Sunteți pe pagina 1din 5

Osteocondroza vertebrala

Osteocondroza vertebrala sau boala Scheuermann este cunoscuta si sub denumirea de


cifoza juvenila sau epifizita vertebrala, este o afectiune care apare in perioada de crestere, fiind
insotita de dureri vertebrale, mai mult sau mai putin intense.

Boala este intalnita la 20-30% din adolescenti, mai frecvent la baieti (7/1) si uneori are caracter
familial. Se localizeaza cu predilectie la nivelul coloanei toracale superioare si medii, cu
instalarea progresiva a unei cifoze, constituind spatele rotund. Mai rar, poate interesa
segmentul toracal inferior si primele vertebre lombare, cand lordoza fiziologica este inlocuita cu
o cifoza, realizand sindromul de inversiune vertebrala.

Incidenta:
- in general intre 12-18 ani, mai frecvent la sexul masculin;

- asocierea cu alte tulburari de statica a coloanei vertebrale (hiperlordoza lombara, scolioza si


spondilolisteza);
- in Statele Unite - prevalenta maladiei Scheuermann este apreciata sub 8%, international nu sunt
date disponibile;
- 75% hipercifoza dorsala; 20% dorso-lombara;

Etiologia si patogenia - in discutie:

- mai multe teorii au fost avansate - printre care: mecanica, metobolica, endocrinologica; o
componenta ereditara este posibila.
- important pentru medicina sportiva (si nu numai)- microtraumatismele repetate ce determina
solicitari mecanice anormale la subiecti hipercifotici;
Substratul anatomic este reprezentat de o leziune degenerativa a zonei de crestere
osteocartilaginoase a platourilor corpilor vertebrali, avand o dubla consecinta: deformarea
corpilor cu instalarea progresiva a unei cifoze si constituirea de hernii discale intraspongioase in
corpul vertebrelor adiacente.
Distrofia platourilor cartilaginoase ale vertebrelor apare prin lezarea sistemului fibrilar.
Alterarea fibrelor colagene se datoreste unei tulburari in metabolismul mucopolizaharidelor acide
ale substantei fundamentale cartilaginoase. Orice eroare metabolica a acestora si in special a
acidului condroitin sulfuric, ar fi susceptibila sa antreneze o tulburare sau chiar o inhibitie a
fibrilogenezei, deci o fragilizare a placii cartilaginoase.
Lamelele fibroase care asigura scheletul platoului cartilaginos se relaxeaza, se destind, si
sfarsesc prin a se rupe. Cand zonele de ruptura sunt intinse, tesutul discal aflat sub presiune
patrunde in corpul vertebral, producand hernii nucleare intraspongioase (noduli Schmorl) sau
retromarginale anterioare, a caror importana este in functie de intensitatea solicitarilor mecanice
la care este supus segmentul vertebral patologic. Discul intervertebral se subtiaza si devine
scleros, ceea ce explica rigiditatea vertebrala. De asemenea apare si intarzierea in crestere a
portiunii anterioare a vertebrei (unde presiunile sunt mai accentuate datorita cifozei dorsale
fiziologice), rezultand in final vertebrele cuneiforme; uneori se produce detasarea completa a
epifizei de platou (epifiza libera).

Tablou clinic
In desfasurarea osteocondrozei vertebrale au fost descrise trei stadii:
- stadiul 1 (functional) - apare intre 8-10 ani, fara a se constata prezenta durerilor sau
limitarea miscarilor coloanei. Uneori, se observa un spate ce isi mentine mai greu pozitia, ceea ce
ar poate sugera o boala Scheuermann incipienta;
- stadiul 2 (florid) - apare intre 10-16 ani, cand se constituie, insidios, o redoare cu
localizare dorsala, dorsolombara sau lombara. Cifoza descrie o curbura cu raza mare, este partial
fixata si adesea dureroasa, cu exacerbari la oboseala si ortostatism prelungit, fiind insotita uneori
de o usoara asimetrie scoliotica. In cifozele dorsale pot apare hiperlordoze lombare si cervicale
cu caracter compensator, dureroase la palpare;
- stadiul 3 (tardiv) - apare dupa varsta de 18 ani, cifoza fiind deja fixata, fara posibilitatea
unei corectii active sau pasive, iar mobilitatea segmentului respectiv limitata.
Evolutia osteocondrozei vertebrale este lenta si se termin odata cu cresterea osoasa, dar
cu pretul unei cifoze reziduale, complicata cu o artroza intervertebrala, adesea dureroasa si a unei
statici defectuoase.
Diagnosticul pozitiv se stabileste in urma examenului clinic si a examenului radiologic:
- examenul de laborator nu este necesar.
- rezonanta magnetica nucleara este indicata in cazul prezentei tulburarilor neurologice.
Examenul clinic evidentiaza la un adolescent in perioada de crestere:
- prezenta durerii nontraumatice (inconstant) - localizare si iradiere; durerea este
regionala si este legata de activitatea fizica (scade in repaus);
- hipercifoza (localizarea varfului curburii - prezenta gibusului);
- asocierea altor tulburari de statica vertebrala - frecvent a hiperlordozei lombare si
scoliozei, uneori a spondilolistezei;
- eventuala inegalitatea de membre inferioare;
- dezvoltarea insuficienta a masei musculare (regional si general);
- mobilitatea coloanei vertebrale (reductibilitatea este mica);
- afectarea pulmonara, cardiaca si neurologica(extrem de rara);
Examenul radiologic:
Se efectueaza radiografia coloanei vertebrale dorsale - fata si profil (minim), eventual si in
hiperextensie.

Criterii de diagnostic:

- hipercifoza ireductibila (T4 - T12) - peste 40 grade; cifoza normala a coloanei dorsale(T4 -
T12) este de cca. 35 grade.
- cuneiformizarea a 3 corpuri vertebrale cu minin 5 grade (Sorensen):

Nespecific:
-prezenta hernii Schmorl;
- marirea antero-posterioara a corpilor vertebrali (semnul Knutsson);
- aspect neregulat al platourilor vertebrale;
- herni retromarginale anterioare;
- anomalii de osificare marginala anterioara;
- pensari discale;
Diagnosticul diferential:
- hipercifoza posturala;
- spondilita anchilozanta;
- hipercifoza secundara displaziilor scheletice, formatiuni tumorale locale, interventiilor
chirurgicale (laminectomii) etc.
- tuberculoza vertebrala.
O forma similara de osteocondroza vertebrala se intalneste si la nivel lombar - denimita
de unii autori maladia Scheuermann lombara.

Complicatii:
- dureri cronice dorsale;
- progresia (hiper)cifozei;
- afectare cardiaca;
- deficite neurologice (datorate compresiei prin chist epidural sau prin angulatie vertebrala mare).

Prognosticul:
- descoperirea precoce - inainte de pubertate - scade riscurile si creste posibilitatea de tratament;
descoperirea tardiva duce la ineficacitatea tratamentului corectiv;
- in general bun - desi este dificil de apreciat la nivel global din cauza datelor insuficiente;
- durerea in general inceteaza odata cu maturizarea;
- hipercifoza persista, alaturi de alte modificari locale.

Gravitatea - se apreciaza in functie de:


- varsta;
- numarul de vertebre cuneiformizate
- angulatia cifozei;
- reductibilitatea;
- asocierea altor tulburari statice - hiperlordoza compensatorie, scolioza;
- reaparitia durerilor - odata cu reluarea activitatii sportive;
- hipotrofia musculara locala si generala;
- contextul psihologic.