Nu pot iubi o tara careia nu-i mai pasa

Ca-i mor pe rind copiii; dar nici nu pot sa tac,

Mi-a mutilat cuvintul cindva frumos "acasa",
Ce-acum mai defineste numai un loc sarac.

Imi e strain cu totul si ce-as mai recunoaste,

Cind lumea se-nvrajbeste chiar si pe Dumnezeu
Si merge-n patru labe ca sa sarute moaste,
Cladeste catedrale, dar n-ar scapa un leu

Sa cumpere o piine pentru-o flaminda gura?

Biserica ii spurca ce-a fost cindva curat,
In predici ii instiga pe ignoranti la ura,
Isus e inc-o data atit de cras tradat.

Nu pot iubi o tara care copiii-si arde

In crematoriu, insa de cind sint inca vii.
Iarta-ma, limba sfinta, cuvintele-s bastarde,
O blasfemie,-asemeni acestei Romnii. _ Daniela Einfach