Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc

-relaia dintre doua personaje-


de Ion Slavici

Realismul este un curent literar aprut n Frana, n secolul al XIX-lea, ca reacie mpotriva
romantismului i ca o apropiere a literaturii de concepiile materialiste, poyitiviste, scientiste.
n literatura romn, Titu Maiorescu susine un concept de realism de factur clasic i de
specific raional.
Valoarea textului literar este dat de spiritul critic, ca trstur fundamental a realismului.
Naratorul este obiectiv i omniscient, abordnd un stil impersonal i sobru. Apar eroi tipici n
mprejurri tipice, eroul reprezentnd o categorie social, iar mprejuarea, ''o felie de via'' (avaristul,
inadaptabilul, demagogul, lupttorul). Totodat, tema, eroii, subiectul, conflictul sunt luate din
realitatea social, istoric (satul i ranul, rzboiul, trecutul istoric etc.)
Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor
moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dup cum el nsui mrturisete, ca adept nflcrat
al lui Confuciu, aplic n opera sa principalele virtui morale exprimate de acesta: sinceritatea,
demnitatea, buna-credin, francheea, cinstea, iubirea de adevr, chibzuina, afirmnd cp filosoful
chinez este "cel mai cu minte dintre toi omaneii care le-au dat altora sfaturi".
Opera literar "Moara cu noroc" a aprut n volumul de debut al autorului, "Novele din
popor", publicat n anul 1881.
Aceasta aparine genului epic, deoarece autorul i exprim n mod indirect tririle, gndurile
i sentimentele, prin intermediul personajelor i al aciunii, iar principalul mod de expunere este
naraiunea, ce se mpletete cu dialogul, descrierea i cu monologul interior. Naraiunea este realizat
la persoana a III-a, de ctre un narator obiectiv, omniscient, omniprezent i heterodiegetic.
Nuvela este o specie a genului epic n proz, cu un sigur fir narativ, urmrind un conflict unic,
concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, n funcie de contribuia lor la
desfurarea aciunii. Intriga este riguros construit, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult
pe definirea personajului, dect pe aciune, avnd o evident tendin spre obiectivarea perspectivei
narative.
Opera literar "Moara cu noroc" este o nuvel realist, de factur clasic, avnd o structur
viguroas, unde fiecare episod aduce elemente eseniale i absolut necesare pentru firul epic. Are
aptesprezece capitole, care urmresc ordinea cronologic a desfurrii evenimentelor, relatarea
evenimentelor realizndu-se prin inlantuirea episoadelor. Totodat, este i o nuvel psihologic.
Psihologia este tiina modern ce se ocup cu studiul psihiclului i al particularitilor acestuia. n
acest nuvel, autorul pune accentul pe analiza strilor sufleteti ale personajelor. De asemenea,
acestea din urm se trasform pe parcursul textului, iar relaia dintre ele se modific radical. Conflictul
exterior este dublat de unul interior, fiina individului schimbndu-se din cauza mediului impropriu
acestuia.
Titlul sintetizeaz i ajut la descifrarea ntregului text, reprezentnd o cheie de lectur. Acesta
este un idice spaial, hanul ''Moara cu noroc", aflat ntre Ineu i Fundureni. Numele locul n jurul
cruia graviteaz aciunea are, de fapt, un caracter ironic, dovedindu-se a fi un blestem pentru familia
lui Ghi. Apare, astfel, motivul hanului, simboliznd un topos literar, hanul fiind un spaiu al
ntmplrilor sngeroase. Totodat, acest moar simbolizeaz i mcinarea sufletului personajului
principal, care o ia n arend fr s banuiasc ct nefericire va aduce.
Tema surprinde consecinele nefaste ale dorinei continue de navuire, implicit dezumanizarea
lui Ghi din cauza lcomiei de bani.
Conflictul este liniar, ascendant, concentrat, complex, de natur social, psihologic i moral.
Conflictul exterior, social, rezid n dorina lui Ghita de a-i schimba statutul social. Cel interior,
psihologic si moral, trit de personaj, este susinut de dorinele contradictorii ale acestuia: aceea de a
rmne un om cinstit si aceea de a se mbogi, alturi de Lic, prin orice mijloace.
In nuvela Moara cu noroc, accentul nu cade pe arta povestirii, ci pe complexitatea
personajelor.
Ghi este personajul principal al acestei opere i, totodat, cel mai complex personaj al lui
Slavici. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari intre cele doua
cai, simbolizate de : Ana-iubirea, valorile familiei, linistea colibei si Lica- bogatia, atractia malefica a
banilor.
Gesturile, gandurile si faptele personajului tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o
magistrala caracterizare indirecta.
La inceput , carciumarul este un ins energic, blnd, harnic, cinstit i cumsecade, un bun
meserias, trudind pentru binele familiei sale. El este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre
bunastare, carciuma aducnd profit , iar familia trind in armonie. El nu ascult, ns vorbele btrnei
sale soacre, care, parc, prevestete carcterul distrugtor al dorinelor ginerelui su: omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit Ghita
doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa si angajeze zece calfe carora sa le dea de carpit cizmele
oamenilor.
Aparitia lui Lica tulbura echilibrul familiei si pe cel interior al lui Ghita .
Caracterizarea directa, realizata de autor si de celelalte personaje, nu ocupa un loc important.
Detaliile fizice sunt putine, naratorul insistand pe portretul moral sau statutul social. Acesta surprinde
direct transformarile personajului tot mai ursuz, care se aprindea pentru orisice lucru de nimic si
care nu mai zambea ca mai inainte ci radea cu hohot , incat iti venea sa te sperii de dansul. De
asemenea, Lica spune desptre carciumar: tu esti om Ghita, om cu minte. Ma simt chiar eu mai
vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine.
Lica intruchipeaza setea de avutie, patima pentru bani si avere. E caracterizat in mod direct de
narator inca de la prima aparitie un om de 36 de ani, inalt , uscativ si supt la fata, cu mustata lunga ,
cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc." Samdul este un om temut, care
supravegheaz totul, tie locurile bune i rele i poate s afe urechea grsunului pripit chiar i n
oala cu varz.
Caracterizarea indirecta este marcata de comporatmentul si vorbele lui Lica. Acesta exercita
asupra celorlalti o fascinatie diabolica, marcandu-le nefast destinele. Isi impune de la inceput regulile
si isi enunta pretentiile : Voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum , cine trece pe aici, cine ce
zice , ce face Bun cunoscator al oamenilor, stie sa se foloseasca de slabiciunile lor. Astfel se foloseste
de patima lui Ghita pentru bani i il atrage in afaceri necurate.
Ghi si da seama ca Lica reprezitna un pericol, dar tentatia imbogatirii e prea mare.
Ca orice narator obiectiv, Slavici isi lasa personajul sa si dezvaluie trasaturile, in momentele
de incordare. Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine
las, fricos, subordonat in totalitate samadaului - ''asa mi-a fost randuit". Perfect constient de pericolul
pe care il reprezinta Lica, se lasa atras de acesta si in felul acesta coboara pe ultima treapta a degradarii
morale, avand o atitudine duplicitara - sa te faci frate cu dracu pana treci puntea. Toata energia pe
care o dezvolta ca sa anihileze incercarea lui Lica de a-l transforma in sluga a sa se dovedeste
distructiva : devine taciturn, se face partas la crimele si jafurile samadaului, desi il considera malefic,
devine violent, i neglijeaz familia. Treptat , umilinta lui se converteste in dorinta de razbunare.
O secventa relevanta pentru relaia dintre carciumar si Samadau poate fi considerata discutia
despre importanta prieteniei in relatia de afaceri. Dupa ce afla ca a ucis o femeie pentru a o jefui, Ghita
afirma: tu nu esti om, Lica, esti diavol. In schimb, capetenia porcarilor reactioneaza batjocoritor,
simtind ca a reusit sa-l supuna pe carciumar: Tu esti om cinstit, Ghita, si am facut din tine om
vinovat - este evideniat, astfel, caracterul demonic al antagonistului, care reuete s-l joace pe
degete pe Ghi dup pofta inimii.
Mai mult, ruptura dintre cei doi barbati atinge apogeul in scena jocului de duminica Pastelui,
cand, dupa un dans ce ii pare lui Ghita nesfarsit, Lica se lasa pe laita, o lua pe Ana pe genunchi si a
inceput, asa in gluma, sa o sarute si sa o stranga la piept. Mizand pe o reactie isterica a lui Ghita, Lica
ii spune direct ca o doreste pe sotia sa si ii porunceste sa-i lase singuri. Pentru prima oara
dezumanizarea carciumarului este atat de avansata, incat reuseste sa se stapaneasca, ba chiar sa il
atraga in cursa pe Samadau printr-o tactica invatata de la el: cunoscand slabiciunea porcarului pentru
femei, Ghita o ofera drept momeala pe Ana si calculeaza cum poate sa-i dea mai repede de stire
jandarmului Pintea: Fa ce faci insa nu ma face de rusinea lumii: cauta sa nu afle ceilalti. Lic i
necistete nevasta, aceasta din urm aruncndu-se n braele smdului din cauza brbatului pe care
ea trebuia sa-l numeasc so, dar pe care nu-l mai recunotea deloc.
ntorcndu-se nsoit de jandarmi, acesta din urm l vede pe Lic plecnd singur i i d
seama de ceea ce s-a petrecut n lipsa lui. O ucide pe Ana i este ucis, la rndul su de Ru, omul lui
Lic. Smdul se ntoace s-i recupereze erparul cu banii furai pe care l uitase la han. Slujitorii lui
Lic dau foc ''Morii cu noroc'', dar Lic e ncolit de Pintea i, pentru a nu cdea n minile oamenilor
acestuia cu dovezile nelegiuirilor sale asupra-i, alearg i se izbete cu easta de trunchiul unui stejar
uscat, prbuindu-se la tulpina lui
Finalul nuvelei este reprezentat, ca i incipitul, de cuvintele btrnei, care se ntorsese i statea
cu copiii pe o piatr, plngnd cu lacrimi amare soarta nemiloas: '' Se vede c-au lsat ferestrele
deschise [...] Simeam eu c nu are s ias bine; dar aa le-a fost dat. ''
Astfel, nuvela este construit compoziional simetric: ncepe i se termin cu vorbele btrnei,
instana moral a operei i prin descrierea drumului, sugernd drumul vieii care continu i dup
tragedia de la ''Moara cu noroc''.
In opinia mea, prin acest final crud, prin aceste morile tragice, Ioan Slavici a vrut s trag un
semnal de alarm asupra prpastiei nimicitoare reprezentat de patima avariiei. ntreaga creatie a lui
Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinta si intelepciune.
In concluzie, opera scriitorului ardelean evideniaz o lume complex, creia normele etice i
dau sensul. De atlfe, scriitorul afirm: n gndul meu, rostul scrierii a fost ntotdeauna spre o vieuire
potrivit cu firea omeneasc. (Lumea prin care am trecut).

S-ar putea să vă placă și