderii este supusa in orice moment riscului.
Principalele riscuri ale unei intreprinderi sunt: riscul de exploatare, riscul financiar i riscul de faliment.
Pentru determinarea riscului de exploatare se analizeaza pragul de rentabilitate precum i evoluia lui in
raport cu factorii conjuncturali care pot influena volumul de activitate, implicit indicatorii de performana i
rezultate ai intreprinderii.
Metodologia de analiza a riscului financiar este similara celei aferente riscului de exploatare, cu meniunea
ca marimea cifrei de afaceri trebuie sa fie suficient de mare inct sa acopere pe lnga cheltuielile totale de
exploatare i cheltuielile cu dobnzi.
O intreprindere poate avea dificultati financiare temporare sau ocazionale, dar ea trebuie sa fie solvabila
pentru a invinge riscul de faliment. Metodele de analiza a riscului de faliment sunt: analiza statica a riscului de
faliment pe baza bilantului patrimonial; analiza functionala a riscului de faliment si analiza riscului de faliment
prin metoda scorurilor.

Notiuni cheie: Risc economic, risc financiar, risc de faliment, prag de rentabilitate, marja unitara a cheltuielilor
variabile, cifra de afaceri critica, cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate, gradul critic de utilizare a capacitaii de
producie, esec economic, faliment, analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial, fondul de rulment,
ratele de solvabilitate, rata autonomiei financiare , analiza functionala a riscului de faliment, fondul de rulment bancar,
metoda expertilor contabili, analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor, modelul Altman, modelul Canon si Hodler,
Modelul bancii centrale franceze, riscul de credit
Intrebari de autoevaluare:
Cum se realizeaza evaluarea riscului de exploatare?
Care sunt limitele metodelor de evaluare a riscului de exploatare?
Ce determina marimea riscului de exploatare?
Ce diferenta exista intre riscul de exploatare si riscul financiar?
De ce este dependenta rentabilitatea financiara?

Universitatea Spiru Haret


Facultatea SJEA Brasov
Program de studii Management

Analiza economico-financiara
Prof.univ.dr. Elena Doval
2016-2017

100

Care sunt formele esecului economic?


Ce se considera a fi falimentul?
Care sunt cauzele falimentului?
Care sunt principalii utilizatori ai analizei riscului de faliment?
Ce tipuri de analize se realizeaza pentru determinarea riscului de faliment?
Care sunt principalele instrumente operationale la care recurge analiza financiara pentru investigarea riscului de
faliment?
Pe ce se bazeaza analiza functionala?
Ce reprezinta fondul de rulment bancar?
Care este obiectivul metodei scorurilor?
Care sunt etapele de lucru in determinarea scorului?
In ce consta modelul Altman?
Cum trebuie sa fie Z pentru zona favorabila in cazul modelului Canon si Hodler?
Care sunt metodele recomandate pentru analiza riscului de credit?

Bibliografie selectiva
Altman, Edward I. (May, 2002)""Revisiting Credit Scoring Models in a Basel II Environment"". Prepared for
"Credit Rating: Methodologies, Rationale, and Default Risk", London Risk Books.
Altman, Edward I. (September, 1968). ""Financial Ratios, Discriminant Analysis and the Prediction of Corporate
Bankruptcy"". Journal of Finance: 189209.
Armeanu, S.D., Vintila, D., Moscalu, M., Filipescu, M.O. (2012) Using Quantitative Data Analysis Techniques
for Bankruptcy Risk Estimation for Corporations, Theoretical and Applied Economics, Volume XIX (2012), No.
1(566), pp. 97-112.
Balu, M., Analiza economico - financiara a intreprinderii. Teorie si aplicatii practice, Ed. Fundatiei Romnia de
Mine, Bucuresti, 2005.
Bordeianu, G.-D., Radu, F., Paraschivescu, M.-D., Pavaloaia, W. (2011) Analysis models of the bankruptcy risk,
Economy Transdisciplinarity Cognition, Vol. XIV, Issue 1/2011, pp.248-259.
Bragg, S.M. (2013) Financial analysis. A business decision guide. Amazon, USA.
Isfanescu, A. si colectiv, Analiza economico-financiara, Editura ASE, Bucuresti, 2002.
Lemieux, V. (2013) Financial Analysis and Risk Management - Data Governance, Analytics and Life Cycle
Management, Springer, USA.
Muntean, M., Solomon, D.C. (2011) Some Romanian Models of the Bankruptcy Risk Analysis in Firms
Management Market, Economy Transdisciplinarity Cognition, Vol. XIV, Issue 1/2011, pp.276-285.
Nicolescu, M. (2000) Diagnostic global strategic, Editura Economica, Bucuresti.
Popescu, A., Manea, R., Barbu, M., Analiza economico-financiara. Aplicatii Excel, Ed. Universitara, Bucuresti,
2009.
Petcu, M., Analiza economico - financiara a intreprinderii. Probleme, abordari, metode, aplicatii. Editia a II-a, Ed.
Economica, Bucuresti, 2009.
Tole, M. (2004) Analiza economico-financiara, Ed. Universitara, Bucureti.
Vause, B. (2009) Guide to Analysing Companies, The Economist (Book 44), Bloomberg Press; 5 edition.
http://www.psant.com/economie/falimentul-analiza-riscului-de-faliment