Sunteți pe pagina 1din 1

Da-mi chipul tau, granit senin,

da-mi duhul tau, senina iarba,


n ne'mpacatul meu destin
nici un tumult s nu mai fiarba!

S nu mai spumege n piept,


sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci


si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din


dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fr chin
si-o moarte fr rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

S cresc n timp si infinit


din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
n fericirea voastra oarba.