Cretu Vladimir-Ioan

PEU

An II

PEU in afectiunile psihice si psihosomatice

Activitatea terapeutica pe care am am avut-o pana in momentul de fata cu clienta mea, dat fiind
faptul ca programul meu nu coincide prea des cu programul ei, consta in trei intalniri cu exceptia
primei experiente si anume:

La prima intalnire pe care urma sa o am cu ea am luat decizia de a oferii viitoarei mele cliente
posibilitatea de a ma vedea si de a avea o scurta discutie intr-un context putin mai neoficial, in
sensul in care i-am explicat ca, din punctul meu de vedere inainte de orice forma de terapie este
foarte important factorul uman, in ideea de a rezona cu mine din anumite puncte de vedere, fapt
care a surprins-o placut si care i-a creat o forma de incredere in modul meu de abordare a acestei
experiente pe care urma sa o aiba, astfel incat, inca de la bun inceput comportamentul ei a fost
unul foarte autentic si a fost foarte deschisa. In asa fel primul meu obiectiv ca si terapeut a fost
indeplinit.

In prima sedinta care a avut loc la cateva zile dupa prima intalnire, i-am oferit o explicatie despre
aspectele mai standardizate ale activitatii, precum confidentialitate si despre cum ar fi sanatos sa
se desfasoare aceasta activitate din punct de vedere al organizarii, dupa care, am discutat cu ea
despre motivul care a indemnat-o sa apeleze la tearpie si de ce crede ca are nevoie de aceasta
forma de ajutor fara a incerca sa pun accent prea mult inca din prima sedinta pe motivul pe
care la-a invocat despre alegerea ei de a face terapie si anume: n-am o problema anume care ma
macina, dar am nevoie sa vorbesc cu cineva in care pot avea incredere, fara sa fiu judecata si tind
sa cred ca un psiholog e persoana potrivita, ci mai degraba am preferat sa capat un soi de
intelegere pentru modul in care ea functioneaza. In acest sens, din discutie in discutie am
explorat pe scurt istoricul ei: familial, educational, social si personal si am incercat sa vad cam in
ce pozitie se vede in momentul de fata raportat la viata si experienta ei.

Un moment relevant din prima sedinta a fost faptul ca in momentul in care am simtit din modul
in care se comporta si din modul in care vorbeste, ca este vorba despre un subiect mai sensibil,
am tatonat terenul. In cauza era subiectul familie, clienta provenind dintr-o familie in care
parintii nu erau prezenti viata ei in cea mai mare parte si atunci cand erau prezenti fizic, se
declansa foarte des conflictul, de cele mai multe ori intre parinti, e ajungand sa fie victima
colaterala de fiecare data. Din spusele ei singura persoana in care a avut incredere si de la care a
simti o oarecare forma de afectiune fiind bunicul care decedase de mai bine de sase ani. Rugand-
o sa dezvolte putin sub forma concreta realtia cu bunicii si cu parintii a inceput sa imi explice
anumite lucruri, in timp ce ochii i se umpleau de lacrimi, care dupa un scurt timp s-a transformat
intr-un planset puternic si destul de intens care a durat aproximativ 8-10 minute. Am luat decizia
sa nu intervin in acespt episod pe care il are avand intentia ca ea sa digere cat mai bine
trairea pe care o are, lucru care s-a si intamplat. Dupa ce s-a calmat am decis sa incheiem astfel
incat nu ar fi util ca prima experienta de genul acesta sa o extenueze complet.

I-am sugerat inainte de plecare ca daca ea considera ca o poate ajuta cu ceva, sa isi faca un jurnal
in care sa isi noteze de fiecaredata anumite lucruri cand simte, are vreo traire sau experienta pe
care o considera semnificativa si despre care si-ar dori sa discutam.

In cea de-a doua sedinta i-am propus sa reluam de unde ramasesem ultima data, pentru a incerca
sa o ajut sa isi dea seama de ceea ce a trait, cum si de ce a resimtit in acel moment lucrurile pe
care le-a simtit si sa vedem daca si ce este de facut in continuare cu privire la asta.

Mi-a multumit spunandu-mi ca faptul ca reusit sa ajunga din nou la unele lucruri despre care ii
era frica si macar sa se gandeasca, dar sa le spuna a ajutat-o foarte mult, deoarece plangand a
reusit sa se descarce, lucru de care spusese ca avea mare nevoie si ca dupa foarte mult timp a
reusit sa aiba parte de o noapte odihnitoare de somn. A mai mentionat faptul ca a fost ulterior
socata cand si-a dat seama ca nu a avut nici cea mai mica retinere in a plange de fata cu mine. (+)

Faptul ca mi a spus ca nu se mai odihnise de multa vreme cum trebuie, mi-a ridicat un semn de
intrebare si am hotarat sa sondez putin acest aspect, intreband-o cand isi aminteste sa fi avut
parte de somn bun inainte de seara de dupa prima intalnire.

Raspunsul ei putin nervos a fost ca inainte sa se certe cu o persoana, dar investigand putin am
aflat de la clienta ca persoana cu care se certase era defapt cea mai buna prietena a ei din liceu,
prietena care era singura persoana in care a incercat sa aiba incredere si in fata careia sa se
deschida, dar care a dezamagit-o puternic.

Tot discutand in mici paranteze in timpul sedintei, am realizat ca in mare parte ea nu mai
regaseste vreo satisfactie in urma activitatilor care inainte ii ofereau placere. Am realizat ca este
foarte probabil sa aiba anmite tendinte depresive, fapt care s-a si adeverit cand am testat-o
verbal pentru indicatori de depresie si am constatat ca are insomnii, lipsa de satisfactie si de
speranta vis--vis de viata ei si ca de ceva vreme au existat schimbari in privinta alimentatiei si a
apetitului. (+)

In cea de-a treia sedinta am mers pe exercitiu cu scaunul gol in care i-am cerut sa discute cu
prietena cu care avusese cearta si ulterior, dupa care sa se puna ea in locul prietenei si sa aiba o
discutie cu ea insasi. Exercitiul a avut un efect benefic asupra nivelului crecut al anxietatii
clientei mele, care la mi-a urmat foarte serios instructiunile precum inttreaba-o asta, cere-i
asta, spune-i asta si asa mai departe, ea intelegand foarte bine care este scopul exercitiului si
intrand in jocul de rol foarte bine si manifestandu-se foarte intens si autentic.

In urma acestui exercitiu mi-a spus ca sunt unele lucruri pe care ar fi dorit sa i le spuna prietenei
sale la momentul respective dar care nu a apucat dat fiind situatia foarte apasatoare pentru ea la
momentul respective si ca dupa asta a luat decizia sa reia legatura cu prietena ei pentru a lamuri
lucrurile astfel incat sa poata sa reface intr-o anumita masura relatia pe care a avut-o si sa
depaseasca acel moment.

Desi am incercat sa reproduc in mare cele mai semnificative lucruri pe care le consider ca fiind
de mentionat in aceste pagini, e foarte posibil, dat fiind cantitatea masiva de ganduri, idei,
conversatii, intrebari spontane si legaturi pe care le-am facut in momentele cu princina, sa mai fi
scapat unele lucruri care ar putea spune cate ceva despre stadiul in care ma aflu in aceasta
activitate si unele aptitudini pe care le am, dar consider in ca in cea mai mare parte se poate
deduce nivelul meu din ceea ce am scris mai sus.

Pentru mine faptul ca am inceput sa fac terapie inca din timpul studiilor a reprezentat un episod
important si frumos in acelasi timp, deoarece mi-a permis sa imi confirm ca drumul meu in
aceasta cariera este la inceput, inceput care este placut si roditor dat fiind ca eu consider ca in
acest caz in care nu este vorba de o situatie foarte grava sau foarte solocitanta, fac fata destul de
bine atat din punct de vedere al consumului meu de resurse dar si din punctul de vedere al
eficientei cu care ating obiectivele pe care mi le propun astfel incat sa imi pot ajuta clientii sa
ajunga sa-si inteleaga mai bine existenta si sa isi descopere resursele de care nu sunt constienti in
asa fel in care sa faca fata unor trairi si unor intamplari din viata lor, mai usor si cu mai multa
eficacitate.

Mi-a placut si imi place in continuare sa imi confirm anumite deductii pe care le fac despre
clientii mei care se transforma in ipoteze, pe care le confirm de cele mai multe ori si care ajung
in stadiu de obiective atinse inspre finalul unei discutii.