Lung Madalin Anul I

CIG.

TRASEE EXPLOZIVE IN ECONOMIA ROMANEASCA GENERATA

DE ISTORIA IGNORANTA

Omul,din postura de individ s-a miscat spre familie, chiar daca initial
oamenii s-au adunat in cete. O viata dura, interesele comune,au facut in
buna masura ca familiile sa se reuneasca in localitati; localitatile initial sate,
apoi vadindu-se si alte traiectorii, in special functii economice commerciale
(targuri) dar si alte functii de aparare, porturi etc. unele dintre ele au devenit
apoi orase.

In timp s-au constituit natiunile, tarile, aliantele, tratatele, aparand

apoi comunitatile de state. Pe masura dezvoltarii economice, a progreselor
mijloacelor de transport, a modernizarii comunicatiilor devenim oameni,
cetateni ai Terrei.

Nu suntem preocupati doar de propriile interese ci si de problemele

semenilor nostri de pe alte meleaguri cu care interactionam, in ceea ce
priveste sanatatea, problemele sociale culturale dar si problemle legate de
modificarile climatice, cutremurele de pamant, precum si efectele produse
de aceste fenomene negative majore la nivel mondial.

In privinta modificarilor climatice care se produc la nivel global au fost

trase mai multe semnale de alarma, inclusiv de catre domnul professor Dan
Popescu in anii 1980, seemnale de alarma care astazi ii preocupa si pe
specialistii de la NASA datorita efectelor negative asupra intregii omeniri.

De la Statele Unite ale Americii la statele Federatiei Ruse, de la

comunitatile Europei ale Americii de Sud de la aliantele Asiei ne indreptam in
timp tocindu-se tot mai multe asperitati spre Statele Unite ale Lumii, se
pare cu certitudine ca vom avea un stat global al lumii, cu institutii si
interese globale, specific si generale care vor prelua din amonte tot mai
multe atributii. (Popescu, 2007, Popescu 2011)

Pentru Europa, avand in vedere sistemul de productie, individul a fost

si ramane nucleul, elementar de baza: deasemnea si in statele asiatice ca
mod de productie bazat pe grup, se orienteaza spre individ, China, India,
economiile emergente din sud-estul Asiei (Toynbee,1998;le Bilan,1992).

Este, asadar o schita primara a evolutiei spre globalizare, procesul este

foarte dificil, indelungat, de o mare complexitate, in care vor izbandi
oamenii pe care ii uneste intelepciunea, credintele si sperantele cetatenilor,
va izbandi istoria intr-un viitor complicat.

In opinia domnului profesor Dan Popescu, o prima etapa a globalizarii o

constitue Imperiul roman intins pe trei continente Europa, Asia si Africa,
imperiul s-a destramat dar civilizatia a ramas ba chiar s-a dezvoltat, fiind
inglobata in traditii, generand principii, comportamente, atitudini,
etc..inclusiv pax romana(Popescu, 2007). Nu este de neglijat Israelul, tara
sfanta, formatiune a antichitatii, raspandit prin mii de oameni in lumea
intreagaOare nu are si el o contributie? (Attali,2011)..

Descoperirile geografice , a doua etapa au aliniat incepand cu secolul

al XV lea la Europa cele doua Americi, inclusiv Canada apoi Australia, iar mai
tarziu pana in zilele noastre continenetele reci Arctica si Antarctica. Au
aliniat la Europa religii, stiinta, tehnologii economice, limbajul cheltuieliror si
beneficiilor, activitati de viata, etc. (Popescu,2007).

Ultima etapa, a treia continua si astazi si va continua multa vreme,

revolutiile industriale, trecerea de la lemn la carbune si metal, revolutia
masinismului, a electricitatii, a titeiului si derivatele sale, cibernetica si
informatica, revolutiile post industrial s.a. (Popescu, 2007). Cine a inteles, va
actiona astfel si va reusi, cine nu, va da faliment. (Popescu,2014). Nu este de
neglijat raul terorismului, bolile, mizeria, s.a. care se globalizeaza si care
ridica costurile globalizarii pe care nu le-a calculat nimeni.(Popescu, 2014)

Fireste, suntem cetateni cu drepturi si responsabilitati, cu aspiratii si

interese comune oameni globali ai unei tari, ai unei comunitati. Au fost si
sunt rupturi unele grave, conflicte, razboaie, lovituri de stat, genocide,
epidemi ingrozitoare, confruntari de tot felul, interese divergente, dar in
pofida tuturor acestora ne resetam spre principiile de geneza biblice sau ale
altor religii, privind tolerant, intelegerea; am devenit asfel constienti de
misiunile noastre, de o anume fascinatie, pe care a exercitat-o si o exercita
asupra noastra istoria ignoranta.

Ce am invatat din istorie ca sa scadem pretul a ceea ce am obtinut si

obtinem bun?
 Aproape nimic.Ne repetam greselile.Exista parcursuri explosive pentru
care sa platit si se plateste in continuare un pret imens. Ne vom referi la
cateva parcursuri economice explozive generate de ignorarea experientei
istorice, pentru care costurile au fost si sunt uriase.

Suntem spre mijlocul secolului XVIII,Secolul luminilor , dar

luminile patrund greu. In Franta de exemplu, in ciuda deschiderilor
realizate de Scoala Mercantilista si Scoala Fiziocrata lansand celebrele
cuvinte Laissez faire,laissez passer,le monde va de lui meme ,o
invitatie nealterata spre comert si progres in pofida deschiderilor realizate de
luministi.(Popescu, 1999)

Nu se invatase nimic din experienta regelui Carol I de Stuart caruia cu

circa 130 ani inainte ia fost retezat capul pe butuc din motive sociale.
Cromwell insemna alceva decat credinta nestramutata a unor Stuart-I intro
lume privilegiata, avantajata care, potrivit lor, nu trebuia si nu putea fi
schimbata. Daca ar fi incercat cineva cu putere si influenta sa dezlege
aceasta pagina de istorie a Angliei, exista posibilitatea ca regalitatea sa nu fi
fost atat de zdruncinata de un urias cutremur simtit cateodata si in zilele
noastre; regalitatea era posibil ca institutie sa fi devenit mai inteleapta
aplecandu-si urechea spre problemele oamenilor si ale timpului obtinundu-se
importante avantaje economice pentru toti.

Poetul roman Vlauta scria Minciuna sta cu regale la

masa ,trebuie sa subliniem insa ca regalitatea din Romania nu se inscrie in
buna masura asfel. Trei mari regi Carol I,Ferdinand si Regele Mihai I (nu-l
uitam pe Alexxandru Ioan Cuza) si-au riscat viata si tronul spre a actiona
potrivit intereselor tarii Au invatat si invata ceva societatile din asfel de
evoluti, respingand dictaturile si prevenind efectele lor nocive? Foarte putin.

In ceea ce priveste economia romaneasca exista o vorba care spune ca

istoria se repeta; problemele cu care tara noastra se confrunta azi
deficitele, castigarea pietelor externe pentru desfacerea produselor
romanesti, atragerea capitalului strain prntru investitii, etc. nu sunt izolate
intr-o anumita perioada a economieie romanesti.

Aceleasi probleme au mai existat de-a lungul timpului iar istoria arata
ca solutiile la care au apelat guvernele Romaniei au fost de multe ori
identice. Dincolo de cele doua mari realizari intrarea in NATO si Uniunea
Europeana cu depline drepturi dar si obligatii am demonstrat si demonstram
ca avem chiar o chemare, pentru ignorarea invatamintelor istoriei, avand
efecte negative deloc de negjilat.(Popescu, 2002, a; Popescu, 2002, b;
Popescu, 1990). Un exemplu in acest sens este privatizarea aproape pe nimic
a firmelor din industrii impoortante si care aveau incheiate contracte de
desfacere, fara ca cei vinovati sa raspunda si sa plateasca vreodata pentru
faptele lor.

Pana la primul Razboi Mondial economia Romaniei a fost una dintre

cele mai dezvoltate din sud-estul Europei, era a treia producatoare mondiala
de petrol, ocupa locul trei in lume la productia de porumb si locul patru la
productia de grau, de asemenea din punct de vedere al comertului exterior
pe cap de locuitor tara noastra ocupa locul opt in lume.

Un alt aspect deosebit de grav a fost distrugerea cercetari sociale,

culturale si tehnice inregistrandu-se piederi imense pe aceasta cale,
instrainarea resurselor naturale ale tarii noastre in mod special a padurilor si
terenurilor intr-un interval de timp in care acestea au o valoare uriasa pentru
poporul roman, au dus la imbogatirea unor companii straine compici fiind
politicieni romani.

Din granarul Europei am ajuns sa avem o agricultura faramitata, toate

aceste lucruri prefigureaza o criza alimentara severa cu efecte daunatoare
pentru populatia tarii noastre.

Se pre ca nu am invatat nimic din Reforma agrara a lui Cuza din 1864,
din Reforma agrara din 1918-1921, dar nici din Legea Conversiuni, nici din
Reforma Agrara a comunistilor din 1945, da nici din drama colectivizarii
soviet-comuniste, realizate cu bata.(Popescu, 2002 a).

Politicieni care au pus mai presus de orice propriile interese, au

scufundat si mai mult in prapastie nu doar economia Romaniei dar si
societatea in ansamblu. Realitaea se vede clar in buzunarele romanilor si in
nivelul de trai, Romania avand alaturi de Bulgaria cele mai reduse venituri
diin tarile Uniunii Europene.

In vremea si in anii imediat urmatori ai Primului Razboi Monddial cand

tara noastra a trecut prin momente dintre cele mai grele (Cancicov, 2015,
2016), se observa ca am ramas si in prezent fara invatamintele necesare.

Asadar pentru economia romaneasca, pentru a-si conserva consitenta

chiar si in conditiile implicari firesti in ecoonmia UE, dar si in economia
globalizata a lumii sunt esetiale doua aspecte:

1. locuri de munca la nivelul de competitiviate, conditie vitala a

existentei unei economii;
 2. veniturile celor ce lucreaza recompensand munca acestora, dar find
atragatoare pentru cei ce vor urma.

Veniturile noastre sunt de apoximativ zece ori mai mici decat cele ale
cetatenilor din statele europene dezvoltate cu ale caror economii fie ca vrem
sau nu vrem ne aflam in competitie.

Ce am invatat oare din criza di 1929-1933 cand Statele Unite au iesit

din criza prin New-Deal-Ul lui Roosevelt si crescand salariile? Nimic.
(Popescu,1999,Popescu,2010)

Cum stimulam mediul de afaceri care este principalul angajator al

economiei? Nu il stimulam cum trebuie. Discutam despre un mediu de
afaceri real, nu de escroci care, de exemplu, inainte de 1944 nu aveau nici o
propietate insa au cumparat in ultimi ani, drepturile litigioase ale unor
propietari veritabili si fiind despagubiti din bani publici cu sume imense,
mult mai mult decat era pretul real al propietatilor respective .

Acesta este un sistem in care sa facut si se face avere de multe ori nu

prin productie sau competitive, ci mai ales prin specula de case si terenuri,
prin beneficiile unor politicieni venali.(Popescu,2016).

Desigur nu toti politicieni sunt la fel; sunt si oameni de buna credinta in

slujba Romaniei care dau tarii mai mult decat iau de la ia. Riscam o continua
hemoragie demografica si economica, ne vom goli tara de tineri inteligenti si
foarte bine pregatiti. Evolutia demografica catrastrofala ne spune ca peste
doua trei deceni vom fi 14 milioane de locuitori, ce este totusi de facut?

Cu salarile pe care le primeste o mare parte a populatiei nu se poate

practic trai. Se pare ca la noi in tara functia politica este foarte rentabila, spui
vorbe si ai bani, influenta putere si prestigiu. Si cum sa se retraga acesti
politicieni care nu fac nimic, sunt ineficienti? Nu se retrag raman pironiti pe
poziti.(Popescu,2016)

Din nou se vadeste ca din istorie nu am invatat aproape nimic. Ce va

urma? Greu de spus, intr-o tara in care politichia a inlocuit in buna masura
politica. O lume in care, din nefericire ne aflam pe pozitii marginale. O lume
cu imense discrepante sociale. Ecartul intre venitul mediu pe locuitor din
tarile sarace si cele mai bogate era in secolul XIX, de 1-6, astazi acest ecart
este de 1-50.

Este grav acest fapt, sunt tari cu economii care nu progreseaza deloc,
poate cea mai mare parte din populatia lumii traieste la limita saraciei sau
sub pragul de saracie. Un prag calculat la nivelul de jos
(Popescu,2014;Gendarme,1963;Landes,1988). Cu saracia si mizeria nu se
consolideaza, nu progreseaza nici comunitatiile nici lumea globala.

Am redat doar cateva aspecte, evident, sunt si lucruri bune, si nu

putine. Dar cele negative sunt suficiente pentru a putea sa tragem un
semnal de alarma pentru mai multe din itinerariile in curs si care nu ne pot
duce la ceva, in general bun

Incheiem cu celebra parabola din finalul secolului XVIII, a lui Claude

Henry de Rouvroy, conte de Saint-Simon, din cartea sa L Organisateur.
Parabola care arata ca daca Franta va pierde pe rege, pe fratele regelui, pe
toti membrii familiei regale, curtenii sai, ministrii sai, cu sau fara
departamente, pe politicieni, pe inaltii prelati, functionari din ministere etc. si
pe deasupra si pe cei zece mii de proprietari, cei mai bogati, dintre cei care
traiesc nobil, poporul francez va incerca un sentiment de mila, fiindca este
milos, va fi o paguba sentimental, dar tara, economia vor merge inainte

Dar daca Franta va pierde pe cei mai buni fizicieni, pe primii 50 de

chimisti, pe primii 50 de filozofi, pe primii 50 de bancheri, pe primii
negustori,200 la numar, primii agricultorii, si putem continua meseriile
industrial, Franta are deveni un corp fara suflet, ar ajunge inferioara fata de
statele cu care azi rivalizeaza si ar ramane asa atata vreme cat aceasta
pierdere nu sar reparaAsfel Franta va fi distrusa.

Trebuie sa analizam cu atentie aceste vorbe valabile si pentru

Romania. Avem oare motive sa nu-l credem pe Saint-Simon? Nu si daca ne
referim si la Les trentes glorieuses, la cei Treizeci de ani gloriosi ai europei
si ai lumii, de crestere economica (1946-1975) examinati de socciologul
francez Jean Fourastie (Fourastie,1979), ani urmati de peste treizeci de ani
tristi (aproape 40 de ani.)

Ne intrebam ce mai urmeaza, ani de crestere, sau ani catrastrofali? In

Romania si in lume? Raspunsul tine intr-o mare masura de ce am invatat si
invatam din istorie

Din nefericire, omenirea are capacitatea

de a produce problem noi mai repede decat pot fi rezolvate cele
vechi

George Emil Palade