Sunteți pe pagina 1din 4

BALTAGUL

1. ROMANUL OBIECTIV / REALIST


Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune desfurat pe
mai multe planuri i la care particip un numr mare de personaje.
Trsturile romanului obiectiv:

o i propune s reflecte existena obinuit

o universul fictiv al operei literare este construit dup principiul verosimilitii

o construcia subiectului respect ordinea cronologic

o incipitul se afl ntr-o strns legtur cu finalul

o incipitul prezint cadrul aciunii, fixeaz timpul, reunete cele mai importante
personaje din roman

o aciunea se desfoar coerent, fr apariia unor situaii neprevzute, evoluia ei


putnd fi anticipat

o finalul este nchis, rezolvnd conflictele i nepermindu-i cititorului alte


interpretri

o personajul este reprezentativ pentru o categorie social sau uman, fiind deseori
vorba de tipuri

o naratorul este omiscient, relatnd la persoana a III-a, neutru i impersoanl, fr s


emit judeci de valoare, s comenteze faptele sau s explice situaiile

Prin capodopera Baltagul, aparut in 1930, Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a mitului
mioritic, versul-motto indicand sursa de inspiratie: Stapane stapane,/ Mai cheama s-un cane.

Subiectul este simplu, pastrand elementele baladei: un cioban este omorat de doi tovarasi ai sai
pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si inteligenta nu are liniste pana nu afla faptasii si
nu-i pedepseste dupa legea nescrisa a comunitatii.

Intriga, dupa modelul romanului politist, pune in lumina vocatia justitiara a eroinei, descoperirea
asasinilor si demascarea acestora.

Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea,
insa intr-o societate patriarhala, arhaica, strapunsa de zorii unei civilizatii, de noi relatii sociale,
capitaliste.Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului vechi, baltagul este unealta magica
si simbolica insusita de raufacatori si cucerita de erou, unealta care ramane pura, nepatata de
sange.

Compozitia e determinata de semnificatia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si un


individ reprezentativ al ei, o lume esentiala, lumea oamenilor de la munte si Vitoria Lipan,
exponentul acestei lumi.

Romanul incepe cu prezentarea sintetica a vietii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia),
fixata intr-o cosmologie populara:Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala
si semn fiecarui neam.[]La urma au venit si muntenii s-au ingenunchiat la scaunul imparatiei.
[]- Apoi ati venit cei din urma, zece Domnul cu parere de rau. Dragi imi sunteti, dar n-am ce
va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intr-un adaos decat o inima usoara ca sa va
bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune: sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura, si s-aveti
muieri frumoase si iubete.

Naratiunea simpla, ar putea fi delimitata schematic in trei parti: partea intai de la inceput pana la
plecarea Vitoriei in cautarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui
Gheorghita, coborat la vale, cu oile, asinii si dulaii la iernat, intr-o balta a Jijiei, in apropiere de
targ; nelinistea Vitoriei pentru intarzierea barbatului ei, peste obicei, cunoasterea si citirea
semnelor naturii; mersul femeii la parintele Danila, la biserica, sa-i ceteasca; mersul la baba
Maranda, care avea unele tainice stiinti si mestesuguri; drumul la Piatra, popasul la manastire,
la icoana Sfintei Ana; mersul la autoritati pentru a-si spune necazul.

Partea a doua, incepand cu cap. VII, cand Vitoria are intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan
si crancena durere, se vazu totusi eliberata de intuneric; parintele Danila ii scrie jalba catre
autoritati; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la manastirea Varaticului, la calugarita Melania,
sora a mamei Vitoriei; lasarea gospodariei in grija lui Mitrea; pregatirea de plecare. Firul
naratiunii urmeaza popasurile Vitoriei Lipan in cautarea adevarului despre barbatul ei (itinerariul
se sfarseste prin gasirea ramasitelor lui Nechifor intre Sabasa si Suha). A treia, si ultima parte, sta
sub semnul actului justitiar; prezinta actiunile Vitoriei pentru indeplinirea datinei crestine si
cinstirea mortului, cercetarea despre vinovati, in Sabasa si Suha; intoarcerea acasa, la Magura
Tarcaului pentru randuirea praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea si pedepsirea
vinovatilor.

Romanul construieste pe parcursul sau imaginea unei lumi esentializate. Spatiul cel mai larg
revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si oamenii.
Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar acesta urmareste
miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trasaturile ce definesc aceasta colectivitate,
oamenii de la munte, realist, obiectiv, fara lirism:Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi
de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni cumplite,
fara griji in bucurii [], placandu-le dragostea si betia si datinile lor de la inceputul lumii, []
mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si
luceste - de cantec, de prietenie. Asa era si acel Nechifor Lipan care acum lipsea .Ei au o
existenta simpla, dar grea: Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul
ori cu cata.

Gospodaria Lipanilor arata oameni cu indeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri in care se
practica inca schimbul de produse: Avere aveau cat le trebuia, poclazi in casa, piei de miel in
pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte,
branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi cu
soare mult aduceau faina de papusoi.

Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc, zugravind o civilizatie pastorala


milenara. Evenimentele fundamentale ale acesteia, ceremoniile sunt si ele prezente in roman:
cumatria de la Borca, la Cruci nunta, in care traditia e plina de stralucire.

Dar Baltagul ramane, in ultima analiza, romanul unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria
Lipan. Ea este din Magura Tarcaului si traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Figura
reprezentativa de erou popular, Vitoria intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu, care
se inscriu in principiile etice dintotdeauna ale poporului roman: cultul adevarului, al dreptatii, al
legii stramosesti si al datinei.

Scriitorul dezvaluie nelinistea eroinei datorate intarzierii (saptezeci si trei de zile) peste obicei, a
lui Nechifor Lipan, dragostea ei de douazeci si mai bine de ani, plecat la Dorna sa cumpere oi.
Asteptarea se transforma in banuiala, banuiala in neliniste, nelinistea in presimtire si de aici
decurg actiunile ei. Munteanca isi cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii. In aceste
ceasuri de cumpana, de cautare a adevarului despre omul ei, marea descoperire a Vitoriei ramane
insa pastrarea tineretii iubirii.

Tema fundamentala, axul romanului in jurul caruia sunt polarizate timpul si spatiul, este cautarea
adevarului in labirintul sau interior. Vitoria pare aceeasi, in exterior, dar viata ei interioara se
adanceste. Acolo, in sine, se hotaraste totul.

Intreaga strategie a Vitoriei are la baza doua coordonate fundamentale ale cunoasterii: stiinta
semnelor, si i deplin acord experienta morala. Primele semne rau prevestitoare sunt visele: cel
dintai vis, care a impuns-o in inima si a tulburat-o, i-l arata pe Nechifor calare cu spatele
intors spre ea; alta data l-a visat rau, trecand o apa neagra Era cu fata incolo.

Vitoria nu masoara vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea intelege semnele firii.


Elementele naturii indeplinesc o functie simbolica. Mai ales vantul da semne: trecu susuind prin
crengile subtiratice ale mestecenilor.

Vitoria este o sinteza de spiritualitate straveche romaneasca, ea respecta neabatut datina


mostenita din vechime, manifestata in viata cotidiana, sau la evenimente cruciale (nunti,
botezuri, inmormantari). Toate actiunile ei poarta pecetea ceremonialului, au un caracter solemn,
sacru: Vitoria isi lasa fata la manastire, se marturiseste preotului, ia sfanta impartasanie, sfinteste
baltagul pentru feciorul ei.Intelepciunea, inteligenta si luciditatea ii dirijeaza comportamentul:
cere bani marunti negustorului, sa-i aiba la indemana , ii leaga intr-un colt de naframa.

Cuvintele cheie in jurul carora se concentreaza discursul narativ al romanului au valoare


simbolica, definind eroina: randuiala, semn, intuneric, lumina.

Ingroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii in linistea si ordinea vietii de la
inceput. Descoperind adevarul, Vitoria verifica implicit armonia lumii: afla ceva mia mult decat
pe faptuitorii omorului si anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o.
(N. Manolescu)

In comportamentul eroinei se cuprinde o intreaga filozofie de viata (ca cea a banului din
Miorita), un echilibru si o masura in toate, fara nici o tanguire, mostenite din asprimea vietii din
vremuri imemoriale.