Batranul si calul

Un batran traia cu fiul sau de pe urma gospodariei pe care o aveau. Erau

saraci, insa aveau un cal bun cu care arau campul.
Intr-o zi, in timp ce reparau grajdul in care tineau calul, acesta a scapat si a
fugit in padurea din apropiere. Cand vecinii au auzit de pierderea calului au
venit sa-l caineze, insa batranul nu era dispus sa-i ia in seama. "Ce va face
sa credeti ca pierderea calului e un dezastru?" i-a intrebat el, si le-a spus sa
plece.
O saptamana mai tarziu, calul s-a intors cu un cal salbatic dupa el. Acum
taranul avea doi cai! Cand vecinii au auzit vestea s-au repezit sa-l fericeasca
pe batran, insa din nou, acesta nu i-a luat in seama. "De ce credeti ca e un
motiv de sarbatoare?" a intrebat el.
Cateva zile mai tarziu, in timp ce incerca sa domesticeasca noul cal, fiul sau
a fost aruncat de pe cal si si-a rupt piciorul, nemaiputand sa ajute la munca
campului. Din nou vecinii au venit sa-l caineze pe batran, insa el iarasi i-a
respins intrebandu-i: "De ce credeti ca e un dezastru?"
Nu dupa multa vreme au batut la poarta soldati trimisi de rege sa recruteze
cu forta pe toti cei apti de mers la razboi. Insa armata nu avea ce face cu un
soldat cu piciorul rupt.
Povestea de langa izvor
Un ascet traia intr-un loc pustiu, departe de lume.
Ascetul avea un ucenic cu care se purta foarte aspru. Intr-o zi si-a trimis
ucenicul la targ pentru oarecari treburi. Targul era destul de departe, asa ca
ascetul i-a spus tanarului sa nu zaboveasca pe drum.
Ucenicul a plecat la drum, a ajuns la targ si dupa ce a rezolvat lucrurile
pentru care venise, a plecat indarat.
Multumit de treaba facuta si cuprins de osteneala drumului, la intoarcere a
facut un popas langa un izvor, la poalele muntelui, sub o coasta. Acolo
intinzandu-se pe iarba, a adormit.
In acest timp, ascetul, care medita in pestera, a avut o vedenie ingrozitoare.
Si-a vazut ucenicul mort, intins pe iarba langa un izvor, cu capul sfaramat. Si
atunci, cu ardoare, a inceput sa se roage la Dumnezeu sa-l apere pe ucenicul
sau de primejdia in care simtea ca se gaseste.

In acest timp, ucenicul, dormind, a avut un vis. In vis, i-a aparut chipul
invatatorului sau, care, maniat, i-a spus: Ce ti-am spus cand te-am trimis la
targ? Nu ti-am zis sa nu zabovesti?.
Inspaimantat de furia neasteptata a invatatorului sau, ucenicul a sarit din
somn, trezindu-se. Si, cum s-a trezit, a auzit un uruit grozav de pietre si a
vazut cum deasupra lui, pe coasta muntelui, se pravaleau bolovani uriasi.
Tanarul a luat-o la goana scapand de la a fi strivit de viu; ajuns la pestera unde sedea
invatatorul sau, s-a plecat la picioarele lui, si, cu suflarea taiata, i-a povestit cele ce era sa
pateasca cerandu-si iertare si multumindu-i ca i-a salvat viata.