Sunteți pe pagina 1din 197

poate cere o instanta prima instanta, solicite sa fie a fost trimisa

Capitolul VII Probele, mijloacele de proba ~i procedeele probatorii

Sectiunea 1. Notiuni

- prin probii se intelege orice element de fapt care serve~te la constatarea exis- t entei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savar~it-o ~i la c unoa~terea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei ~i care contri- buie la aflarea adevarului in procesul penal [art. 97 alin. (1) NCPP];

- mijloacele de proba sunt mijloace prevazute de lege prin care se stabilesc faptele sau imprejurarile ce constituie probe; potrivit NCPP proba se obtine in pro- cesul penal prin urmatoarele mijloace:

a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;

b) declaratiile persoanei vatamate;

c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;

d) declaratiile martorilor;

e) inscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;

f) orice a/t mij/oc de probii care nu este interzis prin lege.

numai exem-

plificativ, organele judiciare putand administra orice mijloace de proba care, de~i nu sunt enumerate de dispozitiile art. 97 alin. (2) NCPP, nu sunt interzise de lege; in acest fel NCPP a avut in vedere evolutiile tehnice continue care impun o abordare fl exibila ~i supla in materia probatiunii, apta de a conduce in mod eficient la aflarea adevarului in cauzele penale; libertatea probelor, astfel cum este prevazuta de art . 97 alin. (2) NCPP, nu este o libertate absoluta, ci subordonata principiului legalitatii 1 ; as tfel, teoria probelor aduce in acela~i cadru atat libertatea acestora , cat ~i legalitatea ;

- procedeu/ probatoriu este modalitatea prin care se obtine un mijloc de proba (de p ilda, ascultarea partilor, efectuarea unei expertize, interceptarea ~i inregistrarea convorbirilor telefonice, confruntarea);

- intre probe, mijloace de proba ~i procedee probatorii exista o stransa legatura ; astfel, ascultarea inculpatului va reprezenta procedeul probatoriu prin care se obtine

Astfel, probe/e nu mai sunt enumerate strict ~i /imitativ de NCPP , ci

1 0 prima problema care se va ridica in legatura cu prevederile art. 97 alin. (2) NCPP va fi a ceea daca NCPP legitimeaza folosirea ca mijloc de proba a poligrafului; opinez ca ~i in logica principiului libertatii probei, astfel cum este consacrat de NCPP, detectorul de minciuni nu poate fi considerat un mijloc de proba, constatarile rezultate in urma folosirii acestuia neconstituind probe, ci doar indicii unei emotivitati crescute sau reduse a persoanei supuse testului.

194

mijlocul de proba reprezentat de declaratia inculpatului, prin care sunt stabilite fapte

sau lmprejurari In legatura cu savar~irea faptei prevazuta de legea penala, care repre- zinta probe In cauza penala (de pilda, In cazulln care a fost savar~ita o infractiune de violare de domiciliu, proba este faptul patrunderii fara drept ~i fara consimtamantul proprietarului In locuinta acestuia, mijlocul de probii: declaratia partii vatamate sau a martorilor care au vazut comiterea faptei, iar procedeu/ probatoriu: ascultarea marto- rului sau a partii vatamate);

Procedurii penalii. Partea generalii

- probatoriul este ansamblul probelor administrate lntr-o cauza penala.

Secpunea a 2-a. Obiectul probei

- probele reprezinta elementul central a! oricarui proces penal;

- obiectul probei consta In stabilirea, prin administrarea probelor, a faptelor ~i

lmprejurarilor ce constituie temeiul de fapt a! actiunii penale sau civile; acesta este obiectul abstract a! probatiunii care se raporteaza Ia fondul cauzei penale; obiectul

concret a! probatiunii se raporteaza Ia faptele sau lmprejurarile de fapt ce trebuie dovedite lntr-o anumita cauza penala, fiind determinat de acuzatia ce i se aduce suspectului sau inculpatului ori de pretentiile civile formulate lmpotriva acestuia;

- potrivit art. 98 NCPP constituie obiect a/ probei:

a) existenta infractiunii

b) faptele privitoare Ia raspunderea civil a, atunci cand exista parte civila consti-

~i savar~irea ei de catre inculpat;

tuita In cauza;

c) faptele ~i lmprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;

d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

- nu intra in obiectul probei normele de incriminare sau dispozitiile procedurale,

care sunt prezumate a fi cunoscute de participantii Ia procesul penal, cu exceptia dispozitiilor legale din dreptul strain sau a normelor extrapenale care se afla intr-o legatura cu tipicitatea faptei (de pi ida, in ipoteza in care se invoca eroarea de drept extrapenal drept cauza care inlatura caracterul penal a! faptei);

- obiectul iniJial a/ probei poatefi largit ca urmare a extinderii urmaririi penale

cu privire Ia alte fapte sau persoane; potrivit NCPP nu mai este posibila extinderea

procesului penal fn faza judecaJii cu privire Ia alte fapte sau Ia alte persoane;

- in cazul in care, dupa pronuntarea unei hotarari definitive intr-o cauza, dupa ce au fost administrate toate probele necesare, se descopera fapte sau lmprejurari noi necunoscute de catre instanta de judecata ~i care pot dovedi netemeinicia hotararii pronuntate, se constata de fapt ca obiectul probatiunii nu a fost epuizat ~i ca se impune rejudecarea cauzei urmare a formularii caii extraordinare de atac a revizuirii.

§1. Faptele s

- sunt fapte sa penal:

l.faptele prin ritoare la fapta P! cauzei penale); 2. faptele prob de~inu se refera (faptul principal) descoperirea uno hainele victimei);

3. faptele car cele referitoare Ia suspendarea pw termen de judecat

-in ceea ce jurarile privind ti faptei, conditiile 1 derii penale; de avea repercusiunl tiile de fapt car• procurorului; sta proces, ce poate litatea obiectiva cazul formularii - in privinta . determina angaj responsabile civ

§2. Faptele

- sunt fapte dovedite (nu ob

l.faptele a direct la fapta p pot servi la dov faptul principal, (de pilda, doved ori a presiunilor

2.faptele s

cipal, pot

ori

al

 

bilite fapte

care repre-

actiune de

·imtamantul

 

faptelor ~i

acesta este

e; obiectul

 

ce trebuie

i

se aduce

estuia;

ila consti-

rocedurale,

u exceptia

afla intr-o

a de drept

Probele, mijloacele de probii ~i procedeele probatorii

195

§1. Faptele sau imprejurarile care trebuie dovedite

- sunt fapte sau imprejurari de fapt ce trebuie dovedite (obligatoriu) in procesul

penal:

1. faptele principale (res probanda), adica faptele sau imprejurarile de fapt refe-

ritoare Ia fapta prevazuta de legea penala ~i persoana care a sava~it-o (obiectul cauzei penale); 2.faptele probatorii (res probantes), adica faptele sau imprejurarile de fapt care de~i nu se refera direct Ia fapta prevazuta de legea penala ~i persoana care a savar~it-o (faptul principal), conduc totu~i Ia stabilirea acestora in mod indirect (de pilda, descoperirea unor urme biologice ale suspectului Ia locul savar~irii infractiunii ori pe hainele victimei); 3. faptele care se refera Ia normala desfa~urare a procesului penal (de exemplu, cele referitoare Ia formularea unei propuneri de arestare in !ipsa ori cele referitoare Ia suspendarea procesului penal, Ia !ipsa nejustificata/justificata a aparatorului Ia un termen de judecata).

- in ceea ce prive~te latura pena/a a cauzei trebuie dovedite faptele sau impre- jurarile privind tipicitatea obiectiva sau subiectiva a faptei, participantii Ia savar~irea faptei, conditiile raspunderii penale, cauzele de agravare sau de atenuare a raspun- derii penale; de asemenea, trebuie dovedite faptele sau imprejurarile de fapt care pot avea repercusiuni asupra desfa~urarii procesului ori a procedurii (de exemplu, situa- tiile de fapt care atrag retinerea unui caz de incompatibilitate a judecatorului sau procurorului; starea de boala care llimpiedica pe suspect sau inculpat sa participe Ia proces, ce poate conduce Ia suspendarea urmaririi penale sau a judecatii; imposibi- litatea obiectiva de a participa Ia judecarea apelului ~i de a incuno~tinta instanta in cazul formularii unei contestatii in anulare);

- in privinta laturii civile a cauzei trebuie dovedite faptele sau imprejurarile care

determina angajarea raspunderii delictuale a invinuitului, inculpatului ori a partii

responsabile civilmente (conditiile raspunderii civile).

§2. Faptele sau imprejurarile care pot fi dovedite

irii pena/e

extinderea

ne;

- sunt fapte sau imprejurari de fapt cu privire Ia care exista posibilitatea de a fi dovedite (nu obligatia) in procesul penal:

1. faptele auxiliare, adica faptele sau imprejurarile de fapt care, de~i nu se refera

direct Ia fapta prevlizuta de legea penala ~i persoana care a sava~it-o (faptul principal), pot servi Ia dovedirea, stabilirea relevantei ori a adrnisibilitatii unor probe referitoare Ia faptul principal, contribuind astfel, indirect, Ia stabilirea adevarului intr-o cauza penala

(de pilda, dovedirea lipsei de credibilitate a unui martor, a interesului acestuia in cauza, ori a presiunilor Ia care a fost supus pentru a depune marturie);

2. faptele simi/are, adica faptele asemanatoare (de aceea~i natura) faptului prin-

cipal, pot constitui obiect a! probei daca acestea reprezinta primul termen a! recidivei

ori a! pluralitatii intermediare sau daca reprezinta acte materiale ale unitatii de

196

Procedurii penala. Partea genera/a

infractiune (de pilda, in cazul infractiunii continue, continuate sau de obicei); consta- tarea aceluia~i modus operandi (metoda/modalitatea de a opera sau de a proceda a unei persoane care a sava~it astfel mai multe fapte prevazute de legea penala), constituie un indiciu pentru organele de urmarire penala ca mai multe infractiuni ar putea fi comise de aceea~i persoana (de pilda, uciderea pe parcursul unui an a mai multor persoane in acela~i areal, prin

~trangulare);

3. faptele negative sau pozitive determinate (de pilda, alibiul, care reprezinta

apararea prin care invinuitul sau inculpatul arata ca nu poate fi, in mod obiectiv, considerat autor sau alt participant Ia savar~irea infractiunii de care este acuzat, intrucat, Ia momentul savar~irii infractiunii, se afla in alt Joe decat acela in care a fost

comisa infractiunea, fiind astfel intr-o imposibilitate fizica de a se afla Ia locul savar- ~irii infractiunii).

§3. Faptele sau imprejurarile care nu trebuie dovedite

- exista dispensa de proba in ceea ce prive~te:

1. prezumtiile legale relative nu trebui dovedite, insa in cazul acestora se poate face dovada contrara (de pilda, se poate dovedi prin intermediul unei expertize medico-legale psihiatrice faptul ca un minor de 14 ani ~i 6 luni a savar~it o infrac- tiune cu discemamant); nu exista dispensa de proba pentruprezumfiilejudiciare;

2. faptele notorii (notorium non est probandum) sau evidente (de exemplu, este

notoriu ca ora~ul Craiova este in Romania, ~i este evident ca in Romania Ia ora 1 a.m. este noapte);

3. faptele necontestate de toti participanfii Ia proces; ca exceptie, in ipoteza in

care paqile sau ceilalti participanti Ia proces nu contesta anumite fapte sau impreju- rari de fapt care sunt determinante pentru solutionarea cauzei penale, organele judiciare pot proceda Ia administrarea de probe in vederea aflarii adevarului in cauza (de pilda, in acest fel se pot evita intelegerile frauduloase dintre persoana vatamata ~i inculpat in scopul absolvirii de vinovatie a acestuia din urma; chiar ~i in cazul in care inculpatul intelege sa se judece potrivit procedurii recunoa~terii invinuirii ~i nici un alt participant nu contesta situatia de fapt descrisa in rechizitoriu, instanta are posi- bilitatea de a respinge cererea de judecata potrivit procedurii abreviate, procedand Ia administrarea de probe); in acest sens, art. 374 alin. (7) ~i (8) NCPP prevede ca probele administrate in cursu! urmaririi penale ~i necontestate de catre parti sub aspectul fiabilitatii 1 nu se readministreaza in cursu! cercetarii judecatore~ti. Acestea sunt puse in dezbaterea contradictorie a paqilor ~i sunt avute in vedere de instanta Ia deliberare; totu~i, probele administrate in cursu! urmaririi penale ~i necontestate de catre parti pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului ~i justa solutionare a cauzei.

1 In cursu! judeditii nu se mai poate proceda Ia o noull contestare a legalitlltii strangerii ~i administrllrii probelor In cursu! urmllririi penale, aceste aspecte fiind tran~ate definitiv In cursu! procedurii de camerll preliminarll.

§4. Faptele sa

Nu este admisibi

1. prezumtiile f,

absolut de lege ca mJ

societate);

3. faptele contr de demoni).

- probele se clas

(i) fn June fie de

- proba imedia

organelor judiciare a fost prezenta la

- proba mediatt;

1

nelor judiciare din care a auzit despre

Aceasta clasifio interesul de a ob verifice exactitate

cazul in care exis_J ocular, procurorul

(ii) fn June fie d

- proba directa

vinovatia sau nev~ pe nedrept din P9 infractiunii de furt

- proba indired

infractiunii, vino stabilirea adevaru proba indirecta es

- pentru dovec probele directe, c infractiunii sunt n probe directe. Pro fi coroborate cu al

Probele, mij/oace/e de probii §i procedee/e probatorii

197

obicei); consta- de a proceda a legea penaUi), infractiuni ar unui an a mai

este acuzat, in care a fost Ia locul savar-

se poate unei expertize var~it 0 infrac- j udiciare;

exemplu, este a Ia ora I a.m.

sau impreju-

le, organele

in cauza

vatamata ~i

in cazul in care

· · · ~i nici un

ca este

§4. Faptele sau imprejurarile care nu pot dovedite

Nu este admisibila probatiunea in ceea ce prive~te:

1. prezumfiile legale absolute (de exemplu, minorul sub 14 ani este prezumat absolut de lege ca nu are discemamant); 2.faptele negative sau pozitive nedeterminate (de pilda, faptul ca o persoana nu a avut vreodata atributii de gestionar sau ca a avut intotdeauna o buna purtare in societate); 3. faptele contrare conceptiei comune despre lume (de pilda, faptul de a fi ~antajat de demoni).

Sectiunea a 3-a. Clasificarea probelor

- probele se clasifica, in principal, dupa urmatoarele criterii :

(i) fn June fie de izvorullor:

- proba imediatii (nemijlocitii, primarii), este proba care ajunge Ia cuno~tinta organelor judiciare dintr-un izvor direct (de exemplu, declaratia partii vata111ate care a fost prezenta Ia momentul savar~irii infractiunii ori a unui martor ocular);

- proba mediatii (mijlocitii, derivatii), este proba care ajunge Ia cuno~tinta orga-

nelor judiciare dintr-un izvor derivat (de exemplu, declaratia unui martor indirect,

care a auzit despre savar~irea infractiunii din declaratiile unui martor ocular).

Aceasta clasificare prezinta importanta practica, deoarece organele judiciare au interesul de a obtine probe din prima sursa. Organele judiciare sunt obligate sa verifice exactitatea probei mediate prin administrarea altor probe (de exemplu, in cazul in care exista un martor care a auzit despre comiterea infractiunii de Ia martorul ocular, procurorul trebuie sa faca demersuri pentru a audia martorul ocular).

(ii) fn June fie de raportul

cu obiectul probafiunii:

- proba directii, este proba care se afla in legatura directa cu existenta infractiunii, vi novatia sau nevinovatia suspectului sau inculpatului (de exemplu, luarea unui bun pe nedrept din posesia sau detentia altuia in scopul insu~irii pe nedrept, in cazul

infractiunii

- proba indirectii (indicii), este proba care se afla in legatura indirecta cu existenta infractiunii, vinovatia sau nevinovatia suspectului sau inculpatului, putand servi Ia stabilirea adevarului numai prin coroborare cu una sau mai multe probe directe; proba indirecta este unfapt probatoriu;

- pentru dovedirea acuzarii, dar ~i pentru construirea apararii se pot folosi atat p robele directe, cat ~i cele indirecte . Faptele sau imprejurarile ce constituie obiectul infractiunii sunt mai facil de dovedit in cazul in care probatiunea se intemeiaza pe p robe directe. Probatiunea prin probe indirecte este mai complexa ~i acestea trebuind a fi coroborate cu alte probe directe sau indirecte pentru stabilirea adevarului in cauza;

de furt) ; proba directa este un fapt principal;

198

Procedura penala. Partea generala

~ Este nefondatli sustinerea inculpatei ~i in ce prive~te faptul ca depozitiile persoanelor audiate in calitate de martori nu pot fi de natura a duce Ia convingerea sava~irii faptei, ace~tia neavand cuno~tinta directli despre cele relatate. Este adevarat ca, luate individual, aceste declaratii nu pot fi considerate ca dovezi certe de vinovatie, dar acestea trebuie coroborate ~i cu restul dovezilor de Ia dosar, care se completeaza una pe cealalta ~i due Ia concluzia savar~irii

faptei (J.C.C.J., secfiapenalii, decizia nr. 5169/2004, www.legalis.ro).

- de~i NCPP nu mai cuprinde o definitie legala explicita, apreciez di se va retine

existenta unor indicii temeinice atunci cand, din datele existente fn cauzii, rezulta

presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte de urmarire penala a savar~it fapta prevazuta de legea penala; indicii temeinici rezulta din datele existente (nu obligatoriu din mijloacele de proba) intr-un dosar penal aflat fie in cursu! urmaririi penale, fie in cursu! judecatii ~i vor fi avuti in vedere:

(i) de organele de cercetare penalii la dispunerea masurii retinerii;

(ii) de procuror la dispunerea continuarii urmaririi penale fata de suspect, a

masurii retinerii ori controlului judiciar sau pe cautiune a masurilor asiguratorii, unor

masuri de protectie a martorilor sau a persoanelor vatamate, Ia formularea unei propuneri de arestare preventiva, a unei cereri de emitere a unui mandat de perchezitie domiciliara/informatica sau de supraveghere tehnica;

(iii) de judeciitorul de drepturi # libertiiJi, cand se pronunta cu privire: Ia luarea,

prelungirea, revocarea, inlocuirea masurii arestarii preventive/arestului Ia domiciliu; dispunerea perchezitiei domiciliare/informatice, a supravegherii tehnice;

(iv) de judeciitorul de camera preliminarii, cand se pronunta cu privire: Ia Iuarea,

mentinerea, incetarea de drept a masurii arestarii preventive/arestului Ia domiciliu, ori cu privire Ia inlocuirea acesteia cu masura controlului judiciar sau pe cautiune;

(v) de instanfa de judecatii, cand se pronunta cu privire la: luarea sau mentinerea

masurii arestarii preventive/arestului Ia domiciliu ori cu privire Ia inlocuirea acesteia cu masura controlului judiciar sau pe cautiune, sau cu privire Ia dispunerea unei

perchezitii domiciliare/informatice etc.

- indicii temeinici nu pot fi retinuti de instanta pentru fundamentarea unei hotarari de condarnnare a inculpatului, in acest caz existenta infractiunii ~i a vinovatiei inculpatului trebuie a fi stabilitli dincolo de orice dubiu rezonabil, pe baza de probe rezultate din mijloace de proba.

Sectiunea a 4-a. Administrarea probelor

§1. Notiuni

- administrarea probe/or reprezinta activitatea prin care sunt stranse sau aduse in fata organului judiciar probele legale, pertinente, concludente ~i utile pentru stabilirea

~i im

faptelor

vederea aflarii

- fn cursu/ probe atat fn fl.

ori Ia cerere;

- fn cursu~

persoanei vaui

considera nee

NCPP

administrarea lmprejurarile probe, locul w identitatea ~i necontestate Acestea sunt instanta la d necontestate apreciaza ca ~ Procurorul, pe cursul cercetJ probe necesare

- cererea penale sau in judiciare, ava

denfa sau uti/

- legalitate

instan

de lege;

- pertinen

lmprejurari p

- conclud1

adevarului In proca nefiind sa se dovede situatia in c probeze !ipsa

incuviintata

necesara pen

nefiind valab

- aprecier

Ia momentul

de judecata;

faptul eli a duce Ia

aflat fie in

suspect, a

torii, unor

!area unei

de

mandat

erea unei

vinovatiei

de probe

Probe/e. mijloacele de probii # procedee/e probatorii

199

faptelor ~i imprejurarilor a caror existenta sau inexistenta trebuie constatata in vederea aflarii adevarului in cauza;

- fn cursu/ urmiiririi penale, organul de urmarire penala strange ~i administreaza

probe atiit fn favoarea, ciit # fn defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu

ori Ia cerere;

- fn cursu/ judecafii, instanfa administreaza probe Ia cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor ~i, fn mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale; potrivit art. 374 alin. (5)-(10) NCPP instanta intreaba procurorul, partile ~i persoana vatamata daca propun administrarea de probe. In cazul in care se propun probe, trebuie sa se arate faptele ~i imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ceea ce prive~te martorii ~i expertii, i dentitatea ~i adresa acestora. Probele administrate in cursu! urmaririi penale ~i necontestate de catre parti nu se readministreaza in cursu! cercetarii judecatore~ti. Acestea sunt puse in dezbaterea contradictorie a partilor ~i sunt avute in vedere de instanta Ia deliberare. Totu~i, probele administrate in cursu! urmaririi penale ~i necontestate de catre parti pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului ~i justa solutionare a cauzei . Procurorul, persoana vatamata ~i partile pot cere administrarea de probe noi ~i in cursu! cercetarii judecatore~ti. Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului ~i justa solutionare a cauzei;

- cererea privitoare Ia administrarea unor probe formulata in cursu! urmaririi

penale sau in cursu! judecatii se admite ori se respinge, motivat, de catre organele judiciare, avandu-se in vedere urmatoarele criterii: legalitatea, pertinenfa, conclu- denfa sau utilitatea probei;

- legalitatea presupune ca probele sa fie prevazute de lege, sau sa nu fie interzise

de lege;

- pertinenfa este acea insu~ire a unei probe de a servi Ia dovedirea unor fapte ~i

imprejurari privind cauza aflata in faza de urmarire penala sau judecata;

- concludenfa este aceea insu~ire a unei probe pertinente de a contribui Ia aflarea

adevarului intr-o cauza penala; probele concludente sunt ~i probe pertinente, reci- proca nefiind valabila; contraprobele sunt, de asemenea, probe concludente, urmarind sa se dovedeasca prin intermediul lor inexactitatea unor probe deja administrate. In

situatia in care exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul sa probeze !ipsa lor de temeinicie, deci sa ceara contraprobe;

- utilitatea este aceea conditie ce trebuie sa fie satis!acuta de o proba pentru a fi

au aduse in stabilirea

incuviintata administrarea ei; utilitatea probei presupune ca administrarea ei este n ecesara pentru solutionarea cauzei; orice proba utila este ~i concludenta, reciproca

nefiind valabila;

- aprecierea legalitatii, pertinentei, concludentei ~i a utilitatii probei se realizeaza Ia momentul incuviintarii acesteia de catre organul de urmarire penala ori de instanta de judecata;

200

Procedurii penalii. Partea genera/a

- potrlVIt art. 100 alin. (4) NCPP, organele judiciare (de urmarire penala sau instanta de judecata) pot respinge o cerere privitoare Ia administrarea unor probe atunci dind:

a) proba nu este relevanta In raport cu obiectul probatiunii din cauza (probii

nepertinentii sau neconcludentii);

b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul

probei au fost administrate suficiente mijloace de proba (probii inutilii);

c) proba nu este necesara, intrucat faptul este notoriu (probii inutilii);

d) proba este imposibil de obtinut;

e) cererea a fost formulata de o persoana ne!ndreptatita (de pildii, proba solicitatii

de un martor sau de un denuntiitor);

f) administrarea probei este contrara legii (probii nelegalii).

~ lnalta Curte, deliberand cu privire Ia cererile de probatorii formulate de inculpatul A.N.:

1. a respins, ca nefntemeiatii, proba cu fnscrisuri solicitata de recurentul intimat

inculpat N.A., constand in extrase de presa din vara anului 2004 ~i documente PSD ~i PSD+PUR, vizand organizarea ~i desta~urarea campaniei electorale pentru alegerile locale, parlamentare ~i prezidentiale din anul 2004, intruciit a fost incuviintata ~i administrata in fata primei instante, care s-a pronuntat in acest sens, prin incheierea din 8 februarie 2011;

2. a respins ca nejiind pertinentii , concludentii ~i uti/a cauzei proba cu fnscrisuri

constiind in depunerea raportului Curtii de Conturi cu privire Ia verificarile efectuate viziind utilizarea fondurilor avute Ia dispozitie, in campaniile electorate de PSD ~i de recurentul N . A, in anul 2004, precum ~i a raportului Curtii de Conturi de descarcare a gestiunii ISC in anul 2003, prin raportare Ia acuzatiile concrete imputate recurentului intimat inculpat ~i aviind in vedere ca Ia dosar exista mai multe rapoarte ale Curtii de Conturi;

3. a admis proba vizand fnscrisuri referitoare Ia analiza elementelor constitutive

ale infractiunii retinute fn sarcina recurentului

fn opiniile legale ale unor profesori universitari - chiar daca acestea nu au fost publicate in reviste de specialitate - fata de imprejurarea ca reprezinta punctele de vedere ale unor speciali~ti in domeniul dreptului penal, instanta aviind posibi- litatea examinarii ~i aprecierii continutului acestora Ia momentul judecarii recursurilor din prezenta cauza;

4. a respins ca nefiind conc/udenta, pertinenta ~i uti/a cauzei proba constand fn efectuarea unei adrese cafre Consiliul Superior a/ Magistraturii pentru inain- tarea ordinelor de delegare a procurorului V.D., in cadrul structurii centrale a DNA, in perioada anilor 2008-2009, constatiind ca prima instanta a tacut demer- suri in acest sens, astfel cum rezulta din incheierea de ~edinta din 3 noiembrie 2010, Ia dosarul de fond fiind ata~ata corespondenta efectuata (adresa nr. 18655/1154/2010 emisa de CSM; 5. a respins proba constand fn ascu/tarea fnregistrarilor ~edinfelor de judecata ale primei instanfe din datele de 14 ianuarie 2011, 8 februarie 2011, 29 aprilie 2011 ~i 25 noiembrie 2011, pentru ca instanta de recurs sa se edifice cu privire Ia

inculpat N.A ., constand

intimat

atitud inea pn motivarea ca parcursul jud impune ~i dac In cuprinsu1

raportare Ia ru

6. a respins,

niala solicita numiir de 30 luna august :

inculpat N.A. electorale , a1

raportare Ia a admisa aces tl 2011), i-a fm tiunii cu priv fiind pe depl procesului pe

7. a respins,

fn reaudierec.

mentionati s- inculpat N.A alin. (2) C.pr ciate ca insuf

8. a constata,

fn fafa primE N.A . ~i P.B ., anterior (30 1 fost audiata, termenul din 9. a respins emiterea unc Prezidentiali doamnei I.B. sionala a do instanta), ava din cadrul in de judecata a Ia momentu nr. 92/1992 p respectat (!. C

~Co

carea dreptul probatorii, ir probele sunt penale in co

electorale Curtii de Ia acuzatiile ca Ia dosar

constitutive

constand

nu au fost punctele

posibi-

judecarii

dejudecata

I, 29 aprilie cu privire Ia

Probe/e. mijloacele de proM# procedeele probatorii

201

atitudinea pre~edintelui completului de judecata fatli de toti inculpatii, cu motivarea eli instanta avea posibilitatea sa audieze respectivele inregistrari pe tot parcursul judecarii prezentului recurs, in cazul in care aprecia eli aceasta s-ar impune ~i dacii ar constata existenta unor contradictii intre modul de consernnare in cuprinsul respectivelor incheieri a desta~urarii ~edintelor de judecata, prin raportare Ia aspectele invocate de recurentul intimat inculpat N.A.;

6. a respins, ca nejiind pertinenta, conc/udenta §i uti/a cauzei proba testimo-

nia/a solicitata de recurentul intimat inculpat N.A., constand fn audierea unui numar de 30 de martori noi - pentru a se dovedi tensiunile existente in PSD in luna august 2004, reorganizarea PSD tacuta Ia initiativa recurentului intimat inculpat N.A . , precum ~i modul de desta~urare a activitatilor in cadrul campaniei

electorale, avand in vedere faptul eli, pentru aceea~i teza probatorie, prin raportare Ia acuzatia concretli adusa inculpatului, in fata primei instante i-a fost admisa acestuia audierea unui numar de 5 martori (incheierea din 8 februarie 2011), i-a fost incuviintatli proba cu inscrisuri, apreciind ca prelungirea proba- tiunii cu privire Ia chestiuni de fapt care, Ia ace! moment procesual, apareau ca fiind pe deplin elucidate, constituia un demers excesiv, ce afecteaza celeritatea procesului penal;

7. a respins, ca nefiind pertinenta, conc/udenta §i uti/a cauzei, proba constand

fn reaudierea martorilor R.P., L.H. §i J.D., cu motivarea ca audierea martorilor

mentionati s-a realizat in fata primei instante, in prezenta recurentului intimat inculpat N.A. ~i a apliratorilor sai, ace~tia avand posibilitatea, potrivit art. 86 alin. (2) C.proc.pen., de a formula intrebari pentru clarificarea aspectelor apre- ciate ca insuficient elucidate prin depozitiile respectivilor martori;

8. a constatat ca proba vizand audierea coinculpa{ilor, care nu au dat dec/ara{ii

fn fafa primei instan{e §i, respectiv, reaudierea recuren{ilor intima{i inculpa{i

N.A. §i P.B., a fost deja administrata fn fata instan{ei de recurs, Ia termenul anterior (30 mai 2012), retinand ca, doar recurenta intimatli inculpata G.D. nu a fost audiata, intrucat nu s-a mai prezentat in fata instantei supreme de Ia termenul din 23 aprilie 2012, de~i avea termen in cuno~tinta;

9. a respins ca nejiind pertinenta, conc/udenta §i uti/a cauzei proba constand fn

emiterea unor adrese catre Consiliul Superior a! Magistraturii, Administra{ia Preziden{iala §i Monitorul Oficial, privind numirea in functia de judecator a doarnnei LB., precum ~i inaintarea de catre CSM a altor hotlirari din mapa profe- sionala a doarnnei judecator (membra a completului de judecatli de Ia prima instanta), avand in vedere ca, din verificarile efectuate Ia Biroul Resurse Umane din cadrul inaltei Curti de Casatie ~i Justitie, in intervalul de timp in care ~edinta de judecatli a fost suspendatli, precum ~i din analiza dispozitiilor legale in vigoare Ia momentul numirii doarnnei LB. in functia de judecator, respectiv Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judeclitoreasca, a rezultat eli, acest cadru legal a fost respectat (!. C. C.J., completul de 5 judecatori, decizia nr. 160/2012, nepublicata).

Contrar celor sustinute de recurenta intimatli inculpatli privind incal- carea dreptului Ia aplirare prin respingerea de catre instanta de fond a cererilor de probatorii, inalta Curte de Casatie ~i Justitie, completul de 5 judecatori, retine eli probele sunt utile cand administrarea lor este necesara pentru solutionarea cauzei penale in conformitate cu legea ~i adevarul. Prin urmare, sunt utile ~i trebuie

202

Procedura penala. Partea genera/a

deci administrate numai probele concludente, ceea ce insearnna ca o proM utila este ~i o proba concludenta, tara insa, ca orice proM concludenta sa reprezinte ~i o proba utila in solutionarea unei cauze. In prezenta cauza, in mod intemeiat prima instantiJ., apreciind corect concludenta ~i utilitatea probelor solicitate de catre recurenta intimata inculpata, a admis doar in parte proba testimoniala solicitata de aceasta, argumentat de faptul ca, de~i concludenta sub aspectul situatiei de fapt, nu mai era utila fata de imprejurarea ca acelea~i aspecte, indicate ca teza probatorie de inculpata, urmau a fi dovedite prin depozitiile altor martori incuviintati de completul de judecata. Mai mult, in exercitarea rolului activ ~i cu respectarea dispozitiilor procedurale, instanta de fond a renuntat, respectiv a constatat imposibilitatea audierii unor martori ale caror depozitii, fie au fost apreciate ca nemaifiind utile in contextul materialului probator deja administrat, fie s-a stabilit ca nu mai pot fi obtinute datorita unor imprejurari obiective. Nu se poate retine nici faptul ca s-a incalcat dreptul Ia un proces echitabil in sensu! dispozitiilor art. 6 parag. 3 lit. d) din Conventia europeana a drepturilor omului, ce consta in posibilitatea ce trebuie acordata acuzatului de a contesta o marturie tacuta in defavoarea sa, de a putea cere sa fie audiati martori care sa-l disculpe, in acelea~i conditii in care sunt audiati ~i interogati martorii acuzarii. In jurisprudenta sa constanta, Curtea a statuat ca jurisdictiilor nationale le revine dreptul de a aprecia elementele de proba pe care le administreaza intr-un proces ~i pertinenta celor pe care acuzatul ar vrea sa le mai produca, in special cu privire Ia numarul de martori propu~i de el. Prin urmare, nu se poate recunoa~te acuzatului un drept nelimitat de a obtine convocarea unor martori in

fata instantei de judecata (cauza Vidal c. Belgiei, Honsik c. Austriei, Touvier c.

Frantei), autoritatea nationala competenta fiind cea care are facultatea de a aprecia pertinenta unei ,oferte de proba" tacuta de acuzat, in masura compatibi- litatii ei cu notiunea de proces echitabil. Faptul ca instanta a respins cererea de probatorii formulata de recurenta intimata inculpata J.I.P. privind audierea unor martori pe situatia de fapt, referitoare Ia imprejurarile organizarii evenimentului Trofeul Calitatii in Constructii, motivat de faptul ca alti 325 de martori au fost citati pentru a depune marturie in dovedirea acelora~i imprejurari, care au ~i fost audiati, nu constituie o incalcare a dreptului Ia un proces echitabil, instanta apreciind pertinenta ofertei de proba a inculpatei cu respectarea garantiilor pro-

cesuale (J.C.C.J., completul de 5 judecatori, decizia nr. 16012012, nepub/icatii).

§2. Sarcina probei (onus probandz)

2.1. Notiune. Continut

- potrivit

procurorului,

exercita actiu de exercitiu s hire de vechea

penala este

rilor supuse

penala sunt

orice dubiu

sub aspect

- reprezinta obligatia ce revine participantului la procesul penal de a dovedi faptele sau imprejurarile ce constituie obiectul probei 1 ;

- institutia sarcinii probei este diferita de cea a propunerii de probe, aceasta din

urma constituind un drept al partilor sau subiectilor procesuali principali in cadrul procesului penal;

1 Relevanta in materia sarcinii probei este afirmatia scriitorului francez Maurice Toesca

potrivit caruia: , Certitudinea nu a fost niciodata o dovada . Dovada nu a fost niciodata ~i nici nu va fi un adevar ".

imoniala

aspectul

1 aspecte,

Jtiile altor

ea rolului

Probele, mijloacele de proM ~i procedeele probatorii

203

- potrivit art. 99 NCPP in acpuriea penaH\ sarcina probei apartine fn principal procuroru/ui, iar in acpunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restnlnsa; se remarca astfel ca spre deose- bire de vechea reglementare in care sarcina probei in actiunea penala revenea atat organului de urmarire penala, cat ~i instantei de judecata, NCPP da un efect eficient regulii generale actori incumbit probatio, luand in considerare faptul ca instanta nu este cea care afirma existenta unei situatii de fapt in acuzare sau in aparare, inter- ventia acesteia avand caracter subsidiar doar atunci cand administrarea probelor este imperios necesara formarii convingerii sale;

- conform art. 306 NCPP pentru realizarea obiectului urmaririi penale organele de

cercetare penala au obligatia ca, dupa sesizare, sa caute ~i sa stranga datele ori informatiile cu privire Ia existenta infractiunilor ~i identificarea persoanelor care au savar~it infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa stranga ~i

sa administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 ~i 101 NCPP. Dupa ince- perea urmaririi penale, organele de cercetare penala strang ~i administreaza probele, atat fn favoarea, cat $i fn defavoarea suspectu/ui ori incu/patului. Organul de urmarire penala se pronunta, prin ordonanta motivata, in conditiile art. 100 alin. (3) ~i (4) NCPP, asupra cererilor de administrare a probelor, in limita competentei sale. Ciind organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor metode speciale de supraveghere, care pot fi autorizate ori dispuse, in faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi ~i libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele ~i informatiile care sunt obligatorii in cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului impreuna cu dosarul cauzei. Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru identificarea bunurilor ~i valo- rilor supuse confisdirii speciale ~i confiscarii extinse. A~adar, organele de urmarire penala sunt obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existentei faptei, a elementelor constitutive ale infractiunii, sub aspect subiectiv ~i obiectiv, precum ~i a lipsei vreunui impediment Ia punerea in mi~care sau exercitarea actiunii penale, prevazut de art. 16 NCPP; in cazul in care organele de cercetare penala nu au administrat toate probele necesare lamuririi cau- zei, procurorul va dispune restituirea cauzei in vederea completarii cercetarii penale;

- in cauzele in care actiunea penala se pune in mi~care Ia plangerea prealabila

sarcina probei incumba ~i persoanei vatamate care, fata de natura infractiunii a carei victima a fost, este eel mai bine plasata in aducerea de elemente probatorii relevante;

- in cazul in care din probele administrate nu rezulta, dincolo de orice dubiu rezo-

nabil, vinovatia suspectului ori a inculpatului, dubiul va profita acestuia, consi-

derandu-se ca nu exista temei pentru tragerea Ia raspundere penala a acestuia (in dubio pro reo);

~ Aviind In vedere ca probele nu au valoare mai dinainte stabilita, ~i ca expresie a principiului in dubio pro reo - In sensu! ca atunci ciind, urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, se ajunge la indoiala

204

Procedura penala. Partea genera/a

asupra vinovlltiei inculpatului ~i aceasta indoiala nu este inlaturata dupll administrarea de noi probe ~i deci, prezumtia de nevinovlltie nu este rastumata, orice indoiala este in favoarea inculpatului (l.C.C.J., sectia penalii, decizia

nr. 6535/2004, www.legalis.ro).

in latura civila a cauzei sarcina probei apartine partii civile, cu exceptia situatiei

in care actiunea civila este exercitata din oficiu, cand sarcina probei incumba in faza de urmarire penala, procurorului ~i organelor de cercetare penala, iar in cursu! judecatii, procurorului; inculpatul ~i partea responsabila civilmente au posibilitatea

de a dovedi netemeinicia pretentiilor civile prin propunerea de probe pertinente, concludente ~i utile cauzei.

-

2.2. Sarcina probei ~i prezumtia de nevinovitie

probei ~i prezumtia

de nevinovatie; incumba acuzarii sa ofere probe suficiente pentru a fonda o declaratie de vinovlltie ~i sa indice persoanei trimise in judecata care sunt acuzatiile formulate impotriva sa, in scopul de a ii da ocazia de a-~i pregati apararea ~i de a propune probe 1 Astfel, instanta europeana arata ca sarcina probei revine organelor de urmarire penala care formuleaza acuzatia, iar orice dubiu in stabilirea situatiei de fapt

profit!\ acuzatului;

-in ,Cartea verde" privind prezumtia de nevinovatie 2 , Comisia Europeana, rapor- tandu-se Ia jurisprudenta Curtii Europene, a retinut trei situatii in care sarcina probei nu incumba, in totalitate, acuzarii:

- in procesul penal exista o legatura indisolubila intre sarcina

a) fn cazul infracJiunilor pur formate;

- Curtea Europ mod necesar contra:

rezonabile, in scop de nevinovatie nu efectuarii probei c cazul in care drep era descoperita tra bunurilor pe care I~ cunoasca continutu

b) fn cazul infrd

- acuzarea treb infractiuni a actio sa dovedeasca ca sarcina probei jurisprudentei gravitate medie. acuzatului insa, in

a caror savar~ire

unor documente, probei este · De asemenea,

- acuzarea trebuie sa aduca probe din care sa rezulte ca actiunile sau inactiunile

acuzatului au realizat efectiv elementul material a! infractiunii, insa nu trebuie sa

dovedeasca, in plus, ca acuzatul a avut intentia de a actiona in acest fel sau de a provoca ace! rezultae. De~i statui este exonerat de obligatia dovedirii vinovatiei

(,intentiei delictuale") acuzatului, procedura e conforma principiilor Conventiei europene (Curtea a retinut ca legislatiile penale ale statelor membre cuprind exemple

de infractiuni pur formale 4 );

1 A se vedea CEDO, hot1irarea din 6 decembrie 1988, in cauza Barbera, Messegue $i

Jabardo c. Spaniei, parag. 67-77.

2 Disponibila online (http://ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL=fr&Dos/d=

194139).

3 In unele state europene Jegislatia penala prevede unele prezumtii chiar ~i In privinta elementului material a! infractiunii. De pildll, In Franta (art. 225-6 C.pen. francez) ~i Anglia (art. 30 Sexual Offences Act), faptul de a trlli cu o prostituata ~i de a nu putea justifica veniturile sau dobandirea averii In mod licit reprezintll un caz de proxenetism. 4 A se vedea CEDO, hotararea din 7 octombrie 1998, In cauza Salabiaku c. Frantei, parag. 27-28. Curtea de Ia Strasbourg a retinut ell, In anumite conditii, Statele contractante pot incrimina un simplu fapt sau un fapt obiectiv, independent dacll acesta este comis cu intentie sau din culpll. Instanta european!\ a aratat ell In toate sistemele juridice sunt prevllzute prezumtii de fapt ~i de drept, iar Conventia european!\ nu constituie un obstacol In acest sens, lnsa In materie penal1i exista obligatia statelor contractante de a nu depll~i In aceastll privintli o anumitli limit1i. De~i art. 6 parag. 2 se limiteazli Ia enuntarea garantiei ce trebuie respectatli de

compatibile cu telefonice, preventivli, corespondentei persoane (a se of the European 3 A se vedea

dupa

mata,

decizia

situatiei a in faza m cursu! sibilitatea rtinente,

Probe/e, mijloacele de probii $i procedee/e probatorii

205

- Curtea Europeana apreciaza ca existenta prezumtiilor de vinovatie nu este in

mod necesar contrara Conventiei europene. Acestea trebuie sa fie prevazute in limite rezonabile, in scopul de a nu Jipsi de substanta prezumtia de nevinovatie. Prezumtia de nevinovatie nu trebuie sa fie irefragabila, trebuind sa fie admisa posibilitatea efectuarii probei contrare. Astfel, Curtea a constatat 1 incalcarea art. 6 parag. 2 in cazul in care dreptul intern prevedea existenta urmatoarei prezumtii: o persoana ce era descoperita transportand droguri era considerata ca avea cuno~tinta de continutul bunurilor pe care le transporta, cu exceptia situatiei in care era absolut imposibil sa cunoasca continutul pachetului (forta majorai.

b) fn cazul infracfiunilor pentru care sarcina probei este inversatii;

- acuzarea trebuie sa stabileasca faptul ca persoana acuzata de savar~irea unei

a, rapor-

ma probei

cvinovatiei

~onventiei

tl exemple

infractiuni a actionat intr-un anumit mod, fiind ulterior in sarcina acesteia din urma sa dovedeasca ca exista o justificare Jegitima a actiunilor sale. In aceasta ipoteza, sarcina probei incumba cu atat mai mult acuzatului decat in primul caz. Potrivit jurisprudentei Curtii 3 , o asemenea procedura este acceptabila pentru infractiunile de o gravitate medie. in mod obi~nuit, este in sarcina acuzarii de a dovedi vinovatia acuzatului insa, in cazuri exceptionale, cum ar fi, spre exemplu, situatia infractiunilor

a caror savar~ire este Jegata de nerespectarea anumitor obligatii sau necomunicarea unor documente, odata stabilita existenta unei obligatii de catre acuzare, sarcina probei este inversata, acuzatul trebuind sa dovedeasca ca a respectat acea obligatie. De asemenea, este in sarcina acuzatului de a dovedi existenta cauzelor justificative pe

magistrati pe parcursul procedurilor, cerintele sale se confunda, in practica, intr-o mare masura, cu exigentele de impartialitate prevazute de art. 6 parag. 1. In special, legiuitorul national poate sa lipseasca pe judecatorul cauzei de o veritabila putere de apreciere, golind prezumtia de nevinovatie de substanta, in cazul in care cuvintele ,stabilita in mod legal" ar implica o trimitere neconditionata Ia dreptul intern. Art. 6 parag. 2 nu neglijeaza prezumtiile de fapt ~i de drept existente in legile penale. El impune statelor ca aceste prezumtii sa fie stipulate in legislatie in limite rezonabile, avand in vedere scopul urmarit ~i garantarea dreptului Ia aparare. Pentru o analiza detaliata a incalcarii prezumtiei de nevinovatie prin reglementarea de catre legiuitor a unor prezumtii legale, a se vedea P. van Dijk, M Viering,

Right to a fair and public hearing, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory

essegue ~i

and practice of the European Convention on Human Rights, 4rd edition, Intersentia, Antwerpen-Oxford, 2006, p. 628-629.

&Dos/d=

1 A se vedea CEDO, hotararea din 7 octombrie 1998, in cauza Salabiaku c. Franfei, parag. 19-30. In speta, reclamantul fusese condarnnat de catre instantele franceze pentru deti-

in privinta

nerea de bunuri interzise (canabis), fiind avuta in vedere o dispozitie din Codul varna! care prevedea ca ,persoana aflata in posesia unor bunuri de contraband!! este considerata vinovata

de savar~irea infractiunii". In

acela~i sens, a se vedea CEDO, hotararea din 25 septembrie

) ~i Anglia a justifica

1992, in cauza Pham Hoang c. Franfei, parag. 21-36. 2 In doctrina s-a aratat ca, potrivit jurisprudentei organelor Conventiei europene, sunt compatibile cu respectarea dreptului prevazut de art. 6 parag. 2: inregistrarea convorbirilor telefonice, prelevarea de probe biologice, perchezitia corporal!! sau domiciliar!!, arestarea preventiva, limitarea unor drepturi pe perioada detentiei, examinarile medicale, ridicarea corespondentei sau a unor inscrisuri, alcool-testele, efectuarea unor analize, amprentarea unei

persoane (a se vedea S. Trechse/, op. cit., p. 179; D.J. Harris, M O'Boyle, C. Warbrick, Law

of the European Convention on Human Rights, Oxford University Press, 2009, p. 300). 3 A se vedea CEDO, hotararea din 7 octombrie 1998, in cauza Salabiaku c. Franfei, parag. 28.

206

Procedurii penalii. Partea genera/a

care le invodi, spre exemplu legitima aparare, starea de necesitate, iresponsabilitatea

- reus in excipiendo fit actor - cu exceptia situatiei in care acestea sunt prezumate

(de pilda, legitima aparare prezumata);

- in legatura cu procesul de aplicare a prezumtiilor in materie penaUi, Curtea

Europeana, dezvoltand jurisprudenfa Sa/abiaku, a aratat in cauza Janosevic c. Suediei ca statele contractante trebuie sa mentina un echilibru intre importanta obiectivului ce este urmarit ~i dreptulla aparare. Cu alte cuvinte, mijloacele folosite trebuie sa fie propoqionale cu scopullegitim urmarit 1 ;

- sintetizand conceptia Cuqii de Ia Strasbourg in acest domeniu, in jurisprudenta

instantelor britanice s-a aratat: ,preocuparea principala este ca procesul sa fie echitabil, iar prezumtia de nevinovatie este un drept fundamental care urmare~te acest scop. Conventia europeana nu interzice prezumtiile de fapt ~i de drept, dar cere ca acestea sa fie pastrate in limite rezonabile ~i sa nu fie arbitrare. Este in competenta statelor sa defineasca elementele constitutive ale infractiunii, numai prin raportare Ia latura obiectiva, excluzand latura subiectiva (care este prezumatii). Dar substanta ~i efectul oricarei prezumtii stipulate impotriva reclamantului trebuie sa fie rezonabila ~i sa poata fi supusa dezbaterii. Prezinta importanta Ia aprecierea propoqionalitatii ~i rezonabilitatii oportunitatea oferita acuzatului sa rastoarne prezumtia, garantarea dreptului Ia aparare, flexibilitatea in aplicarea acestei prezumtii, posibilitatea oferita

instantei de a aprecia toate probele, dificultiitile cu care procurorul s-ar putea con- frunta in absenta prezumtiei. Preocuparile in vederea protejarii securitiitii nationale nu exonereaza statele membre de obligatia de a respecta standardele minimale de echitabilitate a procesului. Justificarea oricarei incalcari a prezumtiei de nevinovatie nu poate fi realizata decat prin analizarea tuturor faptelor ~i imprejurarilor ce deter- mina aplicarea in cauzii a unei anumite prevederi legale" 2 ;

- din plicate, NCPP ~i legislatia speciala ce cuprinde dispozitii penale au ramas

inca timide in reglementarea situatiilor care presupun o inversare a sarcinii probei.

c) in cazul emiterii unui act prin care se dispune confiscarea.

- cazul recuperarii bunurilor de Ia acuzat sau de Ia un teq, poate da n~tere unei inver-

sari a sarcinii probei, in situatia in care bunurile sunt rezultatul unei activitati infractionale

lucru, sau Ia o reducere a nivelului sarcinii probatiunii,

acuzarea trebuind sa stabileasca vinovatia cu o anurnitii probabilitate, iar nu dincolo de

~i proprietarul lor contestii acest

orice dubiu, ca de obicei. Toate recuperarile de bunuri trebuie sa poata face obiectul

unui

recurs jurisdictional ~i trebuie sa fie rezonabile ~i proportionate ;

-

suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat

sa W dovedeasca nevinovatia, ~i are dreptul de a nu contribui Ia propria acuzare; in cazul cand exista probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul sa probeze !ipsa lor de temeinicie, putand solicita administrarea de probe in aparare; ca exceptie,

1 A se vedea CEDO, hotliriirea din 23 iulie 2002, In cauzaJanosevic c. Suediei, parag. 101. 2 A se vedea !.H. Dennis, The Law of Evidence, 3'd edition, Sweet&Maxwell, 2007,

p. 469.

3 A se vedea CEDO, hotliriirea din 5 iulie 2001, In cauza Phillips c. Marii Britanii,

sarcina probei a11 sau de neimpu penala (spre exe ori in ipoteza in

- ata~area c

eel de instanta natura sa dea na mstantet .

.

·I

§3. Procedv

-

in cazul in

nentei, conclud

trarea lor;

- organele de

vatamate ~i a pa1

concludente ~i

obligatia proc

descoperirii pro

-in faza de~

~r~!~~ 0 ;r~:UsJ

concludente ~i -in cazul i poate reveni m• care se constat administrarea pt

- faptele sa~ mijloc de prob alege oricare legea poate Ii~ sau imprejurar starea de boala In cazul chestil! materia careia i

1

- adminisd ascultarea invi expertize, percl

- Ia cererea soana care cun aducii la cuno~t

1 A

se vede<

Probele, mijloacele de probii # procedeele probatorii

207

sarcina probei apaqine suspectului sau inculpatului care invoca o cauza justificativa sau de neimputabilitate, ce fusese anterior dovedita de catre organele de unniirire penala (spre exemplu, iresponsabilitatea, betia involuntara completa, legitima aparare) ori in ipoteza In care acesta invoca o chestiune prealabila, preliminara sau prejudiciala;

ata~area cazierului judiciar al reclamantului In dosarul de unnarire penala sau In eel de instanta nu constituie o incalcare a prevederilor art. 6 parag. 2, nefiind de natura sa dea na~tere unei prezumtii de vinovatie care sa aduca atingere impaqialitatii mstantet .

-

.

·1

§3. Procedura de administrare a probelor

re unnare~te

ept, dar cere competenta raportare la substanta ~i ie rezonabila ·onalitatii ~i

- in cazul in care probele nu sunt interzise de lege ~i satisfac exigentele perti-

nentei, concludentei ~i utilitatii, organele judiciare trebuie sa procedeze la adminis- trarea lor;

- organele de unnarire penala, din oficiu sau la cererea suspectului, a persoanei

v atamate ~i a paqilor, dispun administrarea sau strangerea probelor legale, pertinente, concludente ~i utile solutionarii cauzei; deopotriva, organele de unnarire penala au obligatia procedurala pozitiva de a face toate demersurile necesare in vederea descoperirii probelor ce trebuie administrate in cauza;

- in faza de judecata, instanta, Ia cererea procurorului ori a persoanei vatamate sau a partilor ori din oficiu, trebuie sa puna In dezbaterea contradictorie a acestora probele propuse, iar apoi sa dispuna administrarea numai a celor legale, pertinente, c oncludente ~i utile;

- In cazul in care procurorul sau instanta a incuviintat administrarea unei probe, poate reveni motivat ulterior in cursu! procesului asupra acestei masuri In cazul In care se constata ca proba anterior incuviintata este neconcludenta sau inutila sau ca administrarea probei nu este posibila;

- faptele sau imprejurarile ce fonneaza obiectul probei pot fi dovedite prin orice

mijloc de proba care nu este interzis de lege, organele judiciare avand libertatea de a alege oricare dintre acestea pentru stabilirea adevarului judiciar; in unele cazuri, Jegea poate limita sfera mijloacelor de proba cu care se poate dovedi o anumita fapta au imprejurare (de pilda, in cazul suspendarii unnaririi penale sau a judecatii, cand tarea de boala grava nu poate fi probata decat printr-o expertiza medico-legala, ori in cazul chestiunilor prealabile ce pot fi probate numai cu mijloacele de proba din materia careia li apaqine chestiunea);

- administrarea probelor se realizeaza prin diferite procedee probatorii (de pilda,

ascultarea invinuitului sau a inculpatului, ascultarea martorilor, efectuarea unei expertize, perchezitia);

- Ia cererea organului de unnarire penala ori a instantei de judecata, orice per-

-oana care cunoa~te vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le

aduca Ia cuno~tinta sau sa le infati~eze;

1 A se vedea CEDO , hotararea din 10 februarie 1983 , in cauza Albert ~i Le Compte c. Belgiei, parag. 40.

208

Procedurii penalii. Partea genera/a

- in vederea asigurarii principiului egalitatii annelor ~i a dreptului la aparare fn

cursu! urmaririi penale,

subiecfii procesuali principali sau parfile sau aparatorii acestora pot lua cuno~tinfa de materialul probator administrat fn cauza, dintre care exemplificam unnatoarele:

a) suspectul sau inculpatul, precum ~i celelalte parti sau persoana vatamata au

dreptul de a participa la efectuarea oricarui act de unnarire penala, deci inclusiv la administrarea probelor, cu excepfia: (i) situatiei in care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare; (ii) perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante. in vederea exercitarii acestui drept, partile, subiectii procesuali principali sau avocatul acestora pot solicita sa fie incuno~tintati de data ~i ora efectuarii actului de unnarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi ~i libertati. incuno~tintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal;

b) perchezitia domiciliara sau infonnatica se face, in principiu, in prezenta

persoanei de la care se ridica obiecte sau inscrisuri; suspectul sau inculpatul arestat preventiv trebuie adus la efectuarea acestor procedee probatorii;

c) reconstituirea se realizeaza in prezenta suspectului sau inculpatului, in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie;

d) inculpatul cu privire la care s-a fonnulat o propunere de arestare preven-

tivalarest la domiciliu ori de prelungire a duratei masurii arestarii preventive/arestului

legea procesuala a prevazut mai multe situatii in care

la domiciliu poate lua cuno~tinta, dupa inregistrarea cauzei la judecatorul de drepturi ~i libertati, de piesele dosarului de unnarire penala in vederea pregatirii apararii;

- in acest scop, art. 94 alin. (7) NCPP prevede ca, in vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cuno~tinta de intreg materialul dosarului de unnarire penala in procedurile des fa~ urate in fata judecatorului de drepturi ~i libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.

e) inculpatul care a fonnulat o cerere de revocare a masurii arestarii preventive,

de inlocuire a masurii arestarii preventive cu controlul judiciar/controlul judiciar pe cautiune ori o pliingere impotriva ordonantei prin care procurorul a dispus luarea sau prelungirea masurii controlului judiciar/controlului judiciar pe cautiune poate lua cuno~tinta, dupa inregistrarea cauzei la judecatorul de drepturi ~i libertati, de piesele dosarului de unnarire penala in vederea pregatirii apararii;

f) la efectuarea expertizei (tehnice, criminalistice, cantabile, medico-legale etc.) partile sau subiectii procesuali principali pot solicita ca un expert desemnat de acestea (expert-parte) sa participe la efectuarea procedeului probatoriu, alaturi de expertul desemnat de organul judiciar.

§4. Consultarea dosarului

- dreptul de acces Ia dosar este prevazut explicit in Directiva 2012/13/UE din 12 mai 2012 privind dreptul la infonnare in cadrul procedurilor penale care in art. 7 prevede ca: ,(1) Atunci ciind o persoana este arestata ~i retinuta in orice etapa a procesului penal, statele membre se asigura ca documentele referitoare la cauza

specifica, aflat contesta in me retinerii, sunt Statele membr sau invinuite s aflate in pose suspectate sau

pregati apan mentionate la l

a

a

drepturilor I

instanta. in c competente, a considerare. (~ aduca prejudic refuzat, in caz sau a drepturi necesar pentn care accesul intema a statu asigura ca, in accesul la am autoritate judi'

- Directiva

art. 94 NCPP

- potrivit l'

au dreptul de

cursu! urmar

secretul datelc

- consultaJ

a nota date s,

clientului;

- fn cursu/

tennen rezon acestei activit va stabili data

- dreptul c cazurile in c penale;

- dupa inc

penale fata d poate restrict persoana vatJ s-ar putea ad1

preventive, lui judiciar pe luarea sau poate lua de piesele

Probe/e. mijloacele de probii $i procedeele probatorii

209

specifica , aflate in posesia autoritatilor competente ~i care sunt esentiale pentru a contesta in mod efectiv, in conformitate cu dreptul intern, Jegalitatea arestarii sau retinerii, sunt puse Ia dispozitia persoanelor arestate sau a avocatilor acestora. (2) Statele membre se asigura ca autoritatile competente acorda persoanelor suspectate sau invinuite sau avocatilor acestora accesul eel putin Ia toate mijloacele de probl'i aflate in posesia lor, indiferent daca sunt in apararea sau impotriva persoanelor s uspectate sau acuzate , pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor ~i pentru a pregati apararea. (3) Fara a aduce atingere alineatului (1), accesul Ia materialele mentionate Ia alineatul (2) se acorda in timp util pentru a permite exercitarea efectiva a drepturilor in materie de aparare ~i eel tarziu Ia prezentarea fondului acuzarii in instanta. in cazul in care alte mijloace de proba intra in posesia autoritatilor competente, acestea acorda accesul Ia ele in timp util pentru a putea fi Juate in c onsiderare . (4) Prin derogare de Ia alineatele (2) ~i (3), cu conditia ca aceasta sa nu aduca prejudicii dreptului Ia un proces echitabil, accesulla anumite materiale poate fi refuzat, in cazul in care astfel de acces ar putea conduce Ia periclitarea grava a vietii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau daca refuzul este strict necesar pentru apararea unui interes public important, ca de exemplu in cazurile in care accesul poate prejudicia o anchetl'i in curs sau poate afecta ·grav securitatea interna a statului membru in care se desta~oara procedurile penale. Statele membre se asigura ca, in conformitate cu dispozitiile dreptului intern, decizia prin care se refuza accesul Ia anumite materiale in conformitate cu prezentul alineat este luata de o autoritate judiciara sau poate face, eel putin, obiectul controlului judiciar";

- Directiva 2012/13/UE a fost transpusa in NCPP, in principal, prin dispozitiile

art. 94 NCPP intitulat consu/tarea dosarului;

- potrivit NCPP partile , subiectii procesuali principali , precum ~i avocatii acestora

au dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal; fn curs u/ urmiiririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau ec retul datelor ~i actelor de care a luat cuno~tinta cu ocazia consultarii dosarului;

- consu/tarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de

no ta dat e sau informafii d i n dosar,

lientului;

precum ~i de a obfine fotocopii pe c heltuiala

- fn c ursu/ urmiiririi penale , procurorul stabile~te data ~i durata consultarii intr-un :ermen rezonabil. Procurorul poate dispune, prin ordonanta, delegarea efectuarii acestei activiUiti procesuale organului de cercetare penala, caz in care acesta din urma : a s tabili data ~i durata consultarii intr-un termen rezonabil;

- dreptul de a consulta dosarul nu este un drept absolut, putand fi restrictionat in

~ rile in care prin consultare s-ar aduce atingere bunei desfl'i~urari a urmaririi ;>enale;

- dup ii fn cep erea urmiiririi penale , respectiv dupa dispunerea efectuarii urmaririi

. n ale fata de suspect ~i pana Ia punerea in mi~care a actiunii penale, procurorul ate restrictiona prin ordonanta motivata consultarea dosarului de catre suspect, ~rsoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, daca prin aceasta --ar putea aduce atingere bunei desfl'i~urari a urmaririi penale;

Procedura penala. Partea genera/a

210

- dupa punerea fn mi~care a acfiunii pena/e procurorul poate restrictiona prin ordonanta motivata consultarea dosarului de catre inculpat, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desla~urari a urmaririi penale, pentru o durata de eel mult 10 zile; nu este necesar ca ce1e 10 zile pentru care se dispune interdictia consultarii dosarul sa fie consecutive, NCPP stabi1ind doar ca dupa punerea in mi~care a actiunii penale durata to tala a restrictiei sa nu depa~easca 10 zile;

- o dispozitie speciala care deroga de la regula generala prevazuta in art. 94 NCPP

este stipulata de art. 145 NCPP in materia supravegherii tehnice. Astfel, dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul are o obligatie procedurala pozitiva de a informa, in scris, in eel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cuno~tinta, la cerere, de

continutul proceselor-verbale in care sunt consernnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica;

Ca excepfie, procurorul poate sa dispuna, prin ordonanfa motivata, amanarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sun! stocate activitafi/e de suprave- ghere tehnica ori a proceselor-verbale de redare, eel mai tarziu pana Ia terminarea urmaririi penale sau pana Ia c/asarea cauzei, daca aceasta ar putea conduce Ia:

a) perturbarea sau peric/itarea bunei desfo~urari a urmaririi penale fn cauza;

b) punerea

familiilor acestora;

fn pericol a siguranfei

victimei,

a martorilor sau a membrilor

c) dificultafi fn supravegherea tehnica asupra a/tor persoane implicate fn cauza.

- dispozitiile cu privire la amanarea informarii ~i prezentarii proceselor-verbale se

aplica in mod corespunzator ~i in ipoteza in care in cauza a fost dispusa retinerea, predarea ~i perchezitionarea trimiterilor po~tale [art. 147 alin. (8) NCPP raportat la art. 145 alin. (4) ~i (5) NCPP];

- in toate procesele aflate in faza de urmarire penala, fie ca a fost sau nu pusa In

rni~care actiunea penala, avocatului nu ii poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile paqii sau ale subiectului procesual principal pe care 11 asista ori 11 reprezinta;

- fn cursu/ procedurii de camera preliminara ~i fn cursu/ judecafii, inculpatul ~i avocatul sau au dreptul sa consulte actele dosarului;

- fn cursu/ judecafii (nu ~i fn procedura de camera preliminara) persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente ~i avocatul acestora au dreptul de a consulta actele dosarului.

§5. Principiile legalitatii ~i loialitatii administrarii probelor

- principiul legalitafii administrarii probe/or este acea regula potrivit careia fn procesul penal trebuie administrate probele obfinute cu respectarea dispozifiilor legale din mijloacele de probi'i prevazute de lege;

- principiul

interzisa uti/izar rea-credinfa, a z. infractiuni fn ve aduce atingere t Ia viafa privata omului cum ar

europeana), dre dreptulla viafa j

- termenul , I

o conotafie ese1

fi de/itate ~i om

trasatura a acf

hotarari penale

4

J US!lfle ,'

.

.

.

I In doctrina I

s-a aratat ca de~i in vederea respe4 complexitatea ei, organele judiciar juridice in scopl Procedure penal interzicerea impu sau stratageme.

literatur

equitable, in Les Pierre Lambert, I notiunii de ,can europeana sau d administrare a p1 un examen de an

loialitatii admini nelegal sau neloi cu exceptia CllZl incalcat dreptull

3 Ph. Couvre

in La Loyaute. N

2

In

4

P. Bouza/ ,

p. 172. In studiu comparees", elal decembrie 2003

adeviir, legitimit l egitimitatea p Ui invers, ejicacital etc. " Pentru o a

de Ia loyaute d vol. 23, 2003 ,

(www.courdecQj

Probele, mijloacele de probii ~i procedeele probatorii

211

este regula potrivit careza este

interzisa uti/izarea oricarei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinfa, a unui mij/oc de proba sau care areca eject provocarea comiterii unei

infractiuni fn vederea obtinerii unui mijloc de probii, daca prin aceste mij/oace se aduce atingere demnitatii persoanei, drepturilor acesteia Ia un proces echitabi/ sau Ia viata privata; astfe/, sunt protejate implicit ~i a/te drepturi fundamenta/e ale omu/ui cum ar fi: dreptu/ Ia respectarea demnitatii umane (art. 3 din Conventia europeana), dreptu/ Ia un proces echitabi/ (art. 6 din Conventia europeana) ori dreptu/ Ia viata privata (art. 8 din Convenfia europeana/;

- termenul, /oialitate ", derivat din adjectivul latin legalis, are fn /imbaju/ modern

o conotatie esentia/mente mora/a. Astfel, el evoca ansamb/u/ idei/or de fncredere, fi delitate ~i onestitate, uneori raportate Ia cea de /egitimitate 3 ; /oialitatea este o

trasatura a actiunii de strongere a probe/or, ce are ca scop pronuntarea unei h otarori pena/e legitime, cu respectarea drepturilor omu/ui ~i a demnitatii actu/ui de JUStlfle ,'

- principiu/ /oialitafii administrarii probe/or 1

.

.

.

4

I In doctrina (J. Pradel, Procedure penale, lOeme edition, Cujas, Paris, 2000, p. 390-391), s-a aratat ca de~i neprevazut de lege, principiul loialitatii a fost ,descoperit" de jurisprudenta in vederea respectarii eticii judiciare. In privinta definirii notiunii s-a apreciat ca, fata de complexitatea ei, este mai simplu de a o caracteriza prin contrariul acesteia: este neloial ca organele judiciare sa foloseasca procedee neconforrne principiilor fundamentale ale ordinii j uridice In scopul obtinerii mijloacelor de proba. Altii autori (S. Guinchard, J. Buisson, Procedure penale, op. cit., p. 433) au considerat ca principiul loialitatii are ca obiect interzicerea impusa celui ce administreaza probatoriul de a utiliza procedee neloiale, tertipuri sau stratageme. 2 In literatura de specialitate (M Franchimont, Loyaute, Proportionnalite, et proces equitable, In Les droits de !'Homme au seuil du troisieme millenaire. Melanges en hommage a Pierre Lambert, Bruylant, Bruxelles, 2000, p. 377-378) s-a aratat ca loialitatea nu corespunde notiunii de ,caracter echitabil a! procesului", prevazuta de art. 6 parag. 1 din Conventia europeana sau de art . 14 din Pact. In esenta, loialitatea nu prive~te dedit modalitatea de administrare a probelor. In schimb, aprecierea caracterului echitabil al procesului presupune un examen de ansamblu a! procedurii. Analiza este astfel mai larga dedit cea a legalitatii sau a loialitatii administrarii probei. De fapt, judecatorul ar putea sa excluda un mijloc de proba ne legal sau neloial administrat, dar sa considere ca In ansamblul sau procedura este echitabila, u exceptia cazului In care neloialitatea a fost astfel !neat a viciat lntreaga procedura, a in ca! cat dreptul Ia aparare ~i principiile procesului echitabil. 3 Ph. Couvreur, Reflexions sur Ia ,loyaute" dans les rapports judiciaires intemationnaux, In La Loyaute . Melanges offerts aEttienne Cerexhe, Edition Larcier, 1996, p. 67 . 4 P. Bouzat, La loyaute dans Ia recherche des preuves, Melanges Hugueney, Sirey, 1964, p. 172. In studiul ,Les transformations de !'administration de Ia preuve penale: perspectives omparees", elaborat sub coordonarea profesorului G. Guidicelli-Delage, Universite Paris I,

careia fn

decembrie 2003, s-a aratat ca , din punct de vedere filozofic, obiectivele procedurii penale - adeviir, legitimitate, eficacitate - in serviciul ciirora se ajlii proba, relevii tensiunea internii, leg itimitatea putand constitui o piedicii in calea ciiutiirii adeviirului ~i a eficacitiitii sau , invers, eficacitatea putand avea drept rezultat fie obiectivarea adeviirului, fie desfigurarea sa

dispozitiilor

etc." Pentru o analiza detaliatii a principiului loialitiifii, a se vedea E. Boursier, Le principe

de Ia loyaute de Ia preuve en droit processuel, Dalloz, Nouvelle bibliotheque des theses,

studiu disponibil online

vo l. 23, 2003 , p. 133-316; P. Lemoine, La loyaute de la preuve,

www. courdecassationfr).

212

-

Procedura penala. Partea genera/a

/oialitatea decurge din dreptul Ia un proces echitabil ~i implicii o anumitii

, mora/itate procedurala" a organe/or de urmiirire penala fn activitatea de strangere a probe/or aptii de a asigura credibilitatea actului de justitie ~i aflarea adeviirului; astfel, organele judiciare nu trebuie sii puna fn balantii eficacitatea procedurilor ~i /oialitatea procesualii, pentru a decide care dintre acestea urmeazii a fi sacrificatii pentru aflarea adeviirului, indiferent de natura sau gravitatea infractiunii investigate;

- loialitatea procesualii se fnfiifi~eazii a fi ~i un principiu corector a! principiului libertiitii probe/or, astfel cum acesta rezultii din art. 97 alin. (1) NCPP care permite folosirea oriciiror mijloace de probii care nu sunt interzise de lege;

- loialitatea administrarii probelor este consacrata in art. 101 NCPP, potrivit caruia este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constran- gere, precum ~i promisiuni sau indernnuri in scopul de a se obtine probe (de pilda, organele judiciare trebuie sa asigure climatul necesar audierii care sa nu determine persoana audiata sa dea declaratii dupa dictare, ori ca urmare a unor intrebari tenden- tioase ale caror raspunsuri sunt consernnate incomplet, sau in conditii de oboseala excesiva, ori sub imperiul constrangerii); deopotriva, nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-~i aminti ~i de a relata in mod con~tient ~i voluntar faptele care constituie obiectul probei (de pi ida, utilizarea penthotalului, sau a hipnozei); interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata W da consimtamantul Ia utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare (de pilda, in ipoteza in care un martor i~i da consimtamantul sa fie ascultat dupa ce a fost hipnotizat de un specialist hipnotolog); deopotriva, un specialist nu poate intocmi un raport de constatare sau de expertiza cu privire Ia aspectele constatate de acesta pe parcursul audierii unei persoane atunci cand acesta a fost eel care a contribuit Ia folosirea de metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capa- citatea persoanei de a-~i aminti ~i de a relata in mod con~tient ~i voluntar faptele care constituie obiectul probei [de pilda, un hipnolog care a procedat Ia hipnotizarea unui martor sau a persoanei vatamate (care in prealabil consimtisera sa fie supuse hipnozei) nu poate intocmi un raport de constatare sau de expertiza cu privire Ia relatarile persoanei ascultate, situatiile ~i imprejurarile pe care persoana ascultata nu ~i le poate aminti con~tient dar care pot fi relevate ca urmare a hipnozei neintrand in domeniul de aplicare a! constatarilor sau expertizelor];

- Curtea Europeana 1 a calificat drept tratamente inumane ~i degradante utilizarea

pe parcursul efectuarii cercetarii penale a unor tehnici de dezorientare sau de privare senzoriala aplicate persoanelor supuse Ia interogatoriu prin utilizarea uneia dintre urmatoarele cinci tehnici de interogare: acoperirea capetelor persoanelor interogate, expunerea lor Ia un zgomot continuu ~i putemic, privarea de posibilitatea de a dormi inainte de interogatoriu, limitarea alimentatiei, obligarea celor interogati sa ramana in picioare, Ia zid, intr-o postura penibila, timp de mai multe ore. S-a mai retinut ca aceste mijloace de interogatoriu au fost folosite cumulativ in scopul obtinerii de marturisiri, a! denuntarii altor persoane sau pentru obtinerea de informatii ~i au cauzat suferinte fizice ~i morale putemice, au antrenat tulburari psihice acute in cursu! interogatoriului, creand victimelor sentimente de teama, angoasa, inferioritate,

1 A se vedea CEDO, hotararea din 18 ianuarie 1978, In cauza Irlanda c. Marii Britanii.

in scopul de a le

peana a conside~

prin aplicarea ul matii: dezbracar· mai poata sprij umilitoare;

- este interzis acestea (de pild continue savar~i

- provocare constand in dete provocator se at' instigatorului cJ contmue savar~1 nulitatilor in pr ca urmare a pro

- in materia t pasiv" a! activi potrivit careia

su

exista o

l

.

.

(i)

pregate~te sava

acestora a fost acestora nu au caracter excepti

- Curtea E

~i insotita de ga de stupefiante. indoiala, adop dreptul la buna sacrificat pen de art. 6 din C infractiuni, de justifica utiliz Curtea Europe infiltrati (in c cadrul unei an germane cu ce

Teixeira de Ca

1 A se vedea

CEDO, hotlirare~

2 A se vedea ~ 3 A se vede galiei, parag. 36 brie 2004, in ca

o anumitii

Probele, mijloacele de proM# procedeele probatorii

213

in scopul de a le infrange rezistenta fizica sau morala. In alte cauze 1 , Curtea Euro- peana a considerat ca exista o incalcare a dispozitiilor art. 3 din Conventia europeana prin aplicarea urmatoarelor tratamente in scopul de a obtine marturisiri sau infor- matii: dezbracarea victimei, legarea ei de brate ~i suspendarea ei tara ca aceasta sa se mai poata sprijini pe sol sau aplicarea de violente repetate, punerea in situatii umilitoare;

- este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru

acestea (de pilda, martori colaboratori), sii provoace 0 persoana sa savar~easca ori sa

continue savar~irea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe;

, potrivit

- provocarea reprezinta actiunea neloiala realizata in scopul obtinerii de probe,

constran-

constand in determinarea cu ~tiinta a unei persoane sa comita o infractiune (agentul

(de pilda,

provocator se afla practic, din punctul de vedere al dreptului substantial, in postura

determine

instigatorului care determina o persoana sa ia o rezolutie infractionala) sau sa

tenden-

continue savar~irea unei infractiuni; astfel, provocarea constituie una dintre sursele nulitatilor in procesul penal care are ca efect subsecvent excluderea probelor obtinute ca urmare a provocarii;

- in materia provocarii, Curtea Europeana a tacut referire la doctrina ,caracterului

pasiv" al activitatii pe care trebuie sa o desra~oare In aceasta materie agentii statului potrivit careia activitatea agentilor statului nu poate fi consideratii provocare daca:

(i) exista o suspiciune rezonabila ca o persoana participa la o infractiune sau pregate~te savar~irea unei infractiuni; (ii) activitatea politi~tilor sau a colaboratorilor acestora a fost autorizata In conditiile legii; (iii) agentii statului sau colaboratorii acestora nu au tacut altceva decat sa ofere suspectului o ocazie obi~nuita (care nu are caracter exceptional) de a comite o infractiune;

- Curtea Europeana a aratat ca interventia agentilor infiltrati trebuie circumscrisa

~i lnsotita de garantii chiar ~i atunci cand este vorba In cauza de represiunea traficului de stupefiante. In fapt, daca expansiunea criminalitatii organizate impune, tara lndoiala, adoptarea de masuri adecvate, nu insearnna ca intr-o societate democratica dreptul la buna administrare a justitiei, ce ocupa un loc atat de important, ar putea fi sacrificat pentru motive de oportunitate. Exigentele generale de echitate consacrate de art. 6 din Conventia europeana se aplica procedurilor care privesc toate tipurile de infractiuni, de la cea mai simpla la cea mai complexa. Interesul public nu poate justifica utilizarea de elemente obtinute ca urmare a unei provocari politiene~ti 2 Curtea Europeana a constatat 3 ca, spre deosebire de activitatea desta~uratade agentii infiltrati (In cauza Ludi c. Elvefiei) care W desta~urau respectiva indeletnicire in cadrul unei anchete cu privire la traficul de droguri, In baza cooperarii autoritatilor germane cu cele elvetiene, sub supravegherea unui judecator de instructie, In cauza Teixeira de Castro c. Portugaliei activitatea celor doi politi~ti implicati nu se situa In

Britanii.

1 A se vedea CEDO, hotariirea din 18 decembrie 1997, in cauzaAksoy c. Turciei, parag. 63; CEDO, hotariirea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni c. Frantei, parag. 105. 2 A se vedea CEDO, hotliriirea din 17 ianuarie 1970, in cauza De/court c. Belgiei, parag. 25. 3 A se vedea CEDO, hotariirea din 9 iunie 1998, in cauza Teixeira de Castro c. Portu- galiei, parag. 36-39. In acela~isens, a se vedea CEDO, hotariirea Marii Camere din 27 octom- brie 2004, in cauza Edwards ~i Lewis c. Marii Britanii, parag. 46.

214

Procedurii penalii. Partea generaIii

cadrul unei operatiuni de combatere a traficului de droguri aflate sub coordonarea unui magistrat. Curtea Europeana a retinut ca cei doi politi~ti nu s-au limitat sa examineze de o maniera pur pasiva activitatea reclamantului, ci au exercitat asupra acestuia o influenta de natura sa-l provoace sa comita infractiunea 1 Astfel, activitatea celor doi ofiteri de politie a depa~it natura activitatii unor agenti infiltrati, deoarece ei au provocat savar~irea infractiunii ~i nimic nu arata ca tara interventia lor aceasta ar fi fost comisa. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta europeana a acordat importanta unui anumit numar de circumstante ~i,in special, a faptului ca interventia celor doi politi~ti in cauza nu s-a inscris in cadrul unei operatiuni de reprimare a traficului de stupefiante dispusa ~i controlata de un magistrat. De asemenea, s-a retinut ca autoritatile portugheze nu aveau motive intemeiate sa suspecteze faptul ca reclamantul era traficant de droguri: acesta nu avea cazier judiciar, nu exista vreo ancheta preliminara deschisa impotriva sa ~i nimic nu indica faptul ca ar avea o inclinare sa fie implicat in traficul de droguri, inainte de a fi abordat de politie. Drogurile nu au fost gasite la locuinta acestuia, reclamarttul procurandu-le de la un tert, care le dobiindise la randul sau de la un alt dealer ramas necunoscut, ~i nu a detinut alte cantitati de droguri decat cele solicitate de politi~ti. Curtea de la Strasbourg a mai aratat ca ~i in conditiile in care reclamantul ar fi fost eventual dispus sa comita o infractiune, niciun element obiectiv nu sugera ca el ar fi initiat o activitate infractionala inainte de interventia organelor de politie. Astfel, a fost respinsa apararea propusa de guvemul portughez prin care se invoca deosebirea intre crearea unei intentii criminale inexistenta pana atunci ~i revelarea unei intentii criminale latente. Curtea Europeana a apreciat ca aceasta interventie a agentilor de politie ~i folosirea ei in procedura penala 1-a privat pe reclamant ab initio ~i definitiv de un proces echitabil, fiind incalcate prevederile art. 6 parag. 1 din Conventia europeana. S-a constatat, in acest fel, ca sunt incalcate exigentele conventionale in conditiile in care condamnarea reclamantului s-a intemeiat in principal pe declaratiile celor doi agenti provocatori. Astfel, Curtea Europeana a tacut distinctia intre actiunea agentilor provocatori - actiunea ofiterilor de politie creand intentia criminala care anterior nu exista- ~i cazurile in care reclamantul avea deja predispozitia de a comite infractiuni 2 Instanta europeana a acordat caracter principalla doi factori: (i) inexis- tenta unor probe din care sa rezulte suspiciunea ca reclamantul era deja implicat in

1 In fapt, politi~tii ce desta~urau o activitate sub acoperire au incercat initial sa achizitio-

neze canabis de Ia numitul V.S. (suspectat a fi un mic dealer de droguri), iar fata de imposi- bilitatea acestuia de a procura acest drog i-au solicitat procurarea de heroina. In acest context, V.S. i-a condus pe politi~ti Ia casa reclamantului, care a acceptat sa le procure acestora cantitatea de 20 grame de heroina, fiindu-i inmiinata suma de bani necesara. Reclamantul a procurat 20 de grame de heroina de Ia J.P.O ., care 1-a riindul sau le-a obtinut de Ia o terta

persoana . Heroina a fost adusa de reclamant Ia domiciliul lui

politi~ti, care cu ocazia primirii drogurilor ~i-au declinat calitatea ~i 1-au retinut pe reclamant sub acuzatia de trafic de droguri. 2 A se vedea K. Starmer, M Strange, Q. Whitaker, Criminal Justice, Police Powers and Human Rights, Ed. Blackstone Press, 2001, p. 201-202.

V.S.

unde

se aflau

~i cei

doi

Europeana zitiile art. 6 fost obtinu obiect de a

mesageriei,l .,costuri" i de politie a iar nu ins motive te

carea pros numai in l privire la ultimii 2 intemeiat informatii identificate

agentii

instigarea

reclamanta

iar nude

in

martorii

contactas

Brazilia p

~i C. a

A.

onsideral intemeiat retinut, a a fost pr' numat pe

p. 604.

2 A se 3 A se

acest context,

acestora

Reclamantul a

de

Ia

o

tertii

aflau

~i cei

doi

pe reclamant

Probe/e . mijloacele de proM ~i procedeele probatorii

215

traficul de droguri sau lntr-o activitate infractionala; (ii) faptul indubitabil ca organele de politie 11 instigasera la comiterea ace lei infractiuni 1 ;

- In baza aceluia~i rationament, lntemeiat pe factorii indicati mai sus, Curtea Europeana a considerat In cauza Eurojinacom c. Frantei 2 ca nu sunt lncalcate dispo-

zitiile art. 6 parag. 1, lntrucat probele pe baza carora a fost condarnnata reclamanta au

fo st obtinute prin provocare; In cauza societatea comerciala reclamanta (al carei

obiect de activitate consta In servicii de comunicari de date accesibile prin interme- diul unui terminal - Minitel, agreat de France Telecom - constand In messaging ~i mailbox, ce permitea utilizatorilor sa comunice lntre ei prin folosirea unor pseudonime la care puteau fi ata~ate C.V.-uri) fusese condarnnata pentru proxene- tism, ca urmare a unor anchete desta~urate de organele de politie franceze. In cadrul acestor investigatii agentii politiei utilizasera serviciile companiei prin intermediul rnes ageriei , solicitand informatii de la mai multe persoane cu privire la ,conditii" ~i . costuri" In scopul identificarii celor care practica prostitutia. Activitatea organelor de politie a fost considerata de Curtea Europeana ca infiltrare a unor agenti acoperiti, iar nu instigare la savar~irea unor infractiuni, lntrucat autoritatile judiciare aveau motive temeinice de a suspecta existenta unei activitati infractionale. Astfel, instanta europeana a remarcat ca politia se afla In posesia informatiilor cu privire la practi- carea prostitutiei din anunturile publicate In presa, iar societatea nu fusese acuzata nu mai In legatura cu faptele de proxenetism constatate de agentii infiltrati, ci ~i cu privire la o activitate infractionala continua In materia proxenetismului desra~urata In ult imii 2 ani. De asemenea, importanta a prezentat ~i faptul ca instantele nu ~i-au int emeiat hotararea de condarnnare numai pe actele agentilor infiltrati, ci ~i pe inf ormatii rezultate din continutul C.V.-urilor, precum ~i pe declaratiile prostituatelor identificate In cursu} anchetei. In concluzie, Curtea Europeana a considerat ca de~i agentii infiltrati au provocat oferta din partea prostituatelor, nu se poate retine instigarea la comiterea infractiunii de proxenetism pentru care a fost condarnnata recla manta, ce a avut un caracter continuu ~i a fost comisa de societatea comerciala, iar nu de prostituate;

- In cauza Sequeira c. Portugaliei 3 , Curtea Europeana a retinut ca la data la care ma rtorii A. ~i C . au lnceput sa colaboreze cu organele de politie, reclamantul 11 contactase deja pe A . In vederea organizarii transportului unei cantitati de cocaina din Brazilia prin intermediul unui vas apartinand lui A. Doar din acel punct activitatea lui A. ~i C . a fost supravegheata de organele de politie, astfel !neat ace~tia nu au putut fi considerati ca fiind agenti provocatori, lntrucat autoritatile judiciare au avut motive intemeiate sa suspecteze activitatile ilicite ale reclamantului. Curtea Europeana a

retinut, astfel, ca nu sunt lncalcate dispozitiile art. 6 parag. 1, lntrucat reclamantul nu

a fost provocat sa comita infractiuni, iar hotararea de condarnnare nu s-a lntemeiat

nu mai pe declaratiile martorilor colaboratori A. ~i C . date In ~edinta publica (pe care

1 B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit., p. 604. 2 A se vedea CEDO, decizia din 7 septembrie 2004, in cauza Eurofinacom c. Fran{ei. 3 A se vedea CEDO, decizia din 6 mai 2003, in cauza Sequeira c. Spaniei.

216

Procedura penala. Partea genera/a

acuzatul a avut posibilitatea de a-i interoga), ci ~i pe actele efectuate de alte persoane implicate in ancheta sau pe documente gasite la perchezitie in posesia reclamantului;

- in cauza Shannon c. Marii Britanii 1 instanta europeana a retinut ca rolul statului

a fost acela de a efectua urmarirea penala impotriva reclamantului pe baza

informatiilor oferite de un tert (M.), care nu era agent al statului, nu actiona Ia indicatiile politiei sau sub controlul acesteia. Martorul M. a fost audiat cu respectarea principiilor oralitatii ~i contradictorialitatii in prezenta reclamantului ~i a avocatului acestuia, instanta britanica constatand, dupa cinci zile de audieri, ca nu se impune excluderea probelor oferite de acesta politiei, intrucat nu au fost obtinute prin provo-

care ~i nu aduc atingere echitabilitatii procesului. Tot astfel, s-a mai stabilit di recla- mantul nu a contestat autenticitatea sau credibilitatea inregistrarilor audiovideo in niciun grad de jurisdictie in fata instantelor britanice ~i nici in fata Cuqii Europene. Prin urmare, Curtea Europeana a apreciat eli admiterea probelor oferite de jumalist,

ca

probe in acuzare, nu a adus atingere caracterului echitabil al procesului;

- in cauza Vaniane c. RusieP, instanta europeana a retinut ca organele de politie

au

organizat un ,test vanzare" prin care _martorul colaborator O.Z. a fost de acord sa

actioneze Ia indicatiile politiei in scopul de a da in vileag activitatea de trafic de droguri a reclamantului . Totodata, s-a mai retinut ca organele de politie nu aveau

nicio dovada din care sa rezulte ca, inainte de interventia lui O.Z., exista o suspiciune

ca reclamatul era dealer de droguri. Astfel, s-a apreciat ca organele de politie nu s-au

limitat Ia o investigare pasiva a activitatii infractionale a reclamantului ~i ca nu exista

nicio dovada ca infractiunea ar fi fost savar~itain !ipsa interventiei lui O .Z . In ceea ce prive~tehotararea de condamnare, Curtea Europeana a constatat ca principalele probe

de vinovatie pe care aceasta s-a intemeiat au fost cele obtinute prin activitatea de

provocare, inclusiv declaratiile lui O.Z. ~i ale politi~tilor care au participat Ia opera- tiune. Astfel, s-a considerat ca interventia politi~tilor ~i folosirea probelor rezultate in cadrul procesului penal pomit impotriva reclamantului au adus atingere, in mod iremediabil, caracterului echitabil al procesului;

1 A se vedea CEDO, decizia din 6 aprilie 2004, in cauza Shannon c. Marii Britanii. In fapt, M., jumalist Ia un tabloid britanic a primit, prin intermediul unui telefon anonim, informatia eli reclamantul distribuie droguri Ia petrecerile din cercurile show-business. Pretinziind a fi un ~eic, M. a avut o intrunire Ia un hotel cu reclamantul pentru a discuta despre posibilitatea ca acesta sa ii fumizeze cocaina pentru o petrecere ce urma sa aiba Joe in Dubai . In cadrul

discutiei, ce a fost inregistrata prin mijloace tehnice amplasate in camera de jumalist, au fost abordate probleme generale privind drogurile, iar apoi reclamantul i-a confirmat in repetate riinduri lui M . eli poate procura cocaina pentru petrecerea din Dubai, cat ~i canabis asistentului

lui M . In aceea~i seara reclamantul i-a adus lui M . ~i asistentului sau mostre de cocaina, pentru

care a primit suma de 300 de lire sterline. Ancheta politiei a fost declan~ata ca urmare a articolului publicat in ziar de catre M. in care se arata eli reclamantul este un dealer de droguri .

2 A se vedea CEDO, hotariirea din 15 decembrie 2005, in cauza Vanian e c. Rusiei, parag. 49-50. 3 O.Z. a fost de acord sa colaboreze cu organele de politie. Martora 1-a contactat telefonic pe reclamant ~i, pretinziind eli nu se simte bine datorita lipsei drogurilor, i-a solicitat acestuia sa ii procure hero ina pentru consum.

- Curtea EuroJ Teixeira de Castro exigentele art. 6 d judiciare lituanienc coruptie. Curtea c procuror, a fost (politist in cadrul Interne), pentru a- de netrimitere in j de reclamant cu ce nicio autorizatie j1 mitei, A.Z. a in£ coruptie. Ulterior, USD, pe care i-a !area infractiunii dificultatile inere1 catre politie In Vi politia trebuie sa coruptiei, Ia ager coruptia - indus majora, a~a cum Aceasta conventic agentilor infiltra~ aduca atingere dJ

1 A se vedea C parag. 49-73. 2 Cu ocazia pn nelegale pe care A. era pusa in sarcina datele existente in ca acestea ~i-au impingiindu-1 sa c simularii infractiw

(kurstymas) Ia ace

aratat eli autorizat pregatirii sau com finalitate provocru folosita in acest s servi ca dovada ir infractiuni de con sau de incepere procuror. Or, din avusesera Joe pri acordul de princir In aceste conditii , intruciit a fost p interventia agen{i

respectarea avocatului se impune prin provo- lit ca recla-

Probele, mijloacele de probii ~i procedeele probatorii

217

- Curtea Europeana, tacand trimitere Ia jurisprudenta anterioara din cauzele Teixeira de Castro, Eurofinacom, Sequeira, Shannon, a analizat compatibilitatea cu

exigentele art. 6 din Conventia europeana a investigatiilor desfa~urate de organele judiciare lituaniene in cauza Ramanauskas c. Lituaniei 1 , cauza privind infractiuni de coruptie. Curtea de Ia Strasbourg a retinut ca reclamantul, ce avea calitatea de procuror, a fost contactat prin intermediul unei cuno~tinte, V.S., de catre A.Z. (politist in cadrul unui departament special anticoruptie din cadrul Ministerului de Interne), pentru a-i propune cain schimbul sumei de 3.000 USD sa dispuna o solutie de netrimitere in judecata cu privire Ia un teq. in primele faze ale contactelor avute

de reclamant cu cele doua persoane, politistul a actionat in afara cadrului legal ~i tara

nicio autorizatie judiciara. Ulterior, dupa ce reclamantul a fost de acord cu primirea mitei, A.Z. a informat autoritatile solicitand autorizarea simularii infractiunii de

1.000

coruptie. Ulterior, reclamantul a acceptat suma de 1.500 USD ~i, respectiv, de

USD, pe care i-a oferit-o A.Z. in temeiul mandatului prin care se autorizase simu- larea infractiunii de coruptie 2 Curtea Europeana a subliniat ca nu pot fi ignorate dificultatile inerente activitatii de investigatie ~i strangere a probelor desta~urata de catre politie in vederea descoperii infractiunilor ~i ca, pentru a ajunge Ia aceasta, politia trebuie sa recurga din ce in ce mai des, in special in cadrul luptei impotriva coruptiei, Ia agenti infiltrati, Ia informatori ~i Ia actiuni sub acoperire. De altfel, coruptia - inclusiv in mediul judiciar - a devenit in numeroase tari o problema majora, a~a cum rezulta din Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia. Aceasta conventie autorizeaza folosirea tehnicilor speciale de investigare, in special a

agentilor infiltrati, pentru obtinerea de dovezi in acest domeniu, cu conditia sa nu se aduca atingere drepturilor ~i obligatiilor care decurg din conventiile intemationale

1 A se vedea CEDO, hotan1rea din 5 februarie 2008, in cauza Ramanauskas c. Lituaniei, parag. 49-73. 2 Cu ocazia procesului, reclamantul a pledat vinovat, dar a pretins ca a cedat presiunilor nelegale pe care A.Z. le exercitase asupra sa pentru a-1 determina sa comitli infractiunea care ii era pusa in sarcina. El a aratat ca A.Z. 1-a provocat sa accepte mita. Reclamantul a sustinut ca

da tele existente in cauza nu justificau declan~area unei operatiuni secrete de catre autoritati ~i ca acestea ~i-au depa~it limitele de exercitare normalli a prerogativelor lor de ancheta, impingandu-1 sa comitli o infractiune. Astfel, reclamantul a contestat legalitatea autorizarii si mularii infractiunii de coruptie, considerand ca in concret a avut Joe o actiune de provocare (kurstymas) Ia acceptarea mitei, efectuata de agenti ai serviciilor speciale . Reclamantul a mai aratat ca autorizatia de simulare a unui act infractional nu putea fi eliberata in !ipsa dovezii pregatirii sau comiterii unei infractiuni. Rezulta ca o astfel de procedura nu putea avea drept

fin alitate provocarea uneia sau mai multor persoane

fol osita in aces! scop, ea nu este valabila ~i elementele care au servit Ia obtinerea sa nu pot ervi ca dovada in procesul penal. Reclamantul a mai aratat ca autorizatia de simulare a unei infr actiuni de coruptie nu poate fi emisli ~i nu poate produce efecte decat in caz de pregatire sau de incepere a executarii infractiuni, elemente care trebuie sa fie cunoscute de catre pro curor. Or, din dosar rezulta eli autoritatile au fost contactate de V.S. ~i A.Z. dupa ce avusesera Joe primele intalniri ale acestora cu reclamantul, in cursu) carora el ~i-a exprimat acordul de principiu sa indeplineasca ceea ce is-a solicitat in schimbul sumei de 3.000 USD . in aceste conditii, reclamantul a considerat ca dreptul sau Ia un proces echitabil a fost incatcat in trucat a fost provocat sa comita o infractiune pe care nu ar fi comis-o niciodata tara interventia agenfilor provocatori.

sa comita o infractiune, iar daca a fost

Procedurii penalii. Partea generalii

218

multilaterale referitoare la drepturile omului. In aceste conditii, recurgerea la tehnicile speciale de investigare - ~i in special la tehnici de infiltrare - nu implica in sine incalcarea dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, aviind in vedere riscul provocarilor politiene~ti generat de acestea, este esential sa se stabileasca utilizarea acestor tehnici in limite clare. lnstanta europeana a invederat ca, in cauza, Conventia europeana nu impiedica, in faza de urrnarire penala, ca organele de ancheta sa se bazeze pe martori anonimi, ciind natura infractiunii poate justifica o asemenea masura. Totu~i, folosirea ulterioara a unor astfel de probe de ditre jude- catorul de fond pentru a motiva o condarnnare reprezinta o problema diferita ~i nu este acceptabila deciit daca exista garantii adecvate ~i suficiente impotriva abuzurilor

~i, in special,

aceste masuri de investigare. Instanta europeana a apreciat ca autoritatile lituaniene nu pot fi exonerate de responsabilitatea pentru actiunile politistului din faza initiala, pe motivul ca acesta nu a actionat in calitate oficiaU'i, ci ca ,persoana privata", mai ales in conditiile in care actele din faza initiala a operatiunii au fost efectuate in afara cadrului legal, in absenta oricarei autorizatii, iar prin emiterea autorizatiei de simu-

lare a infractiunii de coruptie a fost legitimata ex post facto acestei faze preliminare ~i utilizate rezultatele ei. In caz contrar, s-a aratat ca s-ar fi deschis poarta spre abuzuri ~i arbitrariu prin perrniterea ocolirii principiilor fundamentale pe calea ,privatizarii" provocarii politiene~ti. Curtea de la Strasbourg a stabilit ca actele lui A.Z. ~i V.S. nu s-au limitat la investigarea activitatii infractionale fntr-un mod pur pasiv, ci au fost de natura sa-l provoace pe reclamant sa saviir~easca infractiunea pentru care a fost condarnnat ~i nu exista nicio dovada in speta ca in absenta interventiei acestora infractiunea ar fi fost comisa, aviind urrnatoarele aspecte: (i) la momentul efectuarii actelor preliminare de catre A.Z. nu exista nicio dovada ca acuzatul mai comisese anterior alte infractiuni ~i, in special, infractiuni de coruptie; (ii) din inregistrarea convorbirilor telefonice rezulta ca toate intiilnirile dintre acuzat ~i A.Z. au avut loc la initiativa acestuia din urrna. Mai mult, prin contactul stabilit din initiativa lui A.Z ~i V.S., reclamantul pare sa fi racut obiectul unei instigari flagrante din partea acestora de a comite acte infraqionale, de~i nu existau probe obiective, altele deciit zvonuri, care sa arate ca acesta a avut intentia de a se angaja intr-o astfel de activitate;

o procedura clara ~i previzibila pentru a autoriza, executa ~i controla

- a~adar, fata de standardul european, organele judiciare care suspecteaza impli- carea unei persoane in activitati infractionale nu trebuie sa aiba o atitudine ,activa" care sa determine persoana ,inactiva" sa comita 0 infractiune, ci trebuie doar sa-i ofere acesteia o ,tentatie obi~nuita", o oportunitate ce nu are caracter exceptional de a incalca legea, in cadrul unui joe de roluri disimulat in vederea ,observarii pasive" a comportamentului raptuitorului; in cazul in care persoana suspectata de implicare in activitati infractionale cedeaza ,tentatiei" ~i comite fapta, probele astfel culese nu pot fi apreciate ca sunt obtinute prin provocare, activitatea organelor judiciare fiind desta~urata in scopul exclusiv al culegerii de probe, iar nu in scopul incitarii neloiale la comiterea unei fapte infractionale;

- raJiunea interdicJiei provocarii savdr#rii unei infracfiuni consta in aceea ca statu/, prin agenfii sai, nu poate sa-~i depa~eascii competenfa de a ap/ica legea, prin instigarea unei persoane sa savar~easca 0 infracfiune, pe care altfel nu arfi comis-o, pentru ca apoi sa dec/an~eze impotriva acestei persoane mecanismele procesu/ui

penal, in vederea t. activitatilor de u protectiei cetateniloli ~i in scopul proteo compromisa daca iri practici, vadit inac legii 2 Totodata, sea principiului aflarii a

- nu va constitui Wle ~i limitele auto l autorizate la anumit1 similare laturii obie operatiuni sau orice

care se banuie~te ca

rapiri, efectuarea d

desta~urate cu aut

mijloace de proba; - deopotriva, or. date ~i inforrnatii pi1 vreo masura ce mtr

.

J

~

~

~Fold

flagrant delic prevederilor le In mod repe acoperire este rezolutia In a

decizia nr. 51

in c

privind art. 6 fundamentale tatea investig tiile conferite Ia examinare

asupra perso~

care altfel n infractiunii. torului aces

1 A se vedea A.

2007, p. 260.

2 ldem, p. 261.

di, in cauza, organele de justifica o e ciHre jude- diferita ~i nu va abuzurilor ~i controla lituaniene faza initiala,

Probele, mijloacele de probii ~i procedeele probatorii

219

penal, fn vederea tragerii Ia riispundere 1 ; sunt astfel create limite ale exercitarii activitatilor de urmarire penala in cadrul unei anchete pro-active, in vederea protectiei cetatenilor impotriva provocarilor provenite de la agentii statului, precum ~i in scopul protectiei integritatii sistemului justitiei penale, care altfel ar fi compromisa daca instantele ar trebui sa tina seama de probele rezultate din aceste practici, vadit inacceptabile, ale reprezentantilor statului insarcinati cu aplicarea legi{ Totodata, se asigura credibilitatea sistemului de justitie penala ~i se garanteaza principiului aflarii adevarului;

- nu va constitui provocare activitatea desfii~urata de organele judiciare in condi-

tiile ~i limitele autorizate de procuror in cadrul procedeului probator a! participarii autorizate Ia anumite activitati (art. 150 NCPP) care presupune comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infractiuni de coruptie, efectuarea de tranzactii,

operatiuni sau orice fel de intelegeri privind un bun sau privind o persoana despre care se banuie~te ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane ori a unei rapiri, efectuarea de operatiuni privind droguri, precum ~i prestarea unui serviciu, desfii~urate cu autorizarea organului judiciar competent, in scopul obtinerii de mijloace de proba;

- deopotriva, organele judiciare trebuie sa actioneze loial ~i cu ocazia culegerii de

date ~i informatii prin intermediul martorilor colaboratori, ori atunci cand utilizeaza

vreo masura ce intra in notiunea de ,supraveghere tehnica";

mai comisese inregistrarea au avut loc Ia · va lui A.Z ~i

fn aceea ca /egea, prin arfi comis-o, procesului

Folosirea unui investigator sub acoperire in scopul surprinderii in flagrant delict de trafic de droguri a fiiptuitorului nu constituie o inclHcare a prevederilor legale. De vreme ce o persoana, consumatoare de droguri, a comis in mod repetat actiuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este eel care o determina sa comita sau sa continue savar~irea acestora, rezolutia in acest sens fiind Iuata anterior de taptuitor (I.C.C.J., secfia penalii,

decizia nr. 5169/12.1I.2003, www.legalis.ro).

In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului ~i a libertatilor fundamentale, reflectata in special in cauza Ramanauskas c. Lituaniei, activi- tatea investigatorului sub acoperire ~i a colaboratorului acestuia respecta garan- tiile conferite de art. 6 din Conventie, neexistand o provocare, daca se limiteaza Ia examinarea, de o maniera pasiva, a activitatii infractionale, tara a exercita asupra persoanei o influenta de natura a instiga Ia comiterea unei infractiuni, care altfel nu ar fi fost savar~ita, in scopul de a face posibila constatarea infractiunii. Prin urmare, activitatea investigatorului sub acoperire ~i a colabora- torului acestuia respecta garantiile dreptului Ia un proces echitabil neexistand o provocare, in cazul in care contactul investigatorului ~i a! colaboratorul cu inculpatii a avut Joe in contextul in care inculpatii cautau in mod activ cumpa- ratori ~i vanzatori de droguri, ace~tia propunand investigatorului ~i colabora-

1 A se vedea A. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, Oxford University Press,

2007, p. 260 .

2 Idem, p. 261.

220

Proceduri'i penala. Partea genera/a

torului sa le procure ~i sa le vanda droguri (I . C . C.J . , secfia penalii, decizia nr. 917/09.03.20II. www.scj.ro).

~ LucriHorii de politie nu au intrebuintat mijloace de constrangere ~i nu au recurs Ia promisiuni pentru a obtine probe impotriva inculpatilor. Activitatea desta~urata de ace~tia se circumscrie conduitei fire~ti, regulamentare, pe care trebuia sa o adopte, ei refuzand propunerea de a primi mita ~i sesizand organele abilitate asupra acestui fapt. Cel care a insistat In oferirea banilor a fost incul- patul M.B. care a convocat ~i lntalnirea cu ofiterii de politie ~i a ales ~i varianta remiterii sumei de bani, ajutat de inculpatul B.$. (I. C. C.J., secfia pen alii, decizia

nr. 357/2003, www.legalis.ro).

fn~) C

e

a

reafirmat obligatia instantelor interne de a face o analiza atenta a materialului aflat Ia dosar atunci cand un acuzat invoca o lnscenare din partea politiei. In acest context, Curtea a mai stabilit ~i ca rolul sau, potrivit art. 6 parag . 1 din Conventie, nu este sa stabileasca daca anumite mijloace de proba au fost obtinute ilegal, ci mai degraba sa analizeze daca o astfel de ,ilegalitate" a avut drept consecinta lncalcarea unui alt drept protejat prin Conventie; astfel, Curtea trebuie sa analizeze calitatea aprecierilor tacute de instantele interne cu privire Ia pretinsa lnscenare ~i sa se asigure ca acestea au asigurat In mod adecvat dreptul

Ia aparare a! inculpatului, In special dreptul Ia proceduri contradictorii ~i Ia egalitatea arrnelor. Pentru a stabili daca, In cauza de fata, agentii de politie sub acoperire s-au limitat sau nu Ia ,investigarea activitatii infractionale lntr-un mod esentialmente pasiv" Curtea tine seama de o serie de considerente. Nu exista niciun indiciu ca reclamantul sau coinculpatii ar fi fost implicati anterior In infractiuni legate de droguri. Curtea observa ca autoritatile nu au oferit detalii ~i nu au tacut trimitere Ia nicio proba obiectiva referitoare Ia comportamentul infractional al suspectilor lnainte de incidentele din data de 29 aprilie 2002. Mai mult chiar, nu s-au gasit droguri nici In posesia reclamantului, nici Ia el acasa. De asemenea, Curtea observa ca partile au dat interpretari diferite evenimentelor ce au avut Joe Ia data de 29 aprilie 2002 . In opinia autoritatilor, reclamantul ~i coinculpatii sai acceptasera sa interrnedieze tranzactia. Cu toate acestea, reclamantul, sustinand ca a fost vorba despre o lnscenare a politiei, a declarat ca nu ~tia ce contine punga, care, de fapt, li apartinea colaboratorului politiei, Bogdan; de asemenea, reclamantul a mai sustinut ca drogurile din punga apartineau politiei. In lumina acestor interpretari divergente, este esential pentru Curte sa analizeze procedura In care a fost invocat capatul de cerere privind provocarea, pentru a se asigura ca drepturile apararii au fost asigurate In mod adecvat, In special dreptul Ia o procedura contradictorie ~i Ia egalitatea armelor. In condamnarea reclamantului ~i a coinculpatilor sai, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute In cadrul urmaririi penale, ~i anume pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire ~i pe declaratiile suspectilor, precum ~i pe marturiile inculpatilor In fata primei instante. Instantele nu au raspuns cererilor apararii de a se administra probe, In special cu privire Ia implicarea ~i rolul lui

lnscenare ~i utilizarea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire

'""'•·••Ncoo''"'""M"N'm"

ex

1acut

d tstmctte ' . .

d

eta I' tata

' mtre

urtea

conceptu

I

~i

d

a

o

Bogdan, nici contineau instantele n ocazie de a acorde prio~ date In fata · privire Ia ij respectarea 1 a-i audia p paratilor sa instanta ar tt privire Ia nu poate re un martor u martor date

Totu~i, Cu:

prioritatii a

problema I

observa m

lnscenarea

divergente

prietenii s

cluzie, de~

cercetat s

procedural

Conventie

parag. 40-

,g;~.

V'~:; :;-,

acoperire speciale de In sine dr politie p mentinuta instigarea fortelor d \imiteaza exereita

savar~irea'

posibila s

penala. P

,investig

cauza Cw

mantul, p

sale In

i

Probele, mijloace/e de probii ~i procedeele probatorii

221

Bogdan, nici solicitarii de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce contineau drogurile sau de a analiza inregistrarile evenimentelor. In plus, instantele nu i-au audiat pe agentii sub acoperire. Astfel, apararea nu a avut nicio ocazie de a adresa intrebari martorilor. De asemenea, instantele au hotarat sa acorde prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori ~i au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false. In lumina sustinerilor inculpatilor cu privire Ia implicarea politiei, instantele interne nu ar fi putut sa asigure respectarea principiului echitatii ~i, in special, a celui a! egalitatii arrnelor, tara a-i audia pe Bogdan ~i pe agentii de politie sub acoperire ~i tara a le perrnite paratilor sa adreseze intrebari acestor persoane, macar in scris. Mai mult chiar, instanta ar fi trebuit sa analizeze sau eel putin sa ofere explicatii mai detaliate cu privire Ia motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe. Curtea nu poate retine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordata declaratiilor date de un martor in ~edinta publica ~i sub juramant in raport cu declaratiile aceluia~i martor date in cursu! urrnaririi penale, chiar daca cele doua sunt contradictorii. Totu~i, Curtea considera ca motivarea oferita de tribunal pentru justificarea prioritatii acordate declaratiilor lui D.C. in fata anchetatorilor ar putea ridica o problema in ceea ce prive~te respectarea drepturilor apararii. In fine, Curtea observa maniera sumara in care instantele interne au respins sustinerile privind inscenarea de catre politie. Aceasta retine ca elementul comun a! interpretarilor divergente ale partilor asupra situatiei de fapt din cauza este ca reclamantul ~i prietenii sai au negociat cu Gotti/Bogdan ~i apoi s-au intalnit cu Sven. In con- cluzie, de~i tine seama de importanta ~i de dificultatile sarcinii anchetatorilor, Curtea considera, tinand cont de cele de mai sus, ca instantele interne nu au cercetat suficient sustinerile referitoare Ia inscenare. Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsita de caracterul echitabil cerut de art. 6 din

Conventie (CEDO, hotiirarea din 1 iunie 2010, in cauza Buljinsky c. Romaniei, parag. 40-48).

~ -- ~~~

"="'"'""M•N•'"""'

~:~~

'"IIO~

Curtea a stabilit ca inscenarea incalca art. 6 parag.

I

din

nici

Ia

el

Conventie ~i este diferita de folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub

· diferite

acoperire in anchetele penale. Aceasta sustine ca, de~i utilizarea metodelor

autoritatilor,

speciale de investigatie - in special, a tehnicilor sub acoperire - nu poate incalca

· Cu toate

in sine dreptul Ia un proces echitabil, riscul pe care il implica instigarea de catre

a politiei, a

politie prin asemenea tehnici presupune ca folosirea acestor metode sa fie

boratorului

mentinuta in limite bine determinate. De asemenea, Curtea a stabilit ca

e

din pungii

instigarea de catre politie are Joe atunci cand ofiterii implicati - fie membri ai

pentru

forte lor de ordine, fie persoane care actioneaza in baza ordinului acestora - nu se

privind

limiteaza Ia a investiga activitatea infractionala intr-un mod in principal pasiv, ci

in mod

exercita o anumita influenta asupra subiectului astfel incat sa 11 incite Ia savar~irea unei infractiuni care altfel nu ar fi fost savar~ita, cu scopul de a face posibila stabilirea infractiunii, ~i anume de a oferi probe ~i de a incepe urrnarirea penala. Pentru a constata daca ofiterii de politie sub acoperire s-au limitat Ia ,investigarea activitatii infractionale intr-un mod in principal pasiv" in prezenta cauza Curtea tine seama de o serie de consideratii. Dupa cum a subliniat recla- mantul, perchezitionarea apartamentului sau nu a adus nicio dovada a implicarii sale in infractiuni privind drogurile. De asemenea, Curtea ia act de faptul ca

222

Procedurii penala. Partea genera/a

partile au prezentat interpretari diferite In ceea ce prive~te incidentul din 1 iunie 2001. Conform autoritatilor, reclamantul ~i ceilalti inculpati fusesera de acord sa lncheie tranzactia. Cu toate acestea, reclamantul, care pretinde eli i s-a flicut o lnscenare, a declarat eli nu ~tiuse eli In geanta se aflau droguri ~i eli crezuse eli banii primiti erau pentru alt tip de marfuri, ale caror mostre au fast gasite In geantli. In lumina acestor interpretliri divergente, este esential pentru Curte sa examineze procedura In urma careia s-a stabilit motivul lnscenarii, cu scopul de a garanta eli drepturile apararii au fast protejate In mod corespunzlitor, In special dreptul Ia o procedura contradictorie ~i Ia egalitatea armelor. Pentru condam- narea reclamantului ~i a celorlalti inculpati, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in timpul investigatiilor, In special pe raportul scris lntocmit de investigatorii acoperiti ~i pe declaratia lui K.M., care a fast retractatli ulterior pe parcursul procedurii, ~i pe declaratiile martorilor, precum ~i pe rapoartele privind perchezitia de Ia domiciliile paratilor. In ceea ce prive~te reclamantul, Curtea ia act de faptul eli martorii puteau numai sa confirme arestarea In sine, dar nu erau In masura sa ofere informatii referitoare Ia presupusele activitati infractionale ale inculpatilor. lnstantele nu au adus ca proba lnregistrarea eveni-

investigatorii acoperiti, nici macar dupa solicitarea

expresa a reclamantului, formulatli In plangere, Ia care acesta nu a primit niciun raspuns. Astfel, apararea nu a avut posibilitatea de a-i supune pe ofiterii de politie unui interogatoriu contradictoriu. In plus, instantele au decis sa considere relevante declaratiile obtinute de investigatori de Ia K.M. ~i le-au respins pe cele flicute de ceilalti parati ~i de K.M. lnsu~i, ulterior In timpul procedurii, inclusiv In fata instantelor. Curtea nu poate trece cu vederea eli depozitiile unui martor In ~edinta publica ~i sub juramant ar trebui lntotdeauna sa fie prioritare altar declaratii flicute de acela~i martor In cursu! actiunii penale, nici macar atunci cand cele doua sunt contradictorii. Cu toate acestea, In speta, Curtea considera eli rationamentul tribunalului pare sa fi impus reclamantului sarcina probei ~i nu explica de ce au fast preferate celelalte declaratii celor consecvente, ulterioare, flicute In fata instantelor. In plus, avand In vedere afirmatiile paratilor privind implicarea politiei, instantele interne nu au putut sa asigure respectarea princi- piului impartialitatii, In special al egalitatii armelor, prin absenta audierii ofite- rilor de politie sub acoperire ~i prin neacordarea posibilitatii interogarii lor de catre inculpati, chiar ~i In scris. In plus, instanta ar fi trebuit sa analizeze sau eel putin sa ofere o explicatie mai amanuntitli cu privire Ia motivul respingerii celorlalte cereri de probe (audierea unor martori suplimentari ~i lnregistrarea video). In concluzie, de~i este con~tienta de importanta ~i complexitatea sarcinii agentilor implicati In investigatie, Curtea considera, avand In vedere cele mentionate mai sus, eli instantele interne nu au anchetat suficient acuzatiile de lnscenare. Pentru aceste motive, procesul reclamantului a fast privat de carac- terul echitabil impus Ia art. 6 din Conventie (CEDO, hotiirdrea din 9 noiembrie

2010, fn cauza Ali c. Romdniei, parag. 99-105).

mentelor ~i nu i-au audiat pe

- reprezintli

nistrate de

organul de

toate aspectele

1 Relevante editorialist !?i National din 28 discipolul preferat perpele!?te-te co legamant, !?i nu convingeri, dar al te !lisa amagit de adevarul judiciar, !?i <Daca n-ai o inima care poate adevarul de fals,

- incalcarea principiilor legalitatii ~i loialit!itii in administrarea probelor atrage sanctiunea excluderii probei nelegal sau neloial administrate.

scopul de

In special

condam-

pe

de

v

Probele, mijloacele de probii $i procedeele probatorii

Sectiunea a 5-a. Aprecierea probelor

223

- reprezinta ansamblul proceselor intelective de evaluare a tuturor probelor admi- nistrate de organele judiciare in vederea aflarii adevarului intr-o cauza penala; organul de urmarire penala ~i instanta de judecata sunt obligate sa Himureasca sub toate aspectele cauza penala, pe baza de probe, in vederea aflarii adevarului;

- este guvemata de principiul liberei aprecieri a probe/or potrivit diruia organele judiciare au dreptul sa aprecieze in mod liber atat valoarea fiecarei probe adminis- trate (in raport cu celelalte) indiferent de faza procesuala in care au fost administrate, cat ~i credibilitatea lor; probele nu au o valoare a priori stabilita de legiuitor, importanta acestora rezultand in urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probator administrat in mod legal ~i loial in cauza;

- in luarea deciziei asupra existentei infractiunii ~i a vinovatiei inculpatului instanta hotara~te motivat, cu trimitere Ia toate probele evaluate. Condarnnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila 1 ;

- potrivit art. 103 alin. (3) NCPP, hotiirdrea de condamnare, de renun{are Ia

aplicarea pedepsei sau de amdnare a apliciirii pedepsei nu se poate fntemeia fn miisurii determinantii pe declara{iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor proteja{i (inclusiv fn ipotezele fn care persoanele viitiimate sun! audiate

cu

asigurarea protec{iei); din interpretarea per a contrario a acestui articol rezultii

cii

celelalte mijloace de probii prin care au fast ob{inute probe directe pot conduce

autonom, fn mod determinant, Ia pronun[area uneia dintre solu{iile enumerate mai

sus care con{in constatareafaptului cii o persoanii a comis o infrac{iune;

- art. 103 alin. (3) NCPP preia fn dreptul intern un standard clasic a! jurispru- den{ei Cur{ii Europene pe care fl vom prezenta fn continuare fn contextul evolu{iei

sal; astfel, Curtea Europeana 2 a precizat ca, in anumite circumstante, autoritatile

1 Relevante pentru analiza procesului de apreciere a probelor sunt concluziile reputatului editorialist ~i avocat Marian Nazat in articolul ,Dragul meu magistrat" publicat in Jumalul National din 28 februarie 2014 potrivit caruia: ,Dragul meu magistrat, ca sa-l parafrazez pe discipolul preferat at lui Noica, nesocote~te vointa vremelnicului de Ia putere, infrunta-1 ~i perpele~te-te cogeamitea inainte de a hotari verdictul! Ia seama Ia probe ~i ta-ti din indoiala legamant, ~i nu uita ca e~ti delegatul divin a! randuielilor pamantene! Fii tacatorul propriilor convingeri, dar a! celor formate intre copertile dosarului, ~i ia aminte Ia masura din lucruri! Nu te lasa amagit de himera dreptatii absolute, adevarul absolut iti va tulbura mintea, increde-te in adevarul judiciar, iti este Ia indemana! Un lucru nu uita, indiferent de ce se intampla, e~ti om ~i <Daca n-ai o inima care poate suferi impreuna cu altul, nu e~ti o fiinta umana; daca n-ai o inima care poate resimti ru~inea, nu e~ti o fiinta umana; daca n-ai o inima care poate deosebi adevarul de fals, nu e~ti o fiinta umana>. Vorbele de mai sus le-a rostit un alt chinez, pe nume Mencius, ~i rna opresc aici, dragul meu magistrat! $i te mai rog, Ia final, sa nu-mi porti ranchiuna, scutura-te de resentimente, deoarece razbunarea e arma ignorantului". 2 A se vedea CEDO, hotararea din 20 septembrie 1993, in cauza Saidi c. Franfei, parag. 43-44; CEDO, hotararea din 23 aprilie 1997, in cauza Van Mechelen $.a. c. 0/andei, parag. 55; CEDO, hotararea din 24 noiembrie 1986, in cauza Unterpertinger c. Austriei, parag. 31-33.

224

Procedurii penala. Partea genera/a

judiciare pot apela Ia declaratiile administrate In faza ,instructiei" (urmaririi penale), In special In cazul refuzului persoanelor care le-au dat de a le reitera In public de teama pentru consecintele pe care acestea le-ar putea avea pentru siguranta lor, ceea ce putea fi cazul, de exemplu, In procesele privind actiunile organizatiilor mafiote. Daca inculpatul a avut o ocazie adecvata ~i suficienta de a contesta astfel de marturii, In momentulln care sunt facute sau mai tarziu, utilizarea lor nu violeaza In sine art. 6 parag . 1 ~i 3 lit. d) din Conventia europeana. Necesitatea protectiei nu poate aduce atingere substantei dreptului Ia aparare, astfel ca, ~i In aceste situatii, Curtea de Ia Strasbourg apreciaza ca drepturile apararii sunt restranse lntr-un mod incompatibil cu garantiile prevazute de art. 6 din Conventia europeana, atunci cand o condamnare se fondeaza In lntregime sau lntr-o masura determinanta pe marturia facuta de o persoana pe care acuzatul nu a putut-o interoga direct sau prin alta persoana In numele sau, nici In faza de urmarire, nici In faza dezbaterilor;

- In cauza Doorson c. Olandei 1 s-a apreciat ca de~iart. 6 din Conventia europeana

nu impune In mod expres ca interesele martorilor, In general, precum ~i cele ale victimelor chemate sa depuna marturie, In special, sa fie luate In considerare, viata, libertatea sau siguranta unei persoane ~i interesele protejate de art. 8 a! Conventiei europene trebuie avute in vedere ~i in acest context. Interesele martorilor ~i victimelor sunt, in principiu, protejate de alte prevederi ale Conventiei europene, care impun statelor contractante sa organizeze procedura penala astfel !neat aceste interese sa nu fie puse in primejdie In mod nejustificat. De asemenea, principiile procesului echitabil impun ca interesele apararii sa fie comparate cu cele ale marto- rilor sau ale victimelor chemate sa depuna marturie. Astfel, In cauza, Curtea Euro- peana a constatat existenta unui echilibru suficient, creat prin: audierea martorilor de catre judecatorul de instructie, care le cuno~tea ~i identitatea; posibilitatea instantei de judecata de a aprecia credibilitatea martorilor ~i prin intermediul raportului elaborat de judecatorul de instructie; acordarea posibilitatii avocatului acuzatului de a pune lntrebari martorilor; identificarea acuzatului de catre martori din plan~a foto; -In cauza Mayali c. FranfeP, Curtea Europeana a constatat ca instantele au dispus condamnarea reclamantului pe baza declaratiilor partii civile audiate de politie ~i In temeiul concluziilor unui expert care a examinat separat reclamantul ~i victima. In ciuda cererilor reclamantului, nu a fost efectuata o confruntare lntre reclamant ~i partea civila, aceasta din urma precizand ca nu ar putea suporta o asemenea confrun- tare ~i, prin urmare, nu s-a prezentat nici in fata primei instante, nici In fata instantei de apel. In aprecierea modalitatii de administrare a probelor, Curtea Europeana ia In considerare aspectele specifice ale actiunilor in materie penala avand ca obiect infractiuni privind viata sexuala. Acest tip de procedura este adesea considerat ca o experienta dureroasa pentru victima, In special atunci cand este confruntata cu inculpatullmpotriva vointei sale. Problema de a ~ti daca un acuzat a beneficiat de un

0/andei,

parag. 70-75. 2 A se vedea CEDO, hotariirea din 14 iunie 2005, In cauza Mayali c. Franfei, parag. 33-38; In acela~i sens, a se vedea CEDO, hotariirea din 2 iulie 2002, In cauza S.N. c. Suediei, parag. 47 .

1

A se vedea CEDO, hotariirea din 26 martie

1996, In cauza Doorson c.

proces echitabi dreptul victime admite ca, Inc luate in scopul exercitarea ad particulare In vulnerabila, p contradictie in ape! a aprecia adoptand o ho s-au prezenta apreciat ca imJ ca fiind impu sa solicite un~ celalalt mart cererea de au audiere inutil~ principala In nefiind conte~