Capitolul 1

FUNCT
II COMPLEXE

1.1 Multimea numerelor complexe

Multimea numerelor complexe a aparut din incercarea de a extinde multimea
numerelor reale R astfel ca orice ecuatie de gradul al doilea sa aiba solutii
in noua multime. Ca multime, C nu difera de R2 , adica C este multimea
perechilor ordonate de numere reale
C = {(x, y)| x R, y R} (1.1)
Pe multimea se C definesc doua operatii algebrice interne, adunarea si
inmultirea,

z + z 0 = (x + x0 , y + y 0 ), (1.2)
z z 0 = (xx0 yy 0 , xy 0 + x0 y).
astfel ca (C, +, ) sa fie corp, iar (R, +, ) sa poata fi asimilat cu un subcorp
al lui C.
Elementele neutre ale corpului C sunt
0 = (0, 0), 1 = (1, 0). (1.3)
Avem
1 x y
z = (x, y) si z = 2 2
, 2 .
x +y x + y2
Numarul complex (0, 1) a fost notat de Euler prin i, numit unitatea com-
plexa. Avem
i2 = (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = 1.

1
2 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Numarului complex z i se asociaza in planul xOy (multimea R2 ) punctul

M de coordonate carteziene (x, y) numit imaginea geometrica a lui z. Re-
ciproc fiecarui punct M (x, y) i se asociaza un numar complex z numit afixul
lui M . Axa Ox se numeste axa reala, axa Oy se mai numeste axa imagi-
nara, iar planul xOy se mai numeste planul complex sau planul lui Gauss al
variabilei z.
Pentru orice z = (x, y) C avem z = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) (y, 0)
de unde, prin identificarea x (x, 0) si y (0, y), se obtine scrierea uzuala
a numerelor complexe z = x + iy.
Pentru orice z = x + iy C se defineste conjugatul z = x iy, partea
reala Re z = x si partea imaginar a Im z = y. Avem
1 1
Re z = (z + z) , Im z =
(z z) .
2 2i
p
Pentru orice z C se defineste modulul sau |z| = x2 + y 2 = z z .
Au loc urmatoarele proprietati:

z = 0 daca si numai daca |z| = 0;

|z1 + z2 | |z1 | + |z2 | , z1 , z2 C (inegalitatea triunghiului);

|z1 z2 | = |z1 | |z2 | , z1 , z2 C;

|Re z| |z|, |Im z| |z|.

Functia C C C, (z, z 0 ) 7 hz, z 0 i = z z 0 este un produs scalar pe C

si norma definita cu ajutorul acestui produs scalar este modulul
p p
kzk = hz, z 0 i = z z 0 = |z| .
In identificarea C cu R2 modulul in C corespunde normei euclidiene din
2
R . Cu ajutorul acestui produs scalar putem defini o distanta pe C prin

d (z, z 0 ) = |z z 0 | , z, z 0 C.

Astfel C devine spatiu metric complet.

Pentru orice z C\ {0}, unicul numar real (, ] (sau [0, 2)
in unele cazuri) astfel incat
x y
cos = si sin = ,
|z| |z|
1.1. MULT
IMEA NUMERELOR COMPLEXE 3

se numeste argumentul lui z (determinarea principala a argumentului) si

se mai noteaza arg z. Multimea solutiilor in R ale sistemului de ecuatii de
mai sus se numeste argumentul numarului complex z si o notam cu Arg z.
Argumentul numarului complex 0 = (0, 0) nu este definit. Avem

Arg z = arg z + 2k, k Z.

Fie z C\ {0} arbitrar. Notand = |z| si folosind cu semnificatia de

mai sus rezulta
x = cos , y = sin .
Rezulta
z = x + iy = (cos + i sin )
numita forma trigonometric a a numarului complex z.
Doua numere complexe scrise sub forma trigonometrica

z1 = 1 (cos 1 + i sin 1 ) ,
z2 = 2 (cos 2 + i sin 2 ) ,

sunt egale daca si numai daca

1 = 2 , 1 = 2 + 2k, k Z.

Folosind formula a lui Euler

ei = cos + i sin , R,

obtinem forma exponential

a a lui z

z = ei .

De exemplu se verifica imediat ca avem

i/4
1 + i = 2 cos + i sin = 2e .
4 4
Scrierea numerelor complexe in forma trigonometrica sau exponentiala
are avantaje evidente in operatiile de inmultire, impartire, ridicare la putere
sau extragere de radacina. Avem

z1 z2 = 1 2 (cos (1 + 2 ) + i sin (1 + 2 )) = 1 2 ei(1 +2 )

4 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

z1 1 1
= (cos (1 2 ) + i sin (1 2 )) = ei(1 2 )
z2 2 2
z n = n (cos n + i sin n) = n ein .
Daca in formula de mai sus luam = 1 se obtine formula lui Moivre

(cos + i sin )n = cos n + i sin n.

Avem de asemenea

+ 2k + 2k +2k
n
z = cos
n
+ i sin = n ei n , k = 0, (n 1).
n n
De exemplu se verifica imediat ca ecuatia

z4 + 1 = 0

rescrisa astfel
z 4 = 1 = ei
are solutiile
zk = ei(+2k)/4 , k = 0, 1, 2, 3.
Inegalitatile intre numere complexe nu au sens, corpul C nefiind total
ordonat. Se pot scrie inegalitati doar intre numere reale asociate numerelor
complexe.
Pe multimea C am definit o distanta prin

d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | , z1 , z2 C

si se cunoaste ca (C, d) este un spatiu metric complet.

Fie z0 C si r > 0. In planul complex o vecinatate a punctului z0 este
discul deschis centrat in z0 de raza r

B(z0 , r) = {z C| |z z0 | < r}

O multime D C este deschisa daca z D, r > 0 astfel ca B(z, r)

D. Daca C\A este deschisa se spune ca A este inchisa.
O multime D C este conexa daca orice doua puncte din D pot fi unite
printr-un contur poligonal continut in D. Multimile deschise si conexe se
numesc domenii. Multimea M C este marginita daca este continuta intr-
un disc. O multime K C este compacta daca este inchisa si marginita.
1.1. MULT
IMEA NUMERELOR COMPLEXE 5

Un sir de puncte {zn }n0 din C este convergent catre un punct z0 C

daca d(zn , z0 ) = |zn z0 | tinde catre zero cand n .
T inand cont ca zn = (xn , yn ) R2 , n 0, rezulta ca sirul de numere
complexe {zn = xn + iyn }, n N , este convergent in C daca si numai daca
sirurile de numere reale {xn }nN , {yn }nN sunt convergente in R.
Se spune ca sirul de numere complexe {zn }nN are limita infinita daca
limn |zn | = + in R. Aici R = R {, +} poarta numele de dreapta
reala incheiata sau compactificata.
Este util dupa modelul dreptei reale sa extindem modelul numerelor com-
plexe prin introducerea, de data aceasta, a unui singur punct la infinit, notat
cu simbolul .
Pe multimea C = C {} numit planul complex compactificat sau
planul lui Gauss s-au extins operatiile de adunare si de inmultire cu anu-
mite reguli de calcul in cazul cand unul din elemente este . Avem prin
definitie

a + = + a = , a C
a = a = , a C\ {0}
a
= , a C\ {0}
0
Prin definitie = , iar operatiile + , si 0 nu se
definesc.
Pe C se introduce o topologie in care multimile deschise sunt reuniuni
oarecare de discuri deschise.
Vecinatatile lui sunt complementarele multimilor compacte din C. In
particular, exteriorul unui cerc cu centrul in origine este o vecinatate a punc-
tului de la ,
C\B(0, r) = {z C| |z| > r}
Daca consideram sirurile cu limita infinita, deci {zn }nN C cu propri-
etatea

limn |zn | = + in R

vom observa ca numai un numar finit de termeni ai acestui sir se afla in

interiorul unui cerc cu centrul in origine. Pentru aceste siruri putem scrie
limn zn = .
6 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

In figura 1.1 se observa cum punctele lui C pot fi reprezentate pe o sfera

(sfera lui Riemann) prin proiectie stereografic a.
Punctului M oarecare de pe sfera (distinct de N , opus lui O) ii core-
0

spunde M din C obtinut prin intersectia dreptei N M 0 cu planul. Daca punc-

tului N ii asociem punctul de la infinit si reciproc, se realizeaza o bijectie
intre punctele de pe sfera lui Riemann si planul lui Gauss.

1.2 Functii complexe de o variabil

a real
a

Daca se tine seama de bijectia intre multimea numerelor complexe C si

multimea R2

z C (Re z, Im z) R2

rezulta ca o functie complexa de o variabila reala este o functie vectoriala

bidimensionala de o variabila reala
t [, ] R 7z(t) C t [, ] R 7 (x(t), y(t)) R2
Functia z(t) poate fi privita ca un drum parametrizat in C daca este
continua pe [, ]. Deci reprezentarea parametrica a curbei

x = x(t)
y = y(t), t [, ]

poate fi scrisa in notatie complexa z = z(t) = x(t) + iy(t), t [, ] unde

z() = a si z() = b. In aceasta reprezentare nu exista nici o indicatie
asupra modului in care se obtine z(t) pentru un t dat in [, ] ci numai ca
z = z(t) , t [, ].
Continuitatea
z : I R C, z (t) = x (t) + iy (t) este continua daca si numai daca
x, y : I R R sunt continue.
Derivabilitatea
z : I R C, z (t) = x (t) + iy (t) este derivabila in t0 daca si numai
daca x, y : I R R sunt derivabile in t0 . In plus

z 0 (t0 ) = x0 (t0 ) + iy 0 (t0 )

1.3. FUNCT COMPLEXA
II COMPLEXE DE O VARIABILA 7

1.3 Functii complexe de o variabil

a complex
a
Prin definitie se numeste functie complexa de variabila complexa, o aplicatie

f :DCC

Functia f poate fi privita fie ca functie de variabila z = x + iy D, fie

ca functie de variabilele independente x si y cu (x, y) D.
Se poate deci scrie sub forma

f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y)

Se pun in evidenta aplicatiile

z
7 u(x, y) = Re f (z)
z 7 v(x, y) = Im f (z)

care sunt functii complexe particulare si anume sunt functii reale de o vari-
abila complexa.
Se observa ca definitia lui f (z) este echivalenta cu definirea simultana a
doua functii reale u si v, de varibile reale x si y.
Topologia planului complex, fiind de fapt topologia spatiului R2 cu struc-
tura topologica de spatiu euclidian real, notiunile de limita si continuitate se
extind cu usurinta si in complex, spre exemplu considerand o functie com-
plexa de variabila complexa ca o functie vectoriala f : D R2 R2 .
O functie complexa de o variabila complexa se va deosebi esential de o
functie vectoriala bidimensionala de doua variabile reale in problema deriv-
abilitatii.
Pe cand la acestea din urma se studiaza existenta si proprietatile matricei
formate din derivatele partiale ale functiilor componente, la functii complexe
de o variabila complexa se pune problema existentei unei derivate globale a
functiei complexe (nedesfacute in componente reale). Ajungem astfel la im-
portanta notiune de olomorfie a unei functii complexe de variabila complexa
(olos = intreg, morfos = forma).
Definitia 1. Functia f : D C se numeste C-derivabil a (sau monogen a
sau olomorf a) intr-un punct z0 D daca exista si este finita limita
f (z) f (z0 )
limzz0
z z0
8 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Limita, daca exista, se noteaza f 0 (z0 ) si se numeste derivata complexa a lui

f in z0 .
Functia f se numeste olomorf a pe D, daca este derivabila in fiecare
punct al lui D.
Observand ca in ipoteza existentei derivatei, relatia de definitie a ei are
aceeasi structura formala ca in domeniul real, se deduc exact aceleasi reguli
formale de derivare si in C ca si in R (pentru suma, produs, raport, compunere
de functii, etc)
Se va vedea ca functiile olomorfe au unele proprietati pe care functiile
real derivabile nu le au, deoarece in conceptul de olomorfie existenta limitei
de definitie a derivatei implica independenta ei de directia dupa care z tinde
catre z0 (ceea ce este mai restrictiv decat trecerea la limita pe dreapta reala).
Daca f este olomorfa in z0 atunci conform definitiei
f (z0 + h) f (z0 ) f (z0 + ih) f (z0 )
f 0 (z0 ) = limh0 = limh0
h ih
si tinand cont ca f = u(x, y) + iv(x, y), avem
u(x0 + h, y0 ) u(x0 , y0 ) v(x0 + h, y0 ) v(x0 , y0 )
f 0 (z0 ) = limh0 +i
h h
u(x0 , y0 + h) u(x0 , y0 ) v(x0 , y0 + h) v(x0 , y0 )
= limh0 +i
ih ih
Daca presupunem ca u si v admit derivate partiale in raport cu x si y in
punctul (x0 , y0 ) rezulta prin trecere la limita ca
u v 1 u v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )
x x i y y
de unde se deduc celebrele conditii Cauchy-Riemann
u v
x
= y
(C-R) u v
y
= x
Teorema 1. Fie D C o multime deschisa si o functie f : D C,
f = u + iv. Functia f este olomorfa in z0 = x0 + iy0 D daca si numai daca
functiile u si v : D R2 C sunt diferentiabile in (x0 , y0 ) si derivatele lor
partiale verifica conditiile C-R in punctul (x0 , y0 ). In aceste conditii derivata
complexa f 0 (z0 ) este data de

0 u v v u
f (z0 ) = +i (x0 , y0 ) = i (x0 , y0 )
x x y y
1.3. FUNCT COMPLEXA
II COMPLEXE DE O VARIABILA 9

Cauchy a descoperit conditiile de mai sus efectuand cercetari privind inte-

gralele duble reale, in timp ce Riemann a ajuns la aceleasi conditii efectuand
cercetari in domeniul ecuatiilor cu derivate partiale.

Criteriu de olomorfie Fie D C o multime deschisa si o functie f : D

C, f = u + iv. Daca u, v C 1 (D) si in orice punct z D au loc
conditiile C-R atunci functia f este olomorfa pe D.

Exemplul 1. Fie functia f = u + iv de forma f = (x2 y 2 ) + i 2xy. Sa

se verifice ca f este olomorfa in tot planul.
Functiile polinomiale u = x2 + y 2 si v = 2xy sunt de clasa C 1 in tot
planul, in plus conditiile C-R se verifica in fiecare punct din C, deci f este
olomorfa in C conform criteriului de olomorfie.
Exemplul 2. Sa se verifice ca in coordonate polare conditiile C-R, sunt:
u 1 v v 1 u
= si =
r r r r
Una din contributiile matematicianului roman Dimitrie Pompeiu in anal-
iza complexa a fost definirea derivatei areolare.
Se porneste de la faptul ca daca u si v au derivate partiale in raport cu x
si y rezulta ca si f are derivate partiale in raport cu x si y (ca suma de doua
functii, neavand importanta ca f are valori complexe). Avem:
f u v f u v
= +i , = +i
x x x y y y

Notam derivatele partiale ale lui f in raport cu z = x + iy si z = x iy astfel

f 1 f f f 1 f f
= i si = +i
z 2 x y z 2 x y

Prin definitie numarul f (z ) se numeste derivata areolar

z 0
a a lui f in
punctul z0 D. Importanta acestei notiuni este data de urmatoarea teorema.
Teorema 2. Fie D C este o multime deschisa si f : D C, f = u + iv.
Daca u, v C 1 (D) si f
z
= 0 pe D, atunci functia f este olomorfa pe D.
Intr-adevar se verifica imediat ca relatia f = 0 pe D este echivalenta cu
z
conditiile Cauchy-Riemann.
Exemplul 3. Se da functia f : C C definita prin f (z, z) = z 5 + zz
2z + 4z. Sa se determine punctele din plan in care f este derivabila.
10 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Evident functiile u si v sunt de clasa C 1 in tot planul. Ramane sa verificam

conditiile C-R; vom utiliza derivata areolara. Avem

f x = 4
= z + 4 = 0 x + iy + 4 = 0
z y=0

Rezulta ca f este derivabila intr-un singur punct, (-4,0).

Se reaminteste in continuare ca o functie u : D R de clasa C 2 pe
a daca avem u = xu2 + yu2 = 0, in fiecare
2 2
deschisul D se numeste armonic
punct al lui D.
Teorema 3. Fie D C o multime deschisa si f : D C, f = u + iv cu
u, v C 2 (D). Daca f este olomorfa pe D, atunci functiile u, v sunt functii
armonice pe D.
Demonstratie In fiecare punct din D avem
2u 2u u u CR v v
2
+ 2 = ( )+ ( ) = ( )+ ( )
x y x x y y x y y x
2 2
v v
= =0
xy yx
conform criteriului lui Schwarz.
Deci u = 0 pe D. Asemanator se verifica v = 0.
Daca pentru f (z) = u(x, y) + iv(x, y) se da de exemplu u(x, y) de clasa
2
C (D) armonica pe D, atunci putem determina pe v(x, y) astfel ca f sa fie
olomorfa pe D.
Avem
v v u u
dv(x, y) = dx + dy = dx + dy
x y x y
si Z (x,y)
u u
v(x, y) = ( )dx + dy + K (K R)
(x0 ,y0 ) x y
integrala fiind independenta de drum, conditionata de armonicitatea lui u(x, y)
in D.
Analog putem proceda daca ni se da v(x, y).
Exemplul 4. Sa se determine functia olomorfa, f = u + iv, stiind ca
u(x, y) = x2 y 2 si f (0) = 0.
Verificam daca u = 0; Avem
u u
= 2x; = 2y;
x y
1.3. FUNCT COMPLEXA
II COMPLEXE DE O VARIABILA 11

2u 2u
+ = 2 + (2) = 0
x2 y 2
Ramane sa determinam functia v(x, y).
Metoda 1 Folosim expresia diferentialei lui v

v v CR u u
dv(x, y) = dx + dy = dx + dy = 2ydx + 2xdy
x y y x
Expresia 2ydx + 2xdy este o diferentiala totala, deoarece am verificat ca
functia u este armonica; integrand, obtinem:
Z x Z y
v(x, y) = 2 0 dt + 2xdt + K = 2xy + K
0 0
Rezulta:
f = u + iv = (x2 y 2 ) + i(2xy + K)|x=z,y=0 = z 2 + iK
Dar f (0) = 0 K = 0, deci f (z) = z 2
Metoda 2 Folosim expresia derivatei lui f obtinuta in decursul demonstratiei
conditiilor C-R.
Avem
u v u u
f0 = +i = i = 2x + i 2y|x=z,y=0 = 2z
x x x y
Deoarece si functia f 0 este olomorfa, asa cum se va vedea ea admite o
primitiva pe C. Integrand avem f (z) = z 2 + K. Deoarece f (0) = 0 rezulta
K = 0, deci f (z) = z 2 .
Metoda 3 Deoarece conform conditiilor C-R:
u v v
x
= y x
= 2y
u v v
y
= x y
= 2x

Integram in raport cu x prima ecuatie si folosind drept constanta de

integrare g(y) pentru a obtine pe v drept functie de doua variabile, avem
v(x, y) = 2xy + g(y)
Functia v astfel obtinuta trebuie sa verifice ecuatia a doua.
2x + g 0 (y) = 2x g 0 (y) = 0 g(y) = K
Obtinem v(x, y) = 2xy + K si procedam ca la metoda 1.
12 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

1.4 Puncte singulare ale functiilor olomorfe

Fie D un domeniu (deschis si conex).
Definitia 2. Prin definitie a D este punct ordinar pentru f : D
C daca exista o vecinatate a punctului a in care f este olomorfa. Cazuri
particulare de puncte ordinare sunt zerourile lui f .
Definitia 3. Daca f (z) se poate prezenta sub forma f (z) = (za)p g(z) unde
p N, g(a) 6= 0 si g(z) olomorfa in vecinatatea lui a, atunci punctul a este
zero de ordinul p al lui f .
Definitia 4. Se numesc puncte singulare izolate ale lui f toate punctele
a C pentru care exista r R+ astfel incat functia este olomorfa pentru
0 < |z a| < r, insa nu este monogena in punctul a. (f poate sa nici nu fie
definita in a)
Definitia 5. Punct singular neizolat este un punct a in care functia nu este
olomorfa si in orice vecinatate a lui a exista cel putin un alt punct singular.
Definitia 6. Punctul singular izolat a se numeste pol pentru f (si anume
1
de ordinul p N), daca este un zero (si anume de ordin p) pentru f (z) .
Deci din definitia polului a de ordin p, rezulta ca el este un punct ordinar
ce nu este zero pentru g(z) = f (z)(z a)p (deci g este olomorfa in vecinatatea
g(z)
lui a) si ca putem scrie f (z) = (za) p.

Definitia 7. Se numeste punct singular aparent (sau singularitate

eliminabil a) un punct singular izolat a D pentru care f nu este definita,
insa exista limita finita: limza f (z).
Definitia 8. Orice punct singular al lui f care nu este eliminabil sau pol
se numeste punct singular esential. El poate fi izolat sau nu.
Definitia 9. Functia f se numeste intreag a daca este olomorfa in tot
planul complex eventual cu exceptia punctului de la infinit.
Definitia 10. Functia f se numeste meromorf a in D daca are in D numai
singularitati de tip poli.
Pentru a determina natura punctului C, pentru o functie f , se
considera h(z) = f ( z1 ) si se studiaza natura punctului 0 fata de h.
Exemplul 5. Sa se studieze singularitatile functilor

z2 4
f1 (z) =
z2 + z 2

1
f2 (z) =
(z i)3
1.4. PUNCTE SINGULARE ALE FUNCT
IILOR OLOMORFE 13

1
f3 (z) =
sin z1
2 (z2)(z+2)
Scriind functia f1 (z) = z2z+z2
4
= (z1)(z+2) , se observa ca z = 2 este un
zero de ordinul intai, z = 2 este singularitate inlaturabila, iar z = 1 este
un pol de ordinul intai.
Functia f2 (z) are pe z = i drept pol de ordin 3.
Cercetam polii functiei f3 (z). Avem sin z1 = 0 deci ak = k 1
(k Z) sunt
poli simplii.
Se observa ca numarul 0 apare ca punct de acumulare a multimii polilor
deci este un punct singular neizolat. Punctul z = este un pol simplu.

1.4.1 Functii elementare

Acestea sunt extensiile la multimea C ale functiilor elementare definite pe R.

a) Functia f : C C, f (z) = z n , este olomorfa pe C.

Intr-adevar, z0 C, avem:

z n z0n
limzz0 = nz0n1
z z0

deci f 0 (z) = nz n1 , z C. Rezulta ca functiile polinomiale sunt olomorfe

pe C (ca sume de functii olomorfe). Functia polinomial a este evident
o functie intreaga avand (conform teoriei fundamentale a algebrei) atatea
zerouri (distincte sau nu) cat este gradul sau n, iar punctul ii este pol de
ordinul n.
De asemenea functiile rationale sunt olomorfe pe domeniul lor de definitie;
intr-adevar, daca f = P , cu P, Q polinoame, atunci f este olomorfa pe de-
Q
schisul C \ {z C| Q(z) = 0}. Zerourile lui f coincid cu ale lui P iar
singularitatile lui f sunt poli ce coincid cu zerourile lui Q, cu ordinele de
multiplicitate corespunzatoare. Rezulta ca f functie rationala este o functie
meromorfa in tot planul.

b) Functia exponential
a complex
a:

f : C C, f (z) = ez
14 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

este functia f (z) = ei , unde = |f (z)| = ex si = arg f (z) = y. Intr-

adevar, putem scrie ez = ex+iy = ex eiy = ei ; z C.
Functia exponentiala a fost definita astfel incat sa se mentina si in C,
relatia functionala caracteristica exponentialei reale:

f (z1 + z2 ) = f (z1 ) f (z2 ); z1 , z2 C

Se verifica usor ca ez este o functie intreaga si are punctul ca punct

singular esential:
Daca R are loc formula

ei = cos + i sin (formula lui Euler); R

Rezulta ca functia exponentiala este periodica de perioada 2i.

c) Functiile circulare si cele hiperbolice se definesc prin functia exponentiala

in modul urmator:

cos z = 12 (eiz + eiz ), z C

sin z = 2i1 (eiz eiz ), z C
sin z
tg z = cos z
, z C\ 2k+1
2
, k Z
1
ctg z = tg z , z C\ {k, k Z}

si respectiv:

ch z = 12 (ez + ez ), z C
sh z = 12 (ez ez ), z C

th z = sh z , z C\ 2k+1 i, k Z
ch z 2
cth z = 1 . z C\ {ki, k Z}
th z

d) Functia logaritm complex: w = f (z) =Ln z

Aceasta functie se defineste ca o functie inversa a exponentialei. Fie deci

ecuatia
ew = z, z C \ 0
Ecuatia aceasta admite o infinitate de solutii.
Intr-adevar, notand w = u + iv si z = ei , avem

eu+iv = ei eu (cos v + i sin v) = (cos + i sin )

1.4. PUNCTE SINGULARE ALE FUNCT
IILOR OLOMORFE 15

Din egalitatea modulelor rezulta

p
eu = , deci u = ln = ln |z| = ln x2 + y 2

iar pentru argumente avem

v = + 2k = arg z + 2k, k = 0, 1, 2, ...

Rezulta

Ln z = ln |z| + i(arg z + 2k), z 6= 0, k Z

deci

Re (Ln z) = ln |z| ; Im (Ln z) = arg z + 2k, z 6= 0, k Z

Se observa ca pentru un numar complex z = x + iy dat, z 6= 0, partea

imaginara a numarului Ln z nu este unic determinata (fiind dependenta de
parametrul k Z, ea poate lua o infinitate de valori). In fapt, functia
logaritmica complexa asociata fiecarui numar z C, z 6= 0, nu are o singura
imagine (ca in cazul functiei logaritmice reale), ci o infinitate de imagini
(corespunzatoare valorilor k Z).
O astfel de functie se numeste multiform a. Functia multiforma Ln z are
o infinitate de determinari sau ramuri distincte

(Ln z)0 = ln |z| + i arg z; k = 0

(Ln z)1 = ln |z| + i(arg z + 2); k = 1
(Ln z)1 = ln |z| + i(arg z 2); k = 1
..
.

Se poate fixa o determinare principal a a lui Ln z, daca practicam de

exemplu o t aietur a pe axa reala negativa. Consideram argumentul lui z ca
fiind cuprins intre si . Pentru z situat pe taietura (figura 1.6) pe partea
y pozitiv, luam = . Daca descriem un contur inchis in jurul punctului
z = 0, ajungem pe partea taieturii situata inspre y negativ cu valoarea =
. Daca nu traversam niciodata taietura T = {z C| Im z = 0, Re z 0}
functia Ln z este bine determinata convenind sa luam k Z fixat. Se spune
ca ea este uniform a pe C \ T .
16 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Se numeste determinare principala valoarea logaritmului complex core-

spunzatoare lui k = 0 si se obisnuieste sa se noteze ln z. Avem
ln z = ln |z| + i arg z, ( < arg z < )
Din aceasta functie obtinem celelalte determinari (ramuri) ale logarit-
milor, descriind cu incepere din z, un contur inchis care ocoleste originea
in sensul trigonometric sau in sensul opus, de un anumit numar de ori si
traverseaza taietura.
Cand z traverseaza taietura T , fiecare ramura Ln k z trece in ramura
Ln k+1 z sau in ramura Ln k1 z, dupa cum traversarea se face in sensul pozitiv
trigonometric sau in sensul contrar. Punctul z = 0 in vecinatatea caruia
functia are o asemenea comportare, il numim punct critic. In general
numim punct critic al unei functii de o variabila complexa, orice punct in
vecinatatea caruia functia respectiva este multiforma.
Pentru uniformizarea ramurilor unei functii multiforme se face in planul
complex o taietura printr-o semidreapta cu originea in punctul critic, prin
aceasta operatie devenind imposibila ocolirea punctului critic. Daca functia
are mai multe puncte critice sunt posibile taieturi numai prin segmente
cuprinse intre acestea.
Pentru functia logaritmica punctul z = 0 este punct critic impreuna
cu z = ; ele se numesc puncte critice logaritmice sau puncte de
ramificatie logaritmic a.
In privinta functiilor multiforme, Riemann a avut ideea de a le considera
functii in sensul uzual, inlocuind insa variabila complexa cu un punct variabil
pe o anumita suprafata avand mai multe foi, fiecare foaie fiind obtinuta din
planul complex. Astfel de suprafete se numesc suprafete riemanniene.
Fie determinarea principala
p y
f (z) = ln z = ln x2 + y 2 + i arctg = u(x, y) + iv(x, y)
x
Conditiile de monogenitate ale lui Cauchy sunt satisfacute pentru x 6=
0, y 6= 0, adica pentru z 6= 0.
Avem apoi
u v x iy 1
f 0 (z) = +i = 2 2
=
x x x +y z
Rezulta
1
(ln z)0 =
z
1.4. PUNCTE SINGULARE ALE FUNCT
IILOR OLOMORFE 17

e) Functia radical: w = f (z) = z

Aceasta functie se defineste ca inversa functiei

z = w2 .
Daca se noteaza z = ei si w = rei , avem
ei = r2 e2i
deci
= r2 , 2 = + 2k
adica

r= , = + k, k Z
2
Rezulta

wk = ei( 2 +k) , k Z
Sunt doua determinari distincte numai pentru k = 0 si k = 1. Avem

w0 = ei 2 si w1 = ei( 2 +) = ei 2 .

Cele doua determinari sunt legate intre ele. Intr-adevar daca z descrie o
curba inchisa in jurul lui z = 0 atunci = arg z creste sau desreste cu 2,
deci plecand din A, de afix z0 6= 0, cu prima determinare pentru z revenim
in A cu a doua determinare. Astfel cele doua determinari ne apar ca ramuri
ale unei functii multiforme.
Punctul z = 0 se numeste punct critic algebric (sau de ramificatie
algebric a ). Uniformizarea functiei multiforme z, consta in alegerea uneia
dintre ramurile sale si practicarea unei taieturi T in planul complex de la
0 la ; in acest fel ramura aleasa va avea ca domeniu maxim de olomorfie
D = C \ T . Punctul z = este de asemenea critic algebric.
In mod corespunzator functia n
z va avea n ramuri si se uniformizeaza la

fel ca z.
Exemplul 6. Sa se uniformizeze functia
p
f (z) = (z + 1)(z 1), z C.
Sa consideram numerele
z + 1 = 1 ei1 ; 1 > 0, 1 [0, 2]
z 1 = 2 ei2 ; 2 > 0, 2 [0, 2]
18 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Avem
(1 +2 )+2k
f (z) = 1 2 ei 2 , k = 0, 1
Functia are deci ramurile
1 +2
f0 (z) = 1 2 ei 2
1 +2
f1 (z) = 1 2 ei 2
Studiind toate variantele de deplasare a variabilei z din pozitia z0 cu revenire
in aceasta pozitie se ajunge la concluzia ca taieturile efectuate de la cele doua
puncte critice z = 1 si z = 1 trebuie sa nu permita ocolirea lor individuala,
dar sa permita ocolirea lor simultana. Pentru aceasta trebuie ca taietura sa
se faca pe segmentul [1, 1]. Cele doua ramuri sunt uniforme in C \ [1, 1].

1.5 Serii de puteri

Teoria seriilor de puteri in corpul complex C este analoaga teoriei in corpul
real R. Astfel se demonstreaza la fel:
Teorema 4. (Abel) Pentru orice serie de puteri
X
cn z n = c0 + c1 z + ... + cn z n + ...
n=0

exista un numar R 0 (raz

a de convergent
a) cu urmatoarea proprietate:
1 daca |z| < R, seria este absolut convergenta, (R > 0)
2 daca |z| > R, seria este divergenta.
Seria de puteri este uniform convergenta pe cercul plin |z| , oricare ar
fi < R (R > 0).
Remarca 1. Discul B(0, R) = {z C| |z| < R} se numeste discul de
convergent a al seriei de puteri.
Calculul razei de convergenta se face conform cu p
Teorema 5. (Cauchy P
si Hadamard) Fie = limn
n
|cn |. Raza de
n 1
convergenta a seriei n=0 cn z este R = daca 6= 0 si R = daca = 0.


Din studiul seriilor cu termeni pozitivi se stie ca daca sirul cn+1 cn
are
p
limita l, atunci si n |cn | are aceeasi limita. Uneori este mai usor sa de-

terminam raza de convergenta calculand = limn cn+1 cn
in situatia
ca limita exista.
1.5. SERII DE PUTERI 19

Teorema lui Abel nu da nici o indicatie cu privire la natura seriei in

punctele cercului |z| = R. Se poate arata pe exemple ca in unele puncte
seria este convergenta, in alte puncte seria este divergenta.

Pentru seria de puteri centrata in z0 (serie Taylor)

X
cn (z z0 )n = c0 + c1 (z z0 ) + ... + cn (z z0 )n + ...
n=0

discul de convergenta este B(z0 , R) = {z C| |z z0 | < R}.

Facem urmatoarea conventie: pentru R = 0, B(z0 , 0) = {z0 }, iar pentru

R = , B(z0 , ) = C.
Exemplul 7. Seria

z z2 zn
1+ + + ... + + ...
12 22 n2

cn 2
are raza de convergenta R = limn cn+1 = limn (n+1) n 2 = 1. Pentru
z = 1 seria este convergenta pentru z = 1 seria este divergenta. Deci pe
cercul |z| = 1 exista puncte in care seria este convergenta si puncte in care
seria este divergenta. P
Exemplul 8. Seria : n
n=0 n! z , are raza de convergenta nula,

cn
R = limn = limn n! = limn
1
=0
cn+1 (n + 1)! n+1

deci seria este convergent

Pa numai pentru z = 0.
zn
Exemplul 9. Seria n=0 nn are raza de convergenta infinita
r
n 1 1
= limn n
= limn = 0
n n
1
deci R =
= .

1.5.1 Echivalenta notiunilor de analicitate si olomorfie

Fie z0 C un punct fixat si fie
X
S(z) = cn (z z0 )n , z cu |z z0 | < R
n=0
20 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

suma seriei centrate in punctul z0 .

Se poate demonstra ca functia S(z) este olomorfa in orice punct z
B(z0 , R). In plus, functia S(z) are derivate complexe de orice ordin in orice
punct z B(z0 , R) si
S (k) (z0 )
ck = , k N.
k!
Intr-adevar derivand succesiv pe S(z)

S 0 (z) = c1 + 2!c2 (z z0 ) + ...

S 00 (z) = 2!c2 + 3!c3 (z z0 ) + ...
S 000 (z) = 3!c3 + 4!c4 (z z0 ) + ...
..
.

deci S 0 (z0 ) = c1 , S 00 (z0 ) = 2!c2 , S 000 (z0 ) = 3!c3 , ... si se obtine relatia de mai
sus.
Definitia 11. Fie D C o multime deschisa. Functia f : D C
se numeste analitic a pe D daca z0 D, o serie de puteri convergenta
intr-un disc B(z0 , R) D de raza R > 0, astfel incat
X
f (z) = cn (z z0 )n , z B(z0 , R)
n=0

Identificand pe f (z) cu S(z), rezulta conform observatiilor facute ca f (z)

este olomorfa, are derivate de orice ordin si

S (n) (z0 ) f (n) (z0 )

cn = = .
n! n!

Deci o functie analitica pe deschisul D, admite local o dezvoltare in serie

Taylor
X f (n) (z0 )
f (z) = (z z0 )n , z B(z0 , r) D
n=0 n!
In plus aceasta dezvoltare este unic a.
Echivalenta notiunilor de analicitate si olomorfie a fost demonstrata prin
urmatoarea teorema fundamentala a celor trei fondatori ai analizei complexe.
Teorema 6. (Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie D C o multime deschisa
si f : D C o functie complexa. Atunci f este analitica pe D daca si numai
daca f este olomorfa pe D.
1.6. SERII LAURENT 21

Se prezinta in continuare cateva dezvoltari in serie utilizate in mod curent

pentru a dezvolta in serie functii diverse

z z2 zn
ez = 1 + + + ... + + ...; R =
1! 2! n!
z z3 z 2n+1
sin z = + ... + (1)n + ...; R =
1! 3! (2n + 1)!
z2 z4 z 2n
cos z = 1 + + ... + (1)n + ...; R =
2! 4! 2n!
1
= 1 + z + z 2 + z 3 + ...; R = 1
1z
1
= 1 z + z 2 z 3 + ...; R = 1
1+z
1 1 (1)n n+1
ln (1 + z) = z z 2 + z 3 + ... + z + ...; R = 1
2 3 n+1
X ( 1) ... ( k + 1)
(1 + z) = Ck z k , R = 1, unde R , C0 = 1, Ck =
k=0
k!

Exemplul 10. Sa se dezvolte in serie Taylor in vecinatatea punctului

z = 0, functia
z
f (z) = e 2 .
Folosind dezvoltarea in serie a functiei eu cu u = z2 obtinem
z 1 z 1 z2 1 zn
e 2 = 1 + (1)1 + (1)2 2 + ... + (1)n n + ...
1! 2 2! 2 n! 2
cn (1)n 1 (n + 1)! 2n+1
R = limn = limn
n! 2n (1)n+1 = .

cn+1

1.6 Serii Laurent

Definitia 12. Se numeste serie Laurent centrata in punctul z0 C orice
serie de functii de forma
X+ X X+
cn (z z0 )n = cn (z z0 )n + cn (z z0 )n
1 0

Prima dintre seriile din partea dreapta a semnului egal se numeste partea
a a seriei Laurent iar a doua, se numeste partea intreag
principal a sau
22 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

partea taylorian a. Seria Laurent este convergenta daca ambele serii sunt

convergente in punctul respectiv.
Putem scrie seria Laurent ca o serie infinita in ambele sensuri
cn c1
... + n
+ ... + + c0 + c1 (z z0 ) + ... + cn (z z0 )n + ...
(z z0 ) z z0
P p
Teorema 7. Fie seria Laurent n= c n (z z 0 )n

s i fie r = lim n
n
|cn |,
1
p n=

R
= limn |cn |. Presupunem ca 0 r < R. Atunci:
n

In coroana circulara
B(z0 , r, R) = {z C| r < |z z0 | < R}
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacti.
In multimea C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent diverge.
P
Suma seriei Laurent S(z) = n= n
n= cn (z z0 ) este funct
ie olomorfa
pe coroana B(z0 , r, R)

Remarca 2. Daca r = 0 si R < + atunci coroana B(z0 ; r, R) se numeste

disc punctat de raza R.
Teorema 8. Fie f : B(z0 ; r, R) C o functie olomorfa pe coroana
circular
P a D = B(z0 ; r, R) (0 r < R). Atunci exista o serie Laurent unica
n = n= cn (z z0 )n a carei coroana de convergenta include coroana D
astfel incat in D avem
Xn=
f (z) = cn (z z0 )n .
n=

Observatii

1. Dezvoltarea in serie Laurent a unei functii f intr-o coroana circulara

este unic
a.
2. Daca punctul z = z0 este un punct singular izolat pentru f (z) (adica
pol sau punct singular esential izolat) atunci seria Laurent, convergenta
in orice coroana ce consta din intregul interior al unui cerc cu centrul
in z0 , mai putin acest punct (disc punctat) zicem ca reprezinta o dez-
voltare a functiei f (z) in vecin atatea punctului z0 . Raza acestei
vecinatati este egala cu distanta de la centrul sau z = z0 pana la cel
mai apropiat punct singular z1 al lui f (z).
1.6. SERII LAURENT 23

3. Daca z = z0 este un pol de ordinul p al lui f (z) atunci dezvoltarea

Laurent in vecin atatea lui z0 va avea in partea principala numai un
numar finit de termeni p, (printre ei figurand termenul (za)cp
p ). Intr-

adevar din definitia polului de ordin p rezulta ca: (z) = (z z0 )p f (z)

este olomorfa in vecinatatea lui z1 , deci va avea, aici, o dezvoltarea
tayloriana

(z) = c0 + c1 (z z0 ) + ... + cn (z z0 )n + ...

de unde
(z) c0 c1 cp1
p
= f (z) = p
+ p1
+ ... + + cp + ...
(z z0 ) (z z0 ) (z z0 ) z z0

4. Daca z = z0 este un punct singular esential izolat, dezvoltarea Laurent

in vecinatatea sa va contine o infinitate de termeni in partea principala,
fiindca in caz contrar conform celor de mai sus ar fi un pol.

5. Dezvoltarea unei f (z) dupa puterile lui (zz0 ) in vecinatatea punctului

de la infinit, z0 fiind oarecare, este o dezvoltare Laurent a lui f (z) intr-o
coroana de olomorfie ce coincide cu exteriorul unui cerc |z z0 | = R
de raza R = |zn z0 | , unde zn este cel mai indepartat punct singular
de z0 pentru f (z).

Exemplul 11. Sa se dezvolte functia f (z) = e z in serie Laurent in jurul

1

originii.
Punctul z = 0 reprezinta pentru functie un punct singular esential izolat.
Inlocuind in dezvoltarea

u u2 un
eu = 1 + + + ... + + ...
1! 2! n!
pe u = z1 , z C \ {0}, obtinem
1 11 1 1 1 1
ez = 1 + + 2
+ ... + + ..., z C \ {0}
1! z 2! z n! z n
Se observa ca partea principala a seriei Laurent contine o infinitate de ter-
meni.
Exemplul 12. Sa se dezvolte in serie de puteri ale lui (z 1) functia
1
f (z) = z+2 , in coroana circulara 2 < |z 1| < 3.
24 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Deoarece |z 1| < 3, rezulta |z1|

3
< 1. Avem

1 1 1 X (1)n
f (z) = = = (z 1)n .
z+2 3 1 + z1
3
n=0 3n+1

Exemplul 13. Sa se dezvolte in vecinatatea lui z = functia f (z) = z

z1
in serie de puteri ale lui z.
Avem
z 1 1 1 1
f (z) = = 1 =1+ + 2 + ... + n + ..., |z| > 1.
z1 1 z
z z z

1.7 Reziduurile unei functii complexe

Prin definitie numim reziduul unei functii f (z) in raport cu punctul z =
a C, presupus punct singular izolat, numarul definit prin

rez(f, a) = c1

unde unde c1 este coeficientul lui za 1

din dezvoltarea lui f (z) in discul
punctat B(a; 0, r), adica in coroana circulara de olomorfie a lui f (z) care
izoleaza pe a de celelalte singularitati..
Reziduul functiei f (z) fata de punctul de la infinit se defineste prin

rez (f, ) = c1

unde unde c1 este coeficientul lui za 1

din dezvoltarea lui f (z) in discul
punctat B(a; r, ), adica in coroana circulara de olomorfie a lui f (z) in
vecinatatea lui . (C (a, R) este un cerc cu centrul in z = a si in exteriorul
caruia nu se gasesc puncte singulare ale lui f (z) cu eventuala exceptie a lui
z = .)

1.7.1 Calculul reziduurilor

a) Metoda seriei Laurent

Este o metoda universala indiferent daca z = a este un pol (simplu sau

multiplu) sau este punct singular esential izolat.
1.7. REZIDUURILE UNEI FUNCT
II COMPLEXE 25
1
Exemplul 14. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) = ez
z
, in punctul
z = 0.
Avem

1 1 1 11 1 1 1 1
ez = 1+ + + ... + + ...
z z 1! z 2! z 2 n! z n
1 1 1 1 1
= + + ... + + ...
z 1! z 2 n! z n+1
Rezulta rez (f, 0) = 1.
Remarca 3. Calculul reziduului fata de punctul de la infinit a lui f (z),
poate fi redus la calculul reziduului fata de punctul zero astfel
I I
1 1 1 1
rez f () = f (z)dz = f ( ) 2 du,
2i 2i u u
y x
daca se efectueaza schimbarea de variabila z = u1 . Curba este un cerc ce
izoleaza originea de restul punctelor singulare si este parcurs in sens direct
atunci cand este parcurs in sens retrograd. Rezulta

1 1
rez (f, ) = rez 2 f ,0
u u

reziduu care poate sa aiba valoare nenula chiar daca pentru f (z) punctul
z = este un punct ordinar.

b) Cazul in care z = a este un pol de ordin p

Daca a este un pol al functiei f (z) si p este ordinul sau de multi-
plicitate exista functia (z) care are in z = a un punct ordinar si
(z)
f (z) = (za) p , (a) 6= 0.

T
inand seama de definitia reziduului avem
1
rez (f, a) = (p1) (a); p 1
(p 1)!

Inlocuind pe (z) cu expresia sa, obtinem

1 dp1
rez f (a) = limza p1 [(z a)p f (z)]
(p 1)! dz
26 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Pentru cazul particular in care z = a este un pol simplu formula de

mai sus se simplifica astfel
rez f (a) = limza (z a)f (z)

Exemplul 15. Sa se calculeze reziduurile functiei f (z) = z2z+1 in polii

(z1)
z = 0 si z = 1.
In z = 0, pol dublu, avem

1 d 2 z +1 d z+1
rez f (0) = limz0 (z 0) 2 = limz0 =
1! dz z (z 1) dz z 1
1 (z 1) (z + 1) 1
= limz0 = 2
(z 1)2
In z = 1, pol simplu, avem
z+1 z+1
rez f (1) = limz1 (z 1) = limz1 2 = 2.
z 2 (z
1) z

c) Cazul in care z = a este pol simplu iar functia f (z) se poate scrie
ca un c at de doua functii g(z) si h(z), olomorfe intr-o vecin
atate
a punctului a.

g(z)
f (z) =
h(z)

Daca f (z) are in a un pol simplu, atunci h(a) = 0.

Functiile olomorfe g(z) si h(z) pot fi dezvoltate in serie Taylor in vecinatatea
punctului a si avem
c0 + c1 (z a) + c2 (z a)2 + ...
f (z) = , c0 6= 0, 1 6= 0
1 (z a) + 2 (z a)2 + ...

Folosind formula de calcul a reziduului intr-un pol simplu avem

c0
rez f (a) = limza (z a)f (z) =
1
Dar c0 = g(a), iar 1 = h0 (a) si avem in final formula de calcul

g(z)
rez f (a) = 0
h (z) z=a
1.8. INTEGRALA UNEI FUNCT
II COMPLEXE 27

Exemplul 16. Sa se calculeze reziduurile functiei f (z) = tg z.

sin z
Functia f (z) = tg z = cos z
are polii simplii ak = 2 + k, puncte in care
cos z se anuleaza. Conform formulei de calcul de mai sus, avem

sin z
rez f (ak ) = = 1.
sin z z=ak

1.8 Integrala unei functii complexe

Se numeste drum orice aplicatie continua a unui interval inchis [a, b] in C.
Multimea valorilor unui drum injectiv se numeste arc de curb a.
Fie : [a, b] D C, unde D este o multime deschisa si (t) =
x(t) + iy(t), o curba de clasa C 1 pe portiuni in D. Fie apoi f : D C o
functie complexa continua, f = u + iv.
Fie n : a = t0 < t1 < ... < tn = b o diviziune a intervalului [a, b].
Punctele de afix zk = (tk ) impart arcul de curba in n arce. Alegem
arbitrar in fiecare interval [tk , tk+1 ] o valoare k , careia ii corespunde punctul
Pk de afix k = (k ) pe arcul de curba (figura 1.7).
P
Suma n1 k=0 f (k )(zk+1 zk ) se nume ste sum a integral a complexa (rel-
ativ la f, , n , k ).
Notam cu (n ), norma diviziunii n .
Prin definitie, limita
Xn1
limk ,(n )0 f (k )(zk+1 zk )
k=0

se numesRte integrala complex a a functiei f de-a lungul curbei si se

noteaza f (z)dz.
Se defineste in acest fel, de fapt, o integrala curbilinie in planul complex.
Separand suma integrala in parte reala si parte imaginara si trecand la limita
obtinem
Z Z Z
f (z)dz = u(x, y)dx v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy

Rezulta ca o integrala complexa revine la o pereche de integrale curbilinii

reale. Calculam aceste integrale curbilinii reale prin reducere la integrale
28 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Riemann. Avem
Z Zb
u dx v dy = { u(x(t), y(t))x0 (t) v(x(t), y(t))y 0 (t)} dt

a
Z Zb
v dx u dy = { v(x(t), y(t))x0 (t) + u(x(t), y(t))y 0 (t)} dt

a

Rezulta
Z Zb
f (z)dz = { u(x(t), y(t)) + iv(x(t), y(t))} (x0 (t) + iy 0 (t)) dt =

a
Z b
= f (z(t)) z 0 (t)dt (1.4)
a

Se observa ca in final calculul integralei complexe revine la calculul unei

perechi de integrale Riemann reale.
Proprietatiile integralei complexe se deduc din proprietatiile integralei
curbilinii reale. Avem:
R R
a)
f (z)dz =
f (z)dz (schimbarea sensului de percurgere a curbei
)

b) 1 , 2 C, f1 , f2 : D C, continue
Z Z Z
(1 f1 + 2 f2 )dz = 1 f1 dz + 2 f2 dz (linearitatea)

c) Fie 1 : [a, b] D, 2 : [b, c] D, drumuri de clasa C 1 pe portiuni cu

1 (b) = 2 (b) si = 1 2 . Atunci
Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz (aditivitate)
1 2

R R

d) f (z)dz |f (z)| dz
1.8. INTEGRALA UNEI FUNCT
II COMPLEXE 29

e) Fie L lungimea drumului si fie M = supzD |f (z)| < . Atunci

Z

f (z)dz M L (majorarea modulului integralei)

R
Exemplul 17. Sa se calculeze integrala I = z dz unde arcul de curba
este reprezentat in figura 1.8.
Se observa ca arcul de curba este reprezentat de segmentul OM asezat pe
prima bisectoare. Parametrizarea drumului dintre punctele O si M de afix
1 + i este
x = t,
t [0, 1] .
y = t,
Avem

z(t) = x(t) + iy(t) = t + it

z 0 (t) = x0 (t) + iy 0 (t) = 1 + i
Z 1 Z 1 Z 1
I = (t + it)(1 + i)dt = (t t)dt + i 2t dt = i.
0 0 0

In aplicatii se intalnesc si integrale luate pe o curba simpla inchisa ,

neteda sau neteda pe portiuni ce reprezinta frontiera unui domeniu marginit
. In acest caz stabilim ca sensul de parcurgere a frontierei este acela care
lasa punctele domeniului la stanga. Parametrizarea fiecarui arc neted din care
este compusa frontiera se face cu functii injective de clasa C 1 care pastreaza
orientarea stabilita. R 1
Exemplul 18. Sa se calculeze I = (za) n dz, cu n Z, pe un cerc cu

centrul in a de raza r.
Se considera parametrizarea t z(t) = a + reit , t [0, 2]. Conform
Rb
formulei de calcul: I = a f (z(t)) z 0 (t)dt, avem
- pentru n = 1 Z 2 Z 2
1 it
I= ire dt = i dt = 2i.
0 reit 0

- pentru n 6= 1
Z Z 2
2
1 2
ir1n i(n1)t
I= n int
ireit dt = ir1n i(n1)t
e dt = e = 0.
0 r e 0 i (n 1) 0
30 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Se prezinta in continuare cateva consideratii referitoare la clasificarea

domeniilor.
Distingem doua situatii posibile

domenii simplu conexe, cu frontiera formata dintr-o singura com-

ponenta (figura 1.9.a) si ca atare un punct mobil o poate parcurge in
intregime fara ca el sa paraseasca planul figurii;

domenii multiplu conexe, ce reprezinta enclave. Frontiera lor este

formata din mai multe componente disjuncte (1 in figura 1.9.b)
si ca atare un punct mobil nu o poate parcurge in intregime fara sa
paraseasca planul figurii.

Un domeniu multiplu conex poate deveni simplu conex prin efectuarea

unor taieturi in planul complex, intre diferite componente ale frontierei sale.
Astfel in domeniul din figura 1.9 b) facand o taietura intre punctul M
si N 1 , acesta devine ca in figura 1.10. Un punct mobil care pleaca din
M si se deplaseaza in sensul indicat in figura parcurge in intregime frontiera
domeniului fara a parasi planul figurii.
Domeniul multiplu conex din figura 1.11 avand n enclave excluse este de
ordinul n+1, fiind necesare n taieturi pentru a-l transforma intr-un domeniu
simplu conex. In mod optional pentru a preciza ca integrala
H este luata de-a

lungul unei curbe inchise se poate folosi simbolul: .

1.8.1 Teorema lui Cauchy. Formulele integrale Cauchy

Un rezultat fundamental datorat lui Cauchy este dat de urmatoarea teorema.
Teorema 9. (Teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe) Fie in
domeniul simplu conex D un drum inchis de clasa C 1 pe portiuni si fie
f o functie olomorf
a pe D. Atunci
I
f (z)dz = 0

Demonstratie Derivatele partiale ale lui u = Re f si v = Im f sunt

continue. Avem aplicand formula lui Green
I I I
f (z)dz = (u dx v dy) + i (v dx + u dy) =

1.8. INTEGRALA UNEI FUNCT
II COMPLEXE 31
Z Z
v u u v
= dxdy + i dxdy
D x y D x y
unde D este domeniul limitat de . Pe baza olomorfiei lui f folosind conditiile
C-R fiecare din integralele duble se anuleaza si se obtine afirmatia teormei.
In enuntul acestei teoreme ipoteza despre domeniul D ca este simplu
conex a fost esentiala.
Remarca 4. In conditiile teoremei daca z0 D este un punct fix, iar
z D este un punct arbitrar pentru R orice drum de clasa C 1 pe portiuni
cu capetele in z0 si z, integrala f ()d nu depinde de alegerea drumului
(deoarece este nula pe orice domeniu inchis), ci numai de capetele z0 si z.
Vom nota Z z
F (z) = f ()d.
z0

Se poate verifica usor ca F este olomorfa pe D si F 0 (z) = f (z), z D, deci

F reprezinta o primitiva a lui f pe D.
Se poate demonstra ca o functie olomorfa intr-un domeniu D simplu
conex, admite o infinitate de primitive care difera una de alta prin cate o con-
stanta complexa. In plus ramane valabila formula Newton-Leibniz cunoscuta
pentru integrala Riemann
Z z2
f (z)dz = F (z2 ) F (z1 )
z1

Exemplul 19. Sa se calculeze integrala din exemplul 1.8 folosind formula

Newton-Leibniz.
Avem Z 1+i
I= z dz
0+0i

Functia integrant f (z) = z este olomorfa in orice domeniu simplu conex finit
2
care contine segmentul OM si are drept primitiva pe z2 . Rezulta
Z 1+i
1+i
z 2 (1 + i)2 2i
I= z dz = = = = i.
0+0i 2 0+0i 2 2

Remarca 5. Se poate obtine o varianta a teormei Cauchy pentru domenii

multiplu conexe. In cazul in care D este multiplu conex, exista curbe simplu
inchise D, netede sau netede pe portiuni care sunt frontiere ale unor
domenii marginite D, simplu conexe pentru care integrala luata de-a
32 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

lungul acestor curbe se anuleaza. Sa presupunem insa ca contine in interior

enclava exclusa (figura 1.12 a).
Inconjuram enclava cu o curba inchisa C si folosind o taietura trans-
formam domeniul D in unul simplu conex ( figura 1.12 b). In domeniul ast-
fel transformat aplicam teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe.
Avem: I Z I Z
f dz + f dz + f dz + f dz = 0
BA yC AB
Deorece integrala pe BA are valoare egala cu integrala pe AB dar de semn
contrar, suma acestor integrale este egala cu 0. Rezulta
I I I
f (z) dz = f (z) dz = f (z) dz.
yC C

In cazul unui domeniu D multiplu conex de ordinul n + 1 (fig. 1.11)

rezultatul de mai sus se generalizeaza astfel
I Xn I
f (z)dz = f (z)dz
k=1 Ck

considerand ca toate cele n enclave excluse se situeaza in interiorul lui .

Teorema lui Cauchy in cazul domeniilor multiplu conexe permite calcu-
larea simpla a unor integrale complexe.
Astfel, daca conturul de integrare delimiteaza un domeniu in care
functia care se integreaza are singularitatile z1 , z2, ..., zn acestea se izoleaza
prin cercuri Ck , k = 1, 2, ..., n cu centrele in aceste puncte si raze suficient de
mici astfel incat sa delimiteze domenii disjuncte (figura 1.13).
Conform teoremei lui Cauchy in cazul domeniilor multiplu conexe vom
avea I Xn I
f (z) dz = f (z) dz
k=1 Ck
Exemplul 20. Sa se calculeze integrala
I
dz
I=
|z|=2 z 1

orientarea cercului |z| = 2 fiind directa (figura 1.14).

1
Functia z1 este olomorfa pe C \ {1}. Domeniul D este dublu conex.
Avem I I
dz dz
I= =
|z|=2 z 1 z 1
1.8. INTEGRALA UNEI FUNCT
II COMPLEXE 33

unde este un cerc cu centrul in punctul 1 de raza r < 1. Rezulta conform

exemplului 1.9, I = 2i.
Se prezinta in continuare o formula deosebit de importanta de reprezentare
integrala a functilor olomorfe.
Teorema 10. (Formula integrala a lui Cauchy pentru domenii simplu
conexe)
Daca f (z) este olomorfa in D simplu conex si C este o curba simpla din
D de clasa C 1 pe portiuni ce inchide domeniul D, atunci valorile lui
f (z) in toate punctele a sunt cunoscute daca se dau valorile lui f (z) pe
conturul C si anume, ele se obtin din formula
I
1 f (z)
f (a) = dz
2i c z a
Demonstratie T inand seama de olomorfia lui f (z) in D, deducem ca
functia
f (z)
g(z) =
za
este meromorfa in D cu z = a pol simplu; deci pentru g(z) domeniul D1 =
D {a} este un domeniu de olomorfie dublu conex in care C este echivalenta
cu un cerc de centru a si raza r arbitrara, pentru care D, deci
I I
f (z) f (z)
dz = dz
C za za

Pentru cea de-a doua integrala vom scrie

I I I
f (z) f (z) f (a) dz
dz = dz + f (a)
z a za za

adica I I
f (z) f (z) f (a)
dz = 2i f (a) + dz
z a za
Folosind continuitatea lui f (z) in D si aplicand majorarea modulului inte-
gralei, se poate arata ca integrala din partea dreapta a semnului egal este
egala cu 0.
Pentru avem parametrizarea z () = a + rei , [0, 2] . Calculam
I Z 2 Z 2
f (z) f (a) f (a + re i
) f (a)
dz = ire d = i
i
f (a + re ) f (a) d
i
za a + rei a
0 0

2 f (a + rei ) f (a)
34 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

Deci I
1 f (z)
f (a) = dz.
2i za
Remarca 6. Pentru domenii multiplu conexe de ordinul (n + 1) formula
integrala a lui Cauchy de mai sus, devine
I Xn I f (z)
1 f (z)
f (a) = dz dz
2i C z a k=1 C z a
k

1.8.2 Integrale de tip Cauchy

Definitia 13. Fie f o functie continua definita pe arcul neted pe portiuni
C. Se numeste integral
a de tip Cauchy integrala
Z
f ()
F (z) = d
C z

definita pentru z C\C.

Teorema 11. Functia F este olomorfa in C\C si derivata sa este
Z
0 f ()
F (z) = 2 d.
C ( z)

Demonstratie Pentru z0 C\C notam 2 distanta de la z0 la arcul C

(raza celui mai mare cerc cu centru in z0 care nu intersecteaza C). Fie z cu
|z z0 | < . Rezulta
Z Z
1 1 f ()
F (z)F (z0 ) = f () d = (z z0 ) d.
C z z0 C ( z) ( z0 )

Avem | z0 | 2 si | z| |( z0 ) (z z0 )| | z0 | |z z0 | ,
deci
1 1
2.
| z| | z0 | 2
De asemenea
Z
f () 1

( z) ( z0 ) 2 2 max
d
C
|f ()| lung (C)
C
1
|F (z) F (z0 )| |z z0 | 2 max |f ()| lung (C)
2 C
1.8. INTEGRALA UNEI FUNCT
II COMPLEXE 35

Rezulta limzz0 F (z) = F (z0 ), deci integrala de tip Cauchy este continua.
lim F (z) = F (z0 )
zz0

Apoi
Z f ()
F (z) F (z0 ) z0
= d
z z0 C z
In dreapta este o integrala de tip Cauchy ( cu f () continua pe C), deci
z0
continua. Se obtine
Z f () Z
0 F (z) F (z0 ) z0 f ()
F (z) = lim = d = 2
d.
zz0 z z0 C z0 C ( z0 )

Aceasta teorema spune ca in cazul integralelor de tip Cauchy, se poate

deriva sub semnul integrala. Posibilitatea exprimarii derivatelor succesive ale
functiei f (z) prin valorile sale pe conturul C este acum o consecinta imediata.
Teorema 12. (Formula Cauchy pentru derivate)
O functie f olomorfa intr-un domeniu D simplu conex, admite in acest
domeniu derivate de orice ordin, care sunt si ele olomorfe in D avand:
I
(n) n! f ()
f (z) = d
2i C ( z)n+1
daca conturul C D, inchide un domeniu DC simplu conex ce il contine
pe z.
(Enuntul teoremei se modifica corespunzator cu o formula analoaga for-
mulei lui Cauchy pentru cazul domeniului multiplu conex DC )
I Xn I
(n) n! f () f ()
f (z) = d d
2i C ( z)n+1 k=1 C ( z)n+1
k

Exemplul 21. Folosind formulele integrale ale lui Cauchy sa se calculeze

integralele
I I
dz dz
a) I = , b) J =
1 z(z 1) 1 z 2 (z 1)3
|z|= 2 |z|= 2

H 1
1

a) Avem I = |z|= 1 z0 z1
dz = 2i z1 z=0
= 2i folosind formula lui
H f (z) 2

Cauchy I = C za dz = 2i f (a) si observand ca z = 0 este situat in interi-

orul cercului |z| = 12 .
36 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

b) Se foloseste formula lui Cauchy pentru derivate

I
f (z) 2i (n)
n+1
dz = f (z0 )
C (z z0 ) n!
H 1
(z1)3 2i 0 3(z1)2
Rezulta |z|= 1 (z0)2 = 1! f (0) = 2i (z1)6 = 6i.
2 z=0

1.9 Teorema reziduurilor

Prin definitie numim reziduul unei functii f (z) in raport cu punctul z = a,
presupus punct singular izolat, este coeficientul c1 din reprezentarea in serie
Laurent in coroana de olomorfie a lui f punctata in a. Rezulta imediat
I I X
1 X n 1
rez (f, a) = c1 = cn (z a) dz = cn (z a)n dz =
2i n= 2i n=
I
1
= f (z)dz
2i

unde este orice cerc situat in coroana de olomorfie a lui f .

Reziduul functiei f (z) fata de punctul de la infinit se defineste prin
I I I
1 X n 1 1
rez (f, ) = c1 = cn z dz = f (z)dz = f (z)dz
2i n= 2i 2i y

unde este orice cerc cu centrul in z = 0 si in exteriorul caruia nu se gasesc

puncte singulare ale lui f (z) cu eventuala exceptie a lui z = .
Teorema 13. (Teorema reziduurilor) Daca curba inchisa este situata
intr-un domeniu D multiplu conex de olomorfie a functiei f (z) si inchide in
interiorul sau numai un numar finit de puncte singulare a1 , a2 , ..., an poli sau
puncte singulare esentiale avem
I Xn
f (z)dz = 2i rez f (ak )
k=1

Demonstratia rezulta imediat din teorema lui Cauchy pentru domenii

multiplu conexe, dupa ce izolam fiecare punct singular cu cate un cerc k
I Xn 1 I Xn
f (z)dz = 2i f (z)dz = 2i rez f (ak ).
k=1 2i k=1
k
1.9. TEOREMA REZIDUURILOR 37

Daca f (z) are in tot planul numai un numar finit de puncte singulare
(evident, atunci sunt toate izolate), suma tuturor reziduurilor sale in aceste
puncte, inclusiv in z = , este nula
X
rez f (ak ) + rez f () = 0
k

Intr-adevar luand un contur care cuprinde in interior toate punctele sin-

gulare ak (izoland deci in acelasi timp punctul ) avem conform teoremei
reziduurilor si a definitiei reziduului in z =
X I
1
rez f (ak ) = f (z)dz
k 2i
I
1
rez f () = f (z)dz
2i
deci relatia data este demonstrata.
Rezultatul de mai sus permite ca in calculul unei integrale prin terorema
reziduurilor sa inlocuim suma reziduurilor fata de singularititatile interioare
lui daca ele sunt prea numeroase cu opusul sumei reziduurilor fata de
singularitatiile din exterior (inclusiv z = ), facand astfel o economie de
calcul, in ipoteza ca aceste ultime reziduri, mai putine, nu se calculeaza prea
dificil.
Exemplul 22. Sa se calculeze cu ajutorul reziduurilor integrala
I
dz
I= n
, n N, R > 1
|z|=R 1 + z

Putem calcula pe I in doua moduri

1 i +2k
a) Functia f (z) = 1+z n are polii simplii ak = e
n , k = 0, 1, ..., (n 1)
situati pe cercul de raza 1. Avem

1 1 ak 1
rez (f, ak ) = n1 = n1 = n = ak
nz z=ak nak nak n
deoarece ak verifica ecuatia z n + 1 = 0. Conform teoremei reziduurilor avem
Xn1
2i Xn1 0, n > 1
I = 2i rez (f, ak ) = ak =
k=0 n k=0 2i, n = 1
P
folosind pentru calculul sumei n1 k=0 ak relat
ii dintre radacini si coeficienti
(relatiile lui Viete).
38 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

b) Dezvoltam functia f (z) in vecinatatea punctului z = , adica pentru

|z| > 1 avem

1 1 1 1 1 1 1
f (z) = = n = n 1 n + 2n 3n + ... =
1 + zn z 1 + z1n z z z z
1 1 1
= n 2n + 3n ...
z z z
Se obtine

0, n > 1
rez f () = c1 =
1, n = 1

0, n > 1
I = 2i rez f () =
2i, n = 1

1.10 Calculul unor integrale reale

Se pot calcula cateva tipuri de integrale definite reale, fara a calcula primi-
tivele. In acest scop sunt necesare urmatoarele leme.
Lemma 1. Fie f (z) o functie continua definita in sectorul z = a + rei ,
(0 r R, 1H 2 ). Daca limza (z a) f (z) = 0, (1 arg z 2 ),
atunci limr0 f (z)dz = 0, unde este arcul de cerc centrat in a de raza r
continut in sectorul 1 2 .
Demonstratie Din ipoteza existentei limitei nule, avem |z f (z)| <
pentru |z| < (|z| = r 0 daca z 0). Se poate scrie
I I

f (z)dz = z f (z) dz 1 max |z f (z)| L L 2
z r r

daca r < unde L este lungimea arcului , avand deci L 2r. Inegalitatea
de mai sus implica I
limr0 f (z)dz = 0.

Lemma 2. Fie f (z) o functie definita continua inH sectorul 1 2

(z = rei ). Daca lim|z| zf (z) = 0, atunci limr f (z)dz = 0, unde
este arcul de cerc centrat in origine de raza r continut in sectorul 1
2 .
1.10. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE 39

Demonstratia decurge analog cu a primei leme, cu deosebirea ca delim-

itarea modulului integralei de catre 2, are loc in conditia |z| = R > .
Lemma 3. Fie f (z) o functie continua pe orice arc al cercului
|z| = R, R suficient de mare situat in Im z > a (a Hdat). si > 0.
Daca lim|z| f (z) = 0 (1 arg z 2 ), atunci limr f (z)eix dz = 0,
unde este arcul de cerc centrat in origine de raza r continut in sectorul
1 2 .
Metoda generala de lucru in calculul integralelor reale, prin reziduuri,
consta in completarea segmentului de integrare cu alte curbe pana la com-
pletarea unui contur inchis pe care integrala din f (z) (dedusa din f (x) prin
inlocuirea lui x cu z) se poate calcula usor folosind teorema reziduurilor.
Se prezinta in continuare cateva integrale ce pot fi calculate astfel.
a) Integrale de forma Z +
I= R(x)dx,

unde R(x) este o functie rationala continua pe toata axa reala, avand
polinomul de la numitor de grad cu cel putin 2 unitati mai mare decat gradul
polinomului de la numarator, in plus diferit de zero oricare ar fi x R.
Consideram extinderea in complex R(z), z C, si integram pe curba
inchisa = [r, r] . Obtinem
I X
R(z)dz = 2i rez R(ak )
k

unde ak sunt polii lui R ce se afla in semidisc. Avem

I Z r I
R(z)dz = R(x)dx + R(z)dz
r
Rr
Cand r , toti polii din semiplanul y > 0 se afla in semidisc, r R(x)dx
I, iar a doua integrala tinde catre 0 conform lemei a doua (datorita diferentei
de grad intre polinoamele ce formeaza pe R). Rezulta
Z X
I= R(x)dx = 2i rez R(ak );
k,Im ak >0

Exemplul 23.
Z +
dx 1 1
I= = 2i rez = 2i =
2 2
x + 9 z + 9 z=3i 2 3i 3
40 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE

deoarece R(z) are in semiplanul superior numai polul simplu a1 = 3i.

b) Integrale de tipul Z +
R(x) eix dx

unde > 0 si R(x) este o functie rationala continua pe toata axa

reala, avand polinomul de la numitor de grad cu cel putin 1 unitati
mai mare decat gradul polinomului de la numarator, in plus diferit de
zero oricare ar fi x R. Astfel de integrale se intalnesc in studiul
transformarii Fourier.

Avem
Z + X
R(x) eix dx = 2i rez R(z)eiz z=a ; Im ak > 0
k k

Exemplul 24. Sa se calculeze integrala lui Laplace

Z +
cos x
I= 2 2
dx, a > 0
x + a

Avem
Z + X
cos x eiz
I= 2 2
dx = Re 2i rez
x + a z 2 + a2
unde suma se face dupa polii din semiplanul y > 0.
Singurul pol in acest caz este z = ai si reziduul sau este e2ai , deci I = ea .
a a

R +
Remarca 7. Daca trebuie sa calculam R(x) dx si R are in z = 0 un
pol simplu, conturul din figura 1.15 trebuie inlocuit cu cel din figura 1.16, ca
in exemplul urmator.
Exemplul 25. Sa se calculeze integrala Poisson
Z
sin x
I= dx
0 x
H iz
Se incepe cu calculul integralei ez dz unde = [r, ] 1 [, r] .
R iz
Conform teoremei lui Cauchy pentru domenii simplu conexe, avem ez dz =
0. Rezulta
Z ix Z Z r ix Z
e eiz e eiz
dx + dz + dx + dz = 0
r x y1 z x x z
1.10. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE 41

eiz 1 iz (iz)2 1 i z eiz
Dar z
= z
1+ +1!
+ ... = z + 1! 2! +..., z C. Rezulta rez z
2!
=
R R H z=0
iz iz iz iz
1 deci y1 ez dz = x ez dz = 12 x1 ez dz = 12 2i rez ez = i.
z=0
Pentru z = r(cos + i sin ) incercam sa verificam conditia lemei 2.
Avem
iz
e
z = eiz = er sin eir cos = er sin
z
1
limr er sin = limr r sin = 0
e
R eiz
Deci conform lemei 2, integrala x z dz la limita, devine zero.
Rezulta
Z iu Z r ix Z r Z r ix
e e eix e
(du) + dx = dx + dx =
r u x x x
Z r
cos x + i sin x cos x + i sin x
= dx =
x
Z r
sin x
= 2i dx
x

Rezulta in final
Z r Z
sin x sin x
lim 0, r dx = dx = .
x 0 x 2

La conturul din figura 1.17: |z| = 1, adica la cercul unitate, se ajunge

pentru calculul integralei
Z 2
I= R(sin , cos )d; unde Reste functie rationala.
0

In urma substitutiei z = ei , z parcurge cercul |z| = 1 cand parcurge

intervalul [0, 2].
Obtinem
I X
1 1 11 1
I= R z , z+ dz = 2i rez (R1 , ak ),
|z|=1 iz 2i z2 z k,|ak |<1

unde s-a notat R1 (z) = iz1 R 2i1 z z1 , 12 z + z1
42 CAPITOLUL 1. FUNCT
II COMPLEXE
R 2 d
Exemplul 26. Sa se calculeze I = 0 2+sin
.
i
Notand e = z se obtine
I I
1 1 2
I= 2 dz = 2
dz
|z|=1 iz 2 + 2iz
z 1
|z|=1 z + 4iz 1

Unicul pol continut in discul unitate este a1 = 2 + i 3 si reziduul sau este
2
a +2+i 3
= i1 3 . Rezulta I = 2i i1 3 =
2
3
.
1