Sunteți pe pagina 1din 2

TCTIC, -, tactici, -ce s.f., adj. I. S.f. 1.

Parte component a artei militare care se ocup de


studiul, organizarea, pregtirea i ducerea luptei pentru a ndeplini cu maximum de eficacitate
scopurile fixate. 2. tiina de a determina, pentru o perioad relativ scurt, linia de conduit a unei
micri sociale sau a unui partid politic, n funcie de mprejurrile social-politice din acea perioad
i pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ** P. gener. Totalitatea mijloacelor ntrebuinate
pentru a izbuti ntr-o aciune. II. Adj. Care ine de tactic (I), privitor la tactic; conform cu o
anumit tactic. - Din fr. tactique.
TCTIC, - I. adj. referitor la tactic; conform cu o anumit tactic. II. s. f. 1. arta organizrii i
conducerii aciunilor de lupt ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme i mijloace ale
luptei revoluionare ntr-o perioad relativ scurt, pentru realizarea obiectivului fundamental
strategic, n funcie de mprejurrile social-politice concrete. 3. (fig.) mod de aciune; totalitatea
mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti ntr-o aciune. (< fr. tactique)

STRATEGE s.f. 1. Parte component a artei militare care se ocup cu conducerea tuturor forelor
armate de uscat, aer i ap, pe toat durata rzboiului i pe durata fiecrei campanii, organiznd i
conducnd operaiile duse de mari grupri de fore. 2. tiina conducerii luptei revoluionare prin
determinarea direciei principale a aciunilor i prin elaborarea planului de unire i de utilizare just
a forelor revoluionare, a rezervelor revoluiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibcie toate mijloacele
disponibile n vederea asigurrii succesului ntr-o lupt. [Gen. -iei. / cf. fr. stratgie, lat., gr.
strategia].
Sursa: DN | Adugat de LauraGellner | Greeal de tipar | Permalink

Termenul de strategie, asa cum este el prezentat in Dictionarul explicativ al limbii romane,
se refera la o parte componenta a artei militare, care se ocupa cu problemele pregatirii, planiificarii si
ducerii razboiului si operatiilor militare", ceea ce demonstreaza ca acest cuvant a fost utilizat initial
in domeniul militar.

Din aceeasi familie de cuvinte face parte si cuvantul strateg, care reprezinta un titlu dat
generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena", provenind din grecescul
strategos" (stratos: armata; ago: a conduce).Dar cea mai clara definitie, care ne permite o paralela
intre domeniul militar si cel al marketingului este cea data de Dictionarul de neologisme: strategia
reprezinta arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-
o lupta".

Putem considera ca succesul intr-o lupta" se refera la succesul ce poate fi obtinut de catre un
competitor pe o piata, in urma aplicarii unei anumite strategii concurentiale. Cu alte cuvinte,
strategiile sunt dezvoltate pentru a putea obtine suprematia intr-un anumit domeniu. Dar, asa cum
arata Clausewitz, unul dintre cei mai mari strategi militari, strategia se refera la mijloacele prin care
se realizeaza politica: Razboiul este de fapt, continuarea relatiilor politice prin alte mijloace".
Razboiul ca atare, se poate caracteriza prin doua trasaturi: strategia si tactica. Ceea ce ne determina
sa afirmam ca, atat in domeniul militar, cat si in domeniul afacerilor, strategia construieste un pod
intre politici si tactici. Tacticile se refera la actiunile concrete prin care ar fi atinse obiectivele silite
de catre intreprindere, ele aflandu-se in relatii de subordonare fata de strategie. Asa cum observau Al.
Ries si Jack Trout: Strategia trebuie sa urmeze tactica. Adica, obtinerea de rezultate tactice este
singurul scop al strategiei".
De-a lungul timpului, o serie de autori au incercat sa defineasca conceptul de strategie. De la inceput
trebuie precizat ca acest concept se regaseste atat in domeniul managementului cat si al
marketingului, ceea ce demonstreaza interdisciplinaritatea acestor doua stiinte economice. J. Becker
arata ca, in multe situatii dezvoltarea unui concept de marketing presupune si rezolvarea unor
probleme care nu tin neaparat de marketing (cercetare-dezvoltare, productie) si atunci este necesara o
coordonare extinsa de marketing sau managementul interferentelor".
O succinta prezentare a unora dintre cele mai valoroase definitii date strategiei a fost realizata de
Fred Nickols, acesta oprindu-se asupra unor autori recunoscuti, ca B.H. Liddell Hart, G. Stainer, K.
Andrew, B. Tregoe si altii.
B.H. Liddell Hart in sectiunea Strategy" (1967) explica termenul de strategie pornind de la
examinarea razboaielor si bataliilor din timpul Greciei Antice si continuand pana la cel de-al doilea
razboi mondial. Autorul arata ca definitia data strategiei de catre Clausewitz, arta de a angaja batalii
ca mijloc de a castiga un razboi" este deficitara, deoarece aceasta viziune a strategiei patrunde" peste
politica si sileste batalia ca fiind singurul mijloc de atingere a unor obiective strategice. Drept
urmare, autorul indica o definitie mai buna a strategiei formulata de Moltke, in care strategia militara
reprezinta mijloacele pentru atingerea obiectivelor politice: o adaptare practica a mijloacelor plasate
la dispozitia generala pentru atingerea unui obiectiv avut in vedere".
Un alt autor, George Stainer, profesor de management si fondator al revistei The California
Management Review", considerat ca fiind parintele planificarii strategice, a incercat sa explice
conceptul de strategie in lucrarea Strategic Planning". Desi pe tot parcursul sectiunilor, autorul nu a
dat o definitie strategiei (cu exceptia unor note de la finalul sectiunilor), totusi el a notat ca strategia a
patruns in literatura de management ca o modalitate de a se referi la ceea ce intreprinderea poate face
pentru a contoriza miscarile actuale si previzionale ale competitiei. Steiner subliniaza ca in privinta
intelesului strategiei, in domeniul afacerilor, exista un slab acord, o serie de definitii referindu-se la:
1. Strategia este ceea ce realizeaza managementul de top si are o mare importanta pentru organizatie;
2. Strategia se refera la deciziile directionale de baza, adica la scopuri si misiuni;
3. Strategia consta intr-o serie de actiuni necesare pentru realizarea acestor directii;
4. Strategia raspunde la intrebarea: Ce ar trebui intreprinderea sa faca?";
5. Strategia raspunde la intrebarea: Care sunt tintele pe care le cautam si cum le-am atinge?"

Kenneth Andrews prezinta o definitie mai ampla a strategiei: Strategia corporatiei este un
model de decizii intr-o companie care determina si releva obiectivele sale, scopurile sau tintele,
produce politicile si urile principale pentru atingerea acestor scopuri si defineste domeniul de afaceri
pe care compania le va realiza, felul de organizatie economica si umana care este si intentioneaza sa
fie si natura contributiei economice si noneconomice catre actionari, angajati, clienti si comunitate".
Aceasta definitie anticipeaza atentia acordata de Mintzberg planificarii strategice si permite
realizarea unei distinctii clare intre conceptul de strategie al corporatiei, care determina afacerile pe
care compania le va organiza si conceptul de strategie de afaceri, care defineste baza competitiei
pentru o afacere data. Astfel, Andrews reuseste sa anticipeze un alt concept, cel de pozitionare", ca
forma a strategiei, dezltat mai tarziu de Al Ries si Jack Trout.
Benjamin Tregoe si John Zimmerman considera ca strategia trebuie sa aiba in vedere selectarea
produselor (serviciilor) ce urmeaza a fi oferite, precum si pietele respective. Autorii, in sectiunea Top
Management Strategy" (1980) prezinta cele noua forte conducatoare care pot servi ca baza pentru
strategia aleasa in cadrul unei afaceri, desi deciziile luate de catre manageri trebuie sa se bazeze doar
pe o singura forta conducatoare.