Mrinimie

Colecia: poezii pentru copii

-------------------------
de Emil Grleanu

n revrsat de zori, pe balt lumina face minuni.

Pe faa apei sclipise, ici, sfrmturi de oglinzi; colo, plci de oel; comori de galbeni
ntre trestii.
n nuferi, ca n nite potire plutitoare, curg raze de aur.
Un colb de argint d strlucire stufriului.
Peste tot linite, neclintit, de rai.
Cocostrcul s-a sculat cu noaptea-n cap.
A intrat n balt.
Pe picioarele lungi, subiri ca nite lugere, trupul lui se legna agale.
Din cnd n cnd i ud pliscul; uneori se oprete de se uit, ispititor, n fundul apei, ca i
cum ar fi dat peste ceva ce cuta demult.
E rcoare i rcoarea l ncnt.
Nu simte nici o alt dorin dect s-i scalde picioarele n unda rece care-i trimite fiori
pn supt aripi.
Deodat se oprete; ncordeaz gtul i privete.
Pe frunza unui nufr o broscu se bucur i ea de frumuseea i rcoarea dimineii.
Cnd l-a vzut, biata broscu a ncremenit pe picioarele de dinapoi; cu ochii mari
deschii, cat la cumplitul duman.
n spaima ei l vede uria, cu capul atingnd cerul, cu pliscul lung, larg, s soarb dintr-o
dat balta i, dimpreun cu balta, pe ea.
Inima i s-a oprit.
i ateapt sfritul.
Cocostrcul o vede i nelege.
Dar dimineaa e mrinimos.
-apoi i se pare att de mic, att de nensemnat aceast vietate a blii, c, de la o
vreme, parc o pierde din ochi n fundul apei i nici n-o mai zrete.
Ridic piciorul, o pete dispreuitor i trece, mre, mai departe.
Broscuei nu-i vine s cread.
Mai st aa cteva clipe.
Apoi, de bucurie, sare pe o alt frunz i ntr-un avnt de recunotin, ea, cea dinti, taie
tcerea dimineii:
- Oaac!