F T

A
R
D
 F T
A
R
Dffi%
qF
 ,4'I-ODOBE CU

*de
ffiec.rorul
F T
A
impirat

R cel cu
nofoc
D
Brrm
la vinat
r.poY.t.l.
d. CORNELIA
Pent.u .oPll
MOSORA

: ' -.IJ

EDITURA TINERETULUI
:!.!::-=:
i.

F T
A
R
D De mult, tare de mult,
fe cind pruncul de trei zile
Tntr-o clipi numira
Stelele ce-n cer cliPeau;
$i cu ochii lui vedea
larba-n cimpuri cum creltea;
$i cu urechea auzea
Cind piianlenul 1esea,
5
pe plaiurile Buziului, in codrii Cisliului, intr-un palat
minu^nat,triia o impiriteasi cu numele de Neaga.
lmpiriteasa avusese mai multi copii gi-i rimisese
numai unul pe care il iubea ca pe lumina ochilor.
$i era feciorul a;a de frumos, aga de blind, aga de

T
cuminte, ci tuturor le era drag.
Doamna Neaga il diduse si invele carte gi cind ajunse
un mindru fliciias, el vorbea toate limbile de pe lume

riteasa
-
iispuse intr-o zi:

A F
9i ingelegea graiurile tiinuite ale pisirilor gi fiarelor.
Micar ci-l pierdea din ochi de drag ce-i era, imp6-
Fiul meu, carte ai invdtat, in toate limbile pdmin-
tului itii si vorbelti, infelegi graiul vieluitoarelor, armele
Itii si le minuiegti, a sosit vremea sA mergi si colinzi
lumea. Trebuie si cunogti via1a, greutigile ei, ca si gtii
si le invingi.

R
Doamna Neaga ii didu ;i alte sfaturi pentru drum
gi-i spuse si-gi aduci mereu aminte ci dinsa il agteapti
cu

D
triii, cu dragoste, cu dor, si se intoarci.
A doua zi, in zori, feciorul de impirat iti lue ziua
buni de la maici-sa gi inso(it de o ceat6 de curteni ple;,
prin munli in sus, trecind pe la Scirifoara, tot cintind gi
veselindu-se.
Risunau dealurile gi viile pe unde trecea mindra
ceati de voinici. Cind sosire la cotitura Birsei, intr-o
poienigi de stejari $i de fagi, feciorul de impirat iqi opri
armisarul in loc si in tura mare strigi aga, citre insoli-
torii sii:
 t"

?i,tr
1.r r
.J Hf
,t:
' ,l;

. ,t
i
t'

F T
A
R
D
v-

F T
A
^rnalta
R
. -- Me!, fratilor! vedegi colo, drept in sus, muchea
Fi ple$uve a Penteleuluil Acolo am si mi duc tot
in fuga calului. Cine poate, si se tini duoi mine.
un
calului:
D
!i dind pinteni sprintenului'siu fuiar, se reDezi ca
tulter prin valea ingusti a piriuluf si sub cbpitele

Pietrele scipirau,
Apele clocoteau,
Pulberea se indlp,
Cu norii s-amesteca
Si apa in jos cidea..
8
 F T
A
R
D
 Vilceaua se-innegura,
Pe voinic mi-l ascundea.

Lisindu-9i insogitorii departe, departe in urmi, voi-

nicul strlbitu in zbor valea Ro;ilor, pe sub muchea Pen-
lacului Ghenunea Dracului,

F T
teleului !i iqi vizu ca prin vis chipLl oglindit in apele

Calul zbura cu coama gi cu nirile-n vint, iar ciliretul

sorbea cu nesag aerul invioritor al munlilor,

A
Dus ca vintul gi ca gindul
Peste stinci, peste verdeagi,
Peste vii cu iarbi creagi.

R
Cind fu la amiaza mare, fugarul stitu locului ;i feciorul
de impirat se trezi singur, singu.rel

Cit
D
Chiar deasupra Penteleului
ln mungii Buziului.
cuprindea cu ochii, vedea numai creste de munti.
iar ios pimintul pi sus seninul cerului, scildate toate in
lumina soarelui.
$i era o lini;te cum nu mai intilnise voinicul. Nici o
adiere, nici o suflare, nici un sunet, nici o migcare.
.Deodata, feciorul de impirat vizu un vultur plutind
- vizduh,
in cu aripile {alnic intinse.
 F T
A
R
Voinicul ouse desrabi mina pe arc 5i incordindu-l
se pregitea de tep""li sigeata. Auzi insi croncinitul
vulturului:

D impirate luminate
Nu-mi lua zilele toate
la-mi-le pe jumetate
Ce-!i Yoi da eu nestemate'
Chiar piatra zamfirului 1

LimPezimea cerului.

I Zimft, iJn pi.$t prelo6i de .ulo*. albstd.

-

11
 F T
A
R
D
 Feciorul de impirat, care inpelegea.graiul Pesirilor'
a destrunat arcul, iar Paserea, drePt mullumire .c1-l c.rq-
rase viata. a lesat se-i clde din cioc pe oblincul lelei voini'
iului o piatri de sa{ir mare gi frumoasi, limpede 5i albastri
ca seninul cerului.
Din clipa cind puse piatra in sin, la pistrare' toate
zburitoarele i se suPuseri:

Mindri PiunaSi'
Falnici vulturali,
Grauri, droPii 9i sitari'
F T
A
$oimii cei cu ariPi mari

si cind trecea Drin codri 5i prin livezi, Pitulicile' sticlelii'

R
prigoriile, cucul, mierlele, irivighetorile
Toate De mAiastra strunA

D
li cintau de viagi buni

Trecu o zi, trecuri doui, ba mai trecuri 9i alte-noui

t i t"i.eiit de f ru m usegea plai,u ri lor. B'r'iu lui'
el domnea cu voie buni Peste toate lirea zburatoare'
"oiniJ,it,-
inde
nu
' - se indura si mai Plece
-init-o
ti, cind riticea pe culmea Peduroase a lstrigei'
urmerind vinatul, deodati, pe la as{ingitul soarelui se
rtiini un vint turbat, care indoia fagii, fringea plopii'
imulgea ulmii 9i clitina tot codrul 9i tot muntele 9i incepu
o ploaie grozavi,
13
 Ploaie cu giroaie
de fEcea piraie;
Ploaie cu bisici
de strica potici;
Ploaie spumegati
de-ineca lumea toati.

T
Feciorul de impirat se pitulase intr-o scorburi;i

F
cind se potoli furtuna li ciuti drumul nu-l mai gisi, cici
toate ciririle erau astupate, iar intunericul era de nepi-
t ru ns.

A
. Toati noaptea ar {i umblat firi si giseasci drumul,
daci nu ar fi avut cu el pe ciinele siu cel rn'ai credincios, pe

R
Micliug ciine.invigat
$tia seama la vinat
El apuci pe colnic

D
U9or, sprinten gi voinic
Tot spre vale se lisa
Si cirarea ceuta.

Astfel, avind ciinele ciliuzi buni. voinicul aouci in

jos pe valea Orgoaiei;i ajunseri la locul care se cheami
Pietroasa, unde stituse ascunsi atita amar de vreme closca
cu puii de aur.
Mergind aqa, deodati, vinitorul ziri printre ierburi
un dihor care se ficuse ghem in faga ciineiui, aga cum se
fac dihorii cind nu au alti scipare in fala primeidiei.
 *ffi ,#
ia

+ffi ffi)t
F T
:1. ;lil ,:

A
0{

R
ai: '1-

*b';'u

gvD
 Voinicul nostru se preg;tea sA arunce ghioaga cu
(inte poleite, cind dihorul chilei pe limba lui de lighi-oani:

impdrate, luminate
Nu-mi lua zilele toate
la-mi-le pe tumehte
Ca-{i voi da eu nestemate,
Chiar piatra smarandului
Verdeata pimintului.

F T1

A
Feciorul de impirat, aducindu-li aminte cit de folo-
sitoare ii era piatra zefirului pe care i-o diduse vulturul,

- piard D.4ldl

R
' Smrnnd, rm.nld dc .al6rr. vde.

D
 F T
A
R
D
lisi ghioaga ios fi goni ciinele. Dihorul, bucuros ci scipase
cu via{i, ricii girina cu labele;i scoase o piatri de smarald.
mare pi frumoasi, care lucea verde ca spicul crud al griului,

T
ca iarba pimintului.
Cum ridici de jos voinicul smaraldul fermecat, ;;-l
viri in sin, toate jivinele cite se tirisc prin lirini li cite

F
se ascund pe sub pemint, il cunoscuri de stdpin.
Viezuri, lderi, vidre, nevistuici, bursuci, 9erpi, qopirle,
Sulteri, cirtile, gobolani, togi i se supuneau.

A
. Astfel, in vizduh gi pe sub pimint el era mai tare gi
mat mare.
Toate animalele ii ieqeau in cale pentru a-l sluji la
nevoie, sau si piari de mina lui, daci el avea plicere de
vinat.

R
Cind feciorul de impirat rrecea pe dealul Balaurului
de-a stinga Slinicului, pini si lighioana cea infricogati:

se afunda
viteazul
D
$erpoaica cu ochii verzi
Si n-o vezi, se n-o visezi
in miruntaiele pimintului si nu o giseasci
vinitor si si-i retez; cu palogul cele;apte"capete.
Tot vinind el fiarele pidurii, aiuirse la o v'ale stdarpi
$i pustie care se chema Piclele de glod.
Feciorul de impirat ficu ochii loati sd vadi un loc
mai potrivit de trecut, cind ce-i vizuri ochii?
 F T
A
cios al viii iar mai
R
O ciprioari riticiti cilca cu s{iali prin nimolul uri-
departe o fiari' un ris, stitea la pindi.

D
Deodati, din doui, trei, sirituri, fiara ajunse ciprioara
si-i infipse colgii in beregati. Voinicul atunci invirti pra;tia
ca si izbeasci fiara, dar risu I se smulse de la gitu I ciprioarei
9i incepu si latre in limba lui:

impdrate luminate,
Nu-mi lua zilele toate
la-mi-le pe jumitate,
Ci-1i voi da eu nestemate
Chiar piatra rubinului
Clocotirea singelui.
1.9
 $i pentru a treia oari:
Voinicul viap-i lisa
Risul aga ii mullumea
Piatra roqie-i diruia.

F T
Era o piatri de rubin, mare qi frumoasl, mai ro;ie
decit fragii muntelui, mai ro$ie decit singele de voinic.
Cind puse voinicul li aceasti piatri in sin, toate fia-
rele se supuseri voingei lui ca gi plsirile cerului ;i lighi-
oanele pimintului.

A
Cerbii de la munte

R
Plecau a lor {runte;
Misttetii colgali
Cideau improgcagi,
Capra siltlreagi

D
Nu scipa cu via.ti,
Lupii din pidure
Picau sub secure.

Pini qi vulpile, cit erau de viclene, nu-l puteau picili

9i voinicul le venea de hac, iar cu ursul cel silbatic je lua
la lupti dreapti gi intotdeauna ursul cidea mort la pimint.
$i astfel, feciorul de impirat nu mai avea leamin
pe lume in me;tegugul vinitoarei, avind el putere asupm
tuturor vietuitoarelor.
ry $AF T
*

R
D
 F T
A
R
. impdratsecel
de "Cind D
vorbea despre dinsul i se spunea
cu noroc la vinat. - Feciorul
Nu se gtie daci a stat un an sau doi. oetrecindu-si
viata cu vinitoarea, cutreierind muntii Buziului si codrli
Cisliului, dar cind s-a intors la palatul Doamnei Neaga,
era voios si mindru la infili;are, ager la trup, mereulu
zimb^etul pe buze.
lntr-o seard insi, cind {eciorul de impirat se odihnea
pe unul din pietroaiele de pe dealul Ulmusorului, tocmai
22
 F T
A
R
D
deasupra unui zid de piatri cdruia i se zice Graidul Zmeilor
si privea negura care se lisa peste vii, o porumbigi albi
ca zipada zburi pe lingi el 9i gunguri:

Ahl voinice, voinicele,

T
Nu opri ciile mele;
Ci te ia dupi al meu zbor
Cici cu sinul plin de dor,

F
Te cheami si-gi {aci dar
Un scump, alb, mirgiritar,
Mindra Fati a Pietrelor

A
Din Valea Niculelor.

Ascultind Foapta gingagi $i fermecitoare a porumbitei,

R
feciorul de impirat cel cu noroc la vinar nici n-a bigat
de seami ci a stribitut vii si dealuri, piduri si lunci si la
risiritde soare a ajuns la poiana de sub stincile Niculelor.
-

D
..Asezindu-se pe o risuri imbobociti, cu grai duios,
cintitor, porumbiga chemi:
legi acum din piatri
Albi, dalbi fati
Vie gi frumoasi,
Blindi, ricoroasi,
Cu chip luminos,
Cu trup mlidios,
Cu pir aurit,
Pe umeri leit.
 La dulcea chemare a porumbitei iegi din stinci o fati
inalti, mlidioasi ca o trestioari, cu pirul de aur, rupti
din soare, ca lleana Cosinzeana.
De frumoasl ce era, la soare te puteai uita, iar la
dinsa, ba.
Ea linea intre degete un bob mirunlel de mlrgiritar,
alb, curat $i luminat ca floarea crinului.
Cu glas cintitor ii grii voinicului ata:

F T
A
R
D
 Dagi-l-ag qi nu l-a; da
Ci mi tem ci-l vei uita,
Cind la vinat te tot plimbi.
Ba l-ag da de vrei si-l schimbi

T
Cu piatra zamfirului
Limpezimea cerului,
Cu piatra smarandului
Verdeaga pimintului,
Cu piatra rubinului
Clocotirea singelui.

A F
Feciorul de impirat, inmirmurit de atita frumusete,
nici nu mai qtia bine daci era treaz sau daci visa.
ros, a9a ci degrabi
R
Atunci, daci viaga i-ar fi cerut-o, el i-ar fi dat-o bucu-
scoase din sin cele trei pietre pre(ioase
qi le arunci in poala drigilagei copile li primi in schimb

D
bobul de mirgiritar.
$i astfel, zile;i nopti trecure, siptimini qi luni se du-
ceau unele dupi altele gi Feciorul de impirat cel cu noroc
la vinat triia departe de lume, alituri de Fata din Piatri.
Dar intr-o dimineati, cind feciorul de impirat se
trezi, nu mai gisi pe Fata din Piatre. O aptepti si vind la
amiazi, o aqtepta seara, dar in zadar. Fata din Piatri ple-
case, il pirisise ;i luase cu dinsa nestematele, ducind o
dati cu ele puterea li norocul voinicului.
Atunci feciorul de impirat se hotiri si plece in ciu-
tarea Fetei din Piatre, se-fi recapete nestematele.
 F T
A
R
D
 -*-
.t
''
**
6
,t tity',4,
:i:p$rftr;i $

v
i!

F T 6{,

sA w'
R ruh#
6ra (l
{r

D ff
It''
h
 Dar cum si o giseascil $i unde? Cine ltia in care
stinci se ascunsese? $i cum si pitrundi la ea?
$i, pe cind se friminta a;a, feciorul de impirat vizu
venind spre el ciprioara pe care o sclpase din collii risului:

Tu, voinice, voinicele

Ai scipat zilele mele,
Acum eu !i-oi aluta
Fata din Piatri-a afla.

$i mai grii ciprioara ci daci va bea din apa izvorului

-
aiunge

5i se preficu

F T
ce susura peste pietre chiar la picioarele lui, va Putea
pini la Fata din Piatrl.
Feiiorul de impirat pe datd biu din apa izvorului
intr-o api involburati care curgea minioasi
prin iii pi prin vilcele, alerga prin piduri 9i prin cimpii
ii cind alungea la o stinci se strecura ca un firigor ca si

A
pitrundi pini in inima ei, doar o va glsi pe Fata din Piatrl.
' Dar Lum si stribati prin toate stincile din Munlii
Buzluluil $i de unde si gtie cl nu se ascunsese in alli
munti mai depirtalil

R
$i poate ii apa sl fie chiar riul Buziului care curge
necontenit, ciutirid-o pe Fata din Piatri' S-ar Putea ca

D
Fata din Piatri si se fi adipostit in stincile care se numesc
9i astizi Pietrele fetei, din grupul Niculelor.

#
 F T
A
R
D
 F T
A
R
D
_ rri.qduo;r co{.r^Nra vurca{.3.u
%% T
%'%
D
F
R
A

%ffifu
 F T
A
R
D
E D IT U RATIN E R ETU L U I