Cursul 1

Patrimoniul

Introducere

n Codul Civil din 1864, dei sunt mai multe texte care folosesc aceast noiune, ea nu
e definit ca atare. Totui, mai nti pe marginea C.civ. francez, iar apoi i pe marginea
C.civ. al nostru, s-au construit 3 teorii:

A. Teoria personalist a patrimoniului:

Intruct patrimoniul este expresia juridic a personalitii i expresia puterii
juridice cu care persoana este investit, rezult c:
- numai persoanele fizice si morale(juridice) pot avea un patrimoniu;
- orice persoan are cu necesitate un patrimoniu (chiar daca ea nu poseda in
prezent niciun bun);
- o persoan nu poate avea dect un singur patrimoniu;
Prin urmare, exist o legtur indisolubil ntre persoan i patrimoniu. Din
aceast legtur decurg unitatea, unicitatea i indivizibilitatea patrimoniului.
LEGATURA PERSOANA-PATRIMONIU => UNITATEA PATRIMONIULUI
Indivizibilitatea a fcut ca, n situaii de criz, cnd creditorii nu i puteau
satisface creanele mpotriva debitorilor, puteau, prin gaj general (garantia comuna a
creditorilor), s urmreasc ntreg patrimoniul debitorului. S-a pus problema
multiplicrii patrimoniilor, astfel nct debitorul s poat fi urmrit numai de creditorii
ale cror creane s-au nscut n legtur cu o anumit activitate.
1 persoana 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului

B. Teoria afectaiunii patrimoniului:

S-a spus c o persoan poate s afecteze o parte din bunurile sale realizrii unui
anumit scop i, n jurul acestui scop, se putea crea un patrimoniu distinct, astfel fiind
creata teoria patrimoniului de afectaiune. Aceasta a fost elaborat de juriti germani, care
au plecat de la sintagma patrimoniu de afectaiune.
Unitatea patrimoniului nu mai este legata de persoana titularului sau, ci de
scopul caruia ii este afectat patrimoniul.
SCOPUL CARUIA II ESTE AFECTAT PATRIMONIUL => UNITATEA PATRIMONIULUI
1 scop 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului
=> multiplicarea patrimoniului
 C. Teoria modern a patrimoniului:
Compatibilitatea dintre primele doua teorii a devenit posibila pe masura ce
subiectele colective de drept au fost recunoscute (in dreptul public si privat). Ca persoana
fizica, persoana juridica este titulara a unui patrimoniu propriu.
S-a observat, astfel, c multiplicarea patrimoniului poate fi nlocuit pe 2 ci:
- Fiecare persoan fizica se poate asocia, pentru a crea persoane juridice, cu sau fr
scop lucrativ. Nu a mai fost necesar sa se multiplice patrimoniul unei persoane
fizice prin intermediul ideii de afectatiune, cat timp persoana fizica se poate asocia
pentru a intemeia o persoana morala cu un patrimoniu distinct.
Ulterior, s-a recunoscut posibilitatea constituirii unei societi cu un singur asociat.
- Chiar dac nu se creeaz o nou persoan juridic, este posibil afectarea unei
mase de bunuri pentru realizarea unui anumit scop, dac se accept ideea de
divizare a patrimoniului. Astfel, s-a nscut teoria modern a patrimoniului, care
pstreaz din teoria personalist ideile fundamentale, dar, spre deosebire de
aceasta, adaug ideea divizibilitii patrimoniului.
Ca urmare, ideea de afectatiune a incetat sa mai sublinieze legatura patrimoniu-
persoana, devenind temeiul recunoasterii divizibilitatii patrimoniului in mai multe mase de
bunuri cu regimuri juridice diferite.
Patrimoniul ramane legat de persoana, legatura ce explica unitatea sa, aceasta
neexcluzand insa ideea de afectare a sa.
1 persoana 1 patrimoniu => unitatea patrimoniului
=> divizibilitatea patrimoniului

Codul civil n vigoare consacr teoria modern i o reformeaz, adic recunoaste

divizibilitatea patrimoniului, iar n unele situaii creeaz o autonomie mai mare a unor
anumite mase patrimoniale.

Notiunea juridica de patrimoniu

Distingem trei idei n structura logic a no iunii de patrimoniu:

1. patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economica

2. patrimoniul este o universalitate juridica
3. patrimoniul este un atribut al personalitatii

1. Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economic

A. Criteriul patrimonialitatii
Acest criteriu este expres prevazut de art. 31 alin. (1) C. civ.
Drepturile subiective civile se impart in drepturi patrimoniale si drepturi
nepatrimoniale. Patrimoniul cuprinde drepturile i datoriile patrimoniale = cele care se pot
evalua n bani, au valoare pecuniar.
Excludem, deci, drepturile nepatrimoniale. Cu toate acestea, faptele ilicite prin care
se cauzeaza un prejudiciu ca urmare a vatamarii unui drept personal nepatrimonial
genereaza un raport de raspundere civila delictuala, iar dreptul de a cere repararea
materiala a prejudiciului este patrimonial.
Valoarea pecuniara a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu
presupune ca toate acestea au ca obiect sume de bani,ci doar ca el este evaluabil bani. !
NU este relevanta identitatea materiala a bunurilor la care se refera drepturile si datoriile,
ci numai valoarea lor baneasca.

B. Fungibilitatea lato sensu a elementelor patrimoniale.

Drepturile si datoriile sunt fungibile. Fungibilitatea are alt sens dect cel din
clasificarea bunurilor (= bunuri care pot fi nlocuite unele cu altele, n materialitatea lor).
Cnd ne referim la elementele patrimoniale fungibile, avem n vedere nu materia, nu
substana, ci avem n vedere valoarea economic, deoarece valorile economice se pot
nlocui unele cu altele. Asa se justifica teoria daunelor-interese si subrogatia reala

C. Patrimoniul in sens economic

Criteriul patrimonialitii d valoarea economic, astfel distingem:
- Patrimoniul n sens economic: nu cuprinde i datoriile, nu se refer la drepturi,
ci la averea destinata, n principal, satisfacerii nevoilor de consum i, n subsidiar,
investiiilor.
- Patrimoniul n sens juridic: drepturi si datorii cu valoare pecuniara.
In sens juridic patrimoniul subzista chiar daca e compus numai din datorii sau
daca valoarea datoriilor este mai mare decat a drepturilor. Patrimoniul in sens economic
nu cuprinde si bunurile viitoare, in vreme ce patrimoniul in sens juridic include si
drepturile si datoriile viitoare cu continut economic.

D. In componenta patrimoniului intra drepturile si datoriile cu continut economic,

iar nu bunurile care formeaza obiectul acestora
Uneori, s-a afirmat c regsim n patrimoniu nu numai drepturile, ci i bunurile
care formeaz obiectul drepturilor. Ideea nu poate fi primit, deoarece:
- In primul rand, patrimoniul e o realitate intelectual, o noiune logic i nu are
cum s includ elemente materiale, bunuri.
- In al doilea rand, dac includem i drepturile, i bunurile, dublm valoarea
patrimoniului.
- In al treilea rnd, sunt bunuri asupra crora poart mai multe drepturi
patrimoniale, de obicei drepturi reale, aflate in patrimonii diferite. De exemplu,
dreptul de proprietate i un dezmembrmnt al lui.
Patrimoniul este o noiune juridic, nu putem s integrm obiectele materiale n mintea
noastr, ci putem avea doar reprezentri ale lor. Patrimoniul = oglindire a unei realiti, nu
se confund cu realitatea.

2. Patrimoniul este o universalitate juridica

A. Universalitate juridica si universalitate de fapt
Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite din doua perspective:
- analizate in ceea ce tine de individualitatea lor;
- ca un tot, o universalitate; chiar daca aceasta exista prin elementele componente,
dobandeste o realitate autonoma, distincta de acestea.
Nu doar unele drepturi i datorii formeaz patrimoniul, ci toate drepturile i
datoriile intr n patrimoniu. Toate, fr excepie, nu doar cele prezente, ci i cele viitoare.
Nu e vorba doar de drepturi, ci i de datorii cu valoare economic.
Patrimoniul este o universalitate juridica, iar nu una de fapt. Se face distincie ntre
universalitatea juridic, adic patrimoniul (art. 31), i universalitatea de fapt (art. 541):
In universalitatea de fapt intr doar elementele active, nu i pasive.
Universalitatea de drept contine nu numai elemente active, ci si datorii.
In cazul universalitatii de fapt bunurile care o compun nu sunt fungibile
(individualitatea lor materiala nu se topeste intr-o substanta economica comuna). Ex. o
biblioteca a carei unitate rezulta din natura materiala a bunurilor care o compun, iar nu
din valoarea ei economica => instrainarea cartilor in mod individual determina diminuarea
intregului. In cazul unei universalitati de fapt intregul se poate pastra pe cale naturala
(turma de oi reproducere), dar nu si pe cale juridica (subrogatia reala)
*Universalitatea de fapt privete bunurile n materialitatea lor, dei NU DOAR PE
ELE.

B. Patrimoniul si masele patrimoniale

Exist diviziuni ale patrimoniului care au atribute ale universalitii:
Masele patrimoniale sunt diviziuni ale patrimoniului, patrimonii de afectaiune, cu
atributele universalitii. Ele cuprind, pe lng drepturi, i datorii cu valoare economic i,
ca urmare, n cazul lor, poate funciona subrogaia real general. Masele patrimoniale
pastreaza o unitate specifica determinata de un anumit grad de generalitate, de scopul
caruia ii sunt afectate si de regimul juridic special.
Singura universalitate propriu-zis este totui patrimoniul. Masele patrimoniale
sunt fragmente, seciuni.

C. Patrimoniul exista in si prin elementele componente

Patrimoniul nu poate fi redus la unele sau la altele dintre drepturile si datoriile
pecuniare, privite la modul individual.

D. Dinamica fluxurilor patrimoniale nu afecteaza universalitatea juridica*

Persoana poate dobandi noi drepturi si datorii pecuniare, poate instraina sau stinge
drepturi si datorii existente, fara ca prin aceasta sa fie atinsa existenta patrimoniului ca
atare; universalitatea juridica se pastreaza ca o realitate permanenta, continua, pe durata
existentei persoanei. Astfel este posibil ca patrimoniul sa asigure obiectul garantiei
generale a creditorilor.
 Din aceasta perspectiva se compara patrimoniul cu un recipient, cu mentiunea ca
niciodata acest recipient nu este gol, continand minim un element (drept/datorie). De
aceea patrimoniul a fost comparat cu un cont curent.

E. Permanenta si continuitatea patrimoniului*

Ca universalitate juridica, patrimoniul cuprinde nu numai drepturi si datorii

patrimoniale prezente, ci si drepturi si datorii viitoare, astfel fiind puse in evidenta
permanenta si continuitatea patrimoniului ca realitate juridica (art. 2324).
! Aprecierea starii de solvabilitate/insolvabilitate se face intr-un anumit moment
dat, aceste stari fiind relative si temporare.

3. Patrimoniul este un atribut al personalit ii

Intelegerea acestui aspect numai in lumina teoriei personaliste nu este suficienta,

aceasta legand in mod indisolubil patrimoniul de persoana fizica. Insa, recunoasterea
personalitatii juridice pentru persoanele morale a permis depasirea conflictului dintre
teoria peronalista si cea a patrimoniului de afectatiune. Sinteza celor doua teorii permite
intelegerea ideii patrimoniului ca atribut al personalitatii (persoana fizica/juridica), cat si
ideea unitatii si divizibilitatii patrimoniului.
Prin afirmatia patrimoniul este un atribut al personalitii se subliniaz ideea de
apartenen a patrimoniului i ideea de apartenen a tuturor drepturilor i a datoriilor
aflate n patrimoniu, care aparin titularului (toate celelalte persoane fiind excluse din
sfera acestei legaturi de apartenenta).
Aceast idee de apartenen este legat de noiunea de capacitate juridic i, mai
ales de capacitate juridic de exerciiu (aptitudinea persoanei de a incheia singura acte
juridice civile), deoarece apartenena este temeiul puterii pe care titularul o are asupra
patrimoniului. n temeiul acestei puteri, titularul poate ncheia acte juridice cu privire la
elementele patrimoniale. Astfel, ajungem la noiunea de capacitate juridic de folosin
(aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile), ns avem n vedere doar acele
acte juridice civile care au ca obiect drepturi i datorii patrimoniale. Trebuie sa facem
deosebire ntre sfera juridic a persoanei i noiunea de patrimoniu: patrimoniul este doar
o parte a sferei juridice a persoanei. Cnd vorbim de apartenena patrimoniului, avem n
vedere legtura dintre patrimoniu i capacitatea de folosin, n ce privete actele care au
ca obiect drepturi i datorii patrimoniale.
Din ideea de apartenen i din legtura care exist ntre persoan i patrimoniu,
rezult urmtoarele:

A. Numai persoanele au un patrimoniu

Nu poate exista patrimoniu fr titular. (! Oricat de mult s-ar autonomiza o masa
patrimoniala in cadrul patrimoniului unei persoane, aceasta autonomie nu merge
niciodata pana la desprinderea deviziunii respective a patrimoniului de titularul acesteia.)
 Aceast concluzie a fost contestat de multe ori. nainte de a se multiplica
persoanele juridice fr scop lucrativ, s-a spus c fundaia este un exemplu de patrimoniu
fr titular. n realitate, fundaia i ntemeia personalitatea pe fondatorii ei i pe cei care o
administrau, deci nu se putea vorbi despre un patrimoniu fr titular, deoarece fundaia
era nsi subiect de drept.

B. Orice persoan are un patrimoniu

Existenta universalitatii juridice nu depinde de cantitatea de drepturi si obligatii

pecuniare apartinand unei persoane ori de raportul dintre activul si pasivul patrimonial.
Nu exist niciodat un patrimoniu gol n totalitate. ! Sunt anumite bunuri
neurmribile care nu pot iei din patrimoniul debitorului pus n executare silit.
persoanele juridice patrimoniul reprezinta o conditie de existenta
persoanele fizice au patrimoniu mereu (nu conteaza cat de sarace sunt)

C. O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu

Acesta idee a fost criticata pana cand interesul unei persoane fizice de a realiza mai
multe scopuri si de a-si afecta bunurile in conformitate cu acestea a fost satisfacut, fie
prin ideea divizarii patrimoniului sau in diferite mase patrimoniale, fie prin participarea sa
la constituirea unor persoane morale.
Patrimoniile de afectatiune sunt diviziuni ale patrimoniului unic al persoanei,
aceasta sintagma neavand semnificatia multiplicarii patrimoniilor, ci exprimand
posibilitatea divizarii patrimoniului unic in mai multe mase patrimoniale.

D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil

a) Intelesul ideii de divizibilitate a patrimoniului

In teoria personalista, caracterul indivizibil al patrimoniului era considerat o
consecinta a unitatii persoanei.
Ulterior, s-a apreciat ca nu exista contradictie intre ideea de unitate a persoanei si a
patrimoniului si ideea de divizibilitate a patrimoniului. Astfel, in teoria modern a
patrimoniului, s-a recunoscut ideea divizibilitii patrimoniului. Aadar, patrimoniul este
unitar, dar este divizibil.
Codul civil prevede la art. 31 alin. (2) ca patrimoniul poate face obiectul unei
diviziuni sau afectatiuni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege. Masele
patrimoniale sau patrimoniile de afectatiune sunt rezultatul acestei diviziuni. Se
accentueaza astfel ideea de unitate a patrimoniului: dupa divizarea patrimoniului sau, o
persoana nu are mai multe patrimonii, ci mai multe mase patrimoniale, fiecare cu o
afectatiune proprie. Acestea sunt numite si patrimonii de afectatiune pentru a se arata
preluarea de catre teoria moderna a patrimoniului a unor elemente din ambele teorii
premergatoare acesteia. Termenii diviziune si afectatiune sunt complementari: afectatiunea
este cauza divizarii patrimoniului.

b) Notiunea de masa patrimoniala si comunicare intrapatrimoniala

 Divizibilitatea patrimoniului conduce la noiunea de mase patrimoniale.
Datorita generalitatii sale, fiecare masa de drepturi si obligatii pecuniare
imprumuta unele trasaturi ale patrimoniului vazut ca universalitate. Astfel, masele
patrimoniale au atributele universalit ii: o masa patrimoniala nu se confunda cu
drepturile si obligatiile componente, avand o existenta independenta fata de cantitatea si
fluctuatia acestora.
Diferena dintre masa patrimonial i patrimoniu: masele patrimoniale nu se
bucur de caracterul permanenei. Ele au continuitate, dar nu sunt obligatoriu ntinse n
timp pe toat durata existenei persoanei, ca n cazul patrimoniului.
Masele patrimoniale se nasc n msura n care sunt prevzute de legi, chiar dac,
pe temeiul legii, e nevoie de o fapt juridic de natur s atrag masele patrimoniale. (!
vointa persoanei poate fi relevanta numai in mod indirect, ca o conditie preliminara pentru
aplicarea unui regim juridic care determina divizarea patrimoniului)
( Universalitatile de fapt se constituie fie prin vointa legiuitorului, fie prin vointa
titularului patrimoniului.)

Avnd n vedere c patrimoniul este un tot unitar, ntre masele patrimoniale exist
o anumit comunicare, comunicarea intrapatrimonial.
Cnd se divizeaz patrimoniul, apare masa patrimonial (ex. masa bunurilor
comune ale soilor = comunitatea matrimonial; apare ca urmare a cstoriei i depinde
de alegerea soilor fcut n momentul cstoriei). Masele patrimoniale nu sunt separate
definitiv, se pot transfera drepturi i datorii dintr-o mas patrimonial la alta, deci exist
comunicare patrimonial.
Aceasta comunicare se manifesta deplin pe durata existentei diviziunii
patrimoniului, fie prin caracterul subsidiar al urmaririi bunurilor dintr-o anumita masa
patrimoniala, fie in ipoteza transferului drepturilor si obligatiilor dintr-o masa
patrimoniala in alta. In cel din urma caz nu trebuie sa se prejudicieze drepturile
creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale (art. 32 alin. (1)) posibilitatea utilizarii
actiunii pauliene pentru a se declara inopozabil actul juridic unilateral cu caracter
fraudulor.
*Transferul de drepturi si obligatii dintr-o masa patrimoniala in alta se face prin act
juridic unilateral incheiat de titularul patrimoniului, iar nu prin contract.
Comunicarea intrapatrimoniala functioneaza:
cand se produce divizarea patrimoniului, aceasta putand sa presupuna:
separarea unui fragment patrimonial deja existent
numai drepturi si obligatii dobandite ulterior divizarii (ex. comunitatea
matrimoniala care a fost stabilita inca de la inceputul casatoriei)
cand inceteaza divizarea patrimoniului: dispare scopul caruia ii este afectata o
masa patrimoniala => componentele se pastreaza in cadrul universalitatii
(patrimoniului) (ex. lichidarea patrimoniului profesional individual)
Intinderea raspunderii patrimoniale este numai partial limitata la fiecare masa
patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta unui anumit credit. In principiu, daca
elementele patrimoniale din masa respectiva nu sunt suficiente pentru satisfacerea
creantei, creditorul are posibilitatea, cu respectarea anumitor reguli legale, sa urmareasca
celelalte bunuri din patrimoniul debitorului (art. 2324 alin. (3) C. civ.). De ex, creditor al
soilor, creana privete masa bunurilor comune, C urmrete nti bunurile comune,
dac nu e posibil, doar atunci urmrete bunurile proprii. Invers, dac C are o crean
asupra bunurilor proprii unuia dintre soi, nti le urmrete pe acelea, iar abia apoi, dac
nu i-a satisfcut creana, i pe cele comune. Exist, de regul, o urmrire principal i o
urmrire subsidiar.

Art. 2324 alin. (4) instituie o exceptie de la aceasta regula urmarirea subsidiara nu
functioneaza (in cazul diviziunilor patrimoniului afectate exercitiului unei profesii
autorizate de lege), conferindu-se un grad de autonomie sporit unei anumite mase
patrimoniale. ! nu dispare unitatea patrimoniului: daca se lichideaza patrimoniul
profesional, partea din acesta care nu serveste la indestularea creditorilor profesionali
ramane in patrimoniul debitorului => inceteaza afectatiunea, inceteaza diviziunea si ce
ramane din masa patrimoniala afectata exercitarii unei profesii autorizate ramane in
patrimoniu, tocmai pentru ca acesta este unitar

De aceea, spunem ca exist mase patrimoniale care se bucur de o autonomie mai

mare dect altele, vorbindu-se, astfel, de o diminuare a comunicrii intrapatrimoniale. De
exemplu, exist o diminuare a comunicrii intrapatrimoniale n cazul patrimoniul
succesoral (separaie ntre masa succesoral i restul patrimoniului).

c) Aplicatii ale ideii unitatii si divizibilitatii patrimoniului

- regimul comunitatii legale (339) si conventionale (366) se aplica regulile de la 2324 alin.
(3), adica caracterul subsidiar al urmaririi
- masa succesorala (1114 alin. (2) si 1156 alin. (1)) patrimoniul mostenitorului este
divizat in doua mase patrimoniale (pana la partaj, daca exista mai multi mostenitori, sau
pana la plata datoriilor succesiunii, daca este unul singur) impiedicarea contopirii
elementelor din cele 2 patrimonii
! i. creditorii masei succesorale nu pot urmari decat elementele acesteia, ii. dar, dupa
partaj, creditorii eredelui se pot indestula din elemente ce au apartinut masei succesorale
(daca activul a fost mai mare ca pasivul) => se inlatura caracterul subsidiar al urmaririi
(definitiv in i. si pana la partaj in ii., cu toate ca nu mai este vorba despre o urmarire
subsidiara propriu-zisa: masa succesorala s-a contopit in patrimoniul eredelui)

d) Constituirea patrimoniilor de afectatiune

Nasterea maselor patrimoniale presupune un regim legal preexistent, trebuie s fie
permise de lege, legea este primul temei al diviziunii patrimoniului. Pe lng lege, trebuie
s avem i o manifestare de voin a titularului patrimoniului.
Temeiul diviziunii este fie un act juridic, fie un fapt juridic in sens restrans.
Ex. 1 diviziunea patrimoniala opereaza in patrimoniul succesorului <= decesul
Ex. 2 diviziunea patrimoniala opereaza in cazul comunitatii matrimoniale <= 2 acte
juridice:
 contractul de casatorie
actul de alegere a regimului matrimonial

E. Patrimoniul este inalienabil

Dac nceteaz existena persoanei, nceteaz i existena patrimoniului.
Formulrile ca transmiterea/vnzarea patrimoniului sunt metafore, nu se refer la
patrimoniu, ci la anumite mase patrimoniale. Diversele fluxuri patrimoniale nu
echivaleaza cu transmiterea patrimoniului ca universalitate juridica. Patrimoniul este
inalienabil, nu in individualitatea elementelor care il compun, si ca universalitate juridica.
n funcie de regimul juridic specific, o anumit mas patrimonial poate fi
transmis, de exemplu, se poate vinde masa succesoral, nu patrimoniul n ntregimea lui.
La decesul persoanei fizice sau la reorganizarea persoanei juridice, nu patrimoniul se
transmite ctre succesori, ci elementele patrimoniale, drepturile i datoriile, se transmit
ctre succesori n mod universal sau cu titlu universal: patrimoniul autorului se vars n
patrimoniul succesorului, dar n momentul decesului/reorganizrii, nceteaz i
patrimoniul, pentru c e strict legat de persoan.
Corect ar fi sa spunem ca obiectul transmiterii nu este patrimoniul, ci totalitatea
drepturilor si obligatiilor existente in patrimoniul transmitatorului sau intr-o anumita
masa patrimoniala a acestuia. Ideea de transmisiune universala sau cu titlu universal este
corecta numai in sensul ca se trasmit toate drepturile si obligatiile dintr-un patrimoniu /
dintr-o masa patrimoniala !privite la un moment dat! ( patrimoniu, care se caracterizeaza
prin permanenta si continuitate).
Concluzie:
patrimoniul = inalienabil
masele patrimoniale = alienabile sau inalienabile, in functie de vointa legiuitorului
drepturile si obligatiile patrimoniale = alienabile (exceptie facand ceve intuitu
personae)

Definitia notiunii juridice de patrimoniu

Patrimoniul = totalitatea drepturilor i a datoriilor cu valoare economica aparinnd

unei persoane
Patrimoniul este universalitate, este compus din elemente cu valoare economic,
rezult c e legat de o persoan, deci, c este inalienabil i c este un atribut al persoanei.
Mai rezult din definiie ideea de continuitate i de permanen a patrimoniului (pe
durata existentei persoanei). Indiferent de fluxurile patrimoniale care permit schimbarea
permanent a coninutului, integritatea patrimoniului se pastreaza de la nasterea pana la
moartea persoanei fizice si, respectiv, de la infiintarea si pana la incetarea persoanei
juridice. Patrimoniul mai este explicat i ca totalitatea de elemente patrimoniale prezente
i viitoare, ceea ce subliniaz permanena i continuitatea.
Patrimoniul este o realitate intelectual, nu material.
 Prerogativele puterii juridice asupra patrimoniului

Se pune ntrebarea dac titularul are un drept sau o putere juridic a patrimoniului?
Titularul unui patrimoniu se bucura de anumite prerogative asupra intregii
universalitati, insa aceste prerogative nu se exercita in legatura cu fiecare drept
patrimonial sau in legatura cu fiecare obligatie pecuniara, ci asupra intregului ansamblu
de drepturi si obligatii, privite in unitatea lor juridica. !Aceste prerogative nu reprezinta o
simpla suma a prerogativelor conferite de drepturile patrimoniale.
Se vorbete de un drept de proprietate asupra patrimoniului, dar aceast teorie este
respins datorita:
1) caracterului incomplet al prerogativelor pe care aceasta putere le confera, mai
ales in ceea ce priveste dispozitia juridica !patrimoniul este inalienabil!
2) diferentei intre notiunea de patrimoniu si notiunea de bun obiectul acestei
puteri nu este un bun
In ciuda posibilitii aproprierii lucrurilor incorporale (printre care se numara
i patrimoniul), patrimoniul nu poate fi apropriat. Exist posibilitatea aproprierii
bunurilor incorporale, dar nu orice lucru incorporal devine bun incorporal. Exist
lucruri incorporale care devin bunuri i intr n sfera juridic prin relaia de
apropriere, doar pentru c legea permite aproprierea lor. Devin bunuri doar dac
legea prevede acest lucru. Patrimoniul e lucru incorporal, dar el nu poate fi
apropriat. Nu putem vorbi de un drept de dispoziie asupra patrimoniului.
Nu putem vorbi de un drept asupra patrimoniului, dar avem o putere juridic asupra
lui. Prerogativele capacitatea juridic de exerciiu a persoanei, pentru acele acte juridice
care au ca obiect drepturi i bunuri patrimoniale.

Modalitatile juridice ale patrimoniului

n msura n care patrimoniul este divizibil, este posibil ca anumite mase

patrimoniale s fie stpnite n comun de mai muli titulari de patrimoniu = modalitile
juridice ale patrimoniului. Exemplu: regimul comunitii de bunuri a soilor : masa de
bunuri comune se regsete n patrimoniile ambilor soi. E vorba de o modalitate juridic
a patrimoniului, distinct de modalitile juridice ale drepturilor reale. Aici e vorba de
universaliti, de mase patrimoniale.
! Nu este vorba despre stapanirea in comun a unui patrimoniu in intregul sau,
intrucat acesta nu poate avea decat un singur titular. Este insa posibila stapanirea in
comun a unei mase de drepturi si obligatii pecuniare de catre titularii mai multor
patrimonii:
o fiecare titular are o cota-parte in cazul indiviziunii / patrimoniului
profesional comun
o devalmasie comunitatea de bunuri a sotilor
Modalitatile juridice ale patrimoniului sunt
 - indiviziunea (1114 si 1156) cand exista mai multi mostenitori, masa
succesorala se afla in indiviziune intre acestia
- comunitatea matrimoniala (339 si 366) patrimoniile fiecarui sot se impart in
doua mase de drepturi si obligatii pecuniare: comune si proprii => masa drepturilor
si datoriilor comune din patrimoniul ambilor sti constituie comunitatea
matrimoniala ! nu este un patrimoniu distinct de patrimoniul fiecarui sot
(confuziune partiala pe durata casatoriei)
- patrimoniile preofesionale comune (2324 alin. (4))

Funciile patrimoniului

Comunicarea intrapatrimoniala reprezinta comunicarea ntre masele patrimoniale.

Exist i comunicare ntre patrimonii aparinnd unor persoane diferite =
interpatrimonial, la modul general, nu individual. Observm c aceast comunicare este
sintetizat, generalizat n funciile patrimoniului.
Patrimoniul are 3 functii:
1) Subrogatia reala generala
2) Funcia de a asigura garania comun a creditorilor
3) Funcia de a asigura transmisiunea universal sau cu titlu universal

1) Subrogatia reala generala

In dreptul civil, se distinge intre:

- Subrogatia personala = inlocuirea unei persoane cu o alta persoana in cadrul unui
raport juridic obligational
- Subrogaia real = nlocuirea unui element patrimonial cu un alt element
patrimonial

La randul sau, subrogatia reala poate fi:

Subrogatie reala universala cand elementele patrimoniale care se inlocuiesc
unele cu altele sunt privite in cadrul universalitatii care este patrimoniul
Subrogatia reala cu titlu universal - cand elementele patrimoniale care se
inlocuiesc unele cu altele sunt privite in cadrul unei mase patrimoniale
Subrogatia reala cu titlu particular - cand elementele patrimoniale care se
inlocuiesc unele cu altele sunt privite ut singuli
subrogaia real general = s. r. universala + s. r. cu titlu universal, are loc n
cadrul patrimoniului ca universalitate/n cadrul unei mase patrimoniale. Este posibil pe
temeiul fungibilitii elementelor patrimoniale. Se asigur continuitate, astfel.

In toate cazurile de subrogatie reala se stabileste o relatie intre 2 patrimonii diferite,

nu numai intre elementele aceluiasi patrimoniu. (! Subrogatia reala nu presupune
intotdeauna un schimb de elemente pecuniare intre 2 patrimonii: un bun poate sa iasa
dintr-un patrimoniu si sa intre in alt patrimoniu, fara ca alt bun sa iasa din al 2-lea si sa
intre in primul ex. piere un bun si primesti indemnizatia de asigurare).

Continutul subrogatiei generale. Corelatia cu divizibilitatea patrimoniului

Elementele pecuniare care ies din patrimoniu se inlocuiesc cu elementele pecuniare

care intra in patrimoniu. Mai mult, elementele care intra vor avea aceeasi pozitie juridica
pe care au avut-o cele care au iesit calitatea de elemente ale universalitatii / ale masei
patrimoniale.
Inlocuirea are in vedere valoarea economica si regimul juridic al acestor elemente
patrimoniale, nu si calitatile fizice care privesc bunurile care fac obiectul drepturilor si
obligatiilor respective.

Comparatie intre subrogratia reala generala su subrogatia reala cu titlu

particular

- Subrogaia real general se produce n cazul unei universaliti, fie n cadrul unui
patrimoniu, fie al unei mase patrimonial, iar subrogaia real cu titlu particular privete
elemente patrimoniale ut singuli, individual.

- Subrogaia real general se produce automat, fr a fi nevoie de o prevedere a legii, pur

i simplu pe temeiul fungibilitii elementelor patrimoniale, dar cea cu titlu particular
intervine doar dac legiuitorul o prevede n mod expres.
- Cnd e vorba de subrogaia real general, elementul patrimonial care intr n
patrimoniu dobndete regimul juridic general fie al patrimoniului, fie al masei
patrimoniale respective. Dac e sub cu titlu particular, elementul care intr n patrimoniu
dobndete regimul juridic particular pe care l avea elementul patrimonial care a ieit din
patrimoniu. Exemplu n cadrul ipotecii:subrogarea ipotecii asupra despgubirii.
Se poate spune ca subrogatia reala cu titlu particular presupune intotdeauna o
subrogatie generala. Reciproca nu este valabila!

2) Garania comun a creditorilor

Pn la N.C.Civ. , se vorbea de gajul general al creditorilor chirografari asupra

patrimoniului debitorului.
Termenul de gaj impropriu: trimite cu gandul la garantia reala, insa in acest caz
este vorba despre o acceptie metaforica gajul evoca puterea creditorului chirografar
asupra patrimoniului debitorului.
Vorbind de garania comun, nu se face trimitere doar la creditorii chirografari, ci
la toi creditorii. Patrimoniul ca universalitate poate fi urmrit i de creditorii care posed
garanii, i de cei chirografari. Diferenta dintre acestia sta in ordinea urmaririi.
Aceasta putere comuna exprima puterea comuna pe care creditorii o au asupra
patrimoniului debitorilor. Din caracterul comun al acestei puteri deriva principiul egalitatii
creditorilor, consacrat in art.2326 alin. (1) teza I.
 n plus, nu e vorba de o deposedare, ci de o universalitate, nu un bun individual
determinat.
!!! 2324 alin. (2), 628 alin. (2) si 2325 => micsorarea garantiei comune a creditorilor
Sunt avute in vedere nu numai drepturile patrimoniale existente in patrimoniul
debitorului in momentul nasterii datoriei, ci si acelea care au intrat in patrimoniul
debitorului pana la scadenta => momentul fixarii dreptului de garantie comuna asupra
unro elemente pecuniare active din patrimoniul debitorului este chiar momentul in care
creditorii trec la executarea creantei lor => distinctie:
Obiectul garantiei comune = patrimoniul
Obiectul urmaririi = drepturile reale si de creanta existente in patrimoniu intr-un
moment determinat si chiar si cele care vor intra in patrimoniu ulterior acelui
moment, pana la limita acoperirii creantelor creditorilor
garantia comuna (puterea creditorilor asupra patrimoniului debitorului)
urmarirea efectiva a activului patrimonial
!! debitorul nu are libertate deplina de a incheia acte juridice cu privire la drepturile
sale patrimoniale: tocamai in virtutea garantiei comune, creditorii sunt indreptatiti sa
cenzureze, prin intermediul actiunii pauliene, actele juridice frauduloase incheite de
debitor cu tertii creeaza sau maresc starea de insolvabilitate a debitorului

Principiul specializarii garantiei comune a creditorilor

Divizarea patrimoniului in mai multe mase patrimoniale determina specializarea
garantiei comune a creditorilor. In aceasta ipoteza, garantia comuna va opera, in mod
specializat, asupra masei patrimoniale in legatura cu care s-a nascut creanta unui
creditor.
Garantia ramane comuna - ca nu poarta asupra unui element patrimonial
determinat
este specializata nu are ca obiect patrimoniul ca universalitate
Daca activul masei patrimoniale in legatura cu care s-a nascut creanta nu este
indestulator, garantia comuna poate opera si asupra celorlalte bunuri din patrimoniu.

3) Functia de a asigura transmisiunea universal sau cu titlu universal

Cnd decedeaz persoana fizic sau se reorganizeaz sau inceteaza persoana

juridic, se pune problema transmiterii catre succesori a universalitatii elementelor
patrimoniului (transmisiune universala) sau a unei fractiuni din aceasta universalitate
(transmisiune cu titlu universal).
Patrimoniul ca atribut al personalitatii dureaza cat timp dureaza persoana fizica
sau juridica. Ceea ce se transmite este continutul patrimoniului, fie tot ca o universalitate,
fie ca o parte din universalitate. Unitatea juridica a acestora nu mai este data de persoana
autorului, ci de persoana succesorului, alaturi de afectatiunea sa si regimul juridic care i
se aplica.
 Fiecare succesor are o cot parte din totalitatea drepturilor i a datoriilor. n toate
cazurile, fiecare succesor primete nu doar drepturi, ci i obligaii, n ntregime sau n
cot-parte.
!!! GRESIT transmiterea patrimoniului poate conduce la concluzia ca succesorul
are mai multe patrimonii, ceea ce este inadminisbil
CORECT transmiterea universalitatii elementelor patrimoniale
Ceea ce exista in patrimoniul persoanei fizice in momentul decesului = stop-cadru
din filmul existentei patrimoniului.
! drepturile si obligatiile care au un caracter intuitu personae nu se transmit de la
autor la succesor
Concluzie: universalitatea priveste in acest caz numai dimensiunea spatiala, in
sensul ca acopera toate drepturile si datoriile existente la un moment dat in patrimoniul
unei persoane, nu si dimensiunea temporala, de permanenta si continuitate