Sunteți pe pagina 1din 3

Aparitia si dezvoltarea sociologiei

Sociologia este relativ tanara. Constituirea sociologiei propriu-zise a fost


necesara odata cu schimbarile economice, politice, sociale si intelectuale de la
sfarsitul secolului XVIII lea. Sociologia putea servi si a servit ca o noua forma
de legitimare laica, rationala a burgheziei.

Revolutia franceza a avut consecinte importante atat asupra conceptiilor si


ideologiilor cat si asupra relatiilor politice din Europa. Ca stiinta, sociologia este
produsul unui lung sir de preocupari si a unui mare numar de cercetatori:

1. August Comte (1698-1857), este recunoscut ca fondatorul sociologiei si


cel care a dat numele acestei stiinte. Comte a exercitat o influenta
puternica asupra contemporanilor si urmasilor, in deoseb asupra lui
Herbert Spencer si Emile Durkheim;
2. Herbert Spencer Principii de sociologie 1893, este considerat al
doilea fondator principal al sociologiei bazandu-se pe analogii cu corpul
uman;
3. Karl Marx (1818 1883) s-a considerat ganditor si activist politic; a avut
preocupari de economie, sociologie, filozofie, antropologie. In conceptia
lui Marx intreaga istorie se prezinta ca o lupta intre clasele sociale. Prin
aceasta el fundamenteaza o perspectiva importanta din sociologie,
complictualismul;
4. Emile Durkheim (1858-1917) este unul din principalii fondatori ai
sociologiei modern. A fost preocupar ca si predecesorii sai de ameliorarea
starii sociale, de realizarea ordinii si consensul social;
5. Max Weber (1864-1920) ca si Marx a desfasurat o activitate stiintifica
diversa ( economie, istorie, politologie, sociologie). El a scris Etica
protestanta si Spiritul capitalismului (19041905) si Economie si
societate 1921. Pentru el sociologia este in principal studiul actiunii
sociale. O contributie importanta a sa este conceptul de tip ideal este
un concept construit de sociolog pentru a evidentia trasaturile esentiale ale
unui fenomen.

1. Perspectiva evolutionista a fost prima formulata n sociologie, fiind


fundamentata n special pe lucrarile lui Auguste Comte si Herbert
Spencer. Aceasta perspectiva explica originea societatilor si cresterea lor
din punct de vedere evolutionist. Evolutionismul a avut o mare raspndire
n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa care a intrat ntr-o lunga
perioada de ignorare. n ultimii ani se nregistreaza o semnificativa
reconsiderare a acestei perspective sociologice.
2. Perspectiva functionalista are ca principali reprezentanti pe Auguate
Comte, Herbert Spencer, Emile Durkheim. n anii 1950-1960 a fost
perspectiva dominanta n sociologie. Antropologul englez Bronislaw
Malinowski a pus bazele functionalismul sociologic. In anii 1970-1980,
aceasta perspectiva a facut numeroase critici. Din aceasta perspectiva,
societatile tind spre echilibru, spre mentinerea ordinii.
3. Perspectiva conflictuala concepe conflictul ca o sursa a schimbarii sociale
si si concentreaza analiza asupra instabilitatii si dezechilibrelor. Spre
deosebire de perspectiva functionalista, aceasta perspectiva considera
consensul social o iluzie, ceea ce nu poate fi obtinut decat prin
constrangere. Principalul initiator al acestei perspective a fost Karl Marx.
Ideea de baza a acestei perspective consta n afirmatia ca fiecare societate
este formata din forte sociale si interese diferite, pe care nu si le pot
satisface ntr-un mediu avnd resurse limitate.
4. Perspectiva interactionista isi concentreaza analiza asupra raporturilor
dintre indivizi si societate. Aceasta perspectiva isi intemeiaza afirmatiile
pe considerentul ca fiinta umana este singura capabila sa produca si sa
sitilizeze simboluri.

Principalele ramuri ale sociologiei: sociologia comunitatilor, rurala, urbana,


ecologia umana, sociologia industrial, a muncii, economica, agrara,
organizatiilot, politica, opiniei publice, juridical, populatiei, familiei, tineretului,
educatiei etc.

Sociologia politica s-a evidentiat abia in anii 30 ai secolului XX. Inca din
antichitate a fost sesizata existent politicului ca obiect de cercetare in general.
Fenomenul polititc a fost abordat fie din perspectiva istoriei, fie cea a dreptului (
public si constitutional).

Etapele sociologiei politice:

1. Empirica empirismul si behaviorismul: orientare care opereaza in teza


cu epoca anterioara a sociologiei si a facatorilor de utopi si care
intemeiaza sociologia politica prin afirmarea cercetarii empirice a
investigatiei concrete, a examinarii datelor. Concepte de baza:
- Proces politic, inteles ca interactiunea institutiilor politice cu
grupurile sociale;
- Viata politica, rezultanta a interactiunii grupului sau grupurilor de
interese.
2. Etapa formalizarii (1953-1969): s-a dezvoltat un alt current cel al
perspective teoretice. Acesta a abordat domenii ale vietii politice ignorate
pana atunci (istoria ideilor politice, sistemul politic, puterea politica,
birocratia, partidele politice, elitele politice), iar sub aspect metodologic s-
au folosit metode mai rafinate si foarte moderne (metoda sintetica, analiza
functionala, abordarea organizational, analiza structutionalista, teoria
jocurilor).
3. Etapa experimentarii, a operationalizarii instrumentelor, conceptelor si
modelelor de analiza a complexitatii si vastitatii realitatii politice, este
etapa actuala. Exista doua aspect fundamentale:
- Critica severa a etapei anterioare;
- Reconstituirea campului sociologiei politice.