Sunteți pe pagina 1din 1

Dac omul ce face excese este strbtut de la un capt la altul al

fiinei de hedonism, adernd la doctrina lui Epicur, conform creia


plcerea trebuie s ne conduc ntr-o via searbd, tern i fad,
omul cumptat apreciaz asceza, ns nu are puterea de a o
practica, pune la distan egal de sine cumptarea i normalitatea,
care se influeneaz n mod pozitiv reciproc.
Omul cumptat desfide excesele, se nfoar n aura rbdrii,
pentru a face fa asalturilor exceselor de tot felul, calmul lui a
ctigat lupta mpotriva nerbdrii, agitaiei, tumultului i alertului,
iar timpul propriu al omului cumptat curge ntr-un ritm lent, fr
oscilaii, rectiliniu i uniform.
Omul cumptat nu este atras de schimbare, fiindc aceasta are prea
multe variabile, pe care nu le poate controla, i i face din stagnare
o stare confortabil, lipsit de stres i comod.
ntre sterilitatea desuetului i fertilitatea noului, omu cumptat,
dac este pus s aleag, se afl n dificultate, iar dac ar exista ceva
ntre cele dou opiuni, atunci acel ceva, acea situaie le-ar alege,
cci omului cumptat i place media, mijlocul, centrul, i repugn
deviaiile omului traversat de excese.
Cnd se ntlnete cu absurdul, l consider o elucubraie, i i opune
raionalul a crui dialectic prbuete absurdul.