Spectrometrie de Masa

SPECTROMETRIE DE MASA
Chimie
SPECTROMETRIE DE MASA
Spectrometria de masa permite
masurarea maselor moleculare relative a
unor compusi unitari, respectiv evidentierea anumitor specii atomice si grupari functionale
existente in compusul analizat.
3.1. PRINCIPIUL DE BAZA
In spectrometrul de masa moleculele organice neutre sunt transformate in ioni, radicali si
molecule neutre simple; ionii generati prin fragmentare sunt ulterior deviati in campuri magnetice
si/sau electrice. Devierea ionilor este dependenta de masa si sarcina acestora (in cazul substantelor
organice sarcina este de obicei 1). Cel mai simplu exemplu de spectrometru este cel cu impact
electronic in care moleculele aflate in stare de vapori in vid inaintat sunt bombardate cu un fascicul
electronic de inalta energie. In urma acestui proces rezulta ioni pozitivi de energie mare (ionul
molecular sau ion parinte), care se poate fragmenta mai departe in ioni mai mici (fragmente ionice).
Pierderea unui electron de catre molecula conduce la un radical cationic, denumit ion molecular:
Ionul molecular
se descompune de obicei intr-o pereche de fragmente:
.
+
radical (m2 ) si un ion (m1 ) sau
- un
- o molecula mica (m2) si un radical cationic (m1+.):

Ionii moleculari si fragmentele ionice sunt accelerati in camp electric si apoi separati prin
deviere intr-un camp magnetic variabil in functie de masa si sarcina lor si genereaza un curent
ionic proportional cu abundentele relative ale ionilor. Spectrul de masa este o reprezentare a
abundentei ionilor in functie de valoarea raportului m/z (masa / sarcina). Majoritatea ionilor
produsi au sarcina egala cu unitatea (z=1). In cazul acestora, cu cat masa este mai mica cu atat
ionul este mai usor deviat in camp magnetic. Particulele neutre produse prin fragmentare,
(molecule neincarcate electric, sau radicali), nu pot fi detectate direct in spectrometrul de masa.
In concluzie, un spectrometru de masa este un instrument care masoara masa unei

molecule dupa ce aceasta a fost transformata in ioni. Pentru a nu se face confuzii reamintim ca
nu se masoara direct masa moleculei ci mai exact raportul masa/ sarcina pentru un ion. In cazul
in care sarcina este egala cu unu (z=1) acest raport corespunde cu masa moleculare (ionului) dar
exista si cazuri in care z1.
Reamintim faptul ca deoarece moleculele sunt foarte mici nu se justifica masurarea masei
in kilograme sau grame de aceea s-a ales ca unitate de masura Dalton-ul (unde 1 Da=1/2 din
masa unui singur atom al izotopului12C, prin conventie s-a atribuit pentru izotopul 12C masa de
12.000000 unitati de masa).
3.2. NOI TEHNICI UTILIZATE IN SPECTROMETRIA DE MASA.
Ionizarea cu electroni accelerati la un potential 70 eV, valoare aleasa deoarece asigura ionizarea
oricarei molecule este un proces dur ce poate duce la o fragmentare intensa care lasa foarte putin sau
deloc ion molecular. Deoarece este foarte important sa cunoastem masa moleculara a substantei
investigate s-au dezvoltat tehnici de ionizare de energie joasa bazate pe ionizarea chimica (CI) si
ionizarea de desorbtie.
Ionizarea chimica (CI) presupune formarea ionilor printr-un proces delicat de transfer de
proton. Moleculele sunt expuse la un exces de gaz ionizat (de ex. metanul in forma protonata
CH5+) cand are loc transferul protonului de la gazul reactant la o molecula cu formarea ionului
pozitiv [M+H]+.
In conditii de CI se pot produce si ioni negativi prin transferul unui proton de la molecula
analizata la un gaz reactant (sau ioni) cu formarea unui ion incarcat negativ [M-H] -. Prin
coliziunea ionului negativ [M-H] - cu un fascicul de electroni de energie joasa, se formeaza un ion
M- foarte intens.
Ionizarea de desorbtie este un proces prin care o molecula este evaporata de pe o
suprafata si ionizata. Ionizarea se poate face printr-un proces de impact ce implica bombardarea
probei cu atomi de viteza mare, ioni, fragmente de fisiune sau fotoni cu energie mare. In urma
impactului proba acumuleaza energie, direct sau prin intermediul unei matrice, si conduce, pe
ambele cai, la transformarea moleculei in ioni in faza gazoasa.
Cele mai importante metode de ionizarea de desorbtie sunt:
1.
FAB (Fast Atom Bombardment) se realizeaza prin impactul atomilor de

viteza mare asupra unei probe dizolvate intr-o matrice lichida.
2.
SIMS (Secondary Ion MS) se realizeaza prin impactul ionilor de viteza

mare asupra unui film subtire de proba depus pe un substrat metalic
sau dizolvata intr-o matrice lichida denumita "liquid SIMS".
3.
Plasma Desorption se realizeaza prin impactul fragmentelor de fisiune

(ex. 252Cf) asupra unei probe solide depuse pe o foita metalica.
4.
MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption/Ionization) se realizeaza prin

impactul fotonilor de energie ridicata asupra unei probe plasate intr-o
matrice organica solida.
5.
Field Desorbtion presupune interactiunea unui camp electric

gradient asupra unei probe depuse pe un suport solid special.
6.
Electrospray se realizeaza prin formarea de picaturi lichide cu sarcina

din care ionii sunt desolvati sau desorbiti.
cu
Cu ajutorul acestor tehnici domeniul de aplicabilitate al spectrometriei de masa a fost extins

la: identificarea structurii acizilor nucleici, proteinelor oligozaharidelor, investigarea poluantilor
de mediu, determinarea varstei si originii mostrelor in geochimie si arheologie, identificarea
calitativa si cantitativa a unor compusi din amestecuri organice complexe.
3.3. DESCRIEREA APARATURII EXPERIMENTALE
Aparatura in spectrometria de masa este foarte variata, fiind functie de tehnica folosita in
obtinerea, separarea, detectia si inregistrarea ionilor.
Schema de baza a unui spectrometru cu bombardament de electroni este prezentata in
Schema 3.1.
Schema 3.1
Principalele componente ale unui spectrometru de masa sunt:
1. Sistemul de introducere a probei:

Introducerea probei in camera de ionizare se poate realiza direct in cazul substantelor
putin volatile sau instabile termic, respectiv indirect, pentru substante stabile termic, care la
presiune moderata si temperaturi de aproximativ 300C, se afla sub forma de vapori.
In cazul sistemelor cu introducere directa a probei cantitatea de substanta necesara
inregistrarii spectrului de masa este foarte mica, de ordinul microgramelor (cca. 20 g), in timp
ce pentru sistemele cuintroducere indirecta a probei sunt necesare cantitati mai mari de
substanta 1-2mg. Sistemele cu introduceredirecta a probei se preteaza numai pentru inregistrari
calitative deoarece metoda prezinta cateva dezavantaje:
- camera de ionizare trebuie curatata periodic;

- evaporarea neuniforma a probei genereaza schimbari ale raportului intensitatii
diferitelor picuri de fragmentare.
2. Camera de ionizare:
In camera de ionzare vaporii substantei analizate sunt bombardati cu un fascicul electronic produs de
un filament din tungsten si accelerat sub o diferenta de potential de 75 eV. In aparatele clasice, unde
ionii parcurg o distanta relativ mare pana la detector, se lucreaza la o presiune de 10 -6mmHg,
deoarece in aceste conditii liberul parcurs mediu intre doua ciocniri ale particulelor aflate in stare
gazoasa este de 1m. Astfel se exclude practic ciocnirea ionilor care ar duce la transfer de atomi sau
grupari, complicand interpretarea spectrelor. In aparatele cu analizor cuadrupolar (vezi mai jos)
presiunea poate fi mult mai ridicata, deoarece parcursul ionilor este scurt. In urma impactului rezulta
ioni pozitivi, radicali si fragmente ionice. De asemenea in timpul impactului electronic este posibila si
formarea de ioni negativi, dar eficienta acestor procese este mult mai mica fata de producerea de ioni
pozitivi. Detectarea ionilor negativi se poate realiza prin inversarea polarizarii analizorului.
Un alt proces ce conduce la formarea de ioni este ionizarea chimica. Aceasta are loc la
presiuni mai mari ale gazului molecular, cand o parte dintre ionii produsi reactioneaza chimic cu
moleculele neutre.
3. Analizorul de ioni
In aceasta zona are loc analiza ionilor in functie de masa acestora. Analiza se poate realiza cu ajutorul
unui camp magnetic, care diferentiaza ionii in functie de raportul m/z. Modificarea traiectoriei ionilor,
astfel incat acestia sa focalizeze in colector si sa fie inregistrati, se poate realiza prin modificarea
potentialului electric de accelerare a ionilor, sau a campului magnetic.
Inainte de analiza fascicolului de ioni in camp magnetic este necesara focalizarea fascicolului, realizata
de un analizor electrostatic. Analizorul electrostatic focalizeaza ioni de aceeasi energie cinetica, oricare
ar fi valoarea m/z, dupa care un analizor magnetic separa ionii cu valori m/z diferite. Un astfel de
spectrometru se numeste cu dubla focalizare si poate atinge rezolutii de pana la 1:60.000 de unitati de
masa.
Un alt tip de analizor este cel cuadrupolar, constituit din patru bare metalice paralele pe
care este aplicat un potential oscilant +U+Vcost. Traiectoria ionilor sub actiunea acestui
potential este sinusoidala, dependenta de potentialul aplicat. Pentru valori date ale lui U si V,
numai ionii cu o valoare bine determinata m/z vor traversa intreaga lungime a filtrului. Toti
ceilalti ioni vor avea oscilatii instabile, vor ciocni polii analizorului si se vor pierde din fascicul.
4. Detectorul de ioni (Colectorul)
Ionii cu aceeasi valoare m/z formeaza in colector un curent slab. Acest curent este trimis
spre amplificator.
5. Amplificatorul si inregistratorul
Dupa amplificare, curentul ionic este inregistrat in functie de m/z. Pentru inregistrarea
unui spectru de masa, un spectrometru trebuie sa aiba un raspuns rapid, sa fie capabil sa
inregistreze cateva sute de linii pe secunda si sa poata inregistra intensitati ale liniilor variind cu
un factor mai mare de 103.
Conditia pentru ca un spectrometru de masa sa fie util este ca acesta sa poata face
distinctia intre mase diferind cu o unitate. Astfel, pentru a selecta formulele moleculare posibile,
liniile adiacente trebuie sa fie suficient de separate intre ele (Fig. 3.1).
Pentru determinarea rezolutiei spectrometrului de masa se considera doua linii adiacente
din spectru (vezi Fig. 3.1), adica de aproximativ aceeasi masa (respectiv raport m/z). Puterea de
rezolutie (R) a spectrometrului se defineste prin:
unde M1, M2 reprezinta masele ionilor moleculari.

Alaturi de puterea de rezolutie R un factor important este dat de raportul h/H ce
caracterizeaza gradul de separare a picurilor celor doua semnale (vezi Fig. 3.1 a, b).
De exemplu pentru separarea maselor ionilor moleculari
diaminofenotiazinei si 10-metil-3-metoxifenotiazinei este necesara o
ai
10-metil-3,7-
putere de rezolutie de 1:21.637, putere ce se poate atinge numai cu spectrometre de masa cu

dubla focalizare.
3.4. PREZENTARE GENERALA A UNUI SPECTRU DE MASA

Pentru interpretarea spectrelor de masa este necesar sa se elucideze urmatoarele aspecte:
(a) Identificarea ionului molecular
(b) Identificarea ionilor si proceselor de fragmentare caracteristice
(d) Reconstructia structurii moleculei pe baza mecanismelor de fragmentare standard.
Spectrele de masa sunt spectre de linii; aceasta inseamna ca semnalul generat de un ion
apare sub forma unei linii. Aceste linii se mai numesc si picuri (de la "peak" care in limba
engleza inseamna varf). Un spectru de masa contine urmatoarele tipuri de semnale:
-Linia ionului molecular
-Linii izotopice
-Linia de baza
-Linii generate p 727c21h rin fragmentarea ionului molecular (picuri de fragmentare).
Daca o molecula contine doar atomi formati dintr-un singur izotop de abundenta naturala
de 100%, linia de la valoarea m/z cea mai mare (vezi figura 3.2.), corespunde ionului
molecular
. Majoritatea atomilor au mai multi izotopi, ceea ce determina aparitia de linii la
valori mai mari decat cea corespunzatoare ionului molecular

izotopice sau picuri izotopice.
. Aceste linii se numesc linii
Cel mai inalt pic din spectrul de masa se numeste pic de baza (sau linie de baza) si
corespunde ionilor cu viata lunga, care ajung la detector in cea mai mare cantitate. Acesta poate
fi identic cu picul molecular sau poate fi un pic generat prin fragmentarea ionului
molecular
. Intensitatea procentuala relativa I% se considera de 100% pentru picul de
baza, iar intensitatile relative a celorlalte picuri se determina in raport cu picul de baza.
Cunoasterea intensitatii procentuale relative permite cunoasterea abundentei procentuale
relative pentru fiecare specie de ioni din spectrul de masa.
Fig. 3.2 Tipuri de linii in spectrul de masa al unui compus organic .
Pe langa linia ionului molecular, si a liniilor izotopice spectrul de masa mai contine si alte
linii datorate ionilor (cationi sau radicali cationici) de fragmentare. Fragmentarea ionului
molecular in spectrul de masa se face dupa anumite reguli specifice fiecarei clase de compusi.
Daca un ion (M1) se fragmenteaza dupa accelerare, inainte de a patrunde in campul
magnetic, atunci in campul magnetic va fi deviata o particula de alta masa (M 2). Curentului ionic
rezultat ii va corespunde in spectrul de masa un semnal de intensitate mica, larg, cu masa
aparenta M*:
Acest semnal este un asa numit semnal al unui ion metastabil. Masurarea masei ionului
metastabil permite aflarea informatiei legate de obtinerea directa a M 2 din M1 prin pierderea unui
fragment neutru.
3.4.1. LINIILE IZOTOPICE
Atomii componenti ai unei molecule pot fi clasificati in trei categorii in functie de
numarul si abundenta izotopilor pe care ii prezinta:
- Atomi monoizotopici: 19F, 31P, 127I;
- Atomi ce au un izotop foarte abundent: 1H, 12C, 14N, 16O:
- Atomi ce au doi izotopi abundenti: 35Cl, 37Cl, 79Br, 81Br
In Tabelul 3.1 sunt prezentate numerele de masa si abundentele izotopice relative pentru
cateva elemente chimice.
Calcularea intensitatii relative a liniilor izotopice se realizeaza tinand cont de abundentele

izotopilor atomilor din molecula.
Datorita faptului ca abundenta relativa a izotopului 13C este 1%, rezulta ca o molecula
cu un atom de carbon va prezenta un pic izotopic M+1
de intensitate ~1% din cea a picului molecular M +. (Atentie! Procentul se refera la intensitatea
M+. si nu la intensitatea picului de baza utilizat pentru calibrarea celorlalte picuri). Daca
sunt n atomi de carbon, probabilitatea de a gasi un ion continand 13C este de n ori mai mare.
De exemplu, pentru un ion care contine n atomi de carbon exista o probabilitate de
1,1n % ca acel atom sa fie 13C si va conduce la o masa cu o unitate mai mare decat cea a ionului
care contine doar atomi de 12C. De aici rezulta ca:
informatie foarte pretioasa, chiar daca are un caracter aproximativ.
Tabel 3.1. Numarul de masa, masa atomica, masa atomica relativa si abundenta izotopica relativa pentru
cateva elemente chimice.
Atom
Nr. de
masa
1,007825
1,00794
99,985
2,014102
3,016029
4,002603
10
10,012938
11
11,009305
He
Masa atomica Masa atomica

relativa
Abundenta
izotopica
relativa
0,015
4,002602
0,000138
99,999862
10,811
19,9
80,1
Ga
69
68,92,5581
71
70,924710
12
12,000000
13
13,003355
28
27, 976928
29
28, 976496
4,67
30
29,973772
3,10
70
69,924250
72
71,922080
27,4
73
72,923464
7,8
74
73, 921179
36,5
76
75,921403
7,8
31
30,973763
30,973762
100
14
14,003074
14,00674
99,634
15
15,000109
As
75
75,921596
74,92159
100
16
15,994915
15,9994
99,762
Si
Ge
69,723
60,1
39,9
12,011
98,90
1,10
28,0855
72.61
92,23
20,5
0,366
17
16,999131
0,038
18
17,999159
0,200
32
31,972072
33
32,971459
0,75
34
33,967868
4,21
36
35,967079
0,02
19
18,998403
18,9984032
100
Cl
35
34,968853
35,4527
75,77
37
36,965903
79
78,918336
81
80,916290
127
126,904477
Br
32,066
95,02
24,23
79,904
50,69
49,31
126,90447
100
Astfel, in structura benzaldehidei, atomul de carbon are doi izotopi principali, 12C
(abundenta naturala 98,9 %) si 13C (abundenta naturala 1,10 %), atomul de hidrogenul are
izotopii 1H (abundenta naturala 99,985 %) si 2H (abundenta naturala 0,015%), iar oxigenul are
izotopii 16O (abundenta naturala 99,76 %), 17O (abundenta naturala 0,038 %) si 18O (abundenta
naturala 0,20 %). Astfel, linia de la m/z 106,12 corespunde sumei maselor ionilor cei mai
abundenti (12C71H616O) si este cea a ionului molecular
. Liniile de la M+1 si M+2 sunt linii
izotopice, in care un atom sau doi atomi sunt inlocuiti cu izotopi cu masa mai mare. Cu cat
abundenta naturala a izotopilor elementelor ce compun compusul organic este mai mare cu atat
liniile izotopice sunt mai intense.
Pentru fiecare element intr-un ion dat, contributiile relative la liniile M+1 si M+2 sunt
termenii dezvoltarii in serie a polinomului (p+q)n.
De exemplu, in cazul clorului exista doi izotopi 35Cl si 37Cl. Pentru ionii care contin un
singur atom de clor, intensitatile relative ale liniilor, separate prin doua unitati de masa, sunt 3:1.
Pentru un ion care contine 3 atomi de clor, dezvoltarea in serie a polinomului este
p3+3p2q+3pq2+q3. Spectrul contine 4 linii. Primei linii ii corespunde ionul cu 3 atomi 35Cl, iar
fiecare linie succesiva are un 35Cl inlocuit cu 37Cl, pana cand ultima linie corespunde ionului
continand numai atomi 37Cl. Valorile m/z sunt separate
prin doua unitati, la M, M+2, M+4 si M+6. Deoarece abundentele relative ale 35Cl si 37Cl sunt
3:1 (p = 3, q = 1), intensitatile celor patru linii (neglijand contributia altor elemente) sunt p 3 = 27,
3p2q = 27, 3pq2 = 9, q3 = 1, adica 27:27:9:1.
In cazul bromului, cei doi izotopi de 79Br si 81Br au abundente izotopice foarte apropiate,
50.54 % respectiv 49.46 %. Daca un ion contine doi atomi de brom atunci in spectrul de masa
apar linii la M, M+2 si M+4, cu intensitatile relative 1:2:1, in timp ce pentru trei atomi se obtin
linii la M, M+2, M+4 si M+6, de intensitati relative 1:3:3:1.
Daca un compus contine atat atomi de brom cat si de clor, atunci efectele lor sunt aditive.
In figura 3.3. sunt prezentate cateva combinatii de astfel de atomi si liniile M+1 - M+4 intalnite
de obicei in compusii organici.
FFig. 3.3 Regiunea

liniilor ionului molecular pentru un compus care contine (a) doi
atomi de clor, (b) doi atomi de brom, (c) un atom de clor si un atom de brom.
Pentru doi atomi de clor si doi de brom prezenti in aceeasi molecula se obtin urmatoarele
linii:
- pentru cei doi atomi de clor: p = 3, q = 1, (p+q) 2 = 9 + 6 + 1, deci intensitatile liniilor
sunt 9:6:1;
- pentru cei doi atomi de brom: p = 1, q = 1, (p+q) 2 = 1+ 2 + 1, deci intensitatile liniilor
sunt 1:2:1;
Combinand cele doua seturi de linii se obtine:
(9 : 6 : 1)x1 = 9 : 6 : 1
(9 : 6 : 1)x2 =
18 : 12 : 2
(9 : 6 : 1)x1 =
9: 6:1
9 : 24 : 22 : 8 : 1
Spectrul contine 5 linii la M, M+2, M+4, M+6 si respectiv M+8, de intensitati relative 9 :
24 : 22 : 8 : 1.
In moleculele organice continand clor sau brom, liniile satelit de la M+1 si M+3 se
datoreaza izotopului 13C. Prin conventie, termenul de ion molecular este atribuit ionului generat
prin ionizarea moleculei continand izotopii cu masa cea mai mica.
3.4.2. DETERMINAREA FORMULEI MOLECULARE
Formula moleculara a unui compus sau a unui fragment poate fi adeseori determinata din
masuratori de masa suficient de precise. Acest lucru este posibil datorita faptului ca masele
atomice nu sunt numere intregi. De exemplu, cele patru molecule din Tabelul 3.2. au o masa
nominala de 70 dar se poate face distinctie intre ele pe baza maselor exacte. Pentru masurarea
greutatii moleculare exacte este necesar un spectrometru de masa cu o putere de rezolutie buna
(de ex. in cazul primelor doua molecule diferenta de masa este 0,011234um iar puterea de
rezolutie necesara R = 6231).
Tabelul 3.2. Formule moleculare corespunzatoare aceleiasi mase
Formula
moleculara
nominale.
Greutatea
moleculara
C2H2N2O
70.016713
C3H2O2
70.005479
C3H6N2
70.053098
C4H6O
70.041865
Utilizarea Liniilor M+1, M+2 in stabilirea formulei moleculare
In principiu, intensitatile liniilor M+1 si M+2 pot fi utilizate pentru obtinerea formulei
moleculare. In practica, intensitatile liniilor M+1 si M+2 sunt in mod frecvent inexacte, adeseori
mai mari decat se asteapta datorita reactiilor ionului molecular. De asemenea, pentru mase mai
mari de 250, intensitatile liniilor M+1 si M+2 nu pot fi utilizate pentru diferentierea formulelor
posibile fiind necesara utilizarea unor spectrometre de inalta rezolutie.
Exista cazuri speciale in care spectrometrele de masa de rezolutie scazuta pot fi utilizate
pentru obtinerea de informatii privind formula moleculara. Prezenta atomilor de S, Si, Cl sau Br
este usor detectabila prin contributia importanta la linia M+2. Prezenta atomilor de I, F si P
monoizotopici poate fi detectata din aparitia unei linii M+1 suspect de mici in raport cu linia
ionului molecular.
In mod general intensitatea liniei M + 1 se calculeaza cu formula:
I(M+1)=
Unde: ni este numarul atomilor de tip i,
ci este abundenta izotopica relativa a izotopului care determina aparitia liniei (m + 1) fata
de izotopul cel mai abundent.
Daca molecula contine doar atomi de C, H, N, O, F, P, I, intensitatile aproximative ale
liniilor M+1 si M+2 pot fi calculate cu formulele:
unde nC, nN si nO sunt numarul atomilor de carbon, azot, respectiv oxigen. Aceste ecuatii sunt
utile in cazul in care exista o idee despre formula moleculara a compusului.
In cazul in care din spectrul de masa se cunoaste masa nominala, intensitatea picurilor
IM+1, IM+2 si raportul acestora IM+1/IM+2 cu ajutorul tabelelor lui Beynon se pot determina formulele
brute pentru moleculele ce corespund aceleiasi mase nominale. Dintre acestea se selecteaza
formula bruta pentru care corespund valorile lui IM+1, IM+2 si IM+1/IM+2.
De exemplu, daca pe baza spectrului de masa se determina greutatea ionului molecular
m/z=111, intensitatea picurilor IM+1=5,9%, respectiv IM+2=0,5% (ca % din inaltimea picului Im), si
raportul IM+1/IM+2=10,8, din tabelul lui Beynon se gaseste formula bruta C5H5NO2 care corespunde
acestor caracteristici.
3.4.3. IDENTIFICAREA IONULUI MOLECULAR
In cazul spectrometriei de masa clasice (in care moleculele aflate in stare de vapori sunt
bombardate cu un fascicul electronic de inalta energie) ionul molecular poate sa lipseasca sau sa
aiba o intensitate foarte mica.
Pentru cei mai multi ioni necunoscuti, clusterul ionic care apare la valori m/z mai mari
este de asteptat sa-l reprezinte ionul molecular cu liniile M+1 adiacente, dar trebuie aplicate o
serie de teste pentru confirmare.
In functie de intensitatea ionului molecular putem face o clasificare a diverselor clase de
compusi astfel:
a). Ioni moleculari intensi prezinta in general hidrocarburile aromatice simple sau
condensate, aril-alchileterii, fenolii, derivatii clorurati aromatici, aminele si nitroderivatii
aromatici, alchinele, alchenele conjugate, derivatii heterociclici, etc. In aceste cazuri identificarea
ionului molecular nu prezinta probleme deosebite.
b). Ioni moleculari mai putin intensi prezinta bromurile si iodurile de aril, arilcetonele,
aldehidele, compusii ce pot genera prin fragmentare cation benzil.
c). Absenta ionilor moleculari sau prezenta unei linii M extrem de mici este caracteristica
moleculelor puternic ramificate, indiferent de clasa functionala. Alcoolii si moleculele cu lanturi
alchil lungi se fragmenteaza de asemenea usor si conduc la linii M foarte slabe. In acest caz
identificarea picului caracteristic ionului molecular este dificila, elucidarea problemei presupune
cunoasterea urmatoarelor reguli:
Abundentele izotopice Izotopul mai abundent determina aparitia liniei ionului molecular.
Ceilalti izotopi contribuie la liniile M+1, M+2.
Regula azotului Daca molecula contine numai C, H, O, S, atomi de halogen sau un
numar par de atomi de azot atunci ionul molecular are masa nominala para. Daca molecula
contine un numar impar de atomi de azot atunci masa nominala a ionului molecular este impara.
In cazul ionilor de fragmentare regula azotului stipuleaza urmatoarele: cu exceptia
ionilor ce contin un numar impar de atomi de azot toti ionii ce numar impar de electroni au masa
para, iar cei cu numar par de electroni au masa impara.
Un corolar util spune ca fragmentarea moleculei in zonele in care exista legaturi simple
conduce la fragmente ionice cu masa impara, daca ionul molecular are masa para si la fragmente
ionice cu masa para, daca ionul molecular are masa impara. Pentru ca acest corolar sa fie valabil,
fragmentul ionic trebuie sa contina toti atomii de azot ai moleculei (in cazul in care exista).
Fragmente ionice neobisnuite. Liniile observate la M-1, M-2, M-3 intr-un spectru de
masa se atribuie de obicei pierderii succesive a atomilor de hidrogen, deoarece nu exista nici o
grupare organica prin eliminarea careia sa se genereze direct picul M-3. Picurile a caror masa
este cuprina in intervalul deschis (M-3; M-14) si intervalul inchis [M-21; M-25] nu pot fi
atribuite unor atomi sau grupe de atomi din structura substantelor organice.
De asemenea, aparitia unei linii la M-14 (corespunzand pierderii directe a unui fragment
CH2) este extrem de rara. De remarcat faptul ca daca molecula contine fluor, pot sa apara linii la
M-19 (M-F) si M-20 (M-HF).
In concluzie prezenta unor linii intense in regiunile (M-3, M-14) sau [M-21, M-25] indica
faptul ca:
(a) linia M nu corespunde ionului molecular sau,
(b) proba investigata nu este pura
3.4.4. DETERMINAREA NESATURARII ECHIVALENTE (NE)
In cazul unei substante necunoscute dupa determinarea formulei moleculare (cu ajutorul
spectrului de masa) se incearca stabilirea unei formule structurale. Primul pas ce trebuie facut
este determinarea nesaturarii echivalente a moleculei, aceasta fiind functie de tipul legaturilor
chimice existente in compus.
Nesaturarea echivalenta (NE) este data de numarul perechilor de atomi de hidrogen care
lipsesc din molecula astfel incat aceasta sa fie complet saturata. Prezenta unui ciclu, sau a unei
duble legaturi, este echivalentul lipsei a doi atomi de hidrogen din molecula in acest caz NE fiind
1. O legatura tripla este echivalentul lipsei a patru atomi de hidrogen din molecula in acest caz
NE fiind 2.
Cum intr-o molecula pot sa existe concomitent cicluri, legaturi duble sau triple
nesaturarea echivalenta este o suma a acestora.
In cazul in care molecula contine numai atomi de carbon (n C), hidrogen (nH), azot (nN),
halogen (nX), oxigen (nO) sau sulf (nS), NE este:
Atentie in determinarea nesaturarii echivalente nu se tine cont de numarul atomilor

divalenti (de oxigen sau de sulf).
Formula de calcul a gradului de nesaturare, pentru o molecula de tipul AaBbDdEe, poate fi
redata in forma generala astfel:
unde:
A este orice atom monovalent (H, D sau halogen)

B este orice atom bivalent (O, S.)
D este N, P sau orice atom trivalent (N, P.)
E este orice atom tetravalent (C, Si.)
ae reprezinta numarul atomilor mono, di-, tri- si tetravalenti din molecula.
Pentru o formula moleculara si o NE data se pot scrie mai multe formule structurale.
Alegerea formulei structurale corecte se realizeaza in acord cu fragmentele ionice prezente in
spectru de masa.
Trebuie insa sa atragem atentia asupra faptului ca o atribuire structurala, corecta si
completa, nu se poate realiza numai pe baza spectrului de masa, fiind necesar ca substanta
necunoscuta sa fie investigata si prin FTIR, RMN si difractie de raze X pe monocristal (daca
metodele anterioare nu sunt concludente).
3.5. PROCESE DE FRAGMENTARE
3.5.1. REPREZENTAREA PROCESELOR DE FRAGMENTARE
Moleculele pot pierde dupa ionizare diverse tipuri de radicali sau fragmente neutre; de
exemplu, un alcan cu structura neramificata se fragmenteaza cu formarea unui radical metil si a
unui cation conform schemei:
Eliminarea radicalului metil se reprezinta sub o forma mult simplificata astfel: M-15 sau
M-CH3 (unde M reprezinta ionul molecular iar 15 este masa radicalului metil). Aceasta
reprezentare este valabila si pentru alte fragmente; de exemplu pierderea unei molecule de etena
se poate reprezenta astfel: M-28 sau (M-C2H4). Alte exemple sunt prezentate in tabelul 3.3.
Tabel 3.3. Reprezentarea unor fragmente ionice generate de eliminarea unor molecule simple sau
radicali.
Fragmentul
eliminat
Mod de
reprezentare
Fragmentul
eliminat
Mod de
reprezentare
M-1
NO
M-30
CH3
M-15
CH3O
M-31
HO
M-17
Cl
M-35
H 2O
M-18
H3CCO .
M-43
CN
M-26
Br
80
HCN
M-27
H5C6CH2
M-91
H2C=CH2, CO
M-28
M-127
HCO
M-29
Prin aceste notatii se intelege ca fragmentul poate fi atat cu numar par de electroni, de
exemplu (M-15)+, cat si cu numar impar de electroni, de exemplu,
3.5.2. REGULI SI TIPURI DE FRAGMENTARI

Fragmentarea ionilor moleculari in spectrometrul de masa se face specific fiecarei clase
de substante. Vom prezenta in continuare cateva reguli de fragmentare.
a) Ruperea legaturilor in alcani:
In cazul alcanilor, ionii moleculari au sarcina pozitiva nelocalizata iar fragmentarea se
poate realiza prin:
- Ruperea oricarei legaturi C-C, cu formarea de cationi si radicali in cazul normal
alcanilor.
- In cazul moleculelor ramificate fragmentarea se face preferential cu ruperea legaturilor

C-C de la atomul de carbon cuaternar sau tertiar.
Aceasta este o consecinta a stabilitatii ridicate a carbocationilor tertiari in raport cu cei

secundari, care la randul lor sunt mai stabili decat cei primari. In general, cel mai mare
substituent al unei ramuri este eliminat mai rapid ca radical, probabil datorita faptului ca radicalii
liniari lungi pot deveni mai stabili prin delocalizarea electronului neimperecheat.
b). Scindarea "oniu"
Acest proces apare la fragmetarea moleculelor in care exista heteroatomi (alcooli, amine,
eteri, tioeteri, cetone). Ionizarea moleculei are loc (cel mai probabil) prin pierderea unui electron
de la heteroatom, proces urmat de scindarea legaturii C-C din pozitia fata de acesta, sarcina
ramanand la fragmentul ce contine heteroatomul. Stabilizarea cationului rezultat se realizeaza
prin conjugare cu electronii neparticipanti de la heteroatom, cu formarea unui ion oxoniu,
amoniu, sulfoniu, etc.
In cazul in care gruparile R, R' sunt radicali alchil scindarea legaturii din pozitia se face
preponderent cu formarea radicalului cu catena cea mai lunga.
c) Eliminarea unor molecule neutre prin ruperea unor legaturi
Ruperea mai multor legaturi conduce la eliminarea unei molecule neutre, (de ex. CO,
SO2 , HCN, HCl, H2O, C2H4, C2H2). Procesul de eliminare poate fi acompaniat de procese de
transpozitie a unor atomi sau grupari functionale.
In spectrul de masa al fenolului se remarca prezenta ionilor de fragmentare de tip M-28
caracteristici pierderii unei molecule de monoxid de carbon. Fragmentarea se realizeaza prin
migrarea unui atom de hidrogen de la heteroatom la ciclu urmata de eliminarea monoxidului de
carbon.
In spectrul de masa al benzensulfonamidei se remarca prezenta unei linii la valoarea M64, generat prin eliminarea unei molecule de SO2, concomitent cu transpozitia gruparii NH2.
Eliminarea unor fragmente neutre se poate realiza si din ionii de fragmentare, nu numai
din ionul molecular, un exemplu in acest sens fiind eliminarea succesiva a doua molecule de
acetilena din ionul tropiliu(m/z 91).
Aparitia in spectru a succesiunii de fragmente 91-65-39 denota prezenta in molecula a

unui fragment benzil C6H5-CH2Ciclohexena se fragmenteaza printr-un mecanism de tip retro-Diels-Alder, cu formarea
unei molecule neutre de etena si a unui radical cation butadienil stabilizat prin conjugare.
Fragmentare retro Diels-Alder
d) Transpozitii
Procesele de fragmentare a ionului molecular sau a altor ioni generati din ionul molecular
ce decurg cu migrarea unor atomi sau grupari sunt destul de obisnuite. Un exemplu de
transpozitie intalnita la diverse clase de compusi ce contin o legatura multipla dubla sau tripla,
omogena sau heterogena, este transpozitia McLafferty. F.W. McLafferty a pus in evidenta
migrarea unui atom de hidrogen, situat la atomul din pozitia fata de legatura multipla, la atomul
terminal al dublei legaturi, printr-o stare de tranzitie hexaatomica.
Astfel de transpozitii se intalnesc la cetone, aldehide, olefine, acizi carboxilici, amide,

esteri, nitrili, alchilbenzeni si decurg cu eliminarea unor molecule neutre.
e) Fragmentarea alilica
Legaturile duble favorizeaza scindarea alilica (scindarea legaturii C-C din pozitia fata
de legatura dubla) care conduce la carbocationi alilici stabilizati prin rezonanta.
f) Ciclurile saturate pierd gruparile alchil legate de ciclu. Sarcina pozitiva tinde sa
ramana pe fragmentul ciclic.
g) Fragmentarea aromatica
In compusii aromatici substituiti cu grupari alchil, ruperea are loc la nivelul legaturii
din gruparea alchil, cu formarea ionului benzil C7H7+ m/e=91. Deoarece in acest ion toti cei sapte
atomi de hidrogen sunt echivalenti se accepta rearanjarea acestuia sub forma de
ion tropiliu. Ionul tropiliu prezinta stabilitate ridicata, si este caracteristic compusilor organici in
structura carora se afla o grupare benzil.
h) Regula numarului impar de electroni

Aceasta regula se refera la faptul ca un ion cu un numar par de electroni nu va fragmenta
in mod obisnuit in doua specii cu numar impar de electroni, cu alte cuvinte el nu va conduce la
un radical sau la un ion al unui radical, deoarece energia totala a acestui amestec de produsi ar fi
prea mare. Exista insa si exceptii de la aceasta regula:
A+
Par
impar
impar
Calea cea mai frecventa de degradare este la un alt ion si la o molecula neutra.
Ionii radicalilor, fiind specii cu numar impar de electroni, pot elimina o molecula neutra,
ramanand un alt ion al unui radical:
Ionii radicalilor pot de asemenea sa se degradeze la un radical si la un ion:
i) Intensitatea ionului molecular:

Exista o serie de reguli care ne permit sa aproximam intensitatea ionului molecular in
cadrul unor clase de substante:
- In cadrul aceleiasi clase amplitudinea relativa a liniei ionului molecular este mai mare pentru
compusii care sunt formati dintr-un lant liniar comparativ cu cei ramificati si descreste odata cu
cresterea gradului de ramificare.
- Amplitudinea relativa a liniei ionului molecular scade, de obicei, cu cresterea masei moleculare
in seria omoloaga. Esterii mari sunt exceptii de la aceasta regula.
- Legaturile duble, structurile ciclice si in special ciclurile aromatice sau heteroaromatice
stabilizeaza ionul molecular si astfel creste probabilitatea aparitiei lui.
3.6. SPECTRE DE MASA ALE PRINCIPALELOR CLASE DE
ORGANICI.
COMPUSI
In cazul in care se cunoaste formula moleculara a compusului investigat se pot prezice

anumite fragmentari ce urmeaza a avea loc, fragmentari specifice clasei de compusi din care
substanta investigata face parte.
3.6.1. HIDROCARBURI
3.6.1.1 Alcani
In cazul alcanilor intotdeauna linia ionului molecular este observabila, desi este cu atat
mai putin intensa cu cat lungimea lantului molecular sau ramificarea acestuia este mai mare. Prin
fragmentare, alcanii pierd succesiv grupari CH 2, ceea ce determina aparitia in spectru a unor
grupe de linii separate prin cate 14 unitati de masa. Linia cea mai intensa din fiecare grup
corespunde unui fragment CnH2n+1 si apare la m/z 14n+1. Aceasta este insotita de linii ale
fragmentelor CnH2n si CnH2n-1. Cele mai abundente fragmente sunt cele cu 3 si 4 atomi de carbon
iar abundentele celorlalte fragmente descresc de-a lungul unei curbe netede pentru mai mult de 5
atomi de carbon. Linia M-CH3 este in general foarte mica sau lipseste din spectru. Alcanii care
contin mai mult de 8 atomi de carbon prezinta spectre aproape similare, identificarea compusului
facandu-se atunci cu ajutorul liniei ionului molecular.
In spectrul de masa al n-dodecanului: CH3(CH2)10CH3 ionul molecular apare la m/z 170
dar abundenta relativa a acestuia este de aproximativ 5%. Picul de baza (abundenta relativa
100%) este cel de la m/z=57 corespunzator fragmentului C 4H9+. Alte fragmente importante
prezente in spectru sunt:
- la m/z=43 corespunzator ionului C3H7+ (81%),

Pe langa liniile ionilor CnH2n+1 intre C2 si C5 se observa ionii alchenil CnH2n-1 (la m/z 27
(C2H3 ), 41(C3H5+), 55, 69) formati prin pierderea a doi atomi de hidrogen si ionii C nH2n. Ionii
alchil pot elimina o molecula de mici dimensiuni, rezultand ioni metastabili cu linii de intensitate
foarte mica: de exemplu ionii C2H5+ si C3H7+ elimina o molecula de hidrogen, generand ionii
C2H3+, respectiv C3H5+. Ionul C4H9+ elimina o molecula CH4 generand ionul C3H5+.
+
Spectrele hidrocarburilor saturate ramificate sunt asemanatoare cu cele ale

hidrocarburilor liniare, cu deosebirea ca descresterea uniforma a intensitatilor grupurilor de linii
este intrerupta de fragmentarea preferentiala la nivelul fiecarei ramificatii. Fragmentarea
compusului in dreptul ramificatiei conduce de obicei la expulzarea unui radical si la retinerea
sarcinii pozitive pe atomul de carbon substituit. De asemenea, se manifesta preferinta pentru
formarea de cationi tertiari, mai mult decat a celor secundari sau primari.
In Schema 3.2 sunt reprezentate fragmentarile ce au loc in spectrul de masa al 5metilpentadecanului. Picurile de la m/z 169 si 85 corespund fragmentarii ionului molecular pe
calea a respectiv b. Abundenta relativa a ionilor C6H13+ este considerabil mai mare decat a ionilor
C12H25+, respectiv C15H31+, aceasta fiind in acord cu regula de fragmentare care stipuleaza ca
favorabila eliminarea radicalilor alchil cu catena cea mai mare. Linia de la M-15 este un indiciu
suplimentar al prezentei gruparii metil.
Schema 3.2
Procesul de fragmentare a ionului molecular atat la alcanii ramificati cat si la cei

neramificati este insotit de transpozitii aleatorii cu formare de cationi stabili; asa se explica
prezenta in spectru a fragmentelor de la m/z 43, 57, 71 a caror abundenta relativa este
considerabil mai mare decat a fragmentelor generate direct din ionul molecular.
3.6.1.2 Cicloalcani
Cicloalcanii prezinta de obicei fragmentari complexe, influentate de dimensiunea ciclului
acestora. Pentru cicloalcanii simpli, linia ionului molecular este usor observabila, intensitatea sa
scazand odata cu cresterea ramificarii compusilor.
Schema 3.3
Cele mai uzuale fragmentari constau in pierderea unor radicali alchil sau alchenil din
catena, sarcina pozitiva ramanand pe ciclu. In spectrul de masa al n-propilciclohexanului,
(Schema 3.3), se poate observa fragmentarea ionului molecular cu eliminarea unui radical propil
si formarea cationului ciclohexil, care este si pic de baza. Fragmentarile ulterioare ale cationului
ciclohexil conduc la cationii C4H7+, C3H5+, C2H5+, C2H3+.
3.6.1.3 Alchene
In cazul alchenelor simple, linia ionului molecular este destul de bine rezolvata.
Fragmentarea alchenelor presupune ruperea unei legaturi alilice (din pozitia fata de legatura
dubla) cu formarea unui cation alilic stabilizat prin rezonanta. Deoarece si radicalul si cationul
alil sunt stabilizati prin conjugare, exista o competitie in formarea acestora.
Localizarea legaturii duble in alchenele aciclice este dificila datorita posibilitatii de

migrare a dublei legaturi in fragmentele formate. In alchenele ciclice (in special in cele
policiclice), pozitia legaturii duble poate fi pusa in evidenta datorita scindarii alilice, in acest caz
neexistand posibilitatea de migrarea a dublei legaturi.
-Mircenul, derivat din clasa terpenelor ce contine trei duble legaturi in molecula,
prezinta in spectrul de masa cationi la m/z=69, 67, 93, generati prin fragmentarea in pozitia
alilica si cationi m/z=55 si 41, generati prin fragmentari succesive insotite de transpozitii ale
dublei legaturi. Picul de baza apare la m/z=41(100%). Fragmentul de la m/z=93 se formeaza in
urma unei transpozitii a dublei legaturi in ionul molecular urmata de o scindare in pozitie alilica
(Schema 3.4).
3.6.1.4 Alchine
In acest caz nu exista nici un mod tipic de fragmentare. Astfel, pentru 1-butina si 2-butina, linia ionului
molecular este linie de baza, dar pentru alchine mai mari, linia ionului molecular este mai mica.
Pierderea unui radical alchil conduce in multe cazuri la linii intense (la M-15, M-29,.) in timp ce
eliminarea unei alchene conduce la linii la M-28, M-42.
Schema 3.4
3.6.1.5 Hidrocarburi aromatice
Ionii moleculari ai hidrocarburilor aromatice nesubstituite sunt intotdeauna abundenti, si

frecvent ionul molecular este si ion de baza, datorita stabilizarii prin conjugare a acestui ion.
In spectrul de masa al benzenului, picul molecular este si pic de baza si este insotit de
picuri la M-1, M+1 de intensitate redusa. Alte picuri prezente sunt la M-26 m/z=52, generat prin
pierderea unei molecule de acetilena si la m/z=39 un pic de intensitate redusa..
In spectrul de masa al naftalinei, (Schema 3.5), picul molecular este si pic de baza, fiind
insotit de picuri la M-1 si M+1 cu o abundenta relativa de aproximativ 10 respectiv 11%.
In spectru mai sunt prezente picuri de intensitate redusa, sub 15%, la valori m/z=102;
(8%), m/z=76 (6%), generat prin pierderea unei molecule de acetilena, precum si m/z=64 (11%),
m/z=51 (12 %) si m/z=39 (4%).
Schema 3.5
In cazul hidrocarburilor aromatice substituite cu catene alchil apare picul caracteristic la
m/z=91, datorat ionului tropiliu C7H7+. Spectrul de masa al toluenului prezinta un ion molecular
abundent dar are ca pic de baza cationul tropiliu la m/z=91. Un alt pic de intensitate redusa apare
la m/z=65 generat prin eliminarea unei molecule de acetilena din ionul tropiliu, (Schema 3.6).
Schema 3.6
3.6.2. DERIVATI HALOGENATI

Spectrele de masa ale derivatilor halogenati sunt influentate de atomul de halogen atat in
ce priveste modul de fragmentare cat si prin intensitatea si numarul de picuri izotopice ce
insotesc picul molecular sau picurile de fragmentare, astfel:
- Compusii ce contin fluor si iod nu prezinta picuri izotopice.
- Compusii ce contin clor si brom prezinta picuri izotopice situate la M+2, M+4 a caror
intensitate este functie de numarul atomilor de halogen din molecula.
- Derivatii halogenati alifatici ce contin fluor se fragmenteaza usor cu pierderea unei
molecule de acid fluorhidric, si prezinta un pic intens la M-HF (M-20).
- Derivatii halogenati alifatici ce contin clor se fragmenteaza cu eliminare de acid
clorhidric generand picuri la M-36 si M-38. Prezenta celor doua picuri este o consecinta a
izotopilor de masa 35 si 37 ai clorului aflati in raport de 3:1. De asemenea in spectru pot fi
observate si picuri pentru HCl+ la m/z 36 si 38. Pierderea atomului de clor Cldetermina aparitia
unor picuri putin intense M-35 si M-37.
- Derivatii halogenati alifatici ce contin brom in molecula se fragmenteaza preferential cu eliminarea
halogenului generand picuri intense la M-79 si M-81.
- Derivatii halogenati alifatici ce contin iod prezinta urmatoarele picuri caracteristice: m/z
127 pentru I+ si M-127 generat de eliminarea iodului.
Derivatii halogenati aromatici, in care atomul de halogen este grefat pe nucleu, prezinta
linii intense ale ionilor moleculari. Fragmentarea este dictata de stabilitatea relativa a cationilor
aril, halogenul fiind eliminat ca radical, dupa care urmeaza fragmentarea obisnuita a restului
aromatic.
In spectrul de masa al bromometil benzenului apar doua picuri mici la m/z=170 si 172 de
aproximativ aceeasi intensitate coerspunzatoare ionului molecular, aceasta fiind o dovada ca
molecula contine brom (raportul intre izotopii 79Br si 81Br este de 1:1). Picul de baza este la
m/z=91 si se datoreaza eliminarii de brom cu formarea cationului benzil care prin transpozitie
genereaza ionul tropiliu (Schema 3.7). Un alt pic de intensitate redusa prezent in spectru este cel
de la m/z=65 generat prin eliminarea unei molecule de acetilena din ionul tropiliu.
Schema 3.7
3.6.3 COMPUSI HIDROXILICI
3.6.3.1 Alcooli
In general in spectrele de masa ale alcoolilor primari si secundari prezinta picuri de

intensitate redusa pentru ionii moleculari, iar in cazul alcoolilor tertiari picul corespunzator
ionului molecular nu apare in spectru.
Sub impactul fluxului de electroni alcoolii sufera aceleasi tipuri de fragmentari, difera
insa abundenta relativa a cationilor sau radical cationilor generati. Preferinta pentru anumite
tipuri de fragmentari este functie de natura alcoolului: alifatic sau aromatic, primar, secundar,
tertiar si nu in ultimul rand de lungimea catenei.
Pentru a ilustra preferinta de scindare a ionului molecular, in cazul alcoolilor alifatici,
vom prezenta schemele de fragmentare a 3 izomeri ai pentanolului: 1-pentanol (alcool primar),
2-pentanol (alcool secundar), 2-metil-2-butanol (alcool tertiar), (Schema 3.8a-c). Cea mai
importanta fragmentare pe care o sufera alcoolii este ruperea legaturii fata de oxigen, cu
formarea unui radical alchil si a unui cation stabilizat prin conjugare (scindare " oniu") vezi
calea a si a' din schemele 3.8a-c). In cazul in care atomul de carbon, de care este grefata
gruparea hidroxi, este secundar sau tertiar, prin scindarea legaturilor din pozitia fata de oxigen
se formeaza doi radicali si doi cationi (calea a si a'' din schemele 3.8b-c), preferentiala fiind
scindarea in care se formeaza radicalul alchil cu numar mai mare de atomi de carbon. De
exemplu in cazul eliminarii unui radical metil din 2-metil-2-butanol (Schema 3.8c caleaa,a'') se
formeaza un cation cu o abundenta relativa de 52% in timp ce eliminarea unui radical propil
conduce la formarea unui cation cu o abundenta relativa de 100%.
Un alt tip de fragmentare pentru alcooli alifatici este eliminarea unei molecule de apa
(calea b din Schemele 3.8a-c). Prezenta picului de la M-H 2O se poate datora si deshidratarii
termice a alcoolilor, proces care decurge fara transpozitia hidrogenului .
Alcoolii cu mai mult de patru atomi de carbon pot elimina simultan o alchena si apa. In
urma acestui proces, in spectrul de masa se observa un pic la M-(H 2O+CnH2n) (calea c din
Schemele 3.8a-c). In cazul 1-pentanolului pe aceasta cale este generat cationul cu abundenta
relativa de 100% (pic de baza).
Schema 3.8c
Schema 3.8a
Schema 3.8b
3.6.3.2 Fenoli
Fenolii simpli prezinta linii intense ale ionilor moleculari. Cea mai frecventa scindare
consta in pierderea unei molecule de monoxid de carbon cu formarea radical cationului m/z=66
urmata de eliminarea unui atom de hidrogen si formarea cationului ciclopentadienil m/z=65

(Schema 3.9).
Schema 3.9
Din spectrul de masa al o-etilfenolului se observa preferinta pentru eliminarea radicalului
metil (Schema 3.10 calea a) si formarea unui cation ce prezinta un pic la m/z=107, (100%)
comparativ cu eliminarea unui atom de hidrogen de la gruparea metilen grefata pe nucleul
aromatic (Schema 3.10 calea b). Cationul cu m/z=107 sufera succesiv reactii de transpozitie si
fragmentare cu eliminare de monoxid de carbon si hidrogen conducand la cationul fenil m/z=77.
Schema 3.10
3.6.4. ETERI
3.6.4.1 Eteri alifatici
Linia ionului molecular la eterii alifatici este putin intensa. In cadrul acestei clase de
compusi, ionul molecular se fragmenteaza preponderent pe doua cai:
a). Scindarea "oniu" a legaturii C-C din pozitia fata de oxigen cu eliminarea unui
radical alchil si a unui cation stabilizat prin conjugare. Daca in cation exista hidrogen in pozitia
(fata de oxigen), acesta sufera o noua fragmentare cu eliminarea unei molecule neutre de
alchena. Fragmentarea decurge cu transpozitia atomului de hidrogen de la carbon la oxigen
(Schema 3.11, calea a,a').
b). Ruperea legaturii C-O, cu formarea unor carbocationi alchil, (Schema 3.11,
calea b,b').
In Schema 3.11 sunt prezentate principalele fragmente din spectrul de masa al etil-propil eterului.
Schema 3.11
3.6.4.2 Alchil-aril eteri
Spre deosebire de eterii alifatici in acest caz picul molecular este pronuntat. Alchil-aril
eterii se fragmenteaza astfel:
a). Eliminarea unei molecule neutre de alchena, proces insotit de transpozitia unui atom
de hidrogen (atom de hidrogen ce apartine unui atom de carbon dispus in fata de oxigen). In
ceea ce priveste transpozitia hidrogenului aceasta se poate realiza prin stare de tranzitie de 4
respectiv 6 centri parerile in acest sens fiind impartite. In urma acestui proces se formeaza
radicali cationi de masa m/z=94 (in cazul in care nucleul aromatic este nesubstituit) care sufera
fragmentari succesive generand picuri la m/z=66 corespunzator radical

ciclopentadienei si m/z=65 pentru cationul ciclopentadienil, (Schema 3.12).
cationului
In cazul anisolului transpozitia hidrogenului este insotita de eliminarea unei molecule

de formaldehida si generarea cation radicalului C6H6+. la m/z=78. Acesta elimina un atom de
hidrogen conducand la cationul fenil m/z=77, (Schema 3.13).
b). Scindarea legaturii oxigen-alchil (dispusa in fata de nucleul aromatic) cu eliminarea
unui radical alchil si formarea unui cation aril-oxi de masa m/z=93 care prin fragmentare
genereaza cationul ciclopentadienil m/z=65, (Schema 3.14).
Schema 3.12
Schema 3.13
Schema 3.14
O alta posibilitate de fragmentare este scindarea legaturii oxigen-aril cu eliminarea unui
radical RO . si a unui cation fenil m/z=77.
3.6.5 COMPUSI CARBONILICI
3.6.5.1 Aldehide
In spectrele de masa ale aldehidelor picul caracteristic ionului molecular M +. este putin
intens (in cazul in care catena alchil este lunga), in timp ce pentru aldehidele aromatice este
intens. Scindarea ionului molecular se poate face pe mai multe cai:
a). Eliminarea unui atom de hidrogen si formarea unui cation acil este specifica
aldehidelor alifatice si aromatice. Picurile M-1 sunt insa mai intense in cazul aldehidelor
aromatice datorita stabilitatii ridicate a cationului ArCO+, (Schema 3.15 calea a).
b) Ruperea legaturii C-C, adiacenta gruparii carbonil, cu eliminarea unui radical alchil
R si a cationului HCO+ cu masa m/z=29. In cazul aldehidelor alifatice superioare picul de la m/z
29 se datoreaza ionului C2H5+, (Schema 3.16 calea b).
.
c). Transpozitia Mc. Lafferty are loc in cazul aldehidelor cu hidrogen in pozitia , si
consta in migrarea hidrogenului la oxigen si eliminarea unei molecule neutre de alchena si a
unui cation radical (Schema 3.14 calea c)
d). In cazul aldehidelor alifatice, cu catene de carbon mari, apar picuri la M-18
(eliminarea apei), M-28 (eliminare etena), M-43 (pierderea gruparii CH2=CH-O+) si M-44
(pierderea gruparii CH2=CH-OH), (Schema 3.15 calea d).
In Schema 3.15 este prezentata fragmentarea nonan aldehidei. Se poate observa ca in
cazul transpozitieiMcLafferty sarcina pozitiva poate sa ramana la fragmentul ce contine
heteroatomul (calea c) sau la radicalul alchil generand picul M-44 (calea c').
Schema 3.15
In cazul aldehidelor acetice, propionice si butirice o cale de fragmentare importanta este
scindarea legaturii C-C adiacente gruparii carbonil cu formarea cationului H-CO+ cu m/z=29,
care in cazul primelor doua este si pic de baza, (Schema 3.16).
Schema 3.16
3.6.5.2 Cetone
In cazul cetonelor picul ionului molecular este in general intens. Principalele cai de
fragmentare a ionului molecular sunt scindarea (vezi aldehide) si transpozitia McLafferty.
a). Scindarea este mai importanta in cazul cetonelor decat la aldehide, iar pentru metil
respectiv aril-cetone aceasta scindare conduce la cationii: acetoniu CH3CO+ (m/z 43) si respectiv
C6H5CO+ (m/z 105) care de obicei au abundenta maxima in spectru (Schema 3.17 calea a).
In cazul cetonelor alifatice in urma scindarii , gruparea alchil se elimina preferential sub
forma de radical, sarcina pozitiva ramanand la cationul acil [R-C=O]+. In cazul in care cetona
alifatica este asimetrica se constata ca gruparea alchil mai mare se elimina preferential fata de
gruparea alchil cu numar mai mic de atomi de carbon.
b). Transpozitia McLafferty are loc daca in molecula exista atomi de hidrogen atat in
cazul aldehidelor cat si in cel al cetonelor. In cazul aldehidelor superioare ionul generat prin
transpozitie McLafferty poate suferi o noua transpozitie cu eliminare de alchena (Schema 3.17
calea b) .
In Schema 3.17 sunt exemplificate scindarea si transpozitia McLafferty in cazul octan3-onei.
Schema 3.17
3.6.6. ACIZI CARBOXILICI SI DERIVATII ACESTORA
3.6.6.1 Acizi carboxilici
In cazul acizilor carboxilici fragmentarea ionului molecular se poate realiza pe mai multe
cai in functie de natura acidului, alifatic sau aromatic, marimea catenei alchil sau natura
substituentilor prezenti pe nucleul aromatic.
Acizii carboxilici alifatici se fragmenteaza prin:
a). transpozitie McLafferty daca exista hidrogen (Schema 3.18).
Schema 3.18
b). scindare cu eliminarea radicalului alchil si formarea cationului COOH + m/z=45. De
asemenea este posibila si eliminarea radicalului hidroxi si a unui cation acil RC=O+.
c). Scindarea legaturii C-C (fata de gruparea C=O) cu formarea unui cation de tip
H2CCOOH+, cu m/z=59, putin abundent in spectru.
d). Scindarea legaturii C-C (fata de gruparea C=O) cu formarea unui cation de tip [H 2CCH2COOH]+, cu m/z=73. Dupa alti autori picul de la m/z=73 este dat de o dubla transpozitie a
hidrogenului cu eliminarea unui radical RCH2CH2CH2. si a cationului H2C=CH2-C(=OH+)(OH),
schema 3.19.
Schema 3.19
3.6.6.2 Esteri
Esterii alifatici prezinta in spectrele de masa picuri de intensitate redusa pentru ionul
molecular. De asemenea se remarca prezenta in spectru a picurilor de tip M+1 si M+2, datorita
unei reactii ion-molecula care apare in proba in cazul in care aceasta este utilizata in cantitate
mare. Se utilizeaza cantitati relativ mari de proba pentru ca picul ionului molecular sa fie
observabil. Fragmentarea ionului molecular se realizeaza in principal pe doua cai, scindare si
transpozitie McLafferty.
a). Scindarea conduce la patru tipuri de ioni si se realizeaza prin ruperea legaturilor
adiacente gruparii C=O. Abundenta relativa a celor patru tipuri de ioni (R +, RO-CO+, R-CO+,
RO+) este functie de natura si marimea esterului (Schema 3.20 calea a,a').
b). Scindarea McLafferty in cazul metil esterilor decurge cu transpozitia unui proton din
gruparea alchil la atomul de oxigen din gruparea C=O si eliminarea unei alchene (Schema 3.20
calea b).
In cazul esterilor proveniti din alcooli superiori sunt posibile mai multe tipuri de
fragmentari insotite de transpozitie astfel:
b1. transpozitia unui proton (din gruparea alchil ce a apartinut alcoolului) la atomul de
oxigen din gruparea C=O cu eliminarea unui acid carboxilic si a unui radical cation alchenil.
b2. transpozitia unui proton (din gruparea alchil ce a apartinut alcoolului) la atomul de
oxigen din gruparea eterica cu eliminare de acid, etena si a unui radical cation alchenil.
b3. transpozitia a doi atomi de hidrogen la atomii de oxigen din gruparea carboxil cu
eliminarea unui radical alchenil si a unor cationi cu masa m/z= 61, 75, 89, etc. (pentru R=
(CH2)nCH3 unde n=0, 1, 2.)
Schema 3.20 prezinta tipurile de fragmentari prezente in spectrul de masa al octanoatului

de metil.
Schema 3.20
In cazul octanoatului de metil in spectrul de masa nu apar fragmente de masa m/z=99 si

m/z=31, deci scindarea nu decurge cu formarea cationilor heptenil si metoxi. De asemenea, in
spectrul octanoatului de metil si a omologilor acestuia, este prezent un pic la m/z=87, (Schema
3.20 calea c) formal atribuit unei formule de tipul (CnH2n-1O2)+, [H2C-H2C-CO2CH3]+, a carei
formare nu se explica prin fragmentarile mentionate anterior.
3.6.6.3 Amide
In functie de tipul amidei: alifatica, alifatica-aromatica, aromatica, primara, secundara sau
tertiara si de marimea catenei, in spectrul de masa sunt prezente anumite fragmente
caracteristice.
In cazul amidelor alifatice primare ionul molecular se poate fragmenta in principal prin:
scindarea , transpozitia McLafferty, eliminarea gruparii NH2., sau scindarea legaturii dintre
atomii C-C.
a). Scindarea in amidele alifatice primare, RCONH2, conduce la radicalul alchil
cationul CONH2+ (m/z 44) care genereaza un pic intens in spectru (Schema 3.21 calea a).
si
b). Transpozitia McLafferty (Schema 3.21 calea b) are loc daca exista un atom de
hidrogen in catena alchil, eliminandu-se o alchena si un cation radical de forma
RHC=C(OH)NH2
2).
a carui masa poate fi m/z=59, 73, 87 (pentru R=H, (CH 2)nCH3 unde n=0, 1,
c). Scindarea legaturii dintre atomii C-C cu eliminare de radical alchil si formarea
unui cation a carui structura este probabil ciclica.
Principalele fragmentari in spectrul de masa al n-butiramidei sunt redate in Schema 3.21:

-ionul molecular al carui semnal este putin intens, sub 5%,
-picul de baza la m/z=59 generat printr-o transpozitie McLafferty
(calea b):
-picul cu m/z=44, (68%) generat prin scindare (calea a),

-picul cu m/z=72 generat prin eliminarea unui radical metil din ionul molecular (calea c).
Schema 3.21
In cazul amidelor aromatice primare (ArCONH 2) ionul molecular este intens si se poate
fragmenta prin:
a). eliminarea unei o grupari NH2., conducand la ioni ArCO+ de intensitate mare, care se
fragmenteaza ulterior cu eliminarea unei molecule neutre de monoxid de carbon si cation aril
Ar+ (Schema 3.22 calea a).
b). scindare cu eliminarea radicalului Ar. si aparitia picului cu m/z=44 corespunzand
cationului CONH2+(Schema 3.22 calea b).
Schema 3.22
Principalele picuri in spectrul de masa al benzilamidei in ordinea scaderii intensitatii lor
sunt: m/z=77 pentru cationul fenil, m/z=105 pentru cationul PhCO +, m/z=121 pentru ionul
molecular, m/z=51 pentru cationul C4H3+ si m/z=44 pentru cationul CONH2+ (Schema 3.30).
Picurile enumerate anterior au abundenta relativa mai mare de 50%, exceptie facand picul de la
m/z=44 (sub 20%), deci scindarea cu eliminarea radicalului Ar. este mai putin importanta.
In cazul amidelor alifatice secundare (RCONHR') si tertiare (RCONR'R") exista o serie
de posibilitati de fragmentare, in functie de natura gruparilor R, R' si R".
a). Amidele cu un atom de hidrogen la carbonul al gruparii acil si grupari metil la
atomul de azot prezinta linii intense rezultate printr-o transpozitie McLafferty.
b). Amidele secundare se pot fragmenta prin scindarea legaturii amidice C-N, cu
formarea unui cation acil.
c). Amidele secundare si tertiare in care gruparile N-alchil sunt C 2 sau mai lungi si
gruparea acil este mai scurta decat C 3, prezinta urmatorul mod de scindare: scindarea
legaturii C-C din radicalul N-alchil, urmata de scindarea legaturii C-N concomitent cu
transpozitia unui hidrogen (de la atomul de carbon atasat de gruparea acil) la atomul de azot
(Schema 3.23).
Schema 3.23
3.6.6.4 Anhidride
Principalele tipuri de fragmentare in cazul anhidridelor alifatice sunt prezentate in

Schema 3.24:
a). scindarea legaturii C-O cu formarea cationului acil RCO+; acest cation are intensitate
redusa, sau chiar lipseste din spectrul anhidridelor cu catena ramificata datorita posibilitatilor de
scindare preferentiala a lantului alchilic, (calea a).
b). scindarea oniu cu formarea cationului alchil R+, (calea b).
c). transpozitia McLafferty, (calea c).
Schema 3.24
Anhidridele alifatice ciclice si cele aromatice prezinta in spectrul de masa picuri de tipul
M-(CO2+CO). In cazul anhidridelor aromatice apar si picuri generate de ionii ArCO+,
ArCO2H+ si MCO.
3.6.6.5 Cloruri acide
In spectrele de masa ale clorurilor si bromurilor acide, picul ionului molecular si picurile
fragmentelor in care este prezent halogenul sunt insotite de picuri izotopice. Clorurile acide
prezinta in spectrul de masa urmatoarele tipuri de fragmente: HCl+, COCl+ (generat prin
scindarea cu eliminarea radicalului alchil), RCO +sau ArCO+(generate prin eliminarea unui
atom de clor din ionul molecular).
3.6.7. NITRO DERIVATI
In cazul mono-nitro derivatilor alifatici picul ionului molecular este putin intens sau
lipseste din spectru. Identificarea acestor derivati se poate face pe baza picurilor M-46, M-30 si
m/z=30.
O cale importanta de fragmentare a nitroderivatilor alifatici este scindarea legaturii C-N
cu formarea unui cation alchil -aparitia unui pic caracteristic M-NO 2 (M-46) - care prin
fragmentari ulterioare genereaza picuri caracteristice hidrocarburilor. In spectru apar si picuri
pentru ionii NO+ (m/z= 30), NO2+ (m/z =46), M-OH si M-(OH+H2O).
In cazul nitro derivatilor aromatici picul ionului molecular este intens. Fragmentarea
acestuia se realizeaza in principal prin:
a). eliminarea unui radical NO2, cu generarea unui pic la M46, corespunzator
radicalului aril, care se fragmenteaza cu eliminarea unei molecule de acetilena generand un pic
intens la M-72 (Schema 3.25 calea a).
Schema 3.25
b). eliminarea unui radical NO. insotita de transpozitia oxigenului cu formarea forma
cationului fenoxi la m/z=93, care se fragmenteaza cu eliminarea unei molecule de CO generand
cationul ciclopentadienil la m/z=65, (Schema 3.25 calea b).
3.6.8. AMINE
Intensitatea ionului molecular si tipurile de fragmentari pe care aminele le prezinta in
spectrele de masa sunt functie de natura aminei:
- amine alifatice cu lant ramificat sau linear,
- amine alifatice, aromatice sau mixte primare, secundare, tertiare.
In cazul aminelor alifatice liniare, ionul molecular este in general de intensitate slaba sau
chiar este absent din spectru daca lantul alchil este lung sau puternic ramificat. Principalele cai
de fragmentare sunt:
a). Scindarea legaturii C-C dispusa in pozitia fata de azot cu eliminarea unui radical
alchil, (in cazul aminelor secundare si tertiare se elimina preferential radicalul cu catena cea mai
mare), si a unui cation de tipul R 2C=NR2+ . In cazul in care aminele nu sunt ramificate la atomul
de carbon , cationul R2C=NR2+ este cel mai abundent din spectru (pic de baza), (Schema 3.26
pentru R = alchil).
Schema 3.26
b). Daca in molecula aminei exista un atom de hidrogen (hidrogen la atomul de carbon
direct legat de azot) in spectrul de masa este vizibila de obicei o linie la M1, generata prin
eliminarea acestui atom, (Schema 3.26 pentru R = H).
c). In cazul aminelor primare cu catene alifatice liniare mai lungi de cinci atomi de
carbon apar fragmentari cu eliminarea unor radicali alchil si formarea unor cationi ciclici a caror
masa este m/z=72 pentru n=1, si 86 pentru n=2.
d) In spectru apar de asemenea si cationi C nH2n+1, CnH2n si CnH2n1 alaturi de cationi in care
sarcina ramane la fragmentul ce contine atomul de azot, generate prin scindarea legaturilor
CC , , , , etc. din lantul alchilic.
In cazul aminelor ciclice, linia ionului molecular este de obicei intensa, cu exceptia
cazului in care exista un substituent in pozitie . Fragmentarile ce apar in acest caz sunt:
a). Dubla scindare , care in acest caz se concretizeaza prin ruperea legaturilor C-C de
ambele parti ale azotului, (Schema 3.27).
Schema 3.27
b). Pierderea unui atom de hidrogen de tip generand un pic M1 intens.
In spectrul de masa al N-metil pirolidinei, (Schema 3.27 R=CH3), sunt prezente

urmatoarele picuri m/z=85 pentru ionul molecular, m/z=84 generat de pierderea unui atom de
hidrogen, m/z=57 generat printr-o dubla scindare de ambele parti a azotului si m/z=42 care
este si pic de baza. Cu exceptia ionului molecular picurile mentionate anterior au o abundenta
relativa mai mare de 80%.
In cazul aminelor aromatice picul ionului molecular este intens. In spectrul de masa al
anilinei cele mai intense picuri sunt: M, M-HCN, M-(HCN+H) si M-1, (Schema 3.28).
Schema 3.28
In cazul anilinelor substituite la nucleu cu grupe alchil, (Schema 3.29), principala
fragmentare consta intr-o scindare a legaturii C-C, dispuse in fata de nucleul aromatic,
concomitent cu transpozitia gruparii metil cu formarea unui radical alchil si a unui cation aminotropiliu.
Schema 3.29
In cazul alchilarilaminelor, principala fragmentare consta in ruperea legaturii CC fata
de atomul de azot, (Schema 3.29).
Schema 3.29
3.6.9. COMPUSI HETEROAROMATICI
Linia ionului molecular al compusilor heteroaromatici si al compusilor heteroaromatici

alchilati este intensa. Principala cale de fragmentare este scindarea legaturii fata de ciclul
aromatic, ca in alchilbenzeni, cu localizarea sarcinii la heteroatom.
3.6.9.1 Furan, Tiofen, Pirol
Heterociclurile aromatice formate din cinci atomi (furan, tiofen, pirol) prezinta moduri
similare de fragmentare ale ciclului. Primul pas, in fiecare caz, este scindarea legaturii carbonheteroatom, (Schema 3.30).
Astfel, furanul prezinta doua linii principale: C3H3+ (m/z 39) si HCO+ (m/z 29).
Pentru tiofen, exista trei linii principale: C3H3+ (m/z 39), HCS+ (m/z 45) si C2H2S+. (m/z
58).
Pirolul prezinta trei linii: C3H3+ (m/z 39), HCNH+ (m/z 28) si C2H2NH+. (m/z 41). Pirolul
elimina de asemenea o molecula neutra de HCN pentru a da o linie intensa la m/z 40.
Schema 3.30
3.6.9.2 Piridine
In cazul heterociclurilor hexa-atomice cu azot, ca de exemplu piridina, principala cale de
fragmentare este eliminarea unei molecule de acid cianhidric. In cazul piridinelor substituite la
nucleu cu grupe alchil apar fragmentari, , ale catenei alchil, transpozitii Mc. Lafferty, iar
pentru piridinele substituite in pozitia 2 apare o scindare insotita de o transpozitie nespecifica a
unui atom de hidrogen, din catena alchil, la pozitia 2 a ciclului aromatic. Preferinta pentru
fragmentari , , ale catenei alchil si transpozitii Mc. Lafferty este functie de pozitia gruparii
alchil pe ciclu.
3.6.9.3 Fenotiazine
Alcoxi fenotiazine
Studiile spectroscopice de masa in clasa hidroxifenotizinelor,
respectiv metoxifenotiazinelor au permis identificarea regioizomerilor, in
functie de abundenta relativa a ionilor si a diferentelor ce pot aparea in
procesul de fragmentare a acestora.
J.C. Craig (J.C. Craig, L.R. Krai, Tetrahedron, 1968, 24, 4267-4276) a studiat
comportarea sub impactul electronic a unor metaboliti fenotiazinici izolati din organismul
pacientilor tratati cu promazina sau clorpromazina, cat si metoxi-, respectiv hidroxifenotiazine
nealchilate la atomul de azot. Spectrele de masa ale 1-metoxi-, respectiv 3-metoxifenotiazina
sunt similare dar s-au constatat diferente cantitative, acestea permitand diferentierea celor doi
regioizomeri. Astfel, ionul asociat cu pierderea radicalului metil din ionul molecular este dublu
in intensitate in 1-metoxifenotiazina 1a fata de 3-metoxifenotiazina 1b.
Ambele substante elimina succesiv in procesul de fragmentare: un radical metil, monoxid
de carbon si un atom de sulf (Schema 3.31).
Ambele spectre au un pic cu abundenta relativa de 100% corespunzator ionului molecular
(pic de baza), ceea ce dovedeste stabilitatea ridicata a inelului fenotiazinic. Semnalul urmator, cu
o abundenta relativa de 77% pentru 1-metoxifenotiazina, respectiv 50% pentru 3metoxifenotiazina, apare la m/z 214 si se datoreaza pierderii radicalului metil.
Studiul spectrelor de masa pentru 3-metoxi, 7-metoxi, respectiv 8-metoxi-2clorofenotiazine 2a,b,c, a aratat diferente in ceea ce priveste abundenta relativa a picurilor cu
aceeasi masa cat si absenta unor semnale la unii dintre izomeri. Aceste diferente au permis
diferentierea regioizomerilor, cat si studiul influentei pozitiei grupelor metoxi- asupra tipului de
fragmentare.
Schema 3.31
Tinand cont de pozitia semnalelor si abundenta lor relativa, se poate prezenta o schema
de fragmentare comuna a acestor regioizomeri 2a,b conform schemelor 3.32 a. si 3.32 b.
Schema 3.32 a.
Schema 3.32 b.
Analiza spectrelor de masa a permis formularea urmatoarelor concluzii:
Pierderea radicalului metil din ionul molecular este o caracteristica
comuna celor trei regioizomeri, formandu-se un pic la m/z 248, a carui
abundenta relativa este 74% pentru 3-metoxi-2-clorofenotiazina 2a, 42%
pentru 7-metoxi-2-clorofenotiazina 2b, respectiv 21% pentru 8-metoxi-2clorofenotiazina 2c. Din ionul rezultat, procesul de fragmentare continua cu
eliminarea succesiva a unei molecule de monoxid de carbon, urmata de
pierderea unui atom de clor.
Din spectrul 3-metoxi-2-clorofenotiazinei 2a, lipseste picul de la m/z
228 M-Cl, semnal ce are abundenta relativa de 1% pentru 2b, respectiv 10%
pentru 2c.
Hidroxifenotiazine
In acelasi context au fost studiate si hidroxi-2-clorofenotiazinele 3a-d, cu grupare
hidroxil in pozitia: 3, 6, 7 si 8. S-au constatat diferente semnificative intre spectrul de masa al 3hidroxi-2-clorofenotiazinei 3a si spectrele celorlalte trei hidroxifenotiazine 3b-d, dar numai
diferente minore intre spectrele izomerilor 3b-d.
De exemplu, in spectrul 3-hidroxi-2-clorofenotiazinei 3a picurile de la m/z 220 si m/z
188 au o abundenta relativa mica, in comparatie cu cele ale celorlalti izomeri. Pentru a
diferentia intre ele hidroxifenotiazinele 3b-d, s-a impus examinarea atenta a spectrelor de masa.
Pe baza abundentei relative a picului de la m/z 180 s-a putut diferentia 7-hidroxi-2clorofenotiazina 3c de izomerii de pozitie 3b, d.
Schema de fragmentare a hidroxifenotiazinelor 3a-d, este general valabila acestei clase si

poate fi exemplificata pentru oricare dintre izomeri (Schema 3.33).
Din spectrele de masa se constata ca fragmentarea ionului molecular pentru 8-hidroxi-2clorofenotiazina 3ddecurge pe trei cai.
Schema 3.33
Prima fragmentare consta in pierderea unui atom de hidrogen din ionul molecular, rezultand un pic cu
m/z 248. Eliminarea atomului de hidrogen se face de la azotul din ciclu si nu de la gruparea hidroxil.
Confirmarea acestei afirmatii este data de prezenta in spectrele metoxiderivatilor 1a,b si 2a-c, a unui
ion de masa M-1, cat si de absenta ionului de tip M-1 din spectrele hidroxi-2cloropromazinelor 4a,b (vezi Schema 3.33).
Expulzarea unei molecule de monoxid de carbon din ionul de masa m/z

248 explica prezenta picului de la m/z 220.
Urmatoarele doua variante de fragmentare a ionului molecular constau in:
- eliminarea unui atom de clor, ducand la aparitia ionului de masa m/z 214
- eliminarea unui atom de sulf, ducand la aparitia ionului de masa m/z 217. In continuare,
fragmentarea acestuia se face cu eliminarea unui radical de tip CHO . , rezultand un ion
inregistrat la valoarea m/z 188.
In cazul hidroxi-2-cloropromazinelor 4a-d, ale caror grupari hidroxil se afla in una dintre
pozitiile 3,6,7, sau 8, picurile cu abundenta relativa maxima se obtin la valori m/e 58, fiind
urmate de cele de la valori m/e 85 si pot fi atribuite ionilor 4a',a'' indiferent de pozitia gruparii
hidroxil (Schema 3.34).
Schema 3.34
Celelalte picuri din spectrul de masa pot fi atribuite fragmentarii ionului
molecular cu eliminarea catenei dimetilaminopropil din pozitia 10, rezultand
un ion cu masa m/z 248, procesul de fragmentare continuand cu eliminarea
de monoxid de carbon m/z 220 si a atomului de clor.
O diferenta semnificativa intre spectrele de masa ale 3-hidroxi
derivatului 4a si
6-hidroxi-,
7-hidroxi-,
respectiv
8-hidroxi-2cloropromazinelor 4b-d, este absenta ionilor de masa m/z 289 si 288 din
spectrul 3-hidroxiderivatului 4a. Acestor ioni le pot fi atribuite structuri ciclice
sau lineare ale catenei alchil (Schema 3.35).
Schema 3.35
Studiind comportarea la impactul cu fluxul electronic a hidroxifenotiazinelor
respectiv metoxifenotiazinelor (Schemele 3.31-3.35), se constata stabilitatea nucleului
fenotiazinic la fragmentare, cat si preferinta, de fragmentare diferentiata sau doar abundente
relative diferite a unor ioni, in functie de pozitia pe nucleu a gruparilor hidroxi, respectiv metoxi.
Mital (M.D. Sadhnani, N.L. Agarval, R.L. Mital, Bull. L'Acad. Polon.
Scienc. 1973, XXI (12), 878-873) a studiat pe o serie de hidroxipolihalofenotiazine comportarea la impactul cu fluxul electronic si influenta
substituentilor asupra cailor de fragmentare. In majoritatea cazurilor ionul
molecular este pic de baza, confirmand stabilitatea ridicata a nucleului
fenotiazinic, la impactul cu fluxul electronic.
Picurile din spectru, a carora le corespund ionii cu masa M-32 sunt rezultate prin
expulzarea unui atom de sulf din ionul molecular, iar abundenta lor relativa este mai mare la
hidroxi-clorofenotiazine decat la derivati fluorurati sau bromurati.
Picul de masa M-1 a fost atribuit ionului generat prin expulzarea hidrogenului direct legat
de azot. Ionul astfel generat se scindeaza prin eliminare de monoxid de carbon, urmata de
eliminare de halogen. Aceasta cale de fragmentare este comuna pentru derivatii hidroxi-polihalofenotiazinici, deci poate fi exemplificata in cazul particular al 1,2,4,7-tetracloro-3hidroxifenotiazinei (Schema 3.36).
Schema 3.36
3.7. EXEMPLE DE SPECTRE DE MASA
1. In spectrul de masa al 3-dodeciloxidifenilaminei reprezentat in figura 3.4 se remarca
urmatoarele tipuri de fragmentari caracteristice redate in schema 3.37:
a. scindarea din ionul molecular a legaturii CAlif-O, cu eliminarea unui radical alchil si
formarea ionilor de masa m/z 184.
b. scindarea din ionul molecular a legaturii CAlif-O, insotita de transpozitia unui proton la
oxigen si formarea radical cationului m/z 185 corespunzator 3-hidroxidifenilaminei,
(transpozitie Mc. Lafferty).
c. eliminarea din 3-hidroxidifenilamina a unui radical HO. si formarea unui pic la
m/z=168.
d. fragmentarea cu eliminarea unui radical formil din ionul de masa m/z 185 sau a unei
molecule de monoxid de carbon din ionul de masa m/z 184, duce la ionul de fragmentare m/z
156, in acest caz de intensitate scazuta.
Schema 3.37
Fig.3. 4. Spectrul de masa al 3-dodeciloxidifenilaminei
2. In spectrele de masa ale bazelor Schiff (de exemplu in spectrul de masa al N-(10etilfenotiazin-3-metiliden)-m-toluidinei reprezentat in figura 3.5), pe langa picul molecular apare
si un pic izotopic de masa M+1. Intensitatea mare a acestuia din urma este datorata
izotopilor: 13C, 2H, 15N, 17O prezenti in molecula.
Analiza spectrelor de masa ale Bazelor Schiff derivate de la 10-etil-3-formilfenotiazina
sugereaza urmatoarele cai de fragmentare:
- eliminarea radicalul etil substituent al atomului de azot din structura heterociclului fenotiazina
(schema 3.38 caleac), cu formarea unui pic la m/z=315.
- ionul de fragmentare de masa m/z 226, este generat de scindarea legaturii dintre inelul
fenotiazinic si substituentul din pozitia 3 (Schema 3.38 calea b)
- picul de masa m/e 91 apartine ionului tropiliu C7H7+, si este caracteristic fragmentarii
compusilor aromatici alchilati conform schemei 3.38, calea a.
Fig. 3.5. Spectrul de masa al N-(10-etilfenotiazin-3-metiliden)-m-toluidinei
Schema 3.38
In spectrul N-(10-metilfenotiazin-3-metiliden)-m-nitroanilinei apare fragmentul de masa
m/z 213, ca rezultat al formarii unui radical cation de tip 10-metilfenotiazinil, prin procesul de
fragmentare a ionului molecular (Schema 3.39, calea b).
In spectrele compusilor ce contin gruparea nitro, apare picul de masa M-30 (M-NO),
caracteristic nitroderivatilor aromatici. Gruparea nitro sufera un proces de transpozitie la grupare
nitrit din care se scindeaza apoi radicalul nitrozil. De asemenea in spectru apare si picul de masa
M-46 datorat eliminarii unui radical nitro (NO2), dar intensitatea lui este redusa.
Formarea unui pic la m/z=315 se datoreaza eliminarii radicalului etil de la azotul
fenotiazinic (Schema 3.39, calea c).
Fig. 3.6. Spectrul de masa al N-(10-metilfenotiazin-3-metiliden)-m-nitroanilinei
Schema 3.39
3. In spectrul de masa al 1,10-deciloxi-bis-2-difenilaminei reprezentat in vezi figura 3.7 se
remarca urmatoarele tipuri de fragmentari caracteristice redate in schema 3.40:
Fig. 3.7 Spectrul de masa al 3-dodeciloxidifenilaminei
Schema 3.40
Din ionul molecular si din ionii de fragmentare au loc mai multe tipuri de scindari:
a.
Scindare , ce presupune ruperea legaturii C-C dispusa in fata de oxigen, si conduce la

picul m/z 198, (Schema 3.40, calea a).
b. Scindarea legaturii C-O, insotita de transpozitia unui atom de hidrogen, din catena alchil, la
oxigen conduce la formarea ionului de masa m/z 185. Procesul este urmat fie de eliminarea
unui radical CHO. si formarea ionului cu masa m/z 156, fie de eliminare unui radical
HO. cand se formeaza un cation de masa m/z 168, (Schema 3.40, calea b).
c.
In cazul in care din ionul molecular se elimina 3-hidroxidifenilamina sub forma de molecula
neutra, se formeaza radical cationi de masa m/z 323, iar acestia prin scindarea catenei alchil
genereaza cationul cu m/z=254 (Schema 3.40, calea c).
3.8. PROBLEME
1. Spectrul de masa al 3-octiloxidifenilaminei redat in figura 3.8, prezinta picuri la valorile m/z= 298,
297, 185, 184, 168, 156. Atribuiti acestor picuri structura ionilor care le-au generat.
Rezolvare:
Spectrul de masa prezinta picul molecular la m/z= 298, alaturi de picul izotopic de m/z= 297. Picurile
de la m/z= 185, 184, 168,si 156 au fost generate prin urmatoarele tipuri de fragmentari, schema 3.41:
a. scindarea din ionul molecular a legaturii CAlif-O, cu eliminarea unui radical alchil si
formarea ionilor de masa m/z 184.
b. scindarea din ionul molecular a legaturii CAlif-O, insotita de transpozitia unui proton la
oxigen si formarea radical cationului m/z 185 corespunzator 3-hidroxidifenilaminei,
(transpozitie Mc. Lafferty).
Schema 3.41
Fig. 3.8 Spectrul de masa al 3-octiloxidifenilaminei
c. eliminarea din 3-hidroxidifenilamina a unui radical HO. si formarea unui pic la

m/z=168.
d. fragmentarea cu eliminarea unui radical formil din ionul de masa m/z 185 sau a unei
molecule de monoxid de carbon din ionul de masa m/z 184, duce la ionul de fragmentare m/z
156, in acest caz de intensitate scazuta.
2. In figurile 3.9 3.10si 3.11sunt prezentate spectrele de masa a trei derivati substituiti ai fenotiazinei,
care au in comun acelasi substituent in pozitia 3 a nucleului aromatic. Se mai stie ca:
- Derivatul fenotiazinic a nu mai are nici un alt substituent in afara celui din pozitia 3 si
prezinta urmatoarele picuri caracteristice: 227, 226, 198, 166.
- Derivatul fenotiazinic b prezinta pe langa substituentul din pozitia 3 un substituent la
atomul de azot si in spectru apar urmatoarele picuri: 241, 226, 197, 212, 180.
- Derivatul fenotiazinic c este disubstituit si prezinta urmatoarele picuri caracteristice:
251, 260, 232, 200 si 197.
Care sunt formulele structurale ale celor trei derivati substituiti ai fenotiazinei si explicati
care este modul de fragmentare al fiecaruia ?
Numerotarea pozitiilor atomilor din heterociclul fenotiazina este:
m/z
Fig. 3.9 Spectrul de masa al derivatului fenotiazinic a din problema 3
m/z
Fig. 3.10 Spectrul de masa al derivatului fenotiazinic b din problema 3
m/z
Fig. 3.11 Spectrul de masa al derivatului fenotiazinic c din problema 3
Rezolvare:
Pentru identificarea gruparilor functionale prezente pe nucleul fenotiazinic se face
diferenta dintre valoarea m/z corespunzatoare picului molecular corespunzatoare compusilor a b
c respectiv masa moleculara a fenotiazinei monosubstituita (pentru compusul a) si disubstituita
(pentru compusul b si c).
In cazul compusului a, se gaseste masa moleculara a gruparii grefate pe nucleul
fenotiazinic ca fiind de 29, aceasta corespunde gruparii formil CH=O. Conform datelor
problemei aceasta grupare este comuna derivatilor b sic. Stiind masa moleculara a
compusului a prin diferenta intre aceasta si valorile m/z pentru picurile moleculare a
compusilor b, c se gasesc valorile maselor moleculare a fragmentelor grefate suplimentar pe
nucleul fenotiazinic. Astfel in structura compusului b se gaseste un radical cu masa moleculara
de 15 ce corespunde gruparii CH3, iar in compusul c un radical cu masa de 35 ce corespunde unui
atom de clor.
Cele trei fenotiazine sunt: a 10-H-3-formilfenotiazina (Schema 3.42), b 10-metil-3formilfenotiazina (Schema 3.42), c 10-H-3-formil-2-clorofenotiazina (Schema 3.42).
In spectrul de masa din figura 3.9 ionul molecular al compusului a (10-H-3formilfenotiazina) se fragmenteaza in principal prin:
- eliminarea unui radical formil, cu formarea picului m/z=198 care prin eliminare de sulf
conduce la picul cu m/z=166.
- eliminarea unui atom de hidrogen cu formarea picului cu m/z=226.
In spectrul de masa din figura 3.10 ionul molecular al compusului b (10-metil-3formilfenotiazina) se fragmenteaza in principal prin:
- eliminarea unui radical formil, cu formarea picului m/z=212 din care prin eliminare de sulf
rezulta picul cu m/z=180, iar prin eliminarea gruparii metil picul m/z= 197.
- eliminarea unui radical metil cu formarea picului cu m/z=226, care poate pierde un radical
formil, cu formarea picului m/z=197.
In spectrul de masa din figura 3.11 ionul molecular al compusului c (10-H-3-formil-2clorofenotiazina) se fragmenteaza in principal prin:
- eliminarea unui radical formil, cu formarea picului m/z=232 din care prin eliminare de sulf
rezulta picul cu m/z=200, iar prin eliminarea unui atom de clor picul m/z= 197.
- eliminarea unui atom de hidrogen cu formarea picului cu m/z=260.
Schema 3.42
Schema 3.42
Schema 3.42
3. Propuneti o formula structurala pentru compusul cu formula moleculara C 6H6O, care in
spectrul de masa prezinta linii la valorile m/z=66 si m/z=65. Descrieti structura cea mai
probabila a fiecaruia dintre aceste fragmente.
Rezolvare:
Compusul este fenolul si de fragmenteaza prin eliminarea succesiva a unei molecule de CO (m/z=66)
si a unui atom de hidrogen (m/z=65). Schema de fragmentare este:
4. Care este formula structurala a compusului cu formula moleculara C7H8, care in

spectrul de masa prezinta fragmente cu masa m/z= 91 si 65. Descrieti structura cea mai probabila
a fiecaruia dintre aceste fragmente.
Rezolvare:
Compusul este toluenul si se fragmenteaza cu eliminarea unui atom de hidrogen generand ionul
tropiliu m/z=91, pic caracteristic alchil benzenilor.
Schema de fragmentare este:
5. Care este formula structurala a compusului cu formula moleculara C 7H7NO care

prezinta in spectrul de masa linii caracteristice situate la valori m/z=105, 77, 51, 44. Descrieti
structura cea mai probabila a fiecaruia dintre aceste fragmente.
Rezolvare:
- ansamblul de picuri cu m/z 71 - 51 este caracteristic derivatilor monosubstituiti ai benzenului.
- picul de la m/z=105 se obtine prin eliminarea unui radical cu masa 16 corespunzator unei
grupari -NH2 iar picul de la m/z= 77 este generat prin eliminarea unui fragment cu masa 28
(corespunzator unei molecule neutre de CO) din picul cu m/z=105.
- cunoscand formula moleculara putem calcula masa moleculara si implicit valoarea m/z pentru
ionul molecular. Din aceasta se scade masa gruparii fenil si se determina masa radicalului grefat
pe nucleul benzenic, aceasta are valoarea de 44, valoare care se obtine si prin insumarea maselor
moleculare ale gruparilor -NH2 si CO. In concluzie compusul este benzamida iar schema de
fragmentare este:

Limbă

Spectrometrie de Masa

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Spectrometrie de Masa

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPECTROMETRIE DE MASA

- o molecula mica (m2) si un radical cationic (m1+.):

In concluzie, un spectrometru de masa este un instrument care masoara masa unei

FAB (Fast Atom Bombardment) se realizeaza prin impactul atomilor de

SIMS (Secondary Ion MS) se realizeaza prin impactul ionilor de viteza

Plasma Desorption se realizeaza prin impactul fragmentelor de fisiune

MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption/Ionization) se realizeaza prin

Field Desorbtion presupune interactiunea unui camp electric

Electrospray se realizeaza prin formarea de picaturi lichide cu sarcina

Cu ajutorul acestor tehnici domeniul de aplicabilitate al spectrometriei de masa a fost extins

1. Sistemul de introducere a probei:

- camera de ionizare trebuie curatata periodic;

unde M1, M2 reprezinta masele ionilor moleculari.

putere de rezolutie de 1:21.637, putere ce se poate atinge numai cu spectrometre de masa cu

3.4. PREZENTARE GENERALA A UNUI SPECTRU DE MASA

. Majoritatea atomilor au mai multi izotopi, ceea ce determina aparitia de linii la

valori mai mari decat cea corespunzatoare ionului molecular

. Aceste linii se numesc linii

Fig. 3.2 Tipuri de linii in spectrul de masa al unui compus organic .

Calcularea intensitatii relative a liniilor izotopice se realizeaza tinand cont de abundentele

informatie foarte pretioasa, chiar daca are un caracter aproximativ.

Masa atomica Masa atomica

FFig. 3.3 Regiunea

Utilizarea Liniilor M+1, M+2 in stabilirea formulei moleculare

Atentie in determinarea nesaturarii echivalente nu se tine cont de numarul atomilor

A este orice atom monovalent (H, D sau halogen)

3.5.2. REGULI SI TIPURI DE FRAGMENTARI

- In cazul moleculelor ramificate fragmentarea se face preferential cu ruperea legaturilor

Aceasta este o consecinta a stabilitatii ridicate a carbocationilor tertiari in raport cu cei

c) Eliminarea unor molecule neutre prin ruperea unor legaturi

Aparitia in spectru a succesiunii de fragmente 91-65-39 denota prezenta in molecula a

Fragmentare retro Diels-Alder

Astfel de transpozitii se intalnesc la cetone, aldehide, olefine, acizi carboxilici, amide,

h) Regula numarului impar de electroni

Ionii radicalilor pot de asemenea sa se degradeze la un radical si la un ion:

i) Intensitatea ionului molecular:

In cazul in care se cunoaste formula moleculara a compusului investigat se pot prezice

- la m/z=27 corespunzator ionului C2H3+ (8%),

Spectrele hidrocarburilor saturate ramificate sunt asemanatoare cu cele ale

Procesul de fragmentare a ionului molecular atat la alcanii ramificati cat si la cei

Localizarea legaturii duble in alchenele aciclice este dificila datorita posibilitatii de

Ionii moleculari ai hidrocarburilor aromatice nesubstituite sunt intotdeauna abundenti, si

3.6.2. DERIVATI HALOGENATI

In general in spectrele de masa ale alcoolilor primari si secundari prezinta picuri de

urmata de eliminarea unui atom de hidrogen si formarea cationului ciclopentadienil m/z=65

fragmentari succesive generand picuri la m/z=66 corespunzator radical

In cazul anisolului transpozitia hidrogenului este insotita de eliminarea unei molecule

Schema 3.20 prezinta tipurile de fragmentari prezente in spectrul de masa al octanoatului

In cazul octanoatului de metil in spectrul de masa nu apar fragmente de masa m/z=99 si

Principalele fragmentari in spectrul de masa al n-butiramidei sunt redate in Schema 3.21:

-picul cu m/z=44, (68%) generat prin scindare (calea a),

Principalele tipuri de fragmentare in cazul anhidridelor alifatice sunt prezentate in

In spectrul de masa al N-metil pirolidinei, (Schema 3.27 R=CH3), sunt prezente

Linia ionului molecular al compusilor heteroaromatici si al compusilor heteroaromatici

Schema de fragmentare a hidroxifenotiazinelor 3a-d, este general valabila acestei clase si

Expulzarea unei molecule de monoxid de carbon din ionul de masa m/z

Fig.3. 4. Spectrul de masa al 3-dodeciloxidifenilaminei

Fig. 3.5. Spectrul de masa al N-(10-etilfenotiazin-3-metiliden)-m-toluidinei

Fig. 3.6. Spectrul de masa al N-(10-metilfenotiazin-3-metiliden)-m-nitroanilinei

Fig. 3.7 Spectrul de masa al 3-dodeciloxidifenilaminei