Sunteți pe pagina 1din 24

Malpraxis-ul medical

Malpraxis-ul medical este un act sau omisiune de ctre un furnizor de ngrijire


a sntii, care se abate de la standardele acceptate de practic n comunitatea medical
i care cauzeaz un prejudiciu pentru pacient.
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, defineste
malpraxisul la articolul 642, ca eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand
raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice.
1. Raspunderea juridica pentru malpraxis
Personalul medical, prin exercitarea profesiunii sale nobile, contribuie la respectarea
drepturilor fundamentale ale omului, consacrate in art. 22 al Constitutiei Romaniei -
dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica.
Exercitarea profesiunii medicale implica respectarea unor norme deontologice si
juridice. Normele deontologice stabilesc minimum de morala specifica pentru exercitarea
acestei profesii, iar in masura in care incalcarea unora dintre aceste norme pericliteaza
valori aparate de drept, acestea din urma sunt reglementate ca si norme juridice.
In prezent, normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de
deontologie medicala din anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul
suprem al actului medical, obligatia medicului constand in a apara sanatatea fizica si
mentala a omului, in a usura suferintele, in a respecta viata si demnitatea persoanei
umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate,
conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de pace, precum si in
timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul 2005 respecta, in forma actuala,
normele internationale in materie de deontologie medicala cuprinse in Declaratia de la
Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la Nurnberg (1947) si amendata de catre Asociatia
Mondiala Medicala si in Codul International al Eticii Medicale.

1
Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului,
poate atrage raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care conduita
culpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului,
intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis.
Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii
reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si
servicii medicale, sanitare si farmaceutice. Malpraxisul este definit in art. 642 al legii ca
fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-
farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a
personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice.
Raspunderea civila delictuala este generata de obligatia civila de reparare a
prejudiciului cauzat de o fapta ilicita. Codul civil reglementeaza la art. 998 - 999
raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, iar la art. 1000 alin. 3 - raspunderea
comitentilor (persoanele care directioneaza, indruma si controleaza activitatea altei
persoane) pentru faptele prepusilor (persoanele care au obligatia de a urma indrumarile si
directivele primite de la comitent). In cazul in care, prin fapta ilicita, au fost incalcate si
norme de drept penal, iar fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, in
cauza este antrenata si raspunderea penala a persoanei vinovate, alaturi de raspunderea
civila.
Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe cumulativ o conduita ilicita,
un prejudiciu, legatura de cauzalitate intre conduita culpabila si rezultatul vatamator,
vinovatie din partea subiectului actului ilicit si sa nu existe imprejurari sau cauze care
inlatura raspunderea juridica.
Desi actele medicale defectuoase nu exclud faptele ilicite comise cu intentie, cele
mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpa, aceasta fiind de cele mai multe ori
forma de vinovatie cu care actioneaza personalul medical. Se face distinctie in doctrina
intre culpa comisiva (mani-festata in cadrul unei actiuni inadecvate prin imprudenta,
nepricepere sau stangacie), culpa omisiva (manifestata in cadrul unei inactiuni prin

2
neexecutarea unei actiuni necesare), culpa "in eligendo"(constand in alegerea gresita a
unor proceduri medicale ori in delegarea unei personae necompetente) si culpa "in
vigilando"(constand in nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare etc.).
In stabilirea formei de vinovatie cu care actioneaza subiectul, este foarte
importanta decelarea intre greseala si eroare. Greseala presupune nerespectarea unor
norme de comportament profesional pe care un medic cu aceeasi capacitate profesionala,
in aceleasi conditii, le-ar fi respectat. Eroarea este determinata de situatii ca evolutia
complicata a unei boli ori simptomatologia atipica, situatii in care orice medic ar fi
procedat in aceeasi maniera. Spre deosebire de greseala, eroarea apare in ciuda bunei-
credinte si a constiinciozitatii medicului.
Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul medical raspunde civil pentru
prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte
medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul
procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. De asemenea, raspunderea civila este
atrasa si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legale privind
confidentialitatea, consimtamantul informal si obligativitatea acordarii asistentei
medicale, ori in cazurile in care personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu
exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal, medical cu competenta
necesara.
Legea nr. 95/2006 reglementeaza in art. 643 limitarea raspunderii civile, in sensul
ca toate persoanele implicate in actul medical defectuos vor raspunde proportional cu
gradul de vinovatie al fiecareia. Aliniatul 2 al acestui text de lege consacra cauzele care
inlatura raspunderea civila pentru malpraxis, respectiv faptul ca personalul medical nu
este raspunzator pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiunii in situatia in care
acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament, infectiilor
nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale
metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare si in cazul
in care actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei
acordate.

3
Alaturi de personalul medical angajat, raspund si unitatile sanitare, in calitate de
furnizori de servicii medicale, pentru prejudi ciile produse pacientilor ca urmare a
serviciilor prestate, generate de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale
substantelor medicamentoase si ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea
necorespunzatoare a utilitatilor.
In activitateasa, medicul trebuie sa aiba in vedere si sa evalueze si cele mai mici
riscuri, dand dovada de profesionalism si actionand cu prudenta. Pentru evaluarea riscului
util, este binevenita obtinerea consimtamantului pacientului, dupa o prealabila informare
cu privire la riscul pe care il implica un anumit act medical. In acest sens, in Legea nr.
95/2006 a fost introdus la Titlul XV si capitolul III - "Acordul pacientului informat", care
statueaza obligativitatea obtinerii acordului scris al pacientului ce urmeaza a fi supus la
metode de preventie, di-agnostic si tratament cu potential de risc, dupa o prealabila
informare a pacientului cu privire la diagnosticul, natura si scopul tratamentului, la
riscurile si consecintele tratamentului propus, la alternativele viabile de tratament, la
riscurile si consecintele lor, la prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.
Avand in vedere faptul ca eroarea medicala poate produce consecinte grave pentru
integritatea fizica si morala a pacientului, legiuitorul a introdus la art. 656 din Legea nr.
95/2006 obligativitatea incheierii de catre personalul medical care acorda asistenta
medicala, a unei asigurari de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala
pentru prejudiciile cauzate prin actul medical, dovada incheierii unei asemenea polite de
asigurare fiind o conditie obligatorie la angajare. Asiguratorul acorda despagubiri pentru
sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile
de judecata ale persoanei pagubite, prin aplicarea unei asistente medicale inadecvate.
In vederea stabilirii cazurilor de raspundere civila profesionala pentru medici,
farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale, se constituie, potrivit
prevederilor art. 668 din Legea nr. 95/2006, la nivelul fiecarei autoritati publice judetene
si a municipului Bucuresti, o comisie de monitorizare si competenta profesionala pentru
cazurile de malpraxis.

4
Drept urmare a sesizarii acestei comisii de catre persoana pagubita printr-un act de
malpraxis, ori de catre mostenitorii acesteia, in caz de deces, se desemneaza, prin tragere
la sorti, din lista judeteana a expertilor medicali un expert ori un grup de experti, in
functie de complexitatea cazului, insarcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.
Expertii au obligatia intocmirii si inaintarii catre comisie a acestui raport in termen de 30
de zile, comisia urmand sa adopte o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni de la data
sesizarii. Decizia prin care comisia stabileste daca in cauza a fost sau nu o situatie de
malpraxis se comunica tuturor persoanelor implicate in termen de 5 zile calendaristice.
Persoanele nemultumite de decizia comisiei pot face contestatie in termen de 15 zile de la
data comunicarii deciziei. Potrivit art. 673 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, procedura
stabilirii cazurilor de malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie potrivit dreptului
comun, astfel ca persoana care a fost prejudiciata printr-un act de malpraxis medical se
poate adresa instantei civile de judecata, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazurilor
de malpraxis, cu respectarea termenului de prescriptie de 3 ani de la producerea
prejudiciului.
Art. 673 din Legea nr. 95/2006 a fost criticat ca neconstitutional, in cadrul sesizarii
inaintate Curtii Constitutionale de un grup de 37 de senatori. Autorii sesizarii au sustinut
ca acest text de lege ar fi neconstitutional deoarece contravine prevederilor art. 126 alin.
(6) din Constitutie, referitor la controlul judecatoresc al actelor administrative. Curtea
Constitutionala, prin decizia nr. 298/2006 a respins exceptia de neconstitutionalitate a
Legii privind reforma in domeniul Sanatatii, motivandu-si solutia cu privire la prevederile
Titlului XV al legii prin aceea ca acest text de lege nu reglementeaza competenta
instantelor de drept comun si nici competenta instantelor de contencios administrativ, ci
prevede dreptul de a contesta orice decizie a comisiei la instanta de judecata. De
asemenea, alin. 2 al art. 673 din lege instituie garantia legala a liberului acces la justitie,
potrivit dreptului comun. Curtea Constitutionala a constatat si faptul ca, prin aceasta lege,
nu s-a reglementat o jurisdictie speciala administrativa, ci doar s-a infiintat o comisie de
monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, care nu desfasoara
o activitate jurisdictionala, ci o activitate de control si expertizare profesionala.

5
Printre normele deontologice cuprinse in Codul International al Eticii Medicale se
regaseste si aceea potrivit careia medicul este dator sa se comporte onest fata de pacienti
si colegi si sa nu acopere pe acei medici care manifesta deficiente de caracter sau
competenta sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie. Aceasta norma
deontologica reflecta atat obligatia morala a medicului de a-si desfasura activitatea cu
profesionalism, cat si obligatia morala de a nu tolera acte de malpraxis ale altor colegi.
Chiar daca, potrivit dictonului latin, "Errare humanum est", fiecare om este dator sa
constientizeze si sa isi asume in mod responsabil consecintele faptelor sale. Un
reprezentant al corpului medical care savarseste o eroare medicala nu trebuie, implicit,
marginalizat, insa societatea trebuie sa il sanctioneze, proportional cu gradul sau de
vinovatie, avand in vedere faptul ca prin prejudiciul creat pacientului s-a adus atingere
drepturilor fundamentale ale omului - viata si integritatea fizica si morala.
Consideram ca Titlul XV din Legea nr. 95/2006 constituie un cadru legal coerent
pentru identificarea cazurilor de malpraxis, prin care legiuitorul a reusit sa stabileasca
drepturile si obligatiile ce revin fiecarei parti implicate in relatia personal medical -
pacient, pentru a preveni eventualele abuzuri de drept.

2. Raspunderea civila a personalului medical

Prin personal medical se intelege medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul


medical si moasa care acorda servicii medicale.
Raspunderea civila a personalului medical este reglementata prin Titlul XV din
cadrul Legii nr. 95/2006.
Conform prevederilor legii, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile
produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale
insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de
preventie, diagnostic sau tratament.
De asemenea, personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg
din nerespectarea reglementarilor privind confidentialitatea, consimtamantul informat si
obligativitatea acordarii asistentei medicale.
6
Mai mult, se raspunde civil si pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei
atunci cand personalul medical depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de
urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.
Pe de alta parte, raspunderea civila nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca
fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.

3. Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale

Unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund
civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie,
diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:
a) infectiilor nosocomiale( infectie dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta
afectiune) cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi
controlata de catre institutie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv,
fara a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si
sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora,
dupa caz;
d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante
medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si
subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de
raspundere civila in domeniul medical.
Totodata, unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, raspund
civil si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de
nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.
Mai mult, unitatile sanitare si producatorii de echipamente si dispozitive medicale,
substante medicamentoase si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru
prejudiciile produse pacientilor in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale

7
echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materiale
sanitare, in perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.

Sanctionare acazurilor de Malpraxis

1. Sanctionarea legal a malpraxisul-lui medical

In articolul 22 din Constitutia Romaniei se reglementeaza dreptul la viata si


dreptul la integritate fizica si psihica. Personalul medical, avand o profesie considerata
nobila, contribuie la respectarea acestor drepturi fundamentale ale omului dar si a unor
norme deontologice si juridice. Diferenta dintre ele este ca daca prin incalcarea unor
norme deontologice se pericliteaza valori aparate de drept, se reglementeaza prin norme
juridice.
Daca se incalca o norma juridica dar nu se aduce un prejudiciu pacientului se
sanctioneaza disciplinar medicul, dar in situatia in care conduita medicului are drept
rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine astfel raspunderea civila
delictuala pentru malpraxis.
Malpraxisul este definit in articolul 642 al titlului XV al Legii 95/2006 ca fiind
"eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civica a personalului
medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice".
Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpa. Trebuie facuta distinctia
intre culpa comisiva (imprudenta, nepricepere sau stangacie), culpa omisiva
(neexecutarea unei actiuni necesare), culpa "in eligendo" (alegere gresita a unor proceduri
medicale sau delegarea unei persoane necompetente) si culpa "in vigiliando"
(neinformare, nesolicitarea unui ajutor).
Din punctul de vedere al Legii nr 95/2006, personalul medical nu raspunde doar
pentru erori, neglijenta, imprudenta, cunostinte medicale insuficiente etc ci si pentru
prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legale privind confidentialitatea,
consimtamantul informal si obligativitatea acordarii asistentei medicale. Si cand

8
personalul medical isi depaseste limitele competentei medicale se atrage raspunderea
civila.
Exista cateva cazuri reglementate de aliniatul 2 al articolului 643 din Legea
95/2006 in care se inlatura raspunderea civila pentru malpraxis. Personalul medical este
exonerat de orice vina daca malpraxisul se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii
insuficiente cu echipament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor in
general acceptate ale metodelor de investigatie sau a viciilor ascunse ale materialelor
sanitare. In acest ultim caz, raspund si furnizorii de servicii mediale, unitatile sanitare.
Pentru evitarea unui risc, trebuie obtinuta aprobarea pacientului care a fost
informat in prealabil cu privire la riscul pe care il implica un anumit act medical.
Capitolul "Acordul pacientului informat" din art 643 Legea 95/2006 statuteaza
obligativitatea obtinerii acordului scris al pacientului care urmeaza sa fie supus unor
interventii medicale cu potential de risc dupa ce a fost informat cu privire la diagnostic,
natura, scopul, riscurile, consecintele si la alternativele valabile tratamentului. Tot in acest
sens, se incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala
pentru prejudiciile cauzate prin actul medical.
Sanctiunile pentru malpraxis sunt diferite de la caz la caz. Se poate primi doar o
mustrare sau se poate retrage dreptul de libera practica. In cazuri grave, cand se ajunge
moartea pacientului, personalul medical poate fi acuzat de omor din culpa si sa fie
condamnat la inchisoare cu sau fara suspendare si la plata unor daune morale pentru
rudele decedatului.

2. Situatii in care personalul medical nu poate fi acuzat de malpraxis

Personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in


exercitarea profesiunii:
a) cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de
diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si
riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse

9
ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale
si sanitare folosite;
b) cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei
acordate.

III. Obligativitatea personalului medical de a incheie o asigurare de


raspundere civila

Legea nr. 95/2006 obliga medicii sa incheie o asigurare de malpraxis pentru


cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical, iar
omisiunea incheiereii acesteia se sanctioneaza cu suspendarea dreptului de practica, sau,
dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare.
Potrivit legii, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii
raspund, in baza legii, fata de terte persoane care se constata ca au fost supuse unui act de
malpraxis medical, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate
prin actul medical.
Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le
plateasca si pentru cheltuielile de judecata, persoanei sau persoanelor pagubite prin
aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv
vatamarea corporala ori decesul
Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, in cazurile in care rezulta cu
certitudine raspunderea civila a asiguratului.
In caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care
au solicitat acestea.
Mai mult, despagubirile se acorda si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat,
desi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat
asistenta medicala impunea aceasta interventie.
Totodata, drepturile persoanelor vatamate sau decedate prin aplicarea unei
asistente medicale neadecvate se pot exercita si impotriva persoanelor juridice care
furnizeaza echipamente, instrumental medical si medicamente care sunt folosite in
10
limitele instructiunilor de folosire sau prescriptiilor in asistenta medicala calificata,
conform obligatiei acestora.
Despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea
pagubei cand asistenta medicala s-a facut in interesul partii vatamate sau a decedatului, in
lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia,
datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau decedatul nu a fost capabil, datorita
circumstantelor, sa coopereze cand i s-a acordat asistenta.
Totodata, recuperarea prejudiciilor se poate realiza in urmatoarele cazuri:
a) vatamarea sau decesul este urmare a incalcarii intentionate a standardelor de asistenta
medicala;
b) vatamarea sau decesul se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului sau a
instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor
administrate;
c) atunci cand vatamarea sau decesul se datoreaza atat persoanei responsabile, cat si unor
deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat
asistenta medicala sau ca urmare a neacordarii tratamentului adecvat stabilit prin
standarde medicale recunoscute sau alte acte normative in vigoare, persoana indreptatita
poate sa recupereze sumele platite drept despagubiri de la cei vinovati, altii decat
persoana responsabila, proportional cu partea de vina ce revine acestora;
d) asistenta medicala a partii vatamate sau a decedatului s-a facut fara consimtamantul
acestuia, dar in alte imprejurari decat cele mentionate mai sus.
Majoritatea firmelor de asigurare incheie contracte care exclud daunele morale
de la despagubire.

Acordul informat al pacientului

Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament cu potential de


risc, dupa explicarea lor de catre medic, pacientului i se solicita acordul scris.

11
Medicii sunt raspunzatori atunci cand nu obtin consimtamantul informat al
pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor in care
pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata
nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta.

V. Obligativitatea acordarii asistentei medicale

Conform articolului nr. 652 din Legea nr. 95/2006, medicul, medicul dentist,
asistentul medical/moasa au obligatia sa acorde asistenta medicala unei persoane doar
daca au acceptat-o in prealabil ca pacient.
Acestia nu pot refuza sa acorde asistenta medicala/ingrijiri de sanatate pe criterii
etnice, religioase si orientare sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin
lege.
De asemenea, au obligatia de a accepta pacientul in situatii de urgenta, cand lipsa
asistentei medicale poate pune in pericol, in mod grav si ireversibil, sanatatea sau viata
pacientului.
Criteriile de acceptare ca pacient, aprobate prin ordinul Ministerului Sanatatii nr.
482/2007, sunt urmatoarele:
a) metoda de preventie, diagnostic, tratament la care urmeaza sa fie supusa persoana in
cauza sa faca parte din specialitatea/competenta medicului, medicului dentist, asistentului
medical/moasei;
b) persoana in cauza sa faca o solicitare scrisa de acordare a asistentei medicale, cu
exceptia cazurilor in care persoana este lipsita de discernamant sau a situatiilor de urgenta
medico-chirurgicala. Solicitarea va fi pastrata in fisa medicala sau, dupa caz, intr-un
registru special;
c) aprecierea medicului, medicului dentist, asistentului medical/moasei ca prin acordarea
asistentei medicale nu exista riscul evident de inrautatire a starii de sanatate a persoanei
careia i se acorda asistenta medicala. Aprecierea se face dupa un criteriu subiectiv si nu
poate constitui circumstanta agravanta in stabilirea cazului de malpraxis

12
VI. Reclamarea unui caz de malpraxis. Modalitati

Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa Comisiei de


monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis din cadrul
autoritatilor de sanatate publica judetene, Colegiului Medicilor din Romania sau direct
instantei, pe cale civila sau penala.

A. Sesizarea Colegiului Medicilor si a Comisiei pentru malpraxis

1. Sesizarea Colegiului Medicilor


In statutul Colegiului Medicilor din Romania (CMR) abaterea disciplinara este
definita ca fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus, legile si
regulamentele specifice profesiei de medic, Codul Deontologic, prevederile prezentului
Statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din Romania precum si orice
alta fapta savarsita in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care este de natura sa
prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau a corpului profesional.
Totodata, potrivit aceluiasi Statut, raspunderea disciplinara a medicului nu exclude
raspunderea civila, penala, administrativa sau materiala a acestuia .
In cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza si functioneaza comisia de
disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 3 membri,
abaterile disciplinare savarsite de medicii inscrisi in acel colegiu.
La nivelul Colegiului Medicilor din Romania se organizeaza si functioneaza Comisia
superioara de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete
de 5 membri, contestatiile formulate impotriva deciziilor comisiilor de disciplina
teritoriale.
Reguli procedurale
Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii
faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

13
Plangerea impotriva unui medic se adreseaza colegiului al carui membru este medicul.
Acesteia i se va da curs numai in cazul in care contine urmatoarele elemente de
identificare:
-numele, prenumele, domiciliul si calitatea petentului;
-numele, prenumele si locul de munca ale medicului impotriva caruia se face plangerea;
-descrierea faptei si indicarea datei cand aceasta a avut loc;
-prejudiciul creat pacientului;
-semnatura petentului.
Plangerea se va depune personal sau prin mandat cu procura ori poate fi trimisa
prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Nu se vor inregistra plangerile
trimise prin fax ori depuse sau trimise in copii.
Primind sesizarea, biroul consiliului decide declansarea sau nu a procedurii
disciplinare. De asemenea, biroul consiliului se poate sesiza si dispune inceperea unei
anchetei disciplinare si din oficiu.
In baza deciziei biroului consiliului de declansare a procedurii disciplinare,
comisia de jurisdictie va informa medicul impotriva caruia s-a formulat plangerea,
comunicandu-i o copie a plangerii, si ii va comunica acestuia termenul pana la care poate
depune in scris apararile sale si termenul la care se poate prezenta pentru a fi audiat si a
formula toate apararile pe care le considera utile.
Dupa cercetarea faptei de catre comisia de jurisdictie profesionala, dosarul
disciplinar insotit de propunerea de sanctionare sau de stingere a actiunii disciplinare se
inainteaza comisiei de disciplina a colegiului.
Actiunea disciplinara in fata comisiei de disciplina se sustine de catre comisia de
jurisdictie profesionala.
2. Tipuri de sanctiuni
Dupa audierea medicului impotriva caruia s-a pornit actiunea disciplinara,
eventual a unor specialisti in domeniu, a martorilor si a persoanei care a facut plangerea,
comisia de disciplina stabileste printr-o decizie una dintre urmatoarele solutii:
a. stinge actiunea disciplinara daca fapta nu constituie abatere disciplinara;

14
b. aplica o sanctiune disciplinara;
c. stinge actiunea disciplinara daca persoana care a facut plangerea, desi anuntata, in mod
nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de disciplina sau nu-si precizeaza
in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de disciplina ori nu se prezinta la expertiza
dispusa in cauza.
In cazul in care se constata abaterea disciplinara , medicului in cauza i se va aplica
una din urmatoarele sanctiuni:
-mustrare;
-avertisment;
-vot de blam;
-amenda de la 100 lei la 1500 lei. Plata amenzii se va face in termen de 30 de zile de la
data ramanerii definitive a hotararii disciplinare. Neachitarea in acest termen atrage
suspendarea de drept din exercitiul profesiei, pana la achitarea sumei;
-interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale pe o perioada de la o
luna la un an;
- retragerea calitatii de membru al Colegiului Medicilor din Romania.
La aceste sanctiuni se poate prevedea, dupa caz, obligarea celui sanctionat la
efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicala, ori alte forme de
pregatire profesionala.
Impotriva deciziei comisiei de disciplina de la nivel teritorial, cel sanctionat poate
face contestatie in termen de 15 de zile de la data comunicarii ei.
Contestatia se depune la comisia teritoriala de disciplina care, in termen de 3 zile
lucratoare, este obligata ca impreuna cu dosarul cauzei sa o trimita Comisiei Superioare
de Disciplina.
Solutionand contestatia, Comisia superioara de disciplina, analizeaza cauza sub
toate aspectele iar dupa ascultarea contestatorului si, eventual, administrarea tuturor
probelor apreciate ca fiind necesare, poate pronunta o decizie prin care sa anuleze in tot
sau in parte decizia pronuntata de comisie de disciplina de la nivel teritorial, daca aceasta
a fost nelegal pronuntata, sau poate adopta una dintre urmatoarele solutii:

15
-aplica una din sanctiunile prevazute de lege;
-respinge contestatia si mentine decizia pronuntata de catre comisia de disciplina de la
nivel teritorial;
-respinge contestatia ca nesustinuta daca contestatorul desi anuntata, in mod nejustificat
nu se prezinta la audierea fixata de comisia de disciplina sau nu-si precizeaza in scris
pozitia fata de solicitarile comisiei de disciplina ori nu se prezinta la expertiza dispusa in
cauza.

Sanctiuni aplicate de CMR

In anul 2007 Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din


Romania a analizat 113 dosare, in care au fost implicati 135 medici, dintre acestia fiind
sanctionati 42.

Numarul total de medici sanctionati in anul 2008 a fost de 67.


De asemenea, potrivit datelor prezentate pe site-ul CMR, in anul 2008 (pana la
data de 1 septembrie) Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din
Romania a analizat 103 dosare, in care au fost implicati 118 medici. Sanctiunile aplicate
au fost:
- Mustrare: 13
- Mustrare+cursuri de perfectionare: 2
- Avertisment: 8
- Vot de blam: 6
- Amenda: 5
- Amenda+cursuri de perfectionare: 2
- Suspendarea dreptului de a practica profesia pe o perioada de 3 luni: 1

n cursul anului 2009, pe rolul Comisiei Superioare de Disciplin s-au aflat 95


dosare disciplinare, n care au fost implicai 154 medici intimai, dintre care 48 au fost
sancionai.
n prezent, se afl n curs de soluionare 61 dosare.

16
Cazurile analizate n cadrul Comisiei Superioare de Disciplin au fost soluionate
dup cum se arat n tabelul de mai jos :
Numrul cauzelor (154) este mai mare dect numrul deciziilor adoptate de C.S.D.
(95) pentru c au existat dosare n care au fost reclamai mai muli medici, cu specialiti
diferite.
n funcie de gravitatea sanciunii, comparativ cu deciziile de la nivelul Comisiilor
de Disciplin Judeene, au existat urmtoarele categorii de dosare:
16 dosare n care a fost schimbat decizia de la nivel judeean, prin agravarea
19 dosare n care a fost schimbat decizia de la nivel judeean, prin micorarea
sanciunii
111 dosare n care a fost meninut decizia (sancionare/nesancionare) de la
nivel judeean

PROBLEME SESIZATE N CURSUL ANULUI 2009


I. Deficiene n activitatea CD judeene:
1. Deficiene n redactarea deciziilor
2. motivarea
3. respectarea procedurii
4. folosirea sanciunilor existente n Statutul C.M.R. i Legea 95/2006
II. Deficiene n alctuirea dosarelor
- dosare incomplete
- dosare neordonate
III. Deficiene organizatorice la nivelul serviciilor UPU
IV. Depirea competenei de ctre unii medici
Ex. eliberarea de adeverine privind capacitatea unor pacieni de a semna acte
notariale (medicii de familie)
V. Depirea competenei profesionale de ctre unele cadre medicale medii, pentru
care Comisia Superioar de Disciplin a sesizat organizaiile profesionale respective
(asupra depirii competenelor atribuite prin lege membrilor si).

3. Sesizarea Comisiei pentru malpraxis

17
Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, la nivelul
autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se constituie
Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis.
Comisia poate fi sesizata de persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al
acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea unei
activitati de preventie, diagnostic si tratament sau succesorii persoanei decedate ca
urmare a unui act de malpraxis.
In cazul acestui tip de sesizare, reclamantul este obligat sa plateasca o taxa de
expertiza ce poate varia intre 1000 si 4000 lei, in functie de complexitatea cazului.
Comisia pentru malpraxis are in componenta reprezentanti ai autoritatilor de
sanatate publica judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene de
asigurari de sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al medicilor
dentisti, colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al asistentilor si moaselor
din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al autoritatii
de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un grup
de experti sau un expert, in functie de complexitatea cazului, insarcinat cu efectuarea unui
raport asupra cazului.
In situatia in care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta
profesionala pentru cazurile de malpraxis de catre persoanele care au acest drept, potrivit
legii, Comisia stabileste prin decizie daca a fost sau nu un caz de malpraxis.
In momentul in care Comisia a stabilit existenta unei situatii de malpraxis, instanta
judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa oblige persoana
responsabila la plata despagubirilor.
Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in
care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.
Expertii intocmesc in termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il
inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni de la
data sesizarii

18
In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de acord cu
decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta, in termen de 15
zile de la data comunicarii deciziei.
Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul
sesizarii instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre persoana care a
facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.
De asemenea, incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii
desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform
regulamentelor aprobate.

4. Pacientii pot reclama un caz de malpraxis direct in instant

Avand in vedere ca sanctionarea disciplinara nu inlatura raspunderea civila sau


penala a celui reclamat, pe langa modalitatile de reclamare prezentate, pacientii
prejudiciati printr-un caz de malpraxis se pot adresa direct instantei, pe cale civila sau
penala, in functie de gravitatea cazului reclamat.
Plangerea pe cale penala se poate realiza doar in cazul in care fapta care a care a
cauzat prejudiciul constituie infractiune.
Conform Codului Penal, plangerea in cazul vatamarii corporale poate fi introdusa
in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Infractiunea de vatamare corporala este definita in conformitate cu dispozitiile Codului
penal drept fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care
necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile. In cazul vatamarilor
corporale grave (atunci cand sunt necesare mai mult de 60 de zile de ingrijiri medicale
sau fapta a avut ca urmare pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora,
o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a
vietii persoanei) sau in cazul in care a intervenit decesul pacientului, termenele de
prescriptie sunt cele generale prevazute de Codul penal.
In cazul in care cand reclamantul doreste doar obtinerea unor despagubiri va trebui
sa se adreseze instantei civile in termen de 3 ani de la data savarsirii prejudiciului.

19
Despagubiri

In situatia in care Comisia de malpraxis a stabilit existenta unei situatii de


malpraxis, instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa
oblige persoana responsabila la plata despagubirilor.
Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili si pe cale amiabila in cazul
in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a medicului
Potrivit legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, medicii sunt
obligati sa incheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de raspundere civila
profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical.
In situatia in care asiguratul, asiguratorul si persoana prejudiciata nu cad de acord
asupra culpei asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-
un act de malpraxis se vor stabili de catre instanta judecatoreasca.
Prejudiciul se va despagubi de catre asigurator in limita sumei asigurate, in baza
hotararii judecatoresti definitive, iar in cazul in care prejudiciul depaseste suma asigurata,
partea vatamata poate pretinde autorului prejudiciului plata diferentei pana la recuperarea
integrala a acestuia.
Despagubirile se stabilesc in raport cu intinderea prejudiciului suferit.
Acordarea despagubirilor se poate face fie sub forma unei sume globale, fie prin
plati cu caracter viager sau temporar si va tine cont de toate cheltuielile efectuate pentru
restabilirea sanatatii.
In cazul in care, dupa acordarea despagubirilor, se face dovada unor noi prejudicii
avand drept cauza acelasi act de malpraxis, se pot acorda de catre instanta judecatoreasca
despagubiri suplimentare.
Despagubirile pot fi majorate de catre instanta in situatia in care partea
prejudiciata, ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care au fost
stabilite despagubirile, a fost incadrata intr-un alt grad de handicap, ca urmare a actului
de malpraxis, si s-a micsorat pensia de invaliditate.

20
In situatia in care, ca urmare actului de malpraxis, a avut loc pierderea totala sau
partiala a capacitatii de munca, instanta de judecata stabileste, in functie de situatie,
modalitatea si cuantumul despagubirilor.
In cazul in care persoana prejudiciata este un minor, cuantumul despagubirilor va
fi stabilit de catre instanta, tinandu-se seama de imprejurarile de fapt, de ingrijirile pe care
aceasta trebuie sa le primeasca, de cheltuielile si eforturile suplimentare pe care trebuie sa
le faca pentru dobandirea unei calificari adecvate starii de sanatate si alte imprejurari ce
vor fi stabilite de instanta.

CONCLUZII
Malpraxisul este un subiect sensibil pentru profesionitii din lumea medical.
Dei majoritatea cadrelor medicale nu au fost niciodat acuzate de malpraxis, tot atia
medici se tem de o posibil acuzaie de malpraxis.
Malpraxisul este o tem pentru care este nevoie s se fac mai nti distincia
ntre greeal i eroare. Greeala const n nerespectarea regulilor privind comportarea
profesional a unui medic, n situaia n care un alt medic cu aceeai pregtire
profesional le respect. Eroarea este considerat c intervine atunci cnd evoluia
complicat a bolii sau simtomele atipice l fac pe medic s reacioneze n acelai mod
indiferent de situaia n care se afl.
Malpraxisul are o definiie legal cuprins n legea nr. 95/2006 privind reforma n
sectorul sanitar. Malpraxis este eroarea profesional svrit n exercitarea actului
medical , sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicnd
rspunderea civil a personajului medical i a furnizorului de produse i servicii
medicale. n aceast definiie malpraxisul presupune o eroare profesional, svrit n
exercitarea atribuiilor de medic i generatoare de prejudicii asupra pacientului.

Malpraxisul, n multe cazuri, este rezultatul unei munci n echip. Rspunderea


personal a medicului (malpraxisul) poate s opereze numai n situaiile n care exist
criterii clare care s poat determina exact contribuia individual.

21
Malpraxisul nu este valabil n dou situaii. Personalul medical nu este
rspunztor pentru daunele i prejudiciile produse atunci cnd acestea sunt cauzate de
condiiile de lucru, de dotarea insuficient cu echipament de diagnostic i tratament, n
cazul infeciilor nosocomiale, a efectelor adverse, complicaiilor i riscurilor acceptate,
viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor i dispozitivelor medicale, a
medicamentelor i substanelor sanitare folosite. n aceste situaii, rspunderea va fi a
spitalului, pentru neasigurarea condiiilor necesare ale realizrii unui act medical de
calitate.

Malpraxisul nu este valabil nici n cazul n care medicul acioneaz cu bun


credin n situaii de urgen cu respectarea competenei acordate.

Legea 95/2006 stabilete o procedur prin care sunt evideniate cazurile de


rspundere profesional pentru medici, farmaciti i alte persoane din domeniul asistenei
medicale.

O noutate n Romnia, n sensul c se constituie la nivelul fiecrui jude i al


municipiului Bucureti, este realizarea comisiei de monitorizare i competen
profesional pentru cazurile de malpraxis. Aceast comisie de malpraxis are o
cuprindere larg, dispune de o list de experi care, n cazul n care este sesizat de
victima unui malpraxis, stabilete o expertiz ce cuprinde elementele necesare i
rspunde la ntrebarea dac a fost sau nu malpraxis. Decizia comisiei de malpraxis se
comunic tuturor persoanelor implicate, inclusive asiguratorului, n termen de cinci zile
calendaristice. Dac asiguratorul nu este de acord cu decizia comisiei de malpraxis, o
poate contesta la instana judectoreasc competent.

Comisia de malpraxis are o intervenie specific unei comisii de expertiz


deoarece decizia ei poate fi contestat la instana de drept comun. n situaia n care se
decide realizarea unei contestaii la decizia comisiei de malpraxis, se vor face i alte

22
expertize i se pot administra alte probe pentru ca instana s decid dac a fost sau nu
malpraxis i care sunt modalitile de despgubire a persoanei afectate de malpraxis.
Malpraxisul este o noiune care trebuie cunoscut att de ctre medici ct i de
pacieni. Medicii trebuie s tie ce este malpraxisul, s-i anune imediat avocatul n
situaia n care sunt ameninai cu o acuzaie de malpraxis i s poarte n buzunar
asigurarea obligatorie de malpraxis. Numai cu hotrrea ferm c sunt aprai mpotriva
malpraxisului, medicii i vor putea desfura profesia n linite.
Malpraxisul este tot mai vizat de pacieni, potrivit prof. Univ. Dr. Mircea Duu -
Preesintele Universitii Ecologice Bucureti. deoarece exist n prezent o predispoziie
de a reclama practica medical. Cu toate acestea, pacientul trebuie s contientizeze
faptul c nu orice litigiu trebuie s ajung n faa unei comisii de malpraxis i c ambele
pri, pacientul i medicul acuzat de malpraxis, pot ajunge la o nelegere, prin
intermediul unui mediator, fr a mai bate la ua Parchetului.

BIBLIOGRAFIE

23
1. Av. Loredana MILOS: Raspunderea juridica pentru malpraxis in Revista
Electronica Pharma-Business
(http://www.pharma-business.ro/juridic/raspunderea-juridica-pentru-
malpraxis.html)
2. Anca Dumitrescu Malpraxis medical in Revista Electronica Avocatnet
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14962/Malpraxis-medical-I-
Actiunea-in-instanta-si-modalitatea-de-despagubire.html
3. Raport activitate Comisia de disciplina a CMR :
http://www.cmr.ro/content/blogsection/26/47/
4. http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/

24