ANALIZA TERMICA A MATERIALELOR

Analiza termic include un grup de metode prin care sunt determinate proprietatile fizice
si chimice ale substantelor, in functie de temperatura sau timp pe baza efectelor termice care
insotesc transformarile din proba in timpul incalzirii, racirii, mentinerii izoterme etc.
Aceste metode mai sunt cunoscute sub denumirea de metode termoanalitice, graficele
rezultate in urma determinarilor numindu-se curbe de analiza termica sau termograme.
Clasificarea metodelor de analiza termica:
-metode prin care se determina variatiile de temperatura sau flux temic
-analiza termica simpla ( TA-thermal analysis) t = f()
-analiza termica diferentiala (DTA-differential thermal analysis si
DSC-differential scanning calorimetry).
La aceste metode se masoara diferenta de temperature sau de flux de caldura
intre proba si un corp de referinta, in functie de temperatura sau de timp
-metode prin care se determina variatiile de masa
-analiza termogravimetrica (TG thermogravimetry analysis), este o tehnica
la care se urmareste schimbarea masei probei in timp sau in functie de
temperatura la incalzirea sau la racirea ei.
-metode prin care se determina constante de material (el, ter, ter)
- analiza dilatometrica (DIL ) se determina coeficientul dilatarii termice
Daca se masoara viteza de variatie (derivata) a temperaturii probei, a diferentei de
temperature (proba-etalon) sau a masei in functie de timp sau temperatura, metoda de analiza
se numeste-analiza termica derivata-, iar aparatele utilizate se numesc derivatografe.

Fenomenele fizice, chimice si marimile de material care sunt detectabile sau

masurabile prin metode termice de analiza:
-comportarea materialelor la topire, cristalizare, fierbere, sublimare, devitrificare;
-determinarea temperaturilor caracteristice la transformarile de faza;
-recristalizarea sticlelor metalice amorfe;
-cinetica reactiilor si a formarilor fazelor;
-oxidarea, reducerea, descompunerea, hidratarea-dehidratarea etc.;
-coroziunea metalelor in diferite atmosfere;
-determinarea caldurilor de topire, cristalizare, reactive etc.;
-capacitati calorice, calduri specific etc.
 Analiza de calorimetrie prin scanare diferenial- DSC

Calorimetria prin scanare diferenial sau DSC este o analiz tehnic termoanalitic
n care este msurat diferena n cantitatea de cldur necesar pentru a crete temperatura
unui eantion de referin i a probei de analiz n funcie de temperatur. Att prob ct i
eantionul de referin sunt meninute la aproape aceeai temperatura pe tot parcursul
experimentului. n general, programul de temperatura pentru o analiz DSC este proiectat
astfel nct temperatura porteantionului crete liniar n funcie de timp. Proba de referin
trebuie s aib o capacitatea de cldur bine-definit n intervalul de temperaturi care
urmeaz s fie scanate.

Tehnica a fost dezvoltat de ctre ES Watson i O'Neill MJ n 1962[67] i a fost prezentat

pentru prima dat la Conferina de Chimie Analitic i Spectroscopie Aplicat din 1963 de la
Pittsburgh. Prima scanare adiabatic de calorimetrie diferenial, care ar putea fi utilizat n
biochimie a fost dezvoltat de ctre PL Privalov i Monaselidze DR n 1964 [68]. Termenul DSC
a fost propus pentru a descrie acest instrument care msoar n mod direct cantitatea de
energie i permite i efectuarea de msurtori precise ale capacitii de cldur[69].

Detectarea de tranziii de faz

Principiul de baz care st la baza acestei tehnici este c, atunci cnd eantionul sufer o
transformare fizic, cum ar fi tranziii de faz, are loc o modificare de cldur mai mult sau mai
puin intens n raport cu cea a eantionului de referin, la aceeai temperatur. Fie cldur
mai puin sau mai mult trebuie s curg pentru a proba depinde dac procesul este exotermic
sau endotermic. De exemplu, ca o prob solid se topete ntr-un lichid, va fi nevoie de mai
mult caldur care curge din proba pentru a crete temperatura la aceeai rat ca referin.
Acest lucru se datoreaz absorbiei de cldur de ctre prob, deoarece sufer endoterm
tranziia de faz de la solid la lichid. De asemenea, ca eantionul sufer procese exoterme
(cum ar fi de cristalizarea), mai putina caldura este necesar pentru a ridica temperatura
probei. Prin observarea diferenei n fluxul de cldur ntre eantion i proba de referin,
difereniale de scanare calorimetre sunt capabile s msoare cantitatea de cldura absorbit
sau eliberat n timpul unor astfel de tranziii. DSC poate fi, de asemenea, folosit pentru a
observa mai multe schimbari subtile de faz, cum ar fi tranziii vitroase. Acesta este utilizat pe
scar larg n setrile industriale ca un instrument de control de calitate din cauza
aplicabilitii sale n evaluarea puritate prob i pentru studierea polimerilor[70-72].

Curbe DSC

Rezultatul unui experiment DSC este o curba a fluxului de cldur n funcie de

temperatur sau n funcie de timp. Exist dou convenii diferite: reacii exoterme n eantion
afiate cu un vrf de pozitiv sau negativ, n funcie de tipul de tehnologie folosit n
experiment. Aceasta curb poate fi folosit pentru a calcula i entalpile de tranziie . Acest
lucru se face prin integrarea vrfului corespunztor la o tranziie dat. Acesta poate fi
demonstrat prin faptul c entalpia de tranziie poate fi exprimat prin urmtoarea ecuaie:

unde este entalpia de tranziie, este constanta calorimetric, i este aria de sub
curba. Constanta calorimetric poate varia de la un instrument la altul, i poate fi determinat
prin analiza unui eantion bine caracterizat cu enthalpii cunoscute de tranziie[71].

Prin analiza DSC exist posibilitatea studierii comportrii la solidificare a aliajelor denare
pe baz de cobalt. Influena principalilor constitueni structurali este deosebit de bine pus n
eviden cu ajutorul acestei metode. Aa cum relev studiile din literatur, influena diferitelor
elemente de aliere asupra comportrii la solidificare a aliajelor de cobalt se reflect fie prin
existena unui domeniu ngust, fie a unui domeniu mai larg de temperaturi de topire, funcie de
efectul durificator al elementelor de aliere. De exemplu prezena carbonului determin
scderea temperaturii de solidificare, intervalul de solidificare crescnd. De asemenea,
carbonul domin comportarea la solidificare a aliajelor de cobalt dac n soluia solid este
prezent molibdenul sau nichelul, elemente alturi de care se satureaz soluia solid. De fapt,
aceste elemente de aliere formeaz compui intermetalici care modific drastic comportarea la
solidificare. Creterea coninutului n elemente durificatoare a soluiei solide determin
scderea temperaturii de transformare n stare solid, n timp ce temperatura eutectic este
constant funcie de coninutul de carbon. Comportarea la solidificare a aliajelor de cobalt este
o problem foarte complex datorit constituiei fazice complexe, fiind foarte important n
domeniul procesrii acestora. Temperatura de solidificare, precum i domeniul de solidificare
stau la baza turnrii, al procesului de sudare i al proprietilor structurale finale ale aliajului.
Dac temperatura este joas, poate s apar topirea n timpul turnrii, determinnd
distrugerea materialului. Oricum, dac aliajul este supranclzit, topitura se va nclzi la
temperatur ridicat, ceea ce va determina creterea timpului solidificare i inducerea
tensiunilor interne n timpul solidificrii. n general se dorete un domeniu ngust de solidificare
pentru orice aliaje care se toarn sau se sudeaz. Dac domeniul este larg, prima faza va
crete n lichid ntr-un timp mai mare pn la completa solidificare. Acest fapt conduce la
structuri neomogene. Un studiu recent comparativ al solidificrii diferitelor aliaje din sistemul
CoCrW i CoCrMo utiliznd analiza DSC a evideniat influena elementelor constitutive i a
coninutului lor asupra temperaturii de solidificare i a domeniul de solidificare. Influena cea
mai mare asupra comportrii la solidficare a aliajelor de cobalt o au elementele care durific
soluia solid, respectiv elementele carburigene, adic carbonul, molibdenul i titanul,
elemente care sunt prezente i n aliajele investigate n prezentul proiect. Aceast influen
este dat de valoarea fraciei volumice a carburilor din matrice. La un nivel foarte ridicat de
carbon, peste 2%, are loc o prezen maviv a carburilor n matrice, circa 30% , carburile fiind
de tipul M7C3 sau M23C6. Prezena acestor carburi poate domina reacia eutectic, n curba DSC
aprnd peak-uri exoterme care ar corespunde trasnformrii soluiei solide. Cu ct domeniul
de solidificare este mai ngust i temperatura de solidificare mai nalt, cu att aliajul are o
fluiditate mai bun i permite umplerea mai bine a formei de turnare. Astfel, prezena unor
tipuri de carburi M7C3 este benefic, ntruct aceste carburi sunt moi i ductile i permit
rezisten mare la temperaturi ridicate materialului.

Aspecte ale curbelor DSC pentru diferite aliaje de cobalt[73]

Prezena carbonului determin scderea temperaturii de solidificare i creterea

domeniului de solidificare, fapt demonstrat de diagramele binare Co-C, Co-Cr, Co-Mo [11, 74].
S-a demonstrat c la un aliaj cu pn la 2%C cea mai mic temperatur de solidificare poate fi
1350C, n timp ce la un aliaj binar Co-Cr, care conine circa 30%Cr, cea mai mic temperatur
de solidificare este de 1460C. Astfel, se poate atepta ca temperatura de solidificare a
sistemului de aliaje Co-Ct i Co-Cr-Mo cu o singur trasnformare a soluiei solide s fie mai
mare dect a aliajelor Cr-Cr-W i Co-Cr-Mo cu carbon. Se apreciaz c datorit formrii
carburilor aliajele cu transformri de faz multiple au un domeniu de solidificare mai larg dect
aliajele cu o singur transformare de faz. Astfel, concentraii mai mari de C i Cr determin
precipitarea secundar a carburilor bogate n crom. Molibdenul are un efect dual asupra
comportrii la solidificare a aliajelor de cobalt. Pe de o parte rmne n soluia solid,
determinnd durificarea acesteia, dac este n proporie de pn la 8%. Pe de alt parte, n
proporii de 12-28%, poate determina formarea compuilor intermetalici de tipul Co3Mo i
Co7Mo6, care determin apariia unor mici peak-uri naintea peak-ului exoterm, corespunztor
transformrii soluiei solide. n general temperaturile eutectice ale aliajelor multicomponent
variaz cu proporia constituenilor, diferind foarte mult de ale sistemelor simple C i Si [11],
fiind mult diferite de simpla variaie liniar.

Caracteristica principal a borului const n aceea c determin o temperatur eutectic

sczut a aliajului. Adaosul de bor poate influena drastic temperatura de solidificare, aceasta
fiind foarte sczut. Efectul cantitativ al alierii cu bor este dat de prezena i a altor elemente
de aliere, care pot complica comportarea la solidificare a aliajului. De exemplu n prezena
simultan a cromului, siliciului i carbonului ntrun aliaj de cobalt aliat cu bor determin
formarea borurilor complexe care de asemenea influeneaz comportarea la solidificare.
Celelalte elemente de aliere, W, Ni, par s aib efecte neglijabile n raport cu cele ale
carbonului i borului. Astfel prin alierea aliajelor cu diferite elemente care teoretic ar avea
influen fie asupra caracteristicilor mecanice, fie asupra comportrii la coroziune sau
biocompatibilitate trebuie luat n considerare i modul n care acestea pot influena
comportarea la solidificare a aliajelor de cobalt. Nu exist date n literatur asupra influenei
alierii cu titan asupra solidificrii aliajelor CoCrMoTi, astfel prezentul proiect contribuie la
formarea unei baze de date complete i n domeniul solidificrii acestor aliaje complex aliate.
 Analiza de calorimetrie prin scanare diferenial- DSC

Superaliajele de cobalt sunt materiale cu proprieti de rezisten mecanic ridicat, cu

rezisten la oxidare, uzur i rezisten la coroziune n medii severe, care sunt utilizate pe
scar larg n diverse domenii[92, 93]. Comportamentul la solidificare al acestor aliaje este
strns legat de compoziii lor chimic, respectiv de microstructura, care determina diferitele
lor proprieti mecanice i tribologice. Ele sunt frecvent utilizate ca materiale rezistente la
uzura pentru aplicaii industriale care implica sisteme fara ungere sau temperaturi ridicate. O
mbuntire substanial a proprietilor mecanice a acestor aliaje este atribuita naturii
cryialografice a cobaltului (Co) [92]. Principalele elemente constitutive ale aliaje de cobalt sunt
crom (Cr), molibden (Mo), wolfram (W), nichel (Ni), siliciu (Si), i carbon (C). Crom are o funcie
dubl n aliajele de cobalt; pe de o parte este utilizat ca element de durificare datorit
precipitrii carburilor de crom i este de asemenea cel mai important element de aliere din
matrice, el determinand cresterea rezistentei mecanice s;i cresterea rezistentei la oxidare [93].
Wolframul si molibdenul sunt utilizate pentru a conferi rezisten la matricea, avand raza
atomica mai mare decat a cobaltului. Atunci cnd este prezent n cantiti mari, ele participa la
formarea carburilor de tipul M6C; molibden poate, de asemenea, forma compui in prezenta
cobaltului [94]. De asemenea, wolframul si molibdenul pot mbunti comportarea la
coroziune a acestor aliaje [93]. Nichelul are o funcie similar cu cea a molibdenului i
wolframului de durificator al soluiei solide. De asemenea, el stabilizeaz faza CFC, eliminnd
transformarea polimorfic a cobaltului la temperaturi joase[95]. Coninutul de carbon poate
varia n aliajele e cobalt pn la 3%. n aliajele rezistente la uzur prezena carbonului este
foarte important [96-98]. Siliciu determin formarea fazelor Laves n prezena molibdenului
din aliajele Tribaloy, cnd sunt intoduse peste limita de solubilitate [99-101]. Carbonul este
meninut la un nivel ct se poate de sczut n aceste aliaje, pentru a descuraja formarea
carburilor. De altfel, pentru durificarea soluiei solide este necesar meninerea unui anumit
nivel al siliciului n aliaj. De exemplu, n aliajele de cobalt acoperite prin sudur, prezena
siliciului poate interaciona cu oxigenul, determinnd formarea oxidului de siliciu, care are
aciune protectoare. Alte elemente pot fi adugate n cobalt pentru diferite motive, de exemplu
adaosul de bor poate determina scderea temperaturii de topire, cu efect benefic i asupra
comportrii la sudare[102, 103].

Rezultatele experimentale privind determinarea comportrii comparative la solidificare a

aliajelor experimentale de tip CoCrMoTi sunt redate n figura urmatoare, pentru aceleai
condiii de realizare ale experimentului, respectiv viteza de 20C/min i debit de argon de
100ml. Pentru aprecierea comportrii la solidificare a aliajelor experimentale se pot defini pe
curba DSC urmtoarele temperaturi:

TS- temperatura de solidificare, care este temperatura la care apare cel mai mare
peak exoterm,
Tb- temperatura la care ncepe peak-ul exoterm,
Ta- temperatura la care se sfrete peak-ul exoterm,
 T- domeniul de solidificare, care este domeniul de temperaturi la care ncepe
primul peak i se sfrete ultimul peak.
Temperaturile critice determinate pe curbele DSC ale aliajelor experimentale de cobalt
sutn redate n tabel.

Variaia fluxului de crdur n timpul solidificrii aliajelor experimentale CoCrMoTi,

n domeniul temperaturilor corespunztoare topirii

Tabelul 1- Temperaturile procesului de solidificare ale aliajelor experimentale de

cobalt determinate prin calorimetrie diferenial

aliaj Temperaturi, C

TS Tb Ta T

CoCrMoTi 1332 1215 1200 150

Zr

CoCrMoTi 1238 1249 1225 115

4

CoCrMoTi 1231 1235 1220 115

5
 Analiza detaliat a procesului de solidificare a aliajelor experimentale arat urmtoarele
aspecte specifice:

Aliajul CoCrMoTiZr, cu cel mai mic coninut de titan, dar i complex aliat cu zirconiu, are
cel mai larg domeniu de solidificare, respectiv 150C, dar i cea mai mare temperatur
de solidificare TS, corespunztoare celui mai mare peak exotermic,

Aliajele cu coninuturi mai mari de titan au comportri similare la solidificare, avnd T

de 115C, dar cu temperatur de solidificare mai sczute dect a aliajului complex
CoCrMoTiZr (de 1332C), respectiv 1231C i 1238C,

Datorit alierii cu titan, n prewzena unui coninut mediu de carbon i molibden relativ
sczut (sub 6%) aliajele experimentale de cobalt nu au curbe simple DSC, ci prezint
curbe DSC cu dou sau chiar trei peak-uri, semn al unei dizolvri n cascad a compuilor
intermetalici naintea reaciei eutectice. Domeniul de solidificare este de peste 100C, un
domeniu acceptabil pentru aliajele CoCrMo de utilitate comercial pentru aplicaii
stomatologice, de tipul protezelor parail mobilizabile.

Metoda calorimetrului cu scanare diferentiala DSC este una dintre cele mai folosite din
domeniul analizei termice. Calorimetrele diferentiale DSC, produse de firma , masoara debitul
de caldura. Aceste echipamente sunt caracterizate printr-o constructie simetrica
tridimesionala cu o incalzire omogena. Senzorii DSC cu o mare sensibilitate calorimetrica,
constanta de timp mica si lipsa condensarii din departametul probei din celula DSC , asigura o
detectie cu un grad mare de precizie. In DSC se pot analiza o gama mare de probe printre care
amintim: polimeri, alimente, farmaceutice, materiale anorganice, metale, compozite, etc.
Calorimetrele cu scanare diferentiala ( DSC ) se supun condiitiilor impuse de urmatoarele
standarde: ISO 11357, ASTM E 967, ASTM E 968, ASTM E 793, ASTM D 3895, ASTM D 3417,
ASTM D 3418, DIN 51004, DIN 51007, DIN 53765.

Netzsch ofera diferite modele de aparate DSC, acoperind o larga gama de temperatura, de
la -180C la 1750C:
DSC 404 F1 Pegasus si DSC
404 F3 Pegasus sunt doua
versiuni pentru determinarea
precisa a caldurii specifice si
a efectelor calorice, in special
in domeniul temperaturilor
inalte.
 DSC 204 F1 Phoenix este
instrumentul premium pentru
domeniul de temperatura de la -
180C la 700C. Aparatul combina
performantele excelente cu
flexibilitate maxima. Cuplat cu un
modul UV (Photo-DSC
204 F1Phoenix), permite
monitorizarea intaririi cu ajutorul
luminii a vopselurilor, adezivilor si
rasinilor.

Cu instrumentul DSC 204 HP Phoenix se pot realiza masuratori la presiuni inalte (pana
la max. 150 bar).
Aparatul DSC 214 Polyma este un concept complet nou. Construit special pentru
caracterizarea materialelor polimere, conceptul sau integrat nu consta numai din
aparatul DSC ca atare, ci incorporeaza tot lantul procesului analitic de la prepararea
probei la evaluare.
SETARAM

DSC 131 evo este utilizat pentru: testare,

QC si laboratoare academice de analiza
termica.

Acest aparat este robust, de mare

performanta si usor de utilizat, impreuna cu
software-ul CALISTO, implicand costuri
reduse de operare.

Caracteristici:

Robustete: DSC131 evo utilizeaza un

senzor robust, ce poate fi schimbat de catre
utilizator in mai putin de 30 minute, daca
este necesar. Nici un alt aparat DSC nu ofera
aceasta flexibilitate.

Usor de operat: software CALISTO, intuitiv si suficient de puternic pentru realizarea

experimentelor si procesarea datelor.

Flexibil si puternic: de la -170C la 700C, cu incalzire si racire rapida.

Domeniu extins de creuzete: in plus fata de creuzetele standard de 30 l, pot fi

utilizate creuzete cu o capacitate de 100 l, pentru analiza probelor eterogene si pentru
optimizarea masurarilor Cp (capacitate calorica).
 Creuzete pentru presiune ridicata: Aceste creuzete permit o rezistenta la valori
ridicate ale presiunii neegalata pe piata (pana la 500 bar/7250 psi, 600C) in timp ce senzorul
DSC ramane la presiunea atmosferica.

Sisteme de racire la valori de temperatura sub cea ambientala

2 sisteme de racire sunt disponibile:

Accesoriu de racire cu azot lichid (LN2)

LN2 este operat manual. Temperatura de operare este cuprinsa intre -170500C si reprezinta
o solutie robusta si eficienta de control al temperaturilor scazute.

Dispozitiv de racire cu criotermostat pentru domenii intermediare de

temperatura:

-70C+200C sub flux de Heliu

-50C+400C sub flux de Argon, Azot sau aer uscat.

LINSEIS
1. DSC PT 10
Domenii unde poate fi folosit acest instrument DSC, putem enumera urmatoarele:

cercetare si dezvoltare
controlul calitatii
asigurarea calitatii
optimizarea proceselor
analiza defectelor
Principiul de functionare consta in masurarea fluxului de caldura dintre proba si etalon. Acest
lucru este realizat pe o suprafata bine determinata unde caldura se misca. Fluxul de caldura
este masurat in timp ce se variaza temperatura. Rezultatele sunt foarte importante pentru
multe aplicatii si asigura informatii valoroase pentru caracterizarea materialelor.

Se pot masura urmatoarele proprietati

fizice ale materialelor:

entalpia, energia de topire

caldura specifica
punctul de transformare in faza
sticloasa;
cristalinitatea
 entalpia de reactie
stabilitatea termica
stabilitatea la oxidare
imbatranirea
puritatea
transformarea de faza
eutectica
polimorfism
identificarea produselor

Instrumentul DSC este livrat impreuna cu un soft specializat, sofisticat, pe platforma Windows
32 bit. Pachetul soft consta in 3 sectiuni importante:

controlul temperaturii,
achizitia de date
evaluarea datelor
Aplicatii

termoplastice
duroplastice
elastomeri
imbinari PEEK/PEI
reciclarea polimerilor
rasini fenolice
imbinari cauciuc NBR

Date tehnice

Gama de temperaturi -1500C...7000C

Rate de incalzire si racire 0.1...1000C

Acuratetea temperaturii +/- 0.20C

Constanta de timp 4...8s

Rezolutia 0.125W

Zgomot RMS

Rata achizitie date 0.1s...3600s / punct de data

Atmosfere N2, Ar, O2, atmosfera reductoare,
atmosfera oxidanta
Gama de masurare +/-2.5 ... +/-250mW
Materiale de calibrare Incluse
Calibrare Recomandata la o perioada de 6 luni
 2. DSC PT 1600
Aplicatiile unde poate fi folosit acest instrument DSC, sunt urmatoarele:

cercetare si dezvoltare
controlul calitatii
asigurarea calitatii
optimizarea proceselor
analiza defectelor

Fluxul de caldura DSC

Este o tehnica prin care temperatura unitatii de proba, formata din proba si un material de
referinta, este variata conform unui program de temperaturi bine stabilit iar diferenta de
temperatura probei si a materialului de referinta este masurata ca o functie de temperatura.

Multe standarde industriale asigura diverse instructiuni cum sa calibrati echipamentul pentru
diverse aplicatii pentru materiale/ produse / caracteristici specifice, evaluarea si interpretarea
rezultatelor.
Se pot masura urmatoarele proprietati fizice ale materialelor:

entalpia, energia de topire

caldura specifica
punctul de transformare in faza sticloasa;
cristalinitatea
entalpia de reactie
stabilitatea termica
stabilitatea la oxidare
imbatranirea
puritatea
transformarea de faza
eutectica
polimorfism
identificarea produselor
Date tehnice
Instrumentul DSC este livrat impreuna cu un soft specializat, sofisticat, pe platforma Windows
32 bit. Pachetul soft consta in 3 sectiuni importante:

controlul temperaturii,
achizitia de date
evaluarea datelor

Dintre caracteristicile softului mai putem enumera urmatoarele:

meniul de setup include toti parametrii specifici masuratorii

comentarii individuale;
valori programabile ale ratelor de incalzire si racire
programarea timpului, a pornirilor, opririlor sau a timpilor de mentinere
repetarea de pana la 99 de ori a 16 segmente programabile
functiile meniului sunt foarte usor de utilizat;
achizitia si evaluarea se pot face simultan
datele pot fi corectate cu corectii si calibrari de zero
segmentul de evaluare a datelor include: curba cu analiza statistica ce poate fi efectuata
pe mai multe curbe, afisarea grafica poate fi efectuata pe orice tip de imprimanta
compatibila Windows, datele pot fi exportate si printate in format tabelar sau ASCII
Softul este capabil de editare de text
 repetarea masuratorilor cu minim de date introduse
evaluarea masuratorilor curente
compararea a pana la 32 de curbe
extragere de curbe
metode de analiza multiple (DSC TG, TMA, DIL etc)
functie de zoom
derivata de gradul 1 si 2
evaluare complexa a varfurilor
calibrare multipunct pentru temperatura probei
calibrare multipunct pentru schimbarile de entalpie
calibrarea Cp pentru fluxul de caldura
exportul si importul de date in format ASCII
posibilitatea de export in format Excel
proceduri de masurare in functie de semnal
Date tehnice

Gama de temperaturi -1700C...17500C (in functie de cuptorul ales)

Rate de incalzire si racire 0.1...500C

Acuratetea temperaturii +/- 0.50C

Constanta de timp 7s

Rezolutia 0.3; 0,4; 1 W

Zgomot RMS 4; 6; 17,5 W

Rata achizitie date 0.1s...3600s / punct de data

Atmosfere N2, Ar, O2, atmosfera reductoare, atmosfera

oxidanta

Gama de masurare +/-250 ... +/-5000mW

Materiale de calibrare Incluse

Calibrare Recomandata la o perioada de 6 luni