DELINCVENTA JUVENILA

MOTTO:
FIECARE ADOLESCENT ESTE UN CAZ CONCRET,DISTINCT SI TREBUIE TRATAT
CA ATARE .EL ARE MANIERA SA PROPRIE DE A CRESTE SI A SE DEZVOLTA SI NU
POATE FI CU ADEVARAT AJUTAT SA-SI DEPASEASCA DIFICULTATILE
PERSONALE DECAT DACA SE AJUNGE LA CUNOASTEREA MODULUI SAU
INDIVIDUAL DE A EVALUA.

MAURICE DE BESSE

LAZAR SIMONA ANDREEA

SERIA B, GRUPA 5

Delincventa juvenila

TEMA DE CERCETARE
Delincventa juvenila reprezinta o forma speciala de devianta sociala,ridicand o serie
de probleme metodologice,teoretice si preventive pentru cercetatori.Delincvena juvenil
se refer la comportamentul minorilor, care contravine legii. Pn la mplinirea vrstei de
14 ani , minorii nu rspund penal. De la aceast vrst, ns, pn la mplinirea a 16 ani,
minorii rspund penal dac se constat c au avut discernmnt n momentul comiterii
faptei, adic dac au tiut c fac un lucru ru, nepermis, i i-au dat seama de consecinele
lui.
Am decis sa aleg acest subiect ca tema de cercetare deoarece ,este o problema sociala ce
afecteaza un mare segment de populatie si se extinde simtitor devenind o actiune sociala
nedorita un motiv in plus a fost faptul ca cei vizati sunt segmentul delicat al societatii,
adolescentii.

OBIECTIVELE CERCETARII
Un obiectiv general foarte important ar fi: identificarea

factorilor care duc la

aparitia comportamentelor deviante la minori.

Delincventa juvenila reprezinta un fenomen social complex,cauzele cele mai frecvente
ale acestui fenomen sunt:situaia financiar precar a unor familii,deficiene la nivelul
familiei (lipsa de supraveghere,necunoaterea anturajului, lipsa legturii cu coala),
mediul familial dezorganizat,prezena modelului infracional n familie ,tentaiile tot mai
numeroase pe care societatea le ofer permanent ,influenarea de ctre persoanele majore,
convingerea greit c dac eti minor nu peti nimic ,influena, de multe ori nefast,
a grupului de prieteni, a gtii ,tendina de bravur, de a fi grozav, cool ,consumul
de alcool (inclusiv n familie),abandonul colar i lipsa de ocupaie a minorilor,
vulnerabilitatea victimelor (neglijena, starea de ebrietate, vrsta).
Un al doilea obiectiv general ar putea fi :identificare unor masuri de prevenire a

delincventei juvenile.
Prevenirea delincventei ar trebui sa stea in centrul politicii de control al institutiilor
specializate care trebuie sa promoveze cu prioritate prevenirea prin educatie la toate
nivelele,familial,scolar,institutional,mediu social,a surselor care genereaza delincventa
juvenila.
Alte masuri ar fi participarea tinerilor la politica si procesele de prevenire a
delincventei prin implicarea acestora in serviciile comunitare,organizarea timpului liber al
tinerilor prin activitati atractive si accesibile la nivelul scolii si al cartierului,rezolvarea
unor probleme familiale prin masuri de protectie familiala,suport financiar,suport
juridic,consiliere,la nivelul scolii prin programe mai bune de educatie.Institutiile
insarcinate cu supravegherea si formarea noilor generatii ar trebui sa puna accent pe
latura educativa,preventiva,de dezvoltare si stimulare a tinerilor.
Accentul ramane in continuare asupra pedepsirii infractiunii si nu asupra reeducarii
si bunastarii copilului, serviciile de probatiune aflandu-se inca la inceput de drum.

DOCUMENTARE PREALABILA
Pentru intrunirea acestui studiu am folosit ca documentatie literatura de
specialitate,arhivele si rapoartele unor cercetari anterioare,documentele statistice.Sursele
de informare au fost constituite de documentele sociale fiind supuse unor analize statistice
si de continut.
Documentarea prealabila pentru tema aleasa a impus consultarea diferitelor
statistici,incepand cu consumul de droguri in randul minorilor.
Romania a cunoscut o crestere in randul minorilor, concomitent cu scaderea varstei
de incepere a consumului la 13-14 ani. Studiile au relevat ca, spre deosebire de anul 1999,
in 2003, in randul copiilor si tinerilor s-a inregistrat o crestere cu 85% a consumului de
amfetamina, o dublare a consumului de marijuana, o triplare a abuzului de ecstasy si o
crestere cu 40-50% a utilizarii LSD si a altor substante halucinogene.
De asemenea, abuzul de droguri injectabile a crescut cu 50%.Un studiu derulat in
2004, in randul elevilor a aratat ca 2,5% din elevii de 11-12 ani au consumat cel putin o
data marijuana, 0,4% heroina, 0,3% ecstasy, 0,2% cocaina si 0,1 LSD. Consumatori

constanti de marijuana s-au declarat 0,1%, iar de cocaina tot 0,1%.

Infractiunile comise de catre minori au crescut ca incidenta si au cunoscut o
diversificare din punct de vedere al formei, aparand astfel noi tipuri de infractiuni,
precum cele de natura electronica. In 2005, din totalul de 59.105 invinuiri, 11.400 au fost
aduse minorilor (iar 2.188 din acestea au fost pentru infractiuni comise cu violenta). Din
numarul total de invinuiri aduse copiilor, furtul reprezinta aproape 80%, talharia 12%,
vatamarea corporala 3,59%, iar prostitutia 0,6%.
In 2005, la nivel national, functionau 36 de penitenciare din care doar 2 pentru
minori si tineri, precum si 3 centre de reeducare si 6 spitale penitenciar. Numarul copiilor
detinuti s-a ridicat, in 2004, la 851 (681 fiind in custodia penitenciarelor si 170 in cea a
centrelor de reeducare). Penitenciarele pentru adulti contin sectii speciale, destinate
minorilor, acestea detinand majoritatea copiilor condamnati.

UNIVERSUL CERCETARII
In cadrul temei alese universul cercetarii este delimitat de segmentul de populatie ce
cuprinde toti minorii pana in varsta de 18 ani.Intervalul mentionat cuprinde totalitatea
copiiilor si tinerilor ce nu au atins varsta majoratului penal si care au savarsit delicte si
incalcari ale normelor sociale.
Cercetarile in cadrul psihologiei copilului au evidentiat legatura stabilita intre
manifestarile comportamentale de instabilitatesi impulsivitate,conditiile familiale in care
au aparut ,factorii extra familiali care le-au intetinut si actele deviante ale
adolescentului.Comporatmentul adolescentului este dominat de instabilitate si
impulsivitate,acestea in concordanta cu carentele familiale pot duce la inadaptare sociala.

CADRUL TEORETIC AL CERCETARII

Delincventa juvenila in literatura de specialitate este definita ca ansamblul
abaterilor si incalacarilor de norme sociale,sanctionate juridic,savarsite de minorii pana la
18 anisau ca fiind totalitatea infractiunilor savarsite de tinerii majori,de la acordarea
prin lege a majoratului civil pana la implinirea varstei de 27 de ani.Ca forma speciala de
devianta,delincventa juvenila defineste ansamblul conduitelor minorilorsi tinerilor aflate
in conflict cu normele de convietuire sociala acceptate si recunoscute intr-o societate.

O teorie particulara care incearca intersectarea vederii psihologice cu cea sociologica

este teoria rezistentei la frustrare, elaborata de W.C.Reckless.
Reckless sublinieaza existenta unei structuri sociale externe si a unei structuri psihice
interioare ce actioneaza ca mecanisme de protectie in calea frustrarii si a agresivitatii
tanarului.Structura externa este alcatuita din grupuri sociale la care tanarul participa si
este socializat (familie,vecinatate,prieteni)si care ofera posibilitatea dobandirii unui
status ,asigurarea unor mijloace legitime de realizare a scopurilor, sentimentul
identificarii cu grupul.
Structura interioara dobandeste o importanta semnificatie reprezentand o adevarata
matrice care asigura tanarului constiinta identitatii de sine si a imaginii despre sine in
raport cu alte persoane sau grupuri,convingerea orientarii spre scopuri dezirabile si
toleranta la frustrare.Daca unul sau mai multe componente ale celor doua structuri
lipsesc,tanarul este predispus sa devieze de la normele de convietuire sociala, comitand
acte cu caracter delincvent.
Agresivitatea este considerata de multi autori ca un instinct sau o necesitate,ca un
raspuns sau contraraspuns la o frustrare .ea poate aparea ca o referinta la anumite nevoi
vitale ale individului ca, foamea,apararea,sexualitatea.Fara a neglija importanta frustrarii
si agresivitatii in decalansarea unor manifestari comportamentale deviante,nu trebuie
uitat faptul ca o mare parte a delictelor comise de tineri se datoreaza perturbarii relatiilor
interpersonale dintre adolescent si mediul sau social .
Teoria asocierilor diferentiale, elaborata de sociologul si criminalistul american
E.A. Sutherland,teoria sa pleaca de la premisa ca in viata sociala atat adultii cat si tinerii
se confrunta cu modele pozitive si negative de comportament sau conduita,care nu se
transmit nici pe cale ereditara,nici nu se imita,ci se invata in cadrul proceselor de
comunicare si rationalizare dintre grupuri diverse.
Teoria considera socializarea ca factor explicativ fundamental in geneza
delincventei.In consecinta,comportamentul delincvent se invata ca orice tip de
comportament prin intermediul socializarii,individul preluand modelesi norme care-i
induc o serie de atitudini.deprinderi si comportamente negative.,aeasta teorie putand fiind
foloosita cu precautiile de riguare in explicarea procesului de inductie negativa.
Teoria dezorganizarii sociale considera ca factorul determinant in mecanismul

cauzal al delincventei juvenile il reprezinta scaderea functiilor de socializare si control

exercitate de comunitate si vecinatate,destabilizarea ordinii sociale si a coeziunii
grupurilor datorita eterogenitatii populatiei si varietatii normelor de conduita,ca si
multiplicarea fenomenelor in cadrul orasului.
Teoria subculturilor delincvente si a grupurilor de la marginea
strazii,principalii reprezentanti ai acestei orientari
A.Cohen,M.Gordon,M.Yinger,considera ca subcultura reprezinta o subdiviziune a
modelelor culturale la care participa o parte din grupurile sociale.Aceste subculturi apar
ca o reactie de protest fata de normele si valorile societatii,grupand indivizii care au
sentimentul ca le sunt blocate posibilitatile si mijloacele de acces spre valorile si bunurile
sociale.O varianta a teoriei subculturilor delincvente,care incerca sa explice delincventa
juvenila ca fiind rezultatul unui comportament invatat,este cea agrupurilor de la
marginea straziisau a societatii de la coltul strazii,elaborata de W.F.Whythe.
Teoria etichetariisociale.H.Becker,K.Erikson,M.Wolfgang,E.Rugbington,E.Goffman,
concep delincventa nu ca o trasatura inerenta a unui anumit tip de comportament ,ci ca o
insusire conferita acelui comportament de catre grupul sau indivizii care detin puterea si
care evalueaza conduita ca devianta.Adeptii acestei orientari considera ca nici un
comportament nu este prin el insusi conformist sau deviant .devianta in general
,delincventa in special ,nu exista ca atare decat in masura in care societatea sau anumite
grupuri sociale o definesc sau eticheteaza,sanctionandu-l pe cel considerat
deviant.K.T.Erikson considera ca in procesul etichetarii acestia il imping pur si simplu pe
individ catre o cariera delincventa,pe care el o accepta in cele din urma ca fiind singura
alternativa posibila.
Teoria controlului social.Controlul social este foarte important intr-o societate
avand implicatii etice,juridice si culturale,intrucat se exercita prin intermediul unor forme
,mecanisme si institutii variate,care pot corecta,in mare parte deficientele si lipsurile
socializarii si integrarii sociale.
T.Hirschi a dezvoltat o teorie a controlului social caracterizata de patru elemente
de baza:atasament,angajament,implicare,convingere.

ELABORAREA IPOTEZELOR

Ipoteza reprezinta un enunt cu valoare descriptiva ce se refera la relatia dintre doua

sau mai multe fenomene.
Daca minorul provine dintr-o familie destramata atunci sansele ca el sa comita acte
antisociale cresc.
Cu cat nivelul de trai al familiei este precar cu atat creste posibilitatea minorilor de
a deveni delincvnet.
Daca minorul provine dintr-o familie destramata atunci sansele ca el sa comita acte
antisociale cresc.
Cu cat consumul de alccol este mai frecvent cu atat sansele de a comite fapte cu
caracter penal cresc.

TIPUL DE CERCETARE
Metodologia cercetarii delincventei juvenile nu se reduce doar la instumentele
traditionale folosite in sociologie ci implica o totalitate de metode si tehnici(multe sunt
preluate din metodele specifice ale pedagogilor si psihologilor,ale
staticienilor,economistilor).
Metodologia trebuie sa fie complexa si sa tina cont atat de caracterul obiectiv al
infractiuni(stabilirea conditiilor cu caracter juridic care pun in dependenta conduita
adolescentultui de reglementarile legislatiei),cat si de caracterul ei
subiectiv(particularitatiile procesului de dezvoltare biologica a adolescentului,continutul
socializarii morale primite in familie,influientele anturajului).
Se pot folosi si tehnici curente ca de exemplu : experimentele
psihologice,sociogramele,testele psihologice,biografiile,analizele statistice,anchete cu
subiecti minori sau experti in domeniu,care pot aduce multiple clarificari asupra
fenomenului studiat.Intr-un cat are un triplu caracter:explicativ-informational,predictiv si
operational,metodologia aplicabila evaluari cantitative si calitative a fenomenului de
delincventa juvenila trebuie sa permita atat satabilirea unor relatii constante intre
fapte,contexte de viata si structuri sociale generatoare de ocazii in fractionale si conduite
delincvente, cat si estimarea unor tendinte in baza carora se poate elabora un program de
masuri cat mai adecvat.

Pe langa aceste metode este necesara si elaborarea unui model care sa valorifice toate
datele obtinute punandu-le in corelatie si interdependenta.
Inscriindu-se printre cel mai importante domenii aplicative ale sociologiei
delincventei , cercetarea predictiva asupra fenomenului infractional in randul tinerilor
apare justificata cel putin din doua ratiuni:pe de o parte, necesitatea prevenirii faptei
delincvente inainte ca aceasta sa fie comisa, pe de alta parte, necesitatea construirii unor
modele prospective prin intermediul carora se poate oferi o prognoza aparitiei
comportamentului delincvent.In mod evident abordarea delincventei juvenile in cadrul
studiilor predictive se face de pe pozitii teoretice diferite,urmarind indeaproape punctul
de vedere,ipoteza sau teoria adoptata.
Exista diferite teorii ca de exemplu: teoria asociatiilor diferentiale(E.A
Sutherland),teoria subculturilor delincvente(A.K.Cohen)sau teoria rezistentei la
frustratie(W.C.Reckless),larg utilizate in criminologia si sociologia contemporana.
In momentul de fata asa cum demonstreaza lucrarile de fata, nu exista o teorie
generala a fenomenului de delincventa juvenila care sa fie unanim acceptata si care sa
ofere repere comune cercetatorilor.In esenta sa,cercetarea predictiva nu poate sa aiba insa
numai o dimensiune metodologica,ea avand,obligatoriu si un caracter programatic
concretizat in anticiparea unei stari dezirabile in viitor.Predictia in acest domeniu
reprezinta deci si un tip de previziune operationala care implica elaborarea unor strategii
de actiune de larga amploare sociala.
Cele mai multe programe de identificare a delincventei potentiale se bazeaza pe doua
principii logic distincte: extrapolarea si vulnerabilitatea conditionala.
O problema importanta care se pune cercetarii de teren consta in identificarea unor
date si informatii care sa confirme justetea ambelor principii si sa depisteze din vreme
conduitele predelincvente, plecand de la presupunerea ca minorii care savarsesc frecvent
acte predelincvente si care traiesc intr-un mediu favorabil dezvoltarii unor conduite
antisociale vor deveni, in mod mult mai probabil decat altii ,delincventi de cariera.

Cele mai multe din aceste date pot fi gasite in inregistrarile oficiale ale organelor si
institutilor care se ocupa cu asigurarea ordinii publice.Insa ele nu reflecta distributia pe
sexe,varste ,medii rezidentiale,sau tipuri de familie a minorilor in cauza.Pentru a deveni
utile,aceste date trebuie transformate in informatii statistice ordonate si clasificate dupa
scopurile urmarite.
Pe teren studile de caz contrazic de cele mai multe ori generalizarile
statistice,informatiile acestea cuprinzand semnificatii diferite pentru diverse categorii de
specialisti care lucreaza in acest domeniu.Atunci cand sunt aplicate in conditii adecvate ,
chestionarele si interviurile ofera informatiile dorite, cu conditia de a nu se confunda
declaratile respondentilor cu faptele insasi.
Alte tehnici, ca de exemplu, scalele de atitudine,solicita chiar de la subiecti evaluari
asupra propriului lor comportament antisocial ca si aprecieri asupra influientei
familiei,scolii,vecinitatii.
Printre alti indicatori ai comportamentului care incalca normele morale ,fara a
intra in incidenta legii se pot mentiona :indisciplina, abandonul scolar, furturile marunte
de la colegi si parinti, antrenarea in activitatea de vagabontaj si parazitismul grupurilor
de strada, consumul de alcool, fumatul, modalitatile inadecvate de petrecere a timpului
liber.
Statisticile din intrega lume arata o crestere ingrijoratoare a numarului de delicte si
infractiuni comise de minori , datele nu evidentieaza decat intr-o mica masura amploarea
fenomenului.
Ca fenomen reflectat de statistica , delincventa juvenila cuprinde patru dimensiuni
principale:
1. delincventa indentificata (de catre organele de politie)
2. delincventa judecata (de catre instantele de judecata)
3. delincventa sanctionata (prin masuri administrative sau in institutii corectionale)
4. delincventa ascunsa (neidentificata)
Primele trei dimensiuni sunt surprinse, in mod cantitativ in statisticile institutiilor de
resort(ale politiei, justitiei,mediilor corectionale,organelor administrative).Cea de a patra
dimensiune are amploarea cea mai mare, dar nu este evidentiata in nici un fel de statistici.

Statisticile organelor de justitie cuprind date mai sarace decat cele ale politiei,dupa
cum statisticile institutiilor corectionale cuprind informatii mai restranse decat cele
cuprinse in statisticile organelor de justitie si implicit,ale politiei.
Se estimeaza ca pentru fiecare patru cazuri de delincventi minori aflati in atentia
politiei numai unul este inaintat organelor de judecata,la randul lor nu toate cazurile
ajunse in judecata se finalizeaza prin masuri corectionale sau administrative.
O parte din cercetatori canadieni si francezi au demonstrat, ca minorii care provin
din mediile sociale favorizate au de doua ori mai putine sanse de a fi incriminati ca
delincventi, decat minorii care provin din medii defavorizate,astfel definirea si
sanctionarea unui minor depinde si de factorii extrinseci propriei sale conduite.
Distinctia dintre cele patru categorii de delincventa juvenila ofera posibilitatea
efectuarii unor estimari ale evolutiei diverselor tipuri de delicte comise de minori di tineri
in deiferite arii sau zone culturale, precum si a unor studii comparative la nivelul
legislatiilor nationale.Insa, ea reprezinta doar suportul descriptiv nu si explicativ al
gradului de delincventa juvenila,semnaland doar zonele critice de manifestare a
delincventei juvenile.

ELABORAREA INSTRUMENTULUI DE CERCETARE

Pentru tema delincventei juvenile am ales ca instrument de cercetare ghidul de
interviu.Interviul va fi aplicat minorilor cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani, aflati in
centrele de corectie.
Scopul interviului fiind depistarea factorilor majori ce determina acest fenomen
social.

GHID DE INTERVIU

Buna ziua! Numele meu este Lazar Simona Andreea si desfasor un proiect, ce are a
tema delincventa juvenila,pentru a afla opinia dvs.
ATENTIE:interviul se aplica numai minorilor cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani,aflati
in perioada savarsirii pedepsei.
1.CARE ESTE NUMELE DVS.?
2.SEXUL(SE OBSERVA)
3.CE VARSTA AVETI?
4.DE CAT TIMP VA AFLATI IN SISTEMUL DE DETENTIE?
5.PENTRU CE FAPTA SAVARSITI PEDEAPSA?
6.CARE A FOST MOTIVUL ACTIUNILOR DVS.?
7.SUNTETI O PERSOANA USOR INFLUIENTABILA?
8.CONSUMATI ALCOOL SAU FUMATI?
9.CARE ESTE SITUATIA DVS. SCOLARA?
10.PROVENITI DINTR-O FAMILIE DEZORGANIZATA?
11.CARE ESTE SITUATIA FINANCIARA A FAMILIEI?
12.CONSIDERI CA FAMILIA ESTE UN FACTOR AL ACTIUNILOR DVS.?
13.ATI LUAT PARTE LA VREODATA LA UN PROGRAM AL COMUNITATII
SAU SCOLAR DE PREINTAMPINARE A DELINCVENTEI JUVENILE?
VA MULTUMESC CA ATI FOST AMABIL SA IMI RASPUNDETI
INTREBARILOR!

BIBLIOGRAFIE:

EMILIAN STANISOR DELINCVENTA JUVENILA, BUCURESTI,EDITURA

OSCAR POINT, 2003
DAN BANCIU,SORIN M.RADULESCU EVOLUTII ALE DELINCVENTEI
JUVENILE IN ROMANIA CERCETARE SI PREVENIRE SOCIALA,BUCURESTI
EDITURA LUMINA LEX,2002
SORIN M.RADULESCU SOCIOLOGIA PROBLEMELOR SOCIALE ALE
VARSTELOR,BUCURESTI,EDITURA LUMINA LEX,1999
MAURICE DEBESSE ADOLESCENTUL
IOAN MARGINEAN PROIECTAREA CERCETARII
SOCIOLOGICE,BUCURESTI,EDITURA POLIROM,2004